UNIVERSITATEA DE STAT DIN MOLDOVA

DEPARTAMENTUL RELAȚII INTERNAȚIONALE,

ȘTIINȚE POLITICE ȘI ADMINISTRATIV

MANAGEMENTUL ÎNTREPRINDERILOR MICI ȘI MIJLOCII

Tipuri deLucru
întreprinzători
individual
Studentă masterandă: PERDE Diana,
Programul Management,
anul II, gr. 2201
 Cuprins:
1 Definiții
2 Clasificarea tipurilor de întreprinzători
3 Caracteristicile specifice tipurilor de întreprinzători
4 Concluzii
5 Bibliografie
 DEFINIȚIE:

Întreprinzătorul este coordonatorul unei

activități, care de obicei:
 îmbină resursele necesare pentru inițierea
unei afaceri,
 angajează persoanele de care are nevoie,
 stabilește strategia și direcția de activitatea a
companiei, cu scopul de a-și atinge
obiectivele propuse.
Tipuri de întreprinzători după John Miner
Întreprinzătorul performant
personal •a
Întreprinzătorul „supervânzător”
(„supercomerciant”) •b
Întreprinzătorul-manager •c
Întreprinzătorul-expert,
generator de idei •d
a) Întreprinzătorul performant personal –
caracterizat prin faptul că:
- alocă foarte mult timp afacerii;
- crede puternic în propria persoană şi în ceea
ce face;
- încearcă să înveţe cât mai mult despre
afacerea pe care o derulează;
- posedă o viziune asupra evoluţiei afacerii pe
care o implementează;
- apelează la tehnici de planificare;
b) Întreprinzătorul „supervânzător”
(„supercomerciant”) prezintă ca
trăsături principale următoarele:
- este permanent preocupat să vândă;
- se concentrează asupra a ceea ce
vinde şi cum vinde;
- nu renunţă niciodată să vândă;
- apelează la alţii pentru a dirija
afacerile curente ale firmei;
- pune accent pe relaţiile umane şi pe
munca în echipă

- pune accent pe flexibilitate într-o

organizare mai puţin structurată şi
formalizată;
- manifestă reacţii rapide faţă de schimbările
mediului;
- posedă o mare capacitate de a rezolva
probleme;
- se descurcă bine în condiţii de criză

c) Întreprinzătorul-manager – se
caracterizează prin următoarele:
- posedă pregătire şi calităţi manageriale
apreciabile;
- îi place să-i conducă pe ceilalţi, fapt
pentru care se străduieşte să dezvolte o
firmă de dimensiuni cât mai mari;
- alocă timp şi resurse pentru a convinge
potenţialii clienţi să cumpere produsele
firmei sale;
- încurajează personalul să-şi construiască
şi să urmeze o carieră în cadrul companiei;
- pune accent pe eliminarea diferenţelor
culturale dintre persoane şi construirea
unei culturi organizaţionale specifice
firmei.
d) Întreprinzătorul-expert,
generator de idei – are ca trăsături
definitorii următoarele:
- posedă suficiente cunoştinţe într-
un domeniu pentru a fi considerat
expert;
- deţine „libertatea” de a inova şi
de a implementa propriile idei;
- acordă atenţie atragerii de
persoane cu calităţi complementare
lui pentru a finaliza noua idee;
- îşi consacră energia obţinerii
sprijinului pentru a implementa
noile idei;
- îşi cristalizează treptat viziunea
asupra afacerii
Tipuri de întreprinzători după Adam Smith (I)
În funcție de condițiile de înființare a firmei:
a) întreprinzătorul artizan — adică un antreprenor mai tânăr, care își
inițiază o afacere, posedând competențe tehnice, dar neavând idei
inovative și experiența necesară în domeniul respectiv, îndeosebi în
gestiunea și conducerea unei întreprinderi.

b) întreprinzătorul speculativ-oportunist — este mai în vârstă decât

întreprinzătorul artizan și are o experiență mai bogată în gestionarea
unei întreprinderi, afacerea și-o dezvoltă folosind idei inovative, iar
dacă ne referim la resursele financiare, atunci acest antreprenor
folosește atât capitalul propriu pe care îl deține, cât și finanțele
obținute din exterior.
Tipuri de întreprinzători după Adam Smith (II)
În raport cu profilul conducătorului și stilul de gestiune a afacerii:
a) întreprinzătorul specialist — cel care este specializat în domeniul
informatic sau tehnic, iar pe lângă aceasta, se interesează pentru a cunoaște
amănunțit condițiile de fabricație ale produselor sau de prestare a serviciilor,
încercând să-și pună în valoare aptitudinile profesionale rezultate din
specializarea și competențele sale.

b) întreprinzătorul manager — antreprenorul care se axează asupra gestiunii

resurselor și se bazează pe studiile sale universitare sau pe experiența
profesională obținută, punând îndeosebi accent pe reducerea costurilor, pe
investiții adăugătoare și pe informatizarea tuturor activităților.

c) întreprinzătorul comercial — cel care este cointeresat îndeosebi de

fabricarea producției și gestionarea afacerii în general
Tipuri de întreprinzători după savanții
francezi P. A. Julien și M. Marchesnay
 În funcție de prioritățile și aspirațiile stabilite:

a) întreprinzători care valorifică au drept priorități principale

modificarea produselor sau serviciilor pe care le propun clienților,
dezvoltarea ideilor inovative și punerea în aplicare a acestora, cu
scopul de a progresa continuu.

b) întreprinzători care acumulează sunt acei antreprenori care au ca

scop agonisirea unei averi cât mai mari și muncesc cu ideea că un
membru al familiei va continua afacerea pe care aceștia o dezvoltă.
 Tipuri de întreprinzători după STRATOS
(Strategic Orientations of Small European Business)
1) Întreprinzătorul de tip A – universal sau complet – posedă o bună pregătire
economică şi tehnică şi manifestă o capacitate ridicată de cuprindere a problemelor,
demonstrând o disponibilitate ridicată de adaptare la mediu. Orientarea strategică ce
tinde să predomine în firmele conduse de aceşti întreprinzători este diversificarea.
2) Întreprinzătorul de tip B – dinamic sau pionier – este deosebit de creativ, un element
distinct al său comparativ cu celelalte categorii constituindu-l disponibilitatea
superioară spre asumarea de riscuri. Se adaptează bine la schimbările din mediul
concurenţial.
3) Întreprinzătorul de tip O – organizatorul – se caracterizează prin acordarea unei
atenţii majore aspectelor administrative. Îşi bazează deciziile şi acţiunile pe o
capacitate ridicată de a raţiona, cu o solidă tentă analitică, manifestând un puternic
spirit organizatoric.Din punct de vedere strategic, el tinde să acorde o importanţă
relativ egală opţiunilor de diversificare, îmbunătăţire / dezvoltare a produselor şi
pătrundere pe noi pieţe.
4) Întreprinzătorul de tip R – clasic sau „rutinier” – se caracterizează prin amploarea
mai redusă a deciziilor şi acţiunilor, prudenţă apreciabilă, fapt pentru care ei nu
generează firme puternice şi dinamice. Orientarea strategică predilectă este
diversificarea, performanţele obţinute situându-l pe ultima poziţie în cadrul celor
patru considerate.
Concluzii:
 Nu există doi întreprinzători la
fel. Desigur, există numeroase
povești similare cu trăsături
comune, dar personalitatea,
bagajul personal al fiecăruia,
modul de gândire, atitudinea
față de risc, comportamentul
managerial sau obiceiurile
privind gestionarea financiară
determină un anumit tip de
întreprinzător.
 Bibliografie:

 https://administrare.info/domenii/economie/8111-clasificarea-%C3%AEntrepr
inz%C4%83torilor
 https://www.antreprenor.su/2012/03/antreprenor-intreprinzator.html
 Notițe de curs M A N A G E M E N T U L ÎNTREPRINDERILOR MICI ŞI MIJLOCII
 Tuclea, C., Intreprinzatorul, note de curs, Managementul intreprinderilor
mici si mijocii, A.S.E., 2002 - 2003
 Nicolescu, O., Managementul intreprinderilor mici si mijlocii, Editura
Economica, Bucuresti, 2001, p.51
MULȚUMESC

pentru
atenție!
,,NU EXISTĂ SECRETE PENTRU SUCCES. ESTE DOAR
REZULTATUL PREGĂTIRII, AL MUNCII SUSȚINUTE ȘI AL
ÎNVĂȚĂRII DIN EȘEC. " COLIN POWELL