Aplicația 1

1. Definiți antreprenoriatul

Antreprenoriatul este un proces dinamic ce presupune viziune, schimbare și creație. El necesită

energie și pasiune pentru crearea și implementarea noilor idei și a soluțiilor creative. Ingredientele
necesare antreprenoriatului sunt următoarele: dorința de a-și asuma riscuri calculate, abilitatea de
a forma o echipă eficientă pentru afacerea ce va fi înființată, abilitatea de a gestiona resursele
necesare, abilitatea de a concepe un plan de afaceri solid, viziunea de a recunoaște oportunități
unde alții văd haos, contradicții și confuzii. (Kuratko & Hodgetts)

Antreprenoriatul este procesul prin care un individ sau un grup de indivizi depun eforturi
organizate pentru a găsi metode prin care pot urmări oportunitățile de a crea valoare și profit,
satisfăcând dorințe și nevoi prin inovație și unicitate, fără să se țină seama de resursele controlate
în prezent. (Mary Coulter)

2. Evoluția noțiunii de antreprenor

Dreptul roman cunoştea noţiunea de „antreprenor”, desemnând o activitate, îndeosebi

comercială. Antreprenor era considerat arendaşul, precum şi persoana care gestiona construcţia
proprie.

La începutul secolului al XVI-lea cuvântul antreprenor era asociat cu francezii care conduceau
expedițiile militare. În anii 1700 termenul îi includea și pe cei care, pe baza unor contracte,
construiau în scopuri militare: drumuri, poduri, porturi, fortificații etc. În aceeași perioadă,
economiștii francezi utilizau termenul pentru a descrie indivizii care riscau și inovau. În anul 1885
Oxford University Dictionary definea antreprenorul drept „directorul sau managerul unei instituții
muzicale publice, o persoană care oferă distracții, un contractor/intermediar între capital și forță
de muncă.

Teoria modernă de business susține că antreprenorii sunt cei care prin inovație și prin
activitatea lor de dezvoltare a afacerilor transformă curgerea circulară statică a fluxurilor
economice și sociale într-una dinamică.

3. Diferențiați tipurile de antreprenori după profilul conducătorului

După profilul conducătorului se pot distinge trei tipuri de antreprenori:

- Întreprinzătorul specialist – care operează în domeniul tehnic sau informatic și se
interesează înainte de toate condițiile de fabricație a produsului sau serviciului, punându-
și în valoare competențele profesionale rezultate din specializarea și cunoștințele sale;
- Întreprinzătorul manager – care se concentrează asupra problemelor de gestionare a
resurselor, punând accentul pe reducerea costurilor, pe investițiile adiacente producției și
pe informatizarea activităților;
- Întreprinzătorul comercial – care este interesat în special de problemele de fabricație și de
gestiune.

4. Diferențiați întreprinzătorul clasic de cel tehnic

Întreprinzătorul clasic constituie cel mai reprezentativ tip de întreprinzător, acesta este
centrat pe obținerea de profit, iar din punctul de vedere al rezultatelor activității sale prezintă
maximum de performanță.

Întreprinzătorul tehnic se diferențiază printr-o dorință puternică de a reuși, este strâns legat
de inovație iar talentul său antreprenorial este adesea moștenit.

5. Prezentați etapele procesului antreprenorial

a. Identificarea şi evaluarea oportunităţilor se poate realiza în mod intuitiv sau în manieră

ştiinţifică, cercetând tipurile cunoscute de oportunităţi, dintre care unele pot fi accesibile
întreprinzătorului care se lansează într-un proces intraprenorial sau antraprenorial;
b. Obţinerea resurselor necesare se realizează prin combinarea resurselor obţinute din surse
proprii, atrase şi împrumutate, ţinând cont de costurile fiecărei surse;
c. Elaborarea planului de afaceri, unul dintre cele mai des întrebuințate instrumente
antreprenoriale;
d. Înfiinţarea firmei este dependentă de factorii care influenţează ritmul acestui fenomen
(fluctuații macroeconomice, caracteristicile ramurilor economiei naționale, costul
șomajului etc.).
e. Asigurarea managementului este conducerea de tip antreprenorial ce este absolut necesară
în orice domeniu. Cunoașterea practicilor antreprenoriale, chiar şi cele mai vechi, nu este
folosită doar de firmele care se confruntă cu situaţii din ce în ce mai complexe, generatoare
de tot mai multe schimbări, ci şi în interesul societăţii.
6. Precizați caracteristicile și competențele antreprenorilor
- Competențe de administrare a afacerii, de marketing, operaționale, IT
- Cunoașterea legislației și a fiscalității
- Capacitatea de a identifica și mobiliza resursele necesare dezvoltării activității
- Alte caracteristici sunt: determinare, perseverență și curaj; rezolvarea problemelor;
inițiativă și responsabilitate ; orientare spre oportunități; toleranță pentru eșec; încredere în
sine și optimism; creativitate și spirit de inovație; pasiune și viziune; capacitate de învățare
și lucrul în echipă.

7. Identificați satisfacțiile și insatisfacțiile potențiale ale unui antreprenor

a. Satisfacțiile potențiale ale activității antreprenoriale sunt: autonomia (independența),
autorealizarea, posibilitatea unui câștig nelimitat, siguranța muncii, angajarea membrilor
familiei, folosirea independentă a capitalului acumulat, aplicarea cunoștințelor și
abilităților proprii, ieșirea din rutină, putere și influență.
b. Insatisfacțiile potențiale ale activității antreprenoriale sunt: incertitudinea veniturilor, riscul
pierderii capitalului investit, povara responsabilităților totale, periclitarea carierei, apelarea
la experți, frustrarea în caz de succes, abaterile de la etică, program de lucru foarte încărcat,
deteriorarea relațiilor familiale, afectarea stării de sănătate.

8. Identificati activitati in cadrul antreprenoriatului si specificați calitațile necesare pentru

a le indeplini
a. Identificarea oportunităților de afaceri – fler și intenție
b. Conceperea viziunii asupra demersului antreprenorial pornind de la reevaluarea
necesităţilor de schimbare – imaginație și pasiune
c. Evaluarea propriilor performanţe antreprenoriale şi adoptarea deciziilor referitoare la
derularea iniţiativei antreprenoriale – rațiune și prudență
d. Implementarea viziunii antreprenoriale prin organizarea afacerii – capacitatea de orientare
și tenacitate
e. Procurarea echipamentelor – dexteritate tehnică
f. Aprovizionarea cu materii prime - diferențiere și originalitate
g. Realizarea marketingului aferent afacerii - previziune
h. Vânzarea produselor şi serviciilor – flexibilitate
i. Subcontractarea şi atragerea de colaboratori externi pentru activităţile pentru care nu se
dispune de competențele şi mijloacele necesare - comunicare
 9. Prezentați funcțiile întreprinzătorului

a. Funcţia de iniţiere şi organizare a producţiei

Asigură utilizarea şi combinarea optimă a resurselor care sunt necesare desfăşurării procesului de
producţie în scopul obţinerii celui mai ridicat rezultat. Întreprinzătorul îndeplineşte două grupuri
de sarcini majore: sarcini tehnice, ce constau în organizarea procesului de producţie și sarcini
economice, care constau în diagnosticarea situaţiei economice, alegerea strategiei, controlul
realizării planului, adaptarea produselor la cerinţele consumatorilor.

b. Funcţia de autoritate

Întreprinzătorul îşi impune viziunea şi concepţia privind societatea şi îşi exercită autoritatea sa de
iniţator al afacerii

c. Funcţia de asumare a riscurilor

Întreprinzătorul îşi asumă toate tipurile de risc, specifice activităţii, derivate din acţiunile sale.
Aceste riscuri pot fi financiare, psihice, sociale. Am putea spune despre întreprinzător că
împărtăşeşte soarta întreprinderii, rea sau bună. Funcţia sa esenţială este de a-şi asuma riscul
economic.

d. Funcţia de inovare

Întreprinzătorul caută schimbarea, îi răspunde şi o exploatează ca pe o oportunitate, el este un

inovator, realizând mereu combinaţii noi ale resurselor.