SUBIECTE EXAMEN MANAGEMENTUL IMM-urilor

Bilet de examen nr. 1

1. Intraprenorul definire i deosebiri fa de ntreprinztorul clasic
Rezolvare: Intraprenorul poate fi definit ca fiind acel salariat din cadrul unei firme care initiaza si
operationalizeaza un demers intraprenorial bine conturat, cu participarea unui grup de angajati, dispunand
de o autonomie intraprenoriala si manageriala apreciabila si fiind recompensat in functie de performantele
obtinute.
Un intraprenor se deosebeste de un intreprinzator clasic prin mai multe elemente:

asumarea unui grad de risc mai redus datorita manifestarii demersului intraprenorial in cadrul unei
firme de dimensiuni apreciabile care ofera resurse, prestigiu si protectie, de care un intreprinzator obisnuit
nu beneficiaza;

constrangerile contemporane sunt mai reduse datorita accesului la resurse tehnico-materiale,

umane, informationale si financiare ale unei firme in cadrul careia se manifesta intraprenorul.De regula,
accesul la resurse, servicii se face mai rapid in aceste conditii, decat pentru un intreprinzator care porneste
de la zero;

intraprenorul este mai disciplinat, mai riguros in decizii si actiuni datorita antecedentelor sala si
manifestarii in cadrul unei firme cu reguli scrise si nescrise stiute de toti si cu o cultura organizationala
bine conturata;

un alt element important este si obtinerea de catre intraprenor a unor venituri sensibil mai reduse
decat ale intreprinzatorului, in conditiile realizarii unor proiecte asemanatoare.Este fireasca si o asemenea
situatie, intrucat intraprenorul utilizeaza resursele firmei si, ca atare, aceasta participa masiv la distribuirea
veniturilor nete.
2. Specificul trainingului intreprenorial
Rezolvare: In mod firesc, continutul si modalitatile specifice trainingului intreprenorial decurg din
principalele diferente intre sistemele de activitati realizate de manageri si intreprinzatori realizate de
renumitul specialist canadian Jacques Filion, porinid de la lucrarile lui Mintzberg, Kotter si Hill:
Nr. crt
Caracteristici ale activitatii
Managerilor
Intreprinzatorilor
1
Activitate centrata asuprea utilizarii eficace Activitate centrata pe viziune, stabilire de
si eficiente a resurselor in vedera indeplinirii obiective si identificare de resurse pentru a le
obiectivelor
realiza.
2
Elementul esential rezida in adaptarea la Elementul esential consta in initierea
schimbari
schimbarii
3
Modelele sau structurile de realizare a Modelele sau structurile muncii implica cu
muncii implica in primul rand analize prioritate imaginatie si creativitate
rationale
4
Actioneaza in cadrul organizatoric existent
Defineste roluri si sarcini ce creeaza un cadru
organizatoric
5
Munca centrata asupra activitatilor ce iau in Munca centrata asupra proiectarii de activitati,
considerare evolutiile mediului firmei
rezultand dintr-o viziune diferita asupra
mediului.

Intr-o abordare si mai analitica, Arturo Tolentini, expert la Organizatia Internationala a Muncii de la
Geneva, reliefeaza ca intreprinzatorii realizeaza 2 tipuri de functii si roluri intreprenoriale si manageriale
A. Componentele si functiile intreprenoriale au la baza caracteristicile intreprinzatorilor, care se pot
evidentia prin prezenatarea profilului sau.
Profilul intreprinzatorului
Nr. crt
Caracteristici
Trasaturi
1
Incredere in sine
Incredere in capacitatile sale
Independenta
Optimism
2
Vointa puternica
Persistenta si perseverenta
Hotarare
3
Orientare spre sarcini/rezultate
Orientare spre realizari
Harnic, directionat si plin de
energie
Initiativa
4
Asumator de esecuri
Evaluator
de
riscuri
si
capacitate de a-si asuma riscuri
calculate
Disponibilitate
pentru
provocari
5
Leadership
Bun comunicator, capacitate de
a se intelege cu altii, receptiv la
sugestii si critici, grija fata de
alte persoane
6
Originalitate
Inovativ, creativ, felxibil in
gandire, dispune de resuse
interne,
cunostinte
cuprinzatoare
7
Orientare spre viitor
Perspicacitate,
viziune,
perceptivitate
Intreprinzatorul isi operationalizeza calitatile, cunostintele si deprinderile, exercitand anumite
functii intreprenoriale, ce pot fi sintetizate astfel:
a) realizarea de legaturi intre afacerea sa si mediul implicat;
b) dezvoltarea de relatii formale si informale ca membrii familiei, prieteni, cu alti oameni de afaceri,
de la care obtine informatii, sprijin si resursele esentiale in vederea demararii si derularii activitatii
noii firme;
c) perceperea de oportunitati economice, testarea de idei, obtinerea de informatii si cunostinte privind
cele mai bune practici si mobilizarea resurselor pentru a crea o noua intreprindere;
d) tinerea la curent cu evolutiile tehnice si/sau comerciale si dezvoltarea pe aceasta baza de noi
abordari manageriale si solutii de specialitate pentru rezolvarea problemelor.
Pentru a operationaliza aceste functii, intreprinzatorul trebuie sa posede anumite competente, precum:
1) perceptivitate
2) abilitate analitica
3) capacitate decizionala
4) initiativa
5) capacitate de a invata
6) empatie

7)
8)
9)
B.

putere de convingere
abilitate de angocia
capaciate relationala
Concomitent, intreprinzatorul exercita cele 5 functii manageriale bine cunoscute fireste cu anumite
particularitati generate de specificul intreprenorial. Diferentele de continut si mod de
operationalizare a muncii intreprinzatorului fata de cele ale managerului se reflecta si in
deosebirile de orientare intre pregatirea intreprenoriala si pregatirea manageriala, care sunt
prezentare astfel:
Nr.crt
1
2
3
4
5
6

Principalele diferente intre pregatirea manageriala si pregatirea intreprenoriala

Caracteristici ale pregatirii
Manageriale
Intreprenoriale
Centrata pe cultura organizationala Centrata oe cultura de leadership
existenta
Focalizata pe munca si comunicarea de Focalizata pe dezvoltarea individuala
grup
Axata pe dezvoltarea ambelor parti ale Axata pe dezvoltarea ambelor parti ale
creierului cu accente pe partea stanga
creierului cu accente pe partea dreapta
Dezvolta modele si structuri bazate pe Dezvolta modele si structuri bazate pe
abstractizare si reguli generale
aplicatii concrete, specifice
Are in vedere dezvoltarea individuala Are in vedere dezvoltarea individuala cu
cu accent pe adaptabilitate
accent aupra perseverentei
Focalizata pe dobandirea de know-how Focalizata pe dobandirea de know-how
in managementul resurselor si in referitor la identificarea contextului care
domeniul de activitate al firmei
duce la ocuparea pietei

Potrivit specialistilor, obiectivele generale ale pregatirii intreprinzatorului sunt in numar de 6:

1. insusirea informatiilor de baza, de natura juridica, fiscala, comerciala, financiara, necesare
infiintarii si derularii unei afaceri
2. dezvoltarea capacitatii de a constientiza si evalua oportunitati, necesitati, metode, tehnici
aferente activitatilor intreprenoriale
3. dezvoltarea abilitatilor intreprenorial- manageriale personale
4. dezvoltarea capacitatii de a conduce principalele domenii ale firmei
5. insusirea cunostintelor si know-how-ului referitoare la anumite metode si tehnici
6. dezvoltarea capacitatii relationale (networking) a intreprinzatorilor.
3. Analizai studiul de caz ,,Secretul unui ntreprinztor italian(4.1)

Bilet de examen nr. 2

1. n prezent,pe plan mondial se manifest o adevarat revoluie ntreprenorial.
Sursele revoluiei intreprenoriale sunt:
a. schimbri tehnice,economice,sociale,psihologice i politice;
b. schimbri sociale,tehnice,economice,culturale i politice;
c. schimbri tehnice,economice,informaionale,politice i pshihologice;
d. schimbri economice,tehnologice,sociale,educaionale i politice;
Indicai care variant este corect i argumentai opiunea.
Revolutia intreprenoriala reprezinta un element major al noului tip de economie care se
prefigureaza. Peter Duker afirma ca in SUA are loc o trecere de la economia de tip managerial la cea de tip
intreprenorial, argumentandu-se aceasta teza cu multiple dovezi. Dupa J.Donald, aceasta consta in faptul
ca intreprinzatorii se dovedesc principalii artizani ai noului economic, care in ultimii ani inregistreaza
un ritm si o sfera de cuprindere net superioare, intreprinzatorii sunt promotorii schimbarii, esenta
progresului in toate domeniile de activitate care tinde sa se accelereze si amplifice. Raspuns corect D
deoarece:
a)
schimbarile tehnice, prin inventii, inovatii, echipamente si tehnologii modernizate, genereaza
concomitent oportunitati de afaceri si constrangeri afecerilor existente.De regula, aceasta se reflecta in
declansarea actiunii intreprenoriale, mai ales de intreoprinzatori cu pregatire de baza tehnice.
b)
schimbari economice se refera la trecerea de la economia clasica la economia intelectulizata, de tip
informational, denumita generic economie bazata pe cunostinte, la trecerea de la o economie centralizata,
de comanda, la o economie de piata (intr-o treime din mapamond descentralizata) si la internationalizarea
si globalizarea activitatilor economice.
c)
schimbarile educational comunicationale au drept suport evolutia complexa si spectaculoasa,
generata de amploarea crescanda a proceselor educationale si a comunicatiilor, de revolutia informationala
din ultimele decenii.
d)
schimbarile socile, foarte diverse, au drept continut principal o relativa diminuare a discrepantelor
sociale, pe fondul intelectualizarii crescande a populatiei si al cresterii standardului de viata, o dezvoltare
fara precedent, de neimaginat cu cateva decenii in urma, aclasei de mijloc.
e)
schimbarile politico ideologice au drept suporturi principale trecerea de la ideologia bazata pe
proprietatea de stat la ideologii bazate pe proprietatea privata si, in cadrul acesteia din urma, diversificarea
continua a tipului de doctrina si actiune, cu multiple aspecte pozitive si negative.
2.

Reele i clustere de IMM-uri

Reteaua de IMM-uri sau networkingul consta intr-un ansamblu de firme, independente din punct
de vedre juridic, intre care se dezvolta multiple, complexe si permanente relatii de natura umana,
informationala, tehnica, financiara, care le permit sa realizeze si comercializeze in comun anumite produse
si servicii in conditii superioare ale raportului pret/calitate, pa baza valorificarii mai eficiente a
cunostintelor si celorlalte resuse de care dispun organizatiile componente. La baza networkingului se afla
principiul stakeholderilor, networkingul incorporand toti sau o parte apreciabila din stakehoderii
specializati sau focalizati pe anumite produse si/sau servicii care-si desfasoara activitatile pe aceeasi piata
si/sau in aceeasi zona. In economia bazata pe cunostinte, reteaua de firme se contureaza ca o potentiala a
treia forma de organizare economica, plasata intre piata si intreprinderea clasica.
Clusterul este o retea de firme care utilizeaza toate formele de partajare a cunostintelor. Deci, insasi in
definirea clusterelor, elementul determinant il reprezinta cunostintele,considerate concomitent ca resurse si
produse-cheie al grupului de firme implicat. Asa cum se arata intr-un studiu dintr-un volum recent publicat
in Romania, caracteristica clusterelor este organizatia flexibila, fiecare firma indeplinind anumite activitati
in functie de cerintele si de strategia clusterului. O a doua caracteristica a clusterelor rezida in accentul pe
invatarea organizationala, care adesea este statuata ca un obiectiv al constituirii si functionalitaii

clusterului. Buna functionare a clusterului depinde de existenta unui element cheie, in jurul caruia
graviteaza deciziile si actiunile firmelor componente.
In ultimii ani se constata o puternica tendinta de proliferare a clusterelor, datorita multiplelor avantaje:
1)
cooperarea intre firme la costuri mai reduse
2)
crearea de posibilitati mai mari de inovatii pentru persoane si organizatii
3)
reducerea unei flexibilitati tehnice, economice si organizationale superioare
4)
diminuarea timpului de comercializare a produselor si serviciilor rezultate
3. Identificai o oportunitate economic n mediul de afaceri romnesc i formulai o abordare
profesionist n vederea valorificrii sale.

Bilet de examen nr. 3

I.

Particulariti ale organizarii n IMM-uri

a.
prioritatea acordata relatiilor organizationale in ansamblul organizarii
b.
formalizare redusa a documentelor organizatorice
c.
flexibilitate organizatorica ridicata a firmelor
d.
simplitatea organizatorica procesuala si structurala
e.
dependenta decisive a calitatii organizarii firmei de capacitatea organizatorica a intreprinzatoruluimanager
f.
puternice elemente informale in fundamentarea si concretizarea abordarilor organizarii
g.
preponderenta structurilor organizatorice ierarhice
II.
Factorii care condiioneaz nfiinarea firmelor mici i mijlocii
Studiile efectuate de numerosi specialisti au relevat 5 factori care conditioneaza ritmul infiintarii IMMurilor:
1) fluctuatiile macroeconomice influenteaza intensitatea tuturor proceselor economice din cadrul unei
economii. Statisticile releva ca in perioadele de expansiune economica ritmul crearii de noi firme
este mai mare decat in perioadele de stagnare sau recesiune economica. Cauzele sunt
evidente:sporeste cererea de produse si servicii, creste ritmul investitiilor, starea de spirit a
populatiei este mai buna, mai optimista.
2) costul capitalului, care se refera la resursa cea mai costisitoare si dificil de asigurat de catre
intreprinzatori, influenteaza infiintarea de noi firme in mod univoc. Pe amsura ce costul capitalului
exprimat in principal prin marimea dobanzilor la credite si prin procentele solicitate de
investitori pentru sumele plasate este mai redus, sporeste numarul firmelor infiintate, dar si
diminuarea lor. In conditiile unor dobanzi mai mici la credite, tentatia si posibilitatea economica de
ate imprumuta pentru a investi creste, iar cand dobanda la capital este mai redusa si oferta sa mai
mare, conditiile generale de obtinrea a capitalului sunt mai bune.
3) rata somajului influenteaza infiintarea de noi firme prin faptul ca un ritm inalt al somajului ii
corespunde o accelerare a infiintari de noi firme. Aceasta se explica prin presiunea care se creeaza
asupra celor fara slujba de a-si gasi o sursa de existenta, unii dintre ei lansandu-se in activitati
intreprenoriale.
4) un alt factor cu impact substantial asupra ritmului infiintari de intreprinderi este raportul dintre
marimea veniturilor personale posibil de obtinut ca angajat, prin infiintarea unei firme si nivelul
salariului obtenabil de catre potentialul intreprinzator, adica cu cat se pot realiza venituri personale
mai mari intr-o afacere nou-infiintata comparativ cu salariul primit in calitate de angajat, cu atat
sporeste motivatia economica de a deveni intreprinzator.
5) spre deosebire de fluctuatiile macroeconomice, caracteristicile ramurilor economice reprezinta un
factor de influenta partiala, sectoriala. Cercetarile releva ca cele mai rapide cresteri ale infiintari de
noi firme se produc in ramurile inovative, purtatoare de progres tehnic, cele care se inscriu in
principalele evolutii tehnologice actuale: informatica, telecomunicatii, computere.
III.

Premisele pe care se bazeaz managementul intreprenorial sunt:

1.ntreprinderea este cea mai important component a economiei i societii;
2.IMM-urile ofer locuri de munc pentru cea mai mare parte a populaiei;
3.IMM-urile reprezint ealonul cel mai numeros i important al ntreprinderilor, ndeplinind
multiple funcii economice, tehnice i sociale;
4.IMM-urile prezint slabiciunicongenitale apreciabile, a cror cunoatere i contracarare
este esenial;
5.IMM-urile genereaz cea mai parte a P.I.B-ului din fiecare ar;

6.Intreprinzatorii constituie componenta principal a clasei de mijoc,ce asigur stabilitate

economic i social a oricrei ri;
7.ntreprinztorii constituie unul dintre principalii piloni, actori ai economiei de pia;
8.IMM-urile realizeaz produse i servicii la costuri mai reduse dect firmele mari;
9.Valorificarea major a potenialului IMM-urilor i ntreprinztorilor, concomitent cu
diminuarea deficienelor congenitale este n bun masur condiionat de fundamentarea
activitilor intreprenoriale pe elemente furnizate de tiina managementului, n general i a
managementului intreprenorial, n special.
Precizai care din combinaiile de variante prezentate mai jos constituie premisele
managementului intreprenorial?
a. (2,3,6,7.9);
b. (1,2,3,8,9);
c. (1,3,4,7,9);
d. (2,3,4,5,7);
e. (3,4,6,7,8).
De ce?Raspuns corect c
Premise:
1.
Intreprinderea este componenta cea mai importanta a economiei societatii deoarece este principala
creatoare de substanta economica in orice tara, fara de care societatea contemporana nu poate exista,
deoarece ofera locuri de munca pentru cea mai mare parte a populatiei, iar performantele sale
conditioneaza starea si performantele economiei fiecarei tari si standardul de viata al populatiei din cadrul
sau.
2.
Intreprinderile mici si mijocii reprezinta esalonul (sectorul) cel mai numeros si important al
intreprinderilor, indeplinind multiple functii economice, tehnice si socilale deoarece genereaza cea mai
mare parte a PIB-ului din fiecare tara, ofera locuri de munca pentru majoritatrea populatiei ocupate si
genereaza intr-o mai mare proportie inovatiile tehnice aplicabile in economie.\
3.
IMM-urile prezinta slabiciuni congenitale apreciabile, ale caror cunoastere si contracarare sunt
esentiale. Aceste slabiciuni specifice IMM-urilor sunt: masa mica a resurselor incorporabile si a
rezervelor reduse de care dispun, dependenta, de regula, decisiva a existentei lor de o singura persoana,
intreprinzatorul, nivelul tehnic frecvent mai scazut, comparativ cu firmele mari si stabilitatea si perenitatea
mai volatile datorita precedentelor trasaturi specifice.
4.
Intreprinzatorii constituie unii dintre principalii piloni, actori, ai economiei de piata deoarece lor
le apartine initiativa crearii de IMM-uri, cea mai dinamica si numeroasa componenta a sistemului
economic, ei sunt cei care, de regula, transforma o parte din IMM-uri in firme mari si puternice denumite
sugestiv de catre specialistii nord- americani, gazele economiei si deoarece constituie componenta
principala a clasei de mijloc, ce asigura stabilitatea economica si sociala a oricarei tari.
5.
Valorificarea majora a potentialului IMM-urilor si intreprinzatorilor, concomitent cu diminuarea
deficientelor congenitale, este conditionata, intr-o masura apreciabila, de fundamentarea activitatilor
intreprenoriale pe elementele furnizate de stiinta managementului in general, de managementul
intreprenorial in special.

Bilet de examen nr. 4

1.
Fazele nfiinrii unui IMM
2.
Scheme publice de finanare a IMM-urilor
La baza proiectarii si operationalizarii IMM-urilor se afla 2 conceptii diferite:
a)
scheme de finantare a IMM-urilor orientate pe baza de politici economice guvernamentale, care
vizeza atingerea anumitor obiective economice si sociale prin finantarea cu prioritate a anumitor categorii
de firme. Adeptii acestei forme de finantare sunt japonezii, care in prezent finanteaza printr-o multitudine
de scheme publice acele firme mici cu mare potential, care ofera locuri de munca;
b)
scheme de finantare a IMM-urilor centrate pe cerintele pietei, care isi propun sa furnizeze resurse
financiare , dar in conditii identice sau foarte apropiate de cele ale pietei. Grija principala este sa nu se
provoace distorsiuni in competitia pe piata, care sa avantajeze anumite categorii de firme.
Pentru Romania, cu o infrastructura financiar-bancara slab dezvoltata, cea mai utila pentru
economia nationala, populatie si sectorul de intreprinderi mici si mijlocii, este o finantare pe baza de
politici economice guvernamentale. In Romania, schemele publice de promovare a finantarii IMM-urilor
se pot divide, in principal, in patru categorii astfel:
1.
schemele de finantare prin granturi ofera, in anumite conditii, fonduri nerambursabile
intreprinderilor mici si mijlocii, De regula, acestea au in vedere firmele din anumite ramuri ale economiei
sau zone ale tarii. Cel mai adesea se finanteaza investitii in echipamente si utilaje si, mai rar, in capital
circulant. Pricipiul de baza al acordarii granturilor este coparticiparea financiara, in sensul alocarii de catre
firma mica sau mijlocie a unei parti din fondurile necesare intregului proiect, in limita unor cote minime,
expres precizate.
2.
scheme de finantare prin imprumuturi, care au in vedere satisfacerea separata sau cumulativa a 2
categorii de cerinte:
asigurarea accesului IMM-urilor la credite, avand in vedere dificultatile obtinerii lor de la banci
din cauza neincrederii in aceasta categorie de clienti si a lipsei konw-how-ului bancar necesar;
subsidierea partiala a dobanzilor la credite, tinand cont de niveleul foarte ridicat al dobanzilor si
caracterul lor formal;
3.
scheme publice speciale de finantare prin capital de risc. Pana in prezent, s-a pus la punct o singura
asemenea schema prin care s-a finantat Fondul Romano-American de Investitii pentru IMM-uri (FRAI,
devenit operational in 2009).
4.
scheme speciale de finantare prin garantarea creditelor. Pana in prezent s-au proiectat si
functioneaza 3 asemenea fonduri de garantare (Fondul Roman de Garantare a Creditelor, proiectat si
finantat cu contribuitia guvernului roman, canadian si austriac; Fondul de Garantare a Creditului Rural,
infiintat in 1994; Fondul National de Garantare a Creditelor pentru IMM-uri FNGCIMM, cu finantare de
la bugetul statului).
3.
Variabilele interne care determin coninutul i formele de manifestare ale activitilor
intreprenoriale sunt:
1)
2)
3)
4)
5)
6)
7)

mrimea firmei;
cultura economic naional;
cultura persoanelor implicate i a organizaiei;
natura organizaiei;
piaa accesat;
personalitatea i pregtirea ntreprinztorului;
caracteristicile i funcionalitatea sistemului economic.

Care din combinaiile prezentate n continuare este corect?

a. 1-2-4-5
b. 1-3-4-5
c. 4-5-6-7
d. 1-4-6-7
e. 1-3-4-6
1.
Raspuns corect E. Variabilele au fost grupate in functie de apartenenta la firma, in interne si
externe. In mod firesc, variabilelle interne sunt mai numeroase si au un impact mai mare asupra
performantelor.De retinut, insa, ca ele se manifesta in cadrul creat, de variabilele externe, care, prin
continutul lor favorizant sau defavorizant pot avea un impact major asupra fiecarei initiative
intreprenoriale. Una dintre variabile, stakehoderii, ce incorporeaza atat elemente interne (manageri,
executanti, sindicate), cat si externe (banca, furnizori, clienti) are un impact complex asupra activitatii
intreprenoriale.Variabilele interne sunt:
2.
marimea firmei
3.
natura organizatiei
4.
personalitatea si pregatirea intreprinzatorului
5.
cultura si caracteristicile profesionale ale persoanelor implicate
6.
cultura organizatiei
7.
caracteristicile si gradul de implicare a stakehoderilor
Variabilele externe sunt:
1.
caracteristicile si functionalitatea sistemului economic
2.
cultura economica nationala si a zonei de implicare
3.
piata accesata
4.
caracteristicile si gradul de implicare a stakehoderilor

Bilet de examen nr. 5

1.

Principiile i structura planului de afaceri

Principiile planului de afaceri
a)
Stabilirea scopurilor de realizat prin elaborarea planului de afaceri
b)
Cunoaterea i luarea n considerare a ateptrilor i cerinelor specifice ale ntreprinztorului fa
de afacerea avut n vedere
c)
Includerea obligatorie n planul de afaceri a anumitor elemente de esen privitoare la afacerea,
ntreprinztorul, managerii i organizaia implicat n activitate i performanele lor precedente
d)
Luarea n considerare a existenei mai multor moduri de a concepe i scrie un bun plan de afaceri
e)
Manifestarea de creativitate n asamblarea i modul de prezentare a planului de afaceri
f)
Realizarea unui plan de afaceri ct mai focalizat pe obiective i mai concis
g)
Individualizarea planului de afaceri, prin reflectarea personalitii organizaiei i oamenilor din
cadrul su, a ataamentului i ncrederii lor n organizaie i avantajului su competitiv
h)
Realizarea unui plan de afaceri echilibrat, cuprinznd att aspecte pozitive, ct i negative
i)
Redactarea planului de afaceri este necesar s dureze cel puin 2-3 sptmni
Structura planului de afaceri:
1.
Sinteza planului de afaceri - acest capitol se mai numete frecvent i sinteza executivului i
cuprinde, n principal, urmtoarele elemente:
a) descrierea succint a firmei
b) prezentarea produselor i/sau serviciilor
c) piaa potenial
d) proieciile cercetrii de pia
e) avantajul competitiv al produselor i/sau serviciilor
f) principalele aspecte financiare implicate
g) profitabilitatea firmei
h) echipa managerial
a)
oferta sau propunerea adresat destinatarului planului de afaceri. Sinteza se recomand s fie de 46 pagini.
2.
Prezentarea intreprinderii - capitol cu caracter introductiv, insereaz informaii referitoare la:
profilul firmei, scurt istoric al organizaiei, regimul juridic al firmei. Acest capitol trebuie s fie scurt,
avnd drept obiectiv s faciliteze destinatarului extern al planului de afaceri formarea unei imagini globale
coerente asupra firmei respective.
3.
Produsele si serviciile firmei - principalele informaii cuprinse n acest capitol au drept coninut:
prezentarea naturii i destinaiei lor, descrierea proceselor de fabricaie implicate, evidenierea
caracteristicilor definitorii ale produselor i serviciilor (cost, calitate, performane etc.), indicarea
licenelor i patentelor folosite, caracterizarea stadiului dezvoltrii tehnice a produsului, indicarea fazei
ciclului de via n care se afl produsele i serviciile, relevarea produselor competitive i a punctelor forte
i slabe ale acestora, evidenierea necesitii schimbrilor tehnologice, innd cont de ceea ce fac
concurenii i de tendinele tehnice pe plan internaional n respectivul domeniu.
4.
Programul de marketing si de vanzari - elementele principale ncorporate n acest capitol se refer
la: segmentul de pia intit, concurenii firmei, strategia de marketing, situaia vnzrilor n trecut, prezent

i n viitor, politica de preuri, politica de distribuie, condiiile de vnzare ale produselor, n special de
plat ale acestora, programul de reclam i promovare a produselor, alte elemente comerciale considerate
eseniale n cazul fiecrei situaii; de exemplu, indicele de sezonalitate, reglementri comerciale speciale,
programe guvernamentale de asisten la export, noi tendine de marketing pe alte piee etc. Capitolul de
marketing este unul dintre cele mai importante, ntruct vnzarea produselor este determinant pentru
supravieuirea i dezvoltarea firmei
5.
Programul de dezvoltare a produselor si/sau serviciilor - informaiile cuprinse n acest capitol se
refer la situaia actual i viitoare a produselor din urmtoarele puncte de vedere: preuri, caracteristici
tehnice i tehnologice, viitoarea generaie de produse, aciunile proprii de cercetare i dezvoltare
desfurate n prezent i cele prevzute pentru perioada urmtoare, cu precizarea produselor modernizate
care vor rezulta ,segmentul de pia pe care va fi marketat fiecare produs nou, anticiparea dezvoltrilor de
noi produse i servicii n viitorii ani. De remarcat dimensiunea pronunat prospectiv a abordrii, precum
i accentul pe relaia activitii de cercetare-dezvoltare i cerinele pieii.
6.
Programarea activitatilor operationale - coninutul acestui capitol este axat predominant asupra
activitilor de producie, abordnd cu prioritate urmtoarele aspecte: programarea produciei, gestiunea
stocurilor de materii prime, semifabricate, piese de schimb etc. aferente fiecrui produs, innd cont de
cerinele clienilor ,programarea aprovizionrii cu materii prime, n funcie de structura produciei i
ealonarea fabricaiei, cheltuielile necesare pentru a satisface necesitile primelor trei programe, serviceul pentru produse, previziuni privind creterea capacitii de producie mpreun cu costurile i perioadele
aferente, msurile de amplificare a eficienei activitilor de producie, relaiile contractuale cu furnizorii
actuali i sursele alternative de aprovizionare. De remarcat viziunea integrat pe care se bazeaz
elaborarea activitilor de producie i aprovizionare, cu accent pe aspectele economice implicate.
7.
Managementul activitatilor - fr a avea un caracter exhaustiv, acest capitol are n vedere
ndeosebi urmtoarele elemente principale: prezentarea organigramei, cu punctarea principalelor
caracteristici, prezentarea echipei de manageri superiori, a C.V.-urilor acestora, cu reliefarea abilitilor
care pot s contribuie la dezvoltarea organizaiei, descrierea concepiei manageriale i a practicilor
utilizate fa de comercianii cu ridicata, concureni, comunitatea local etc., indicarea modalitilor de
motivare a salariailor, relaiile cu sindicatul, structura propietii firmei i reglementarea sa juridic,
serviciile de contabilitate, juridice, consultan, training, la care firma apeleaz de regul. Se consider c
aceste elemente manageriale au cea mai mare relevan pentru demersul intreprenorial, proiectat prin
planul de afaceri.
8.
Planul financiar - capitol cu o mare importan n economia de ansamblu a planului de afaceri, ce
ncorporeaz, de regul, urmtoarele elemente: situaia costurilor i veniturilor, proieciile de cash-flow n
diverse variante, innd cont de sursele de finanare posibile, bilanul contabil, analiza break-even pentru
ansamblul firmei i principalele produse. Orizontul planului financiar corespunde orizontului planului de
afaceri. n realizarea analizelor ncorporate se apeleaz la un set de metode i tehnici bine formalizate.
Calitatea proieciilor financiare depinde decisiv de exactitatea i realismul informaiilor de plecare.
Avnd n vedere volatilitatea accentuat a unora dintre elementele monetare i financiare implicate, mai
ales cele care in de contextul macroeconomic i cnd este cazul mondoeconomic, se recomand
realizarea mai multor variante de proiecii financiare.
9.
Oferta intreprenoriala - precedentele componente ale planului de afaceri - dintre care o pondere
deosebit o are planul financiar ofer fundamentele necesare stabilirii ofertei de afaceri. n mod firesc,

coninutul su difer ntr-o anumit msur n funcie de scopurile prioritare avute n vedere. De regul,
oferta de afaceri cuprinde elemente referitoare la: mrimea sumelor solicitate furnizorilor poteniali de
fonduri ,termenii financiari n care se solicit sumele respective ,destinaiile exacte ale sumelor solicitate,
condiiile de parteneriat. Coninutul i modul de prezentare ale ofertei finale variaz n cea mai mare
msur de la un plan de afaceri la altul, ntruct aceasta se adapteaz la particularitile i cerinele
anticipate ale bncilor, fondurilor de risc, companiilor partenere etc. avute n vedere.
10.
Anexele cuprind o varietate de documente referitoare la activitatea i performanele firmei, de
natur s aduc un plus de informaii i argumente indirecte destinatarului planului de afaceri, n favoarea
acceptrii ofertei sale finale. Cele mai frecvente documente, care se anexeaz, sunt urmtoarele: contracte
proform, care s dovedeasc intenia unor clieni de a cumpra produsele sau serviciile care se vor
furniza, oferte pentru justificarea costurilor investiionale, de utilaje, echipamente etc, oferte de pre pentru
materiile prime, materiale utilizate n procesele tehnologice.
2. Particulariti ale previziunii n IMM-uri sunt urmatoarele:
1)
Mai putin intense in ansamblul proceselor manageriale ale firmelor mici si mijlocii, previziunea
este de regula, mai putin intensa comparativ cu firmele mari, in special in ceea ce priveste deciziile pe
termen lung.
2)
Centrata pe oportunitatea economica deciziile de previziune au caracter economic deoarece se
refera, cel mai adesea la profit, cifra de afaceri, credite. Ele se fundamenteaza in principal pe informatii
contabile, de marketing.
3)
Predomina abordarile pe termen scurt dintre cele 3 forme de realizare ale previziunii prognoze,
planuri, programe, cu frecventa cea mai ridicata sunt folosite programele.
4)
Prezinta o informalitate ridicata - o parte apreciabila din procesele de fundamentare ale
previziunilor, mai ales in firmele familiale, au un pronuntat caracter informal.
5)
Numar redus de obiective avute in vedere obiectivele, primele elemente avuta in care se
concretizeaza previziunea, trebuie sa reflecte specificitatea organizatiei, sa fie masurabile si mai ales,
realiste.
6)
Bazata pe o rapida viteza de reactie fata de elementele noi intr-o anumita masura, deficientele
care pota apare sunt contracarate de rapiditatea cu care atat previziunile, cat mai ales procesele de
implementare ale acestora, reflecta schimbarile din mediul ambiant. Managerul intreprinzator se manifesta
si in plan previzional, de regula, prin reactii rapide.
7)
Caracterizata prin flexibilitate si adaptabilitate ridicata ca urmare a rapidei viteze de reactie,
rezulta un proces previzional flexibil, continuu adaptat la evolutiile endogene si exogene ale firmei, mai
ales pe termen scurt, focalizat pe valorificarea oportunitatii economice.
8)
Orientate in cvasitotalitate spre pietele locale cea mai frecventa forma de plan este planul de
afaceri, care indiferent de forma previziunii, are in vedere in cvasitotalitate cerintele pietelor locale.
9)
Rigurozitate redusa insuficientul fundament organizatoric si uman pentru conceperea si
concretizarea previziunilor se reflecta in calitatea acestora, in insuficienta rigurozitate care caracterizeaza
majoritatea lor.
3. Analizai studiul de caz ,,Ferrari.

Bilet de examen nr. 6

1.

Definirea, necesitatea i scopurile elaborrii planului de afaceri

Planul de afaceri este un instrument decizional dinamic, destinat pe de o parte, managerilor din
cadrul firmei, n vederea creterii eficienei activitii acestora i pe de alt parte, investitorilor,
bancherilor i, n general, oricrui partener posibil, industrial, comercial, social etc. crora le permite s ia
cunotin de perspectivele afacerii.
Conform lui David Gumpert, planul de afaceri este document ce demonstreaz de o manier
convingtoare c afacerea preconizat poate s vnd suficiente produse i servicii pentru a produce un
profit satisfctor i a o face atractiv potenialilor sprijinitori.
Planul de afaceri este o metod intreprenorial-managerial de proiectare i promovare a unei
afaceri noi sau de dezvoltare semnificativ a unei afaceri existente, pornind de la identificarea unei
oportuniti economice, prin care se determin obiectivele de realizat, se dimensioneaz i structureaz
principalele resurse i activiti necesare, demonstrnd c aceasta este profitabil, c merit s fie sprijinit
de potenialii stakeholderi.
Exista mai multe elemente care fac necesara elaborarea planului de afaceri:
1. Planul de afaceri reprezint, n primul rnd, un mijloc de autoedificare pentru cei ce comand
i/sau realizeaz planul de afaceri asupra profitabilitii i viabilitii demersului intreprenorial de
valorificare a oportunitii economice.
2. Planul de afaceri constituie un instrument de previzionare a afacerii.
3. Planul de afaceri este un instrument major n finanarea ntregii afaceri.
4. Planul de afaceri reprezint o baz pentru organizarea, coordonarea i controlul proceselor
implicate de demersul intreprenorial de valorificare a oportunitii economice.
5. Planul de afaceri reprezint i o foarte important modalitate educaional pentru personalul
implicat, ncepnd cu ntreprinztorul.
6. Sintetiznd, planul de afaceri n ansamblul su constituie unul dintre cele mai complete i eficace
instrumente manageriale pentru ntreprinztori i manageri
Scopurile elaborarii planului de afaceri sunt:
I.
determinarea profiatabilitatii afacerii
II.
conturarea mecanismului de operationalizare a afacerii
III.
obtinerea finantarii de la banca
IV. obtinerea de fonduri de investii
V. fundamentarea perfectarii de aliante strategice
VI.
obtinerea de contracte de vanzare importante
VII.
implicarea anumitor persoane-cheie in realizarea afacerii
VIII.
finalizarea fiziunii sau a cumpararii altor firme
2.

Managementul intreprenorial: determinai i corelaia cu fazele de via ale firmei

3.
jos:

Firma bazat pe cunotinte are o serie de caracteristici, inserate printre elementele de mai
1. Diminuarea firmei n ceea ce privete activele fizice, activitile realizate i salariaii
utilizai,concomitent cu dezvoltarea bazei interne de cunotine i extinderea legturilor cu
clienii, furnizorii i fora de munc extern;
2. Externalizarea activitilor care nu sunt eseniale pentru firm;
3. Internalizarea activitilor care nu fac parte din vectorul valorii;

4. Maximizarea eficacitii i eficienei se bazeaz pe structuri de echipe, ntre care

,,cuplareatrebuie minimizat i coeziunea maximizat;
5. Creterea numrului i rolurilor managerilor de nivel mediu i inferior
6. Direcionarea investiiilor n training, n fora de munc extern utilizat pentru a nlocui
propriul personal care nu progreseaz.
Artai care din urmatoarele combinaii cuprinde numai caracteristici referitoare la firma bazat
pe cunotine:
a. 1-3-4-5;
b. 1-2-4-6
c. 2-4-5-6
d. 1-4-5-6
e. 2-3-5-6
Raspuns corect B

Bilet de examen nr. 7

1. Abordarea oportunitii economice i rolul esenial al omului n identificarea sa.
Rolul esenial al omului n identificarea sa
In viziunea lui Howard Steveson oportunitatea economice prezinta un ansamblu de 4 determinari:
1.
depinde de persoana
2.
depinde de mediu
3.
depinde de accesul la resurse
4.
depinde de factorul timp
Dintre cele 4 determinari, esentiala este cea referitoare la persoana. Omul, potentialul
intreprinzator, este cel care sesizeaza oportunitatea economica, o identifica si analizeaza, stabileste un
demers pragmatic de valorificare si- elementul cel mai important- decide si actioneaza asupra respectivei
situatii pentru a obtine profit. Celelalte 3 determinari- contextuala, materiala, financiara si temporala- se
manifesta in cea mai mare parte tot prin intermediul respectivei persoane. Pentru ca o persoana sa poata
identifica si fructifica potentiala oportunitate economica, transformand-o intr-o oportunitate economica
reala- devenind astfel un autentic intreprinzator care trebuie sa posede anumite abilitati pragmatice,
cunostinte teoretice, contacte cu persoane si organizatii si anumite resurse semnificatice din punct de
vedere al oportunitatii respective, inclusiv timp pentru a se ocupa intens. In ultimele decenii, ca urmare a
constientizarii de catre un numar din ce in ce mai mare de persoane, indeosebi cu pozitii manageriale, a
marelui potential de profitabilitate pe care-l reprezinta oportunitatea economica, s-au conturat asanumitele organizatii directionate pe oportunitati. O astfel de organizatie se caracterizeaza prin efortul
continuu de invatare, adaptare crescanda (incrementala) si crestere profitabila pe baza identificarii si
expolatarii unui set integrat de oportunitati. Aceste organizatii incorporeaza in pozitii-cheie manageri cu
gandire si mod de actiune profund intrprenoriale.
Abordarea oportunitii economice
Pentru intreprinzatori, ca de altfel pentru orice activitate economica autentica, in conditiile economiei de
piata este primordiala abordarea oportunitatii economice . In esenta, aceasta implica urmatoarele etape:
1.
identificarea oportunitatii economice implica:

evaluarea necesitatii (cerintelor pietei)

stabilirea unor valori, ca potentiala recompensa, pentru persoanele implicate in abordarea

oportunitatii economice

conturarea optiunilor viitoare privind tratarea oportunitatii economice

asumarea riscului asociat oportunitatii de catre persoanele respective

2.
determinarea resurselor necesare valorificarii oportunitatii economice incumba:

dimensionarea resurselor in functie de amploarea, complexitatea si perspectivele oportunitatii

economice implicate

reliefarea elementelor de unicitate a abordarii utilizate de noi din punct de vedere al resurselor

sabilirea contributiei proprii la asigurarea resurselor necesare

3.
obtinerea resurselor necesare este adesea un proces laborios si deosebit de dificil, care
consta in:

determinarea nivelurilor optime si minime pentru fiecare resursa necesara

identificarea concreta a altor mecanisme utilizabile pentru obtinerea tuturor resuselor necesare
(leasing, venture-capital, francising)

cunoasterea asteptarilor, a cerintelor posesorilor de resurse fata de actiunea intreprenoriala si

asigurarea ca exista suficient potential pentru a-i satisface

contactarea furnizorilor de resurse

negocierea cu posesorii de resuse

4.
realizarea mecanismului managerial-economic pentru derularea afacerii are in vedere
urmatoarele aspecte:

managementul eficace al asigurarii si utilizarii resurselor interne si externe

stabilirea unor mecanisme pentru contacte de afaceri adecvate, cu stakeholderii

testarea ipostazelor privitoare la aspectele esentiale ale punerii in valoare a oportunitatii economice
5.
recoltarea valorii nou-create implica, drept repere-cheie, urmatoarele categorii de decizii
si actiuni:

identificarea mecanismelor disponibile (utilizabile) pentru a recolta fructele valorificarii

oportunitatii economice (profit, salariu, amortizare accelerata)

examinarea corectitudinii structurarii afacerii din punct de vedere al proprietatii, legislatiei si

fiscalitatii

derularea propriu-zisa a afacerii

onorarea corespunzatoare a obigatiilor fata de tertele parti implicate in afacere.

2. Necesitatea i sursele finanrii ntreprinztorilor
Necesitati:

pregatirea demararii unei afaceri

infintarea firmei sau a afacerii

cumpararea unei afaceri existente

asigurarea capitalului circulant de lucru permanent si sezonier

inlocuirea de echipamente si utilaje uzate si de tehnologii invechite

dezvoltarea firmei

noi spatii de productie, comercializare, administrative

PAGINA 165 detalii suplimentare.
Surse de finantare.
A.
CONVENTIONALE:

Resurse personale ale intreprinzatorului

Resursele familiei si ale prietenilor

Veniturile si patrimonial intreprinderii respective

Parteneri de afaceri

Bancile comerciale

Cooperativele de credit
B.
NECONVENTIONALE:

Emisiunea de actiuni pe piata de capital

Fondurile cu capital de risc

Factoringul

Leasingul

Francisingul
Granturile

3. Mediul intreprenorial contemporan prezint anumite caracteristici principale:

1. Turbulen contextual;
2. Modificri sociale;
3. Schimbarea interdependenelor dintre resurse;
4. Evoluia rapid a opurtunitilor de afaceri;
5. Schimbrile tehnologice;

6. Amplificarea incertitudinilor;
7. Schimbarea competiiei;
8. Schimbarea structurii pieelor.
Artai care dintre combinaiile prezentate n continuare reflect cel mai bine aceste caracteristici.
a. 1-2-4;
b. 3-6-7;
c. 1-4-5;
d. 2-7-8;
e. 1-4-6.

Bilet de examen nr. 8

1. Principalele tipuri de oportuniti economice
1.
Operationalizarea unei investitii
2.
Desprinderea sau separarea dintr-un produs sau serviciu existent
3.
Transformarea unui hobby in afacere
4.
Constientizarea existentei unui anumit client
5.
Descoperire unei necesitati a pietei nesatisfacute
6.
Dezvoltarea unor activitati realizate in afara orelor de program de munca
7.
Sansa de a intalni si recunoaste o oportunitate de afaceri viabila
8.
Expertiza sau competenta profesionala proprie
9.
Cumpararea unei firme existente
10.
Achizitionarea unei francize.
11.
Situatia economica personala sau familiala disperata.
2. Specificacitatea strategiilor intreprenoriale
Strategia intreprenoriala este o strategie care se elaboreaza si se utilizeaza in cadrul unei firme mici
sau mij , cu implicarea intreprinzatorului respective. Majoritatea intreprinzatorilor nu folosesc strategii in
cadrul firmelor pe care le intemeiaza si dezvolta.
Caracteristicile strategiei intreprenoriale sunt:
1.
Grad redus de formalizare
2.
Componenta simplificata
3.
Orizont temporal mai redus
4.
Frecvent axata pe nisa pietei
5.
Puternic personalizata
3. ncadrai tipologic urmatorul ntreprinztor:
Dl- Popescu Ion a nfiinat n 1992 o firm care asambleaz i comercializeaz calculatoare cu
piese din import.Muncind foarte mult, venind la firm dimineaa la 8 i plecnd, de regul, seara la
19-20, firma s-a dezvoltat rapid.Prin exemplul personal, prin ncrederea puternic i optimismul
degajat, a reuit s-i construiasc o echip deosebit de inovatoare i harnic.Printr-o programare i
organizare riguroas a activitii i printr-o permanent cunoatere i luare n considerare a ceea ce
este nou n domeniul computerelor n Occident,a reuit s asambleze i executa un mare numr de
computere. Firma s-a dezvoltat rapid, depaindu-i cu mult ateptrile att ca cifr de afaceri, ct i
ca profit.
Dupa parerea mea dl Popescu Ion se incadreaza tipologic ca fiind un intreprinzator performant personal
deoarece si-a dedicat foarte mult timp dezvoltarii afaceri sale ,a reusit sa se adapteze rapid la schimbarile
din Occident in materie de computere.A avut incredere in sine ca afacerea va fi un succes,si-a creat o
echipa inovatoare si astfel a reusit sa puna pe picioare o afacere profitabila.
Bilet de examen nr. 9
1.

Definirea, caracteristicile i sursele oportunitilor economice

O necesitate si /sau o cerere potentiala de un produs sau serviciu intr-un anumit context, a carei
sesizare, identificare, luare in considerare si satisfacere printr-un proces economic de catre o persoana sau
un grup poate genera profit.
Caracteristici: oportunitate economica prezinta mai multe dimensiuni:
1.
Economica, in sensul generarii de profit
2.
Psihologica, existand numai ca perceptie a anumitor persoane care cred in profitabilitatea
sa
3.
Contextuala , concreta, manifestandu-se numai in anumite conditii si situatii
4.
Prospective, devenind o realitate in viitor, ca urmare a unor decizii si actiuni concentrate,
de natura economica, intreprenoriala si manageriala.
Principalele surse de oportunitati economice:
Comerciale prin cererea deschisa sau latenta pentru anumite produse sau servicii
Stiintifice prin descoperirea de noi legi,principii,metodologii aplicabile in realizarea de produse
si servicii noi si modernizate.
Tehnice reprezentate de noi echipamente,teh,materii prime,care pot servi ca baza pentru o noua
afacere sau pentru diversificarea,modernizarea,specializarea unei firme
Juridice prin aparitia de noi legi,ordonante,hotarari sau modificarea celor existente cu
consecinte semnificative asupra initierii,derularii si profitabilitatii
Fiscale atunci cand se schimba felul,dimensiunea,modul de calcul al diferitelor taxe si
impozite,modificand astfel motivatiile intreprinzatorului si conditiile de valorificare a
capitalului si,implicit,generand noi posibilitati de a initia si dezvolta afaceri.
Bancare,financiare(credit,leasing,garanturi) ca urmare a modificari conditiilor de acordare a
creditelor(marimea creditului,durata de creditare,nivelul dobanzilor)
Informationale reprz. de noi abordari si tehnologii informatice,care permit accesul mai
rapid,mai ieftin si mai complet la informatii si cunostinte importante pentru demararea si
realizarea actiunilor economice
Educationale manifestate de pregatirea in scoala a unor persoane cu
viziune,creativitate,abilitati,aptitudini,deprinderi si comportamente favorizante activitatilor de
timp intreprenorial
Manageriale reprezentate de noi abordari,metode,tehnici,know-how,cunostinte ce faciliteaza
identificarea si valorificarea oportunitatilor economice.
2.
Necesitatea cultivrii stakeholderilor de ctre ntreprinztori i modalitile de implicare n
activitatea firmei
Pentru ca relatiile cu stakeholderii sa fie cat mai eficace pentru firma, este esential ca intreprinzatorul sa
constientizeze necesitatea si avantajele potentiale ale unor relatii permanente si echilibrate cu
acestia.Astfel:
1)
cu cat intreprinzatorul stabileste relatii mai stranse cu managerii si reprezentantii respectivelor
organizatii, cu atat va obtine resurse financiare, informationale, materiale si umane, mai usor, mai multe si
in conditii de cost superioare
2)
managerii si salariatii, in primul rand, dar si distribuitorii, banca, investitorii de risc, administratia
locala si familia au un impact apreciabil asupra gradului si eficacitatii uitilizarii resurselor proprii ale
intreprinzatorului si resurselor imprumutate sau atrase.

3)
cultivarea resurselor cu distribuitorii, clientii, managerii si salariatii firmei conditioneaza, prin
deciziile si actiunilor lor, nivelul vanzarilor ceea ce conduce la amplificarea lor si la consolidarea pozitiei
pe piata a firmei.
4)
accesul la informatii si la celelalte categorii de resurse posedate de stakehoderi, favorizarea unor
decizii si actiuni mai putin dura fata de firma, in cazul aparitiei unor dificultati si/sau evenimente negative
in activitatea acesteia sunt de natura sa diminueze substantial riscurile care planeaza asupra firmei.
5)
relatiile bune cu clienti, furnizori, distribuitori, administratia locala, banca, comunitataea locala pot
conduce concomitent la diminuarea presiunilor contextule si a obstacolelor cu care se confrunta firma.
6)
cultivarea de relatii cat mai bune cu stakehoderii contribuie la amplificarea capacitatii
intreprinzatorului de al solutiona cu scucces ansamblul problemelor firmei.
7)
unele dintre cele mai importante active intangibile ale firmei le reprezinta prestigiul si
credibilitatea sa, care depind in primul rand de perceptia, opinia, deciziile, actiunile tuturor stakeholderilor
fata de firma.
3.

Definii, corectai, completai i comentai tabelul alturat

Nr.crt.
1.
2.
3.
4.
5.
6.
7.

Tip de agent al
Director
Cercettor
Investitor
Specialist
Profet
Activist
Manager

Categorii de valori
Individualist
Individualist
Individualist
Individualist
Colectivitate
Colectivist
Colectivitate

Intensitate
Mare
Mic
Mare
Mic
Mare
Mic
Mare

Natura actiunii
Dezvoltare
Dezvoltare
Funcionar
Funcionar
Dezvoltare
Dezvoltare
Funcionar

Bilet de examen nr. 10

1. Prioriti i recomandri n vederea relansrii IMM-urilor din Romnia
Recomandari cu privire la dezvoltarea sectorului firmelor mici si mijlocii:
1.
Dezvoltarea unui sistem eficace de training si consultanta pentru IMM-uri
2.
Neimpozitarea profitului reinvestit de IMM-urile din industrie, agricultura, constructii,
transporturi si telecomunicatii si reducerea la jumatate a impozitului pentru profitul reinvestit in
servicii si comert
3.
Organizarea sistematica de programe de pregatire pentru intreprinzatori, manageri si
personal de executie din cadrul IMM-urilor
4.
Realizarea unei puternice retele nationale de centre de consultanta si pregatire managerialintreprenoriala pentru IMM-uri
5.
Directionarea unei parti semnificative dintre activitatile de cercetare-dezvoltare finantate de
la bugetul statului pentru solutionarea problemelor cu care se confrunta IMM-urile
6.
Dezvoltarea unei retele nationale de incubatoare de afaceri si parcuri stiintifice
7.
Organizarea unei campanii nationale in mass-media, in vederea imbunatatirii imaginii
intreprinzatorului, a perceperii sale ca un simbol (personaj-cheie) major al economiei de piata
8.
Infiintarea unei banci de infoematii nationale informatizate, specializata pe problemele
IMM-urilor
9.
Includerea reprezentantilor organizatiilor de IMM-uri in organismele de conducere ale
administratiei publice, centrale si locale, extinzand dialogul social actual
10.
Participarea directa si permanenta a intreprinzatorilor la intalnirile economice
guvernamentale bilaterale si multilaterale cu alte tari
11.
Favorizarea dezvoltarii organizatiilor de IMM-uri reprezentative
12.
Revizuirea legislatiei economice referitoare la IMM-uri in vederea eliminarii elementelor
contradictorii/neconcordantelor si operationalizarea sa intregrala si fara tergiversari
13.
Elaborarea unei strategii nationale a IMM-urilor complete si riguroase, potrivit cerintelor
stiintei managementului
Prioritati pentru domeniul intreprinderilor mici si mijlocii:
1)
reducerea parafiscalitatii se propune realizarea unei reforme in domeniul obtinerii
avizelor, autorizatiilor, licentelor necesare desfasurarii activitatii agentilor economici si simplificarea
birocratiei.
2)
adoptarea unei noi legi a investitiilor este necesara pentru stabilirea principiilor,
conditiilor si modalitatilor de stimulare a investitiilor in Romania, in scopul promovarii unei
dezvoltari economice durabile a tarii.
3)
informarea adecvata a IMM-urilor in perioada postaderare propunerile au in vedere
realizarea de ghiduri practice pentru IMM-uri, pe clase CAEN, cu conditiile de infiintare si
functionare potrivit legislatiei nationale si acquis-ului european (corp de legi) si cu bune
practici/programe operationale.
4)
realizarea unui program national pentru absortia cu succes a fondurilor structurale alocate
Romaniei
2. Noile tipuri de oportuniti tehnico-economice pentru IMM-uri n secolul XXI sunt:

1) Noile tehnologii revolutionare vor constitui oportunitati pentru infiintarea de noi firme, dintre care
cea mai mare parte vor fi microfirme si firme mici. Noile tehnologii se refera la sintetizarea de
materiale avansate, fabricarea de semiconductori avansati, inteligenta artificiala, biotehnologie,
realizarea de imagini digitale, nonotehnologiile care presupun realizarea de produse, materiale pe
baza combinarii instantanee a atomilor.
2) Internetul si magistralele electronice - Internetul ofera posibiltati nelimitate de comunicare,
deoarece s-au stabilit reguli foarte precise prin care datele pot fi oferite, prezentate si accesate prin
intermediul unui grup de protocoale, denumit magistrale economice. Acestea sunt interactive,
asigurand comunicarea intre 2 sau mai multe entitati, multimedia, aplicandi-se simultan in mai
multe medii si banda larga, adica prezinta viteza mare de procesare a informatiilor.
3) Comertul electronic reprezinta tranzactiile comerciale bazate pe transmiterea electronica a datelor
prin intermediul unor retele de comunicatii,respectiv internetul. La nivel de firme mici, apelarea la
comertul electronic presupune un proces alcatuit din 3 faze: redefinirea relatiilor cu clientii,
remodelarea activitatilor propriei firme si asigurarea de valoare adaugata pentru clienti.
4) Agentii inteligenti reprezinta un nou tip de logiciel (software), destinat in a cerceta, extrage si a
trata informatii in mod automat pentru utilizatori in cadrul unei retele informatice sa a unei baza de
date. In prezent, exista 3 tipuri de agenti inteligenti: agenti inteligenti comerciali, agenti inteligenti
in efectuarea de cercetari stiintifice informationale si cei financiari.
5) Ecrane plate sunt fabricate in proportie de 80% de firmele nipone, sunt portabile ceea ce le face
deosebit de utile in dispozitivele interactive, in care criteriile de usurinta, mobilitate si comoditate
sunt importante si se anticipeaza utilizarea lor p-entru calculatoarele de birou.
6) Teleserviciile constau intr-un set de activitati de service mobile, prin intermediul carora se
realizeaza interfata dintre reprezentantii a 2 firme. Teleserviciile preiau functiile telefonului,
inlocuindu-le sau completandu-le, mijlocind contacte vizuale intre persoane aflate la distante mari.
7) Sistemele mondiale de navigatie prin satelit reprezinta o infrastructura informatica ce furnizeaza
servicii informationale prin intermediul carora se poate determina cu o mare precizie pozitia exacta
a unui element plasat in orice punct al globului, in 4 dimensiuni longitudine, latitudine, altitudine
si timp.
3. Suntei ntreprinztorul care a nfiinat recent, mpreun cu un prieten, o firm de training
managerial.Ce stakeholderi avei n vedere i cum i abordai?

Bilet de examen nr. 11

1. Caracteristicile principale ale ntreprinztorilor romni
Nr. crt
1
2
3
4
5
6
7
8
9

Parametrul considerat
Varsta:
30,5% intre 31-40ani
30,7% intre 41-50ani
Sex

Elemente de caracterizare
Persoane mature si cele de varsta mijlocie
predomina

Intreprinzatorii barbati reprezinta majoritatea,

cu o pondere de 75,5%
Pregatire profesionala
Intreprinzatorii cu pregatire tehnica (48,3%) si
economica (27,6%) sunt majoritari.
Experienta in activitatea profesionala
Peste 60% dintre intreprinzatori au o vechime
in intreprenoriat de peste zece ani.
Stare civila
Intreprinzatorii casatoriti reprezinta peste 3
sferturi
Domeniul actual al afacerilor
Comertul este cel mai frecvent peste 65%
Grad de implicare al membrilor familiei Ridicat, peste 60% din IMM-uri
intreprinzatorului
Caplital detinut
Peste 50% dintre intreprinzatori au unul sau
mai multi parteneri de afaceri.
Amploarea a eforturillor
Aproape jumatate dintre intreprinzatori
muncesc peste 60 de ore saptamanal; rar peste
50% intre 40 si 60 ore pe saptamana

Esantionul a fost mare 850 de intreprinzatori si a cuprins 21 de judete, iar din aceste trasaturi
rezulta un portret-robot al intreprinzatorului roman - persoana matura, de sex masculuin, cu pregatire
superioara, foarte muncitor, intrand frecvent in relatii de parteneriat cu alti intreprinzatori, implicand
adesea si membrii familiei in activitatea sa si avand ca domeniu de activitate cel mai frecvent comertul
2. Printre trsturile definitorii ale managementului intreprenorial se nscriu i unele elemente
evideniate mai jos:
1.identificarea i valorificarea oportunitilor de afaceri;
2.realizarea de schimbri majore n structura i dinamica activitilor implicate;
3.necesitatea definirii clare a sarcinilor, competenelor i responsabilitilor;
4.realizarea unui echilibru ntre stabilitate i schimbare n cadrul organizaiei;
5.promovarea de intense motivri ale personalului i de inovri tehnice, economice i manageriale
6.realizarea de sisteme de planificare formalizate;
7.imprimarea unui accentuat dinamism organizatiei.
Ce combinaie reflect aceste trsturi?
a. 1-2-3-5;
b. 2-3-5-7;
c. 1-4-6-7;

d. 1-2-5-7;
e. 2-4-5-6.
De ce ?
Raspuns corect D
3. Formulai un proiect de chestionar care s v permit caracterizarea i ncadrarea tipologic a
unui ntreprinztor.
1. Care este obiectul de activitate al firmei dumneavostra?
a.
Constructii;
b.
Comert;
c.
Agricultura;
d.
Industrie;
e.
restaurante si alte activitati de servicii de alimentatie;
f.
altul.
2.

Precizati numarul de angajati al firmei dumneavostra in primul an de activitate al acesteia:

a. 1 - 9;
b. 10 49;
c. 50 249;
d. > 249.

3. Cat timp dedicate zilnic afacerii dumneavostra?

a. 6- 8 ore;
b. 8- 10 ore;
c. 10- 12 ore;
d. mai mult de 12 ore.
4. Va regasiti des in postura de a apela la specialisti in vederea luarii deciziilor cu caracter strategic?
a. Niciodata, consider ca e exclusive atributul meu ;
b. Uneori, in functie de complexitatea problemei;
c. Nu, dar ma gandesc sa fac acest lucru in viitor;
d. Da.
5. Considerati un castig sub aspect profesional participarea dumneavoastra la cursuri de specialitate in
domeniul in care lucrati?
a. Nu, e o meserie care mai mult se fura decat se invata;
b. Da, particip la 1- 3 cursuri pe an;
c. Da, particip la mai mult de 3 cursuri anual.
6. Alegeti afirmatia cea mai apropiata de viziunea dumneavoastra asupra afacerii:
a. Elaborarea unei strategii constituie o pierdere de timp;
b. Elaborarea unei strategii trebuie facuta in maniera empirica, iar implementarea ei se impune
doar in aspectele legate de costuri;
c. Elaborarea unei strategii trebuie facuta pentru a indeplini o formalitate, implementarea ei
nefiind imperios necesara;
d. Elaborarea unei strategii trebuie facuta riguros, iar implementarea ei este necesara pentru a
obtine rezultatele dorite.
7. Care dintre urmatoarele afirmatii s-ar regasi in sfaturile dumneavoastra pentru un pionier in
domeniul in care lucrati?

a. Nu te complica folosind tehnici de planificare, oricum mediul este imprevizibil;

b. Nu ignora previziunea, este un department foarte important;
c. Alege o comunicare informala cu angajatii, astfel le vei da incredere si dorinta de implicare in
realizarea sarcinilor;
d. Alegere o comunicare formala cu angajatii, astfel vor respecta ierarhia si se vor concentra pe
ce au de facut in postul lor;
e. Oamenii sunt cea mai importanta resursa in acest domeniu;
f. Produsele oferite sunt cele mai impotante in acest domeniu;
g. In conditii de criza, colectivul face diferenta;
h. In conditii de criza, produsele oferite fac diferenta;
i. Trebuie sa pui accent pe relatiile umane si munca in echipa;
j. Trebuie sa te concentrezi pe ceea ce vinzi si cum vrei sa vinzi.
8. Pe o scala de la 1 la 5 (1 fiind cel mai mare), cat de importanta este fexibilitatea in cadrul afacerii
dumneavoastra?
a. 1;
b. 2;
c. 3;
d. 4;
e. 5.
9. Considerati ca domeniul in care lucrati:
a. este un domeniu in care adesea va confruntati cu probleme complexe;
b. este un domeniu care nu va solicita foarte mult din punct de vedere al complexitatii
problemelor;
c. este un domeniu in care riscul este omniprezent;
d. este un domeniu in care deseori ca regasiti in conditii de criza dificile;
e. este un domeniu in care este recomandat sa se apeleze la alte persoane pentru a conduce
activitatea curenta a firmei;
f. este un domeniu in care preocuparea permanenta este sa vinzi.
10.V-ati gandit sa investiti in domenii care nu au vreo legatura cu afacerea pe care ati intreprins-o?
a. Da, caut mereu provocari in alte domenii;
b. Da, este mai important sa nu investesti tot intr-un singur domeniu, pentru a nu risca sa pierzi
tot;
c. Nu, vreau sa continui sa ma dedic 100% domeniului in care lucrez;
d. Nu.
11. Va rog sa acordati note de la 1 la 5 (1 fiind cea mai mare nota) in functie de importanta pentru
urmatoarele componente ale firmei:
a. Aprovizionare;
b. Productie;
c. Vanzari;
d. Resurse umane.
12.Care dintre urmatoarele afirmatii sunt valabile in cadrul firmei dumneavostra:
a. Compartimentul de relatii cu clientii are un rol foarte important in cadrul firmei, avand
impact asupra calitatii produselor oferite;
b. Compartimentul de relatii cu clientii are un rol mai mult formal, nu il consult foarte des;

c. Ma implic personal in activitatea compartimentului de relatii cu clientii;

d. Nu ma implic in activitatea compartimentului de relatii cu clientii.
13.Precizati ce experienta manageriala in numar de ani aveti:
a. 1-3 ani;
b. 3-5 ani;
c. mai mult de 5 ani.
14.Considerati importanta prezenta dumneavoastra la targuri si expozitii de specialitate in domeniul in
care lucrati?
a. Da, particip la 1-3 targuri/expozitii de specialitate anual;
b. Da, particip la mai mult de 3 targuri/expozitii de specialitate anual;
c. Nu.
15.Cat de des lasati afacerea sau diferite aspecte ale ei pe mana altei persoane?
a. Apelez la delegare pentru anumite aspecte, dar nu foarte des;
b. Apelez des la delegare, inclusive pentru aspecte delicate ale afacerii;
c. Nu apelez la alte persoane, dar ma gandesc sa fac acest lucru in viitor;
d. Nu apelez la alte persoane.
16.Ati spune ca un angajat al dumneavoastra:
a. are sanse mari de promovare;
b. nu are multe posibilitati de promovare;
c. are prioritate fata de eventualii candidati din exteriorul firmei pentru un post superior in
cadrul firmei;
d. are sanse egale cu eventualii candidati din exteriorul firmei pentru un post superior in cadrul
firmei;
e. are sanse mai mici decat eventualii candidati din exteriorul firmei pentru un post superior in
cadrul firmei.
17.Pregatirea de specialitate (in special studiile universitare)ati realizat-o in domeniul in care ati deschis
afacerea?
a. Da;
b. Nu.
18.Ati schimbat sau imbunatit produsele/serviciile pe care le aveti in oferta in decursul acestui an?
a. Da, am efectuat atat schimbari de ordin calitativ, cat si cantitativ, in sensul cresterii.
b. Da, am efectuat schimbari de ordin calitativ, in sensul cresterii, si cantitativ, in sensul
reducerii;
c. Nu , dar ma gandesc sa fac acest lucru in viitorul apropiat;
d. Nu.
19.Care dintre urmatoarele aspecte se regasesc in atributiile dumneavoastra de intreprinzator?
a. Ma implic in mod direct in crearea de noi produse si imbunatatirea celor vechi;
b. Urmaresc si incurajez evolutia personalului in cadrul firmei;
c. Adun in jurul meu persoane cu calitati complementare fata de ale mele, pentru a putea crea o
imagine cat mai veridica asupra afacerii;
d. Caut in permanenta noi colaborari;

e. Incerc sa extind afacerea la dimensiuni cat mai mari;

f. Ma implic personal in atragerea de clienti potentiali.
20.Acordati note de la 1 la 5 (1 fiind cea mai importanta), urmatoarelor caracteristici ale viziunii
dumneavoastra asupra afacerii:
a. Realista;
b. Deschisa la imbunatatiri;
c. Indrazneata;
d. Completa;
e. Realizabila;
21.Sunteti simpatizant al conceptului de a nu amesteca familia in activitatea curenta a firmei?
a. Nu consider necesara amestecarea vietii familiale cu viata profesionala;
b. Imi implic familia in problemele foarte importante din cadrul afacerii;
c. Imi implic deseori familia in activitatea curenta a firmei.
Bilet de examen nr. 12
1. Principalele forme ale networingului intreprenorial
1.
relatiile cu intreprinzatorii, coproprietari la aceeasi firma
2.
relatiile cu furnizorii
3.
relatiile cu banca
4.
relatiile cu managerii propriei firme
5.
relatiile cu salariatii propriei firme
6.
relatiile familiale
7.
relatiile cu administratia locala
8.
relatiile cu firmele de consultanta
9.
relatiile cu firme de training
10.
relatiile cu organizatiile de IMM-uri si alte organizatii patronale
11.
relatiile cu camerele de comert si industrie
12.
relatiile sociale cu comunitatea locala
2. Identificai, corectai, completai i comentai figura alturat:
Scopuri
Economice
Sociale
Activiti
Mijloace
Activitati intreprenoriale
intreprenoriale
Economice
politice si culturale
Sociale
Activiti
Activiti
intreprenoriale
intreprenoriale
sociale
Asa cum se poate observa prin examinarea info. Cuprinse in tabel, definirile,ipotezele etc privind
activitatile intreprenoriale sunt eterogene.

Jean Pierre Bechard- se consider c fenomenul intreprenorial este necesar s fie abordat la trei
nivele:
a) praxeologic, care grupeaz ansamblul cunotinelor practice privind activitile intreprenoriale, prin
care se prescriu norme i modaliti de conduit utile pentru ntreprinztori. Acestea se refer la situaii de
manageriat i de dezvoltare a activitilor intreprenoriale, fiind figurate, n partea de jos a schemei.
b) disciplinelor tiinifice, caracterizate prin ansamble de cunotine teoretice i empirice de natur
economic, psihologic, sociologic, antropologic etc., reunite n construcii care-i propun s explice
i/sau anticipeze evoluiile manageriale potrivit unor metodologii cu un grad apreciabil de rigurozitate.
Aa cum se poate vedea i n schema de ansamblu, pe acest plan se deceleaz patru grupe de teorii economice, psihologice, organizaionale i culturale.
c) epistemologic, care reunete un ansamblu de cunotine metateoretice, ce reflect contribuii ale unor
teorii i discipline subordonate scopurilor de a defini, modela, clasifica i evalua fenomenul intreprenorial
n ansamblul su.
3. Oportunitatea economic prezint concomitent mai multe dimensiuni.O parte din acestea le
enumerm n continuare:
1. economic;
2. cultural;
3. contextual;
4. educaional;
5. psihologic;
6. informaional;
7. prospectiv.
Care din combinaiile urmtoare ncorporeaz dimensiunile oportunitii economice?
a. 1-2-5-6;
b. 1-3-4-7;
c. 3-4-5-6;
d. 1-3-5-7;
e. 3-4-5-6.
De ce ?
Raspuns corect D, oportunitatea economica prezinta concomitent dimensiunile: economica, psihologica,
contextuala si perspectiva, deoarece oportunitatea economica este o necesitate si/sau o cerere potentiala de
un produs sau serviciu intr-un anumit context, a carei sesizare, identificare, luare in considerare si
satisfacere printr-un proces economic de catre o persoana sau un grup, in viitor poate genera profit. (carte
pag.83)

Bilet de examen nr. 13

1. Definirea, caracteristicile i formele managementului intreprenorial
Managementul intreprenorial este o disciplina de baza a managementului, care se ocupa de studiul
proceselor si relatiilor intreprenorial-manageriale derulate, in organizatii de mici dimensiuni puternic
personalizate de rolul determinant pe care-l exercita intreprinzatorul de descoperirea legitatilor care le
guverneaza si de conceperea de noi sisteme, metode, tehnici, proceduri, de natura sa creasca eficacitatea si
eficienta deciziilor si actiunilor prin care se identifica si valorifica oportunitatile de afaceri.

Forme:
Managementul intreprenorial imbraca 2 forme ce prezinta numeroase elemente identice sau
asemanatoare dar si unele deosebiri semnificative:
a) managementul utilizat de intreprinzator cand infiinteaza si lanseaza o firme
b) managementul utilizat in dezvoltarea firmelor existente atunci cand realizeaza rapid schimbari de
amploare, cu pronuntat caracter inovational, bazat pe identificarea si valorificarea de oport economice
Principalele particularitati ale managementului intreprenorial, prin care se diferentiaza de
managementul firmei in general, sunt:
-se refera la o organizatie de dimensiuni mici, caracterizata concomitent prin resurse si inertie
organizationala reduse;
-se confrunta cu o mare varietate de situatii organizationale, determinata de eterogenitatea foarte ridicata a
IMM-urilor;
-se manifesta o extrema diversitate a elementelor manageriale in IMM-uri, datorita segmentului
variabilelor organizationale si manageriale specifice lor;
-personalul managerial care, daca exista, nu este specializat pe domenii, activitati, metode etc, fiind prin
forta imprejurarilor, de tip generalist;
-apelarea la specialisti din afara firmei, la consultant si trainer indeosebi, pentru a solution problem
managerial specializate in sectoare si in perioade-cheie ( evolutia IMM-urilor reprezinta o componenta
indispensabila a managementului, ce conditioneaza adesea insasi existenta IMM-urilor;
-este un management puternic personalizat, datorita impactului decisiv al viziunii leadershipului si
personalitatii intreprinzatorului.
2. Principalii factori care determin situarea IMM-urilor n prim planul dezvoltrii economice
n secolul XXI
- congruenta dintre caracteristicile firmelor mici si mijlocii si economia bazata pe cunostinte
- cresterea nivelului de pregatire al populatiei si noua cultura economico-sociala
-individualizarea si personalizarea crescande ale produselor si serviciilor
- schimbarile tehnice si tehnologice
- informatizarea economiei si societatii
- externalizarea activitatilor organizatiilor
- regionalizarea si dezvoltarea locala
- internationalizarea activitatilor economice
3. Ai absolvit facultatea de Management de la ASE i cu cele 48.000 lei primii motenire de la
o bunic decedat v propunei s nfiinai o ntreprindere de alimentaie public. Se
recomand s apelai la o franciz? Argumentai rspunsul.
Francisingul, prin elementele puse la dispozitie de catre francizor marca, sistem de management,
productie si comercializare, training, consultanta etc rep. o importanta finantare in natura, asigurand o
parte apreciabila din resursele necesare demararii si derularii unei afaceri. In absenta francizei, valoarea
respectiva ar trebui finantata cu lichiditati de catre intreprinzator. (carte pag 166)

Bilet de examen nr. 14

1. Finanarea IMM-urilor prin leasing
Din ce in ce mai utilizat in majoritatea tarilor, leasingul este un sistem prin care o firma-client
primeste permisiunea de a folosi anumite echipamente din partea firmei proprietare (de leasing), in
schimbul platii periodice a anumitor sume. L sfarsitul perioadei de leasing, firma-client poate devein, in
schimbul achiitarii unei anumite sume, si proprietarul respectivului active, daca este interesata. Toate

aspectele implicate sunt reglementate precis printr-un contract de leasing. Leasingul este un angajament
intre 3 parti: firma proprietara a echipamentului (lesorul), furnizorul de echipament si firma care utilizeaza
echipamentul.
Derularea tranzactiei de leasing poate fi prezentata astfel:
1.firma-client a intreprinzatorului , care are nevoie de un echipament, discuta cu furnizorul acestuia
cumpararea sa;
2. firma-client realizeaza o intelegere cu firma de leasing in vederea finantarii cumparatorului cu
echipamentele dorite;
3.echipamentul este livrat firmei-client a intreprinzatorului spre inchiriere si utilizare, potrivit termenilor
contractului de leasing.
Caracteristici ale contractului de leasing:
-echipamentul se cumpara in mod special pentru a forma obiectul leasingului
-durata contractului de leasing este relativ indelungata, corespunzator duratei de viata a echipamentului
respectiv;
-utilizatorul, firma-client, isi asuma atat riscurile, cat si avantajele folosirii echipamentului respectiv;
Principalele avantaje ale sistemului de leasing pentru firma-client a intreprinzatorului, sunt urmatoarele:
-usurinta superioara si perioada mai scurta aferenta realizarii leasingului, comparativ cu un credit de
dezvoltare obtinut de la banca;
-aportul initial in lichiditati al firmei-client pentru a realiza leasingul este mai mare decat cel necesar
obtinerii unui credit;
-finantarea masiva de catre firma de leasing, a cumpararii scorului care poate sa ajunga pana la 100% din
pretul sau de vanzare;
-eliminarea necesitatii de a adduce garantii pentru obtinerea finantarii de la companiea de leasing;
-situatia lichiditatii firmei-client nu este afectata de efectuarea leasingului;
-potentialul firmei intreprinzatorului de a obtine credite de la banca ramane neschimbat;
-flexibilitatea sporita in efectuarea platilor periodice catre firma de leasing;
-posibilitatea reinnoirii echipamentelor firmei nu se reduce ca urmare a efectuarii leasingului;
-mentinerea capacitatii firmei intreprinzatorului de a se adapta din punct de vedere al dotarii tehnice la
noile progrese ale stiinei si tehnicii, de a valorifica oferta de noi echipamente si utilaje;
-valorificarea de catre firma-client a facilitatilor fiscale asociate leasingului existente in fiecare tara;
-existenta unei oferte de leasing relativ mari si in continua crestere in toate tarile.
Leasingul prezinta si unele dezavantaje pentru firma care il utilizeaza:
-costul total al obtinerii si utilizarii echipamentului prin leasing este mai mare decat atunci cand este
achizitionat in conditii obisnuite;
-obtinerea prin leasing numai a echipamentului nu si a serviciilor pe care firma furnizoare le ofera odata
cu vanzarea respectivului activ;
-nu toate echipamentele care se comercializeaza in prezent pot fi obtinute in leasing
Din compararea avantajelor cu dezavantajele leasingului, rezulta ca primele predomina. Asa se
explica de ce ritmul de crestere a finantarilor prin leasing este deosebit de rapid in aproape toate tarile,
solicitarile intreprinzatorilor fiind din ce in ce mai mari.Scheme publice de finantare a intreprinderilor
mici si mijlocii
Atentia crescanda acordata in ultimul deceniu intreprinderilor mici si mijlocii in majoritatea tarilor
lumii, ca urmare a recunoasterii contributiei lor majore in dezvoltarea economica si a faptului ca sunt
singurele feneratoare de noi locuri de munca in economie, se reflecta in punerea la punct a nmeroase
scheme publice de finantare. La baza proiectarii si operationalizarii lor se afla doua conceptii sensibil
diferite:
-scheme de finantare a IMM-urilor orientate pe baza de politici economic-guvernamentale, care vizeaza
atingerea anumitor obiective economice si sociale prin finantarea cu prioritate a anumitor categorii de
firme

Adeptii unei asemenea abordari sunt japonezii, care in present finanteaza preferential printr-o
multitudine de scheme publice intreprinderile mici care se dezvolta puternic si cu un mare potential de
creare de locuri de munca.
-scheme de finantare a IMM-urilor centrate pe cerintele pietei, care isi propun sa furnizeze resurse
financiare dar in conditii identice sau foarte apropiate de cele ale pietei.
Grija principal este sa nu se provoace distorsiuni in competitia pe piata, care sa avantajeze anumite
categorii de firme. Aceste scheme care prevad subsidii modeste ale costurilor finantarii IMM-urilor, au un
rol sensibil mai redus in stimularea lor.
2. ntre cele mai importante bariere individual-organizaionale n calea valorificrii
oportunitilor economice se numar:
a. concentrarea asupra produselor i afacerilor care se deruleaz n prezent;
b. focalizarea asupra activelor existente;
c. luarea n considerare n exclusivitate a salariailor i abilitilor profesionale de care se
dispune n prezent;
d. absena unor instituii i organizaii specifice economiei de pia i/sau redusa lor
funcionalitate;
e. focalizarea asupra relaiilor umane i organizaionale pe care cei implicai le au n perioada
actual;
f. concentrarea asupra planurilor i programelor derulate n prezent.
Care din elementele enumerate mai sus nu face parte din categoria barierelor individualorganizatorice?
Nu face parte D Barierele individual-organizationale in calea valorificarii oportunitatilor economice, sunt:
- concentrarea asupra produselor i afacerilor care se deruleaz n prezent;
- focalizarea asupra activelor existente;
- luarea n considerare n exclusivitate a salariailor i abilitilor profesionale de care se dispune n
prezent;
- focalizarea asupra relaiilor umane i organizaionale pe care cei implicai le au n perioada actual;
- concentrarea asupra planurilor i programelor derulate n prezent.
Din categoria barierelor individual-organizationale nu face parte: d. absena unor instituii i
organizaii specifice economiei de pia i/sau redusa lor funcionalitate, aceasta este o bariera contextuala,
si anume bariera institutional-economica. (carte pag. 93-94)
3. Presupunem c dorii s nfiinai un IMM n domeniul construciilor.Care sunt principalele
aciuni de ntreprins pentru a v realiza aceast dorin?
In primul rand voi intocmi o fisa de oportunitate pentru a identifica nivelul de necesitate a ceea ce doresc
sa construiesc. Dupa ce am identificat faptul ca constructia mea ar fi necesara si ca exista cerere pentru
apartamente (de ex.), am sa intocmesc un plan de afaceri prin care imi voi planifica resursele si directiile
de actiune imediat viitoare. Dupa acest pas, daca toate sunt in ordine, urmeaza infiintarea firmei conform
legislatiei in vigoare.

Bilet de examen nr. 15

1. Definirea i caracteristicile mediului intreprenorial
2. Cultivarea stakeholderilor de ctre ntreprinztor conduce, n principal, la:
1.Facilitarea i amplificarea accesului firmei la resurse;

2.Folosirea mai deplin i eficace a resurselor firmei i ntreprinztorului;

3.Amplificarea vnzrilor i a celorlalte performane economice ale firmei;
4.Diversificarea i minimizarea riscurilor aferente afacerii;
5.Micorarea presiunilor exogene firmei i a obstacolelor cu care se confrunt aceasta;
6.Creterea capacitii ntreprinztorului de a rezolva problemele firmei;
7 creterea prestigiului firmei - unele dintre cele mai importante active intangibile ale firmei le
reprezinta prestigiul si credibilitatea sa, care depind in primul rand de perceptia, opinia, deciziile,
actiunile tuturor stakeholderilor fata de firma
Completai punctul7cu una din urmtoarele variante:
a. nmulirea oportunitilor economice;
b. creterea prestigiului firmei;
c. eliminarea presiunilor endogene;
d. creterea calitii produselor serviciilor.
3. Formulai un proiect de chestionar care s v permit s caracterizai i s stabilii
dimensiunea unei ntreprinderi
Bilet de examen nr. 16
1.Definirea i principalele caracteristici ale IMM-urilor
Exista o multitudine de abordari, care pornesc de la acceptiuni partial diferite asupra dimensiunii
firmei si a modalitatilor de exprimare si cuantificare.
Principalele tipuri de abordari ale definirii IMM-urilor:
1.
Dupa sfera de cuprindere a economiei:
a)
generalizatoare: stabilesc aceleasi criteria sau aceleasi criteria de definire a IMM-urilor pentru
toate ramurile economiei
b)
differentiate: stabilesc diferite criteria de definire a IMM-urilor in functie de domeniul lor de
activitate ( industrie, comert, transporturi etc).
2.
Dupa numarul indicatorilor utilizati:
a)
unidimensionate : definesc dimensiunea IMM-urilor pe baza unui singur indicator, cel mai adesea
numarul de salariati;
b)
multidimensionate: definesc dimensiunea IMM-urilor pe baza mai multor indicatori, cel mai
frecvent utilizati sunt numarul de salariati, cifra de afaceri si capitalul social.
Potrivit acestor abordari, intreprinderea mica este acea firma care dispune de pana la 60 de
salariati. In cadrul sau se delimiteaza microintreprinderea, care utilizeaza intre unu si 9 salariati.
Intreprinderea mijlocie dispune de 50-249 salariati. Se considera ca firmele care poseda peste 250 de
salariati sunt firme mari.
Intreprinderile mici si mijlocii prezinta o serie de trasaturi definitorii care reflecta dimensiunea lor
redusa si consecintele sale in planul conceperii si operationalizarii activitatilor incorporate.
O caracteristica a IMM-urlor poate fi considerata flexibilitatea pronuntata a acestora, indeosebi a
firmei mici.
Dimensiunea si inertia organizationala reduse ale IMM-urilor, permanentul contact al
intreprinzatorului cu realitatile endogene si exogene organizatiei aflate in continua schimbare, puterea
discretionara de care practice dispune, climatul organizational favorabil schimbarii si inovarii sunt
elemente care explica in mare masura aceasta flexibilitate pronuntata, ce se reflecta intr-o evidenta
volatilitate a sectorului de IMM-uri.
Exista numerosi factori, care tin in special de context, ce influenteaza activitatile IMM-urilor. In
viziunea profesorului japonez Tanaka, acesti factori sunt:

-producerea inovatiei tehnologice;

-schimbarile in materii prime;
-modificarile in cererea pietei;
-schimbarile in oferta de forta de munca;
-liberalizarea si globalizarea comertului;
2.Care dintre stakeholderii menionai n continuare face parte din categoria de stakeholderi
ocazionali?
a. ntreprinztorul;
b. Distribuitorii i cumprtorii;
c. Banca;
d. Furnizorii de utilaje i materii prime;
e. Familia ntreprinztorului;
f. Managerii firmei;
g. Salariaii firmei;
h. Furnizorii de servicii de consultan, training etc.;
i. Administraia local;
j. Organizaiile de IMM-uri, camerele de comer etc.;
k. Instanele judectoreti;
l. Comunitatea local;
m. Investitorii de risc.
Din categoria stakeholderilor ocazionali fac parte k) instantele judecatoreti
3. Suntei manager-ntreprinztor ntr-o firm de transporturi internaionale cu un capital social de
20.000 lei.Avei nevoie de 2 TIR-uri moderne.Dispunei doar de 21.000 EURO/dolari, ceea ce
reprezint circa 11% din preul de vnzare al vehiculelor pe care dorii s le cumparai. La ce
modaliti de finanare recurgei: credit la banc, leasing sau un fond cu capital de risc?
Aici e discutabil si subiectiv, fiecare trebuie sa-si exprime parerea proprie dar eu zic ca in niciun
caz nu vom alege credit la banca. Cel mai probabil e leasing-ul, care reprezinta un sistem prin care o
firma-client primeste permisiunea de a folosi anumite echipamente din partea firmei proprietare (de
leasing), in schimbul platii periodice a anumitor sume. La sfarsitul perioadei de leasing, firma-client poate
deveni, in schimbul achitarii unei anumite sume, proprietarul respectivului activ, daca este interesata. Un
dezavantaj semnificativ al acestei alegeri ar fi faptul ca firma-client achizitioneaza activul la un pret mult
mai mare decat pretul pietei, insa avantajele sunt mult mai numeroase.
Bilet de examen nr. 17
1. Factori favorizani i defavorizani ai intraprenoriatului n rile din Romnia i celelalte ri din
Europa Centrala i de Est
Principalii factori care influenteaza dezvoltarea intraprenoriatului in Europa de Est:
a) existenta unui nr foarte mare de firme mari si mijlocii, care asigura premisa dimensionala pt
manifestarea intreprenoriatului. Raportat la nr de locuitori in tarile CEE, nr acestor categorii de
intreprinderi este de 2-4 ori mai mare decat in tarile din UE;
b) in firmele mari din CEE se afla numerosi specialisti cu studii superioare, multi au talent intreprenorial
si managerial, care in conditiile regimului comunist anterior nu s-au putut manifesta si valorifica.
Intreprenoriatul le oferea sansa in conditiile in care isi continuau activitatea in firme cu oameni cu care sau obisnuit;

c) in conditiile trecerii la economia de piata s-au adoptat legi care ofera o gama larga de posibilitati de
privatizare si restructurare a firmelor de stat, in cadrul carora intraprenoriatul isi poate gasi locul relativ
usor;
d) o mare parte dintre firmele de dimensiuni foarte mari, sunt de stat sau publice, neexistand deci un
proprietar autentic care sa poata bloca initiativele intreprenoriale ale salariatiilor acestora.
Principalii factori care defavorizeaza manifestarea intraprenoriatului in firmele din tarile din CEE,
comparativ cu UE sunt:
a) cultura economica a populatiei mai putin deschisa si receptiva spre manifestari intreprenoriale si
intraprenoriale;
b) cunoasterea de foarte putini specialisti in tarile din CEE a avantajelor, continutului si modalitatilor de
implementare a intraprenoriatului;
c) fluiditatea legislativa si institutionala prin majoritatea tarilor CEE, care face dificila proiectarea si
implementarea activitatilor intraprenoriale;
d) suspiciunea chiar ostilitatea manifestata frecvent in marile firme, in special din partea muncitorilor
si a sindicatelor, fata de initiativele intreprenorial-manageriale noi.
In fiecare tara din CEE, acesti factori au forme si intensitati diferite influentand in masuri diferite
initierea si implementarea intraprenoriatului.
2. Definirea i nivelurile networkingului
Sistemul relational intreprenorial sau networkingul reprezinta una dintre cele mai recente concepte
de management intreprenorial. Conform lui D.S.Hall, networkingul reprezinta dezvoltarea si mentinerea
de relatii cu persoanele care au impact direct si indirect asupra afacerii. El trateaza networkingul ca o
relatie interumana, pornind de la premisa ca relatiile dintre organizatii sunt defapt relatii intre oameni ce
apartin respectivelor entitati.
Avand la baza definitia lui Hall, putem afirma ca networkingul intreprenorial este sistemul de
relatii organizat ce se manifesta intre o intreprindere mica sau mijlocie si stakeholderii sai, in a caror
initiere, derulare si dezvoltare intreprinzatorul are rolul major.
Potrivit lui Szarka, networkingul intreprenorial prezinta trei niveluri:
1) Networkingul comercial se refera la relatiile dintre intreprinzator si firma sa, pe de o parte, si
stakeholderii cu care realizeaza tranzactii comerciale, pe de alta parte clientii, furnizorii, banca,
managerii, salariatii etc. Obiectul acestor tranzactii il reprezinta anumite produse, servicii sau resurse
clasice.
2) Networkingul comunicational are in vedere relatiile intreprinzatorului si ale firmei sale cu asociatiile
de intreprinderi mici si mijlocii, Camerele de comert, administratia locala etc. Cu care nu se deruleaza
tranzactii. Obiectul acestor tranzactii il constituie, in principal, obtinerea de informatii utile firmei, pe
multiple planuri.
3) Networkingul mental-social se refera la viziunea intreprinzatorului privind starea si evolutia firmei in
contextul in care isi desfasoara activitatea, care serveste drept baza a ansamblului de relatii ale organizatiei
cu mediul inconjurator si care se reflecta in rolul si sfera de cuprindere a stakeholderilor si modalitatile de
cultivare a relatiilor cu ei. Networkingul mental-social este mai abstract decat celelalte doua prezentate
anterior, care sunt mai concrete, mai vizibile, mai extinse, dar pe care le influenteaza in mod semnificativ.
3.Analizai studiul de caz Spiritul intreprenorial o motenire de familie la compania Ford
Motor(4.3)
In anul 1903, Henry Ford, impreuna cu 11 asociati dispunand de un capital de 28000 dolari a pus
bazele unei firme ce avea sa devinauna din cele mai mari afaceri din lume. Desi a intampinat multe
dificultati, firma aflandu-se aproape de faliment in unele momente, acestia nu si-au pierdut speranta. Dupa
un an de la infiintare, s-a vandut prima masina, iar Henry punea la cale un plan de dezvoltare externa.
Firma a scos pe piata 19 modele insa nu toate de succes, succesul venind mai tarziu. Acesta

considera ca viitorul sta in producerea de masini ieftine, insa cel mai important finantator al sau nu a fost
de acord. Acest dezacord s-a soldat cu plecarea finantatorului din companie si Henry Ford devenind
actionar majoritar.
Ford a ascultat intotdeauna de dorintele clientilor si nu s-a intimidat nici atunci cand competitia pe
piata a devenit acerba, el pliindu-se intotdeauna conform cerintelor.
n timpul anilor premergtori celui de-al doilea rzboi mondial, compania Ford Motor:
a nceput producerea de camioane i tractoare (1917);
a devenit n ntregime proprietatea lui Henry Ford i a fiului su, Edsel, care i-a urmat tatlui su
ca preedinte n 1919;
a cumprat compania Lincoln Motor (1922);
a construit primul avion Ford Tri-Motor 196, folosit de prima linie aerian comercial American
(1925).
Cand Henry Ford II a preluat conducerea companiei, aceasta se afla intr-o situatie precara, insa
masurile si deciziile luate de acesta au schimbat acest lucru:
- a transformat compania dintr-o afacere de familie in una pe actiuni;
- a gasit oameni talentati care sa ii incadreze pe pozitii de conducere;
- a devenit companie publica;
- a intrat pe alta piata;
- a extins angajamentul companiei n privina responsabilitii sociale prin creterea numrului de salariai
angajai din rndul populaiei minoritare i crearea de programe de aprovizionare i desfacere de la i ctre
aceste categorii de populaie.
n timp ce ali lideri din industrie credeau c roboii cei mai performani ar putea crete calitatea
produselor prin nlocuirea muncitorilor, compania Ford Motor a rmas fidel crezului su n munca n
echip, bazat pe ideea de a aduna la un loc specialiti din toate domeniile implicate i de a le acorda
dup aceea autoritatea de a lua attea decizii cte consider c sunt necesare.
Bilet de examen nr. 18
1. Elementele definitorii ale intreprenoriatului
2. Dificulti majore pentru IMM-urile din Romnia i cauzele principale care le genereaz
Domeniile in care se manifesta constrangeri,dificultati si bariere majore pt IMM-uri:
1. bancar
2. fiscal
3. comercial-marketink
4. tehnic-inovational
5. educational
6. managerial
7. informational-comunicational
8. institutional-adiministrativ
9. legislativ
10.cultural
11.financiar-monetar
Cauzele care le genereaza:
- comprimarea pietei interne incepand cu anul 1996
- inaccesibilitatea pana in 1999 a spatilor si echipamentelor neutilizate din societatile d stat si regiile
autonome
- absenta creditelor d dezvoltare si accesul dificil la credite curente

- inflatie mare si fluctuanta

- nivelul ridicat si fluctuant al dobanzilor bancare
- fiscalitate mare
- absenta stimulentelor pt investitii si dezvoltare
- blocajul financiar din economie
- discriminarea IMM-urilor vizavi d firmele d stat
- birocratie mare privind infiintarea si desfiintarea firmelor
- posibilitati reduse d garantare a creditelor
- contacte intamplatoare cu parteneri d afaceri straini
- decizii si actiuni ale administratiei centrale si locale nefavorabile IMM-urilor
- accesul dificil al IMM-urilor la informatii economice interne si externe
- pregatirea manageriala si economica necorespunzatoare a intreprinzatorilor
- coruptia din administratia publica si sistemul judiciar
- controale excesive asupra IMM-urilor
- legislatie economica incompleta, stufoasa si contradisctorie
- organizatii d IMM-uri insuficient d puternice pt a le apara si promova interesele specifice
- retinerea si chiar ostilitatea unei parti a populatiei fata d intreprinzatori si IMM-uri private
- absenta unei strategii nationale riguroase pentru IMM-uri
- absenta unei strategii economice nationale globale riguroase
Conform unor investigatii realizate in anul 2007, IMM-urile din Romania se confrunta cu
urmatoarele dificultati:
1. -birocratia (71, 65% din IMM-uri, mai ales la cele in varsta de pana la 5 ani deoarece in
intreprinderile mai vechi, obisnuite cu fenomenul birocratic, se considera uneori ca o parte din
diversele activitati generate de birocratie au un character rutinier)
2. -fiscalitatea excesiva (60 %)
3. -angajarea, pregatirea si mentinerea personalului (44 %, mai ridicat la intreprinderile de sub 5 ani
vechime si mai redus la cele in varsta de peste 15 ani, datorita faptului ca in decursul timpului
firmele mai vechi si-au perfectionat politicile de selectie, incadrare, evaluare, motivare, pregatire si
promovare a personalului)
4. -intarzierile la plata facturilor (42 %, preponderant la IMM-urile cu varsta de pana la 15 ani)
5. -dobanzile ridicate la credite (percepute mai frecvent ca o dificultate in firmele de peste 15 ani
vechime)
6. -accesul dificil la credite
7. -amplificarea fenomenului de coruptie, facilitate de lipsa unui control sistematic asupra activitatii
si comportamentului personalului care lucreaza in sectorul administratiei publice
8. -controalele excesive
9. -scaderea cererii interne
10. -concurenta produselor din import
11. -inflatia
12. -obtinerea consultantei/ trainingului necesar firmei
13. -cunoasterea si adoptarea acquis-ului comunitar
14. -aprecierea monedei nationale
15. -absenta unei banci specializate pentru IMM-uri
16. -nivelul ridicat al impozitelor, taxelor si accizelor, care, cumulate, reprezinta dupa unele evaluari
60- 70 % din cifra de afaceri a IMM-urilor
17. -existenta a numerosi intermediari, in special pentru materiile prime, semifabricatele, piesele de
schimb deficitare sau oferite de intreprinderi care detin monopolul producerii lor, ceea ce se
reflecta in preturi excessive si lipsa de siguranta in aprovizionare

18. -insuficienta stimulentelor pentru IMM-urile care concept si fabrica produse realmente noi, asa
cum se practica in tarile dezvoltate
19. -accesul dificil al IMM-urilor private cu profil de cercetare- dezvoltare la fondurile Ministerului
Educatiei si Cercetarii
20. -migratia masiva a fortei de munca, accentuataa dupa admiterea Romaniei in UE
21. -legislatie economica incompleta si uneori chiar contradictorie datorita coexistentei de
reglementari provenind din trei regimuri juridice de drept (de pana la 1948, din perioada comunista
si de dupa 1989) si a necorelarii lor
22. -reflectarea in mass- media, in cvasitotalitate, numai a aspectelor negative ale activitatilor IMMurilor, cu prezentarea doar nesemnificativa a contributiei si rolului lor in economie si societate
3. Analizai studiul de cazSpiritul de ntreprinztor crescut peste ocean(4.4)

Bilet de examen nr. 19

1. Relevai principalele asemnri i deosebiri ntre firmele mici i firmele mari n plan
managerial.
Principalele deosebiri :
a)
dpdv a viziunii strategice
-Man IMM este axat asupra perceperii oportunitatilor in afaceri
-Man clasic este axat asupra controlarii resurselor
b) dpdv a abordarii oportunitatilor de afaceri
-Man IMM este revolutionar pe termen scurt
-Man clasic este evolutiv pe termen lung
c)dpdv a abordarii resurselor
-Man IMM este multifazic,cu o expunere redusa in fiecare faza
-Man clasic este unifazic, bazat pe aprofundarea deciziilor
d) dpdv a obtinerii si controlului resurselor
-Man IMM se bazeaza pe inchirierea resurselor necesare sau pe utilizarea lor periodica
-Man clasic are dreptul de proprietate asupra resurselor sau utilizarea permanenta a
acestora.
e)dpdv a structurii managementului
-Man IMM-are ostructura orizontala, cu multiple retele informale
-Man clasic- are o structura ierarhica, adica verticala si formala
f) dpdv a politicilor motivationale
-Man IMM:sistemul de valori individuale este predominant in societate, bazat insa si pe
spiritul de echipa
-Man clasic: individualiste si ierarhizate
2. Plasai n ordine cronologic etapele pe care le ncorporeaz procedura de acordare
creditului:
1. Evaluarea dosarului de creditare;
2. ntocmirea dosarului de obinere a creditului;
3. Furnizarea creditului;
4. Decizia de acordare a creditului i completarea procedurilor implicate;
5. Urmrirea derulrii finanrii i rambursarea creditului.
6. Cumprarea dosarului

a. 1-2-5-4-3;
b. 2-1-4-3-5;
c. 1-3-1-4-5;
d. 2-1-4-3-6;
e. 2-3-5-4-3
Raspuns corect B
3. Suntei ntreprinztorul manager al unei firme exportatoare de pixuri n Grecia.Cum
dezvoltai, la modul concret, networkingul necesar?
Pentru a dezvolta networkingul firmei mele si pentru a obtine avantaje reale in urma relatiilor cu
stakeholderii, voi apela la arta negocierii. Voi opta pentru o negociere de tip formal ce se va finaliza prin
intocmirea unui document scris.
Bilet de examen nr. 20
1. Rolurile i dimensiunile ntreprinztorilor
Rolurile intreprinzatorului sunt:

investitor

proprietar

manager

executant

inventator
De retinut, ca aceste roluri sunt partial contradictorii, ceea ce se reflecta in complexitatea si
tensiunea deosebite, specifice activitatilor intreprinzatorilor. De asemenea, proportia in care aceste roluri
sunt exercitate depinde de o multitidine de variabilie care tin de personalitatea intreprinzatorului, de
organizatia sa si modul in care actioneaza.
Intreprinzatorul prezinta 4 dimensiuni:
1.
actionala in care realizeaza schimbarea
2.
psihologica incredere in sine, luptator, rezistent la efort si presiuni
3.
financiara atrage resursele altora, risca propriile resurse
4.
creativa inoveaza tehnic, comercial, financiar, managerial, uman si induce schimbarea
Prin aceste roluri si dimensiuni, intreprinzatorul genereaza o bine-venita turbulenta in societate, in
fiecare tara, in special in plan economic si social. Efectul sinergic il reprezinta imprimarea uni plus
consistent de prospetime si dinamism societatii si economiei, in ansamblul lor. Rolurile si contributia
intreprinzatorului se amplifica substantial, simultan cu manifestarea lor pe un plan calitativ superior, ceea
ce se reflecta in revolutia intreprenoriala actuala, care va atinge apogeul in secolul al XXI, generand
multiple mutatii, unele inca dificil de imaginat in prezent.
2. Principalii furnizori de servicii pentru IMM-uri
- centre de consultanta;
- consultanti independenti;
- centre de afaceri;
- incubatoare;
- infocentre;
- cabinete de avocatura;
- firmele de audit contabil;
- centre de training;

- banci;
- SSIF-uri;
- fonduri de investitii;
- societati de asigurari;
- societati de leasing;
- institute si/sau centre de cercetari si proiectari;
- universitati;
- fundatii;
- fonduri de garantare;
- organizatii ale intreprinderilor mici si mijlocii;
- camere de comert si industrie.
(mai dezvoltat daca vreti le gasiti in carte pag. 219 222)
3. Analizai studiul de cazRenault(4.5)

Bilet de examen nr. 21

1. Principalele caracteristici ale ntreprinztorilor n viziunea lui Stevenson i Kambley
Viziunea lui Stevenson:
Nr. crt.
Caracteristici
Suport psihologic
comportamentale
1
Inovatori
Nevoia de a realiza
2
Lideri
Constiinta de sine
3
Asumatori de riscuri moderate Increderea de sine
4
Independenti
Implicare pe termen lung
5
Creatori
Toleranta fata de ambiguitate si incertitudine
6
Energici
Plini de initiativa
7
Tenaci
Disponibilitate pentru invatare
8
Originali
Disponibilitate pentru combinarea resurselor
9
Optimisti
Sensibilitatea fata de alte persoane
10
Centrati pe rezultate
Spirit ofensiv, agresivitate constructiva
11
Flexibili
Tendinta de a avea incredere in oameni
12
Materialisti
Banii sunt criteriul de masurare al
performantelor
Viziunea lui Kambley:
- sa aiba puterea sa lupte sa schimbe ceea ce se poate schimba;
- sa posede rabdarea sa suporte ceea ce nu se poate schimba;
- sa aiba suficienta intelepciune pentru a sti cand sa lupte sa schimbe si cand sa aiba rabdare sa suporte
cele ce nu pot fi schimbate.
2. Sfera serviciilor pentru IMM-uri
Serviciile pentru IMM-uri, in functie de tipul de necesitati pe care le satisfac, se divid in doua mari
categorii:
1) Servicii curente se refera la satisfacerea unor necesitati de functionare cotidiana ale firmei, fara de care
aceasta nu-si poate continua activitatile.In aceasta categorie intra serviciile de telefon, posta,bancare, de

asigurari, informatice, notariale, juridice, contabile etc. Din lectura listei principalelor cerinte, rezulta ca
firma mica si mijlocie apeleaza la ele in principal din doua ratiuni. In primul rand, pentru ca exista
organizatii sau persoane specializate care numai ele au competenta necesara, dreptul si responsabilitatea
recunoscute prin lege de a le efectua avand in vedere specificitatea importanta si marile implicatii
economice si sociale pentru economia si populatia fiecarei tari. Din aceasta categorie fac parte serviciile
telefonice, postale, bancare, de asigurari, notariale, juridice. In al doilea rand, firma mica si mijlocie
apeleaza la anumite servicii curente care, desi de pot realiza in firma, avand in vedere caracteristicile sale
dimensiune, putere economicam natura activitatii, tipul managementului utilizat este oportun sa fie
cumparate din afara sa. Din aceasta categorie pot face parte serviciile contabile, informatice, de intretinere
si functionare a echipamentelor firmei. De retinut ca, fara a apela la serviciile curente, o firma mica si
mijlocie nu poate supravietui.
2) Serviciile - suport al dezvoltarii, au in vedere satisfacerii unor necesitati ale firmelor mici si mijlocii,
care tin de infiintarea si dezvoltarea acesteia, de realizarea anumitor perfectionari in cadrul sau, pentru
care firma nu poseda competente necesare. Gama acestor servicii este relativ larga si cu tendinta de
diversificare: consiliere si consultanta in multiple domenii, pregatire sau training, networking sau
relational, garantare, complexe etc.
Serviciile de consiliere, consultanta si training sunt cel mai intens utilizate in special in domeniile
financiar, managerial, marketing, tehnic, informatic, resurse umane etc.
Serviciile de networking sau relationale au in vedere facilitarea accesului intreprinzatorului si a
colaboratorilor sai, la anumite informatii ,evenimente, actiuni, organizatii etc. utile firmei. Serviciile de
networking pt intreprinderile mici si mijlocii sunt oferite de organizatiile de IMM-uri, camerele de comert
si industrie, asociatii pe profesiuni (ale economistilor, inginerilor, informaticienilor, etc.) universitati-prin
asociatiile de absolventi (alumni), organizari de congrese sau seminarii etc.
Serviciile de garantare sunt relativ recent aparute fiind oferite de organizatii publice miste sau private,
firmelor care au nevoie de credite.
Servicii complexe, ultima categorie, se refera la furnizarea unui pachet de servicii intreprinderilor
mici si mijlocii, in conditii avantajoase pt acestea dpdv logistic, informational, spatial, economic, etc.
Principalele modalitati de asigurare a serviciilor complexe sunt centrele de afaceri, incubatoarele de
afaceri, aeropolurile, centrele infobusiness etc. Oferirea de servicii complece intreprinderilor mici, prin
modaliattile mentionate, inreg o rapida proliferare in ultimii ani, datorita eficacitatii lor ridicate in piar
economic si social.
3. Analizai studiul de cazO afacere sntoas cu produse naturale(4.6)
Bilet de examen nr. 22
1. Abordarea triaxial lui J.M.Toulouse privind agenii schimbrii i ntreprinztorii

Prin prisma acestei abordari, intreprinzatorul se caracterizeaza astfel:

a)
din punct de vedere sociologic, al valorilor, printr-un puternic individualism, acordand o atentie
prioritara autonomiei si libertatii de decizie. Raportat la normele care predomina in societate,
intreprinzatorul este considerat ca o persoana aparte, nu rareori marginalizat, intrand in conflict cu aceasta.
b)
Din punct de vedere psihologic, al implicarii, intreprinzatorul prin asumarea de riscuri ridicate
referitoare la cariera sa, la familie, la propria imagine si fireste la bani. Intreprinzatorul isi asuma riscuri
majore, de regula calculate, deoarece crede cu putere ca poseda capacitatea de a influenta si ca are forta
sa-si dirijeze propriul destin. De cele mai multe ori intreprinzatorii sunt persoane care au insatisfactii fie
de natura materiala, fie psihologice, reflectate intr-o pronuntata nevoie de autorealizare. Specific
psihologic este un grad ridicat de interiorizare a intreprinzatorului, generator de multiple motivatii.
c)
Din punct de vedere operational, intreprinzatorului ii este proprie o ridicata capacitate de a actiona
asociata cel mai adesea cu o abordare creativa, inovationala. Dupa Schumpeter intreprinzatorul
improvizeaza, revolutioneaza rutinele, obisnuintele si realizeaza combinatii noi. Deci, intreprinzatorii fac
parte din categoria asa-numitilor realizatori.

2. Noi tipuri de IMM-uri i noi tipuri de ntreprinztori n secolul XXI

Schimbrile fundamentale de natur economic aferente economiei bazat pe cunostinte se reflect
si n schimbri de natur structural-organizational n cadrul su. Acestea constau n: a) aparitia unor noi
tipuri de forme de organizatii, cum ar fi ntreprinderea retea, clusterul, firma ambidestr, organizatia
virtual etc. b) proliferarea unor tipuri de organizatii netipice, aprute anterior, cu functionalitate si
caracteristici partial schimbate, determinate de trecerea la economia bazat pe cunostinte. Din aceast
categorie
fac parte incubatoarele, centrele de afaceri, consortiile, networkingul etc.
n figura nr. 1 prezentm sintetic aceste noi forme, asupra crora ne vom referi succint n cele ce
urmeaz.
- Reteaua de firme sau networkingul const ntr-un ansamblu de firme, independente din punct de vedere
juridic, ntre care se dezvolt multiple, complexe si permanente relatii de natur uman, informational,
comercial, tehnic, financiar etc., care le permit s realizeze si comercializeze n comun anumite
produse si servicii n conditii superioare ale raportului pret/calitate, pe baza valorificrii mai eficiente a
cunostintelor si celorlalte resurse de care dispun organizatiile componente. La baza networkingului se afl
principiul stakeholderilor* [1], networkingul ncorpornd toti sau o parte apreciabil. Din stakeholderii
specializati sau focalizati pe anumite produse si/sau servicii caresi desfsoar activittile pe aceeasi piat si/sau n aceeasi zon. Caracteristic retelelor economiei bazat
pe cunostinte este ncorporarea de firme inovative.
- Firma retea
Desi aprut nc din deceniul al IX-lea al secolului trecut, firma retea nu s-a manifestat dect
sporadic, mai ales n SUA. Firma-retea prezint caracteristicile urmtoare:

a) nfiintarea unei firme de mici dimensiuni, al crei obiect de activitate l constituie producerea si
comercializarea unui produs, care se deruleaz numai prin intermediul altor firme
b) ncorporarea n cadrul firmei a unui numr redus de persoane -de regul 310- care, cu exceptia a 1-2 functionari, toti sunt fosti manageri si specialisti reputati n domeniul sau
domeniile de activitate implicate, n fabricarea si comercializarea produsului respectiv
c) posedarea ca resurs principal de ctre fondatorii firmei, a ansamblului cunostintelor manageriale,
juridice, comerciale, financiare si tehnice esentiale aferente produsului sau grupei de produse care
formeaz obiectul de activitate al companiei
d) desfsurarea activittilor firmei are la baz preponderent capitalul intelectual reprezentat de
cunostintele, relatiile, prestigiul managerilor si specialistilor care nfiinteaz firma, celelalte forme de
capital avnd un rol adiacent, complementar
e) elaborarea de ctre firma-retea a unui proiect riguros de finantare, fabricare si
comercializare a produselor, care se prevede a fi realizat prin participarea mai multor firme, care deruleaz
activittile necesare, pe baza unor comenzi foarte detaliate si riguroase
f) ncheierea de ctre firma-retea de contracte pe termen lung cu firmele care concur cu prti de produs,
servicii de marketing, vnzare, distributie etc. la derularea afacerii
g) focalizarea muncii componentilor firmei retea asupra coordonrii, supervizrii si recompensrii
participantilor la realizarea proiectului, fr a se interfera n derularea propriu-zis a activittilor de
productie, resurse umane, marketing, comercializare etc
h) mentinerea controlului asupra afacerii prin protejarea riguroas a cunostintelor cheie care alctuiesc
vectorul valorii al acesteia. Singurii care le posed si gestioneaz n totalitatea lor sunt managerii firmei
reteai) concentrarea activittii firmei retea asupra gestionrii, valorificrii si noirii cunostintelor privitoare
la obiectul su de activitate. Firma retea, va prolifera foarte mult n perioada urmtoare, ntruct tot mai
multi manageri si specialisti foarte buni vor dori s-si valorifice cunostintele n mod independent, pe cont
propriu, devenind ntreprinztori si manageri, crendu-si o mai mare libertate de decizie si actiune
n generarea, utilizarea si gestionarea cunostintelor proprii, n conditiile obtinerii unor venituri superioare.
- Firma emergent
Categorie structural-organizational axat pe inovare deci generare si utilizare de cunostinte noi
firma emergent s-a cristalizat n SUA, n deceniul trecut, n domeniile de vrf ale stiintei si tehnicii, cum
ar fi biotehnologia, microprocesoarele, chimia de sintez etc. Firmele emergente se caracterizeaz prin
axarea lor asupra generrii de cunostinte noi, cu o pronuntat originalitate si asupra valorificrii lor n plan
comercial pe baza proiectrii si implementrii unor complexe si inovative mecanisme manageriale, tehnice
si umane.
- Organizatia virtual
Termenul de organizatie virtual, lansat la nceputul deceniului trecut, a nceput s fie utilizat cu o
frecvent relativ mare abia n ultimii ani. Conotatiile si sensurile acestui concept difer ntr-o msur
apreciabil de la un specialist la altul [5], [6]. n Romnia, un interesant studiu pe aceast tem a realizat
cunoscutul profesor Marius Guran, abordnd conceptul de organizatie virtual mai ales din perspectiva
tehnico-informatic.
Fr a avea pretentia unei definitii stiintifice, desemnm prin organizatie virtual un ansamblul de
firme de productie plasate pe diferite locatii, care conlucreaz, n cadrul unui mediu distribuit, n vederea
realizrii unui anumit obiectiv, remodelndu-si substantial activittile implicate, axate pe generarea si
utilizarea de cunostinte, ntre care se deruleaz intens procese de comunicare corespunztoare anumitor
standarde, folosind substantial noile tehnologii informationale si de comunicatii.
3. Analizai studiul de caz Un ntreprinztor romn i firmele sale(4.7), punctele 1 i 2, ntrebrile
1 i 6.
Bilet de examen nr. 23

1. Etape n abordarea sectorului de IMM-uri n Romnia dup 1990

a) 1990-1995, de dezvoltare realtiv accelerata a IMM-urilor, datorita acordarii dreptului de
infiinta, existentei a numeroase nise neacoperite de alti agenti economici, acordarii de facilitati
fiscale in primii ani de functionare, a aceesului relativ facil, mai ales informal, la numeroase
resurse din sectorul de stat. De remarcat, ca aceasta evolutie spectaculoasa, mai ales cantitativa, s-a
realizat in conditiile in care IMM-urile nu erau in prim-planul atentiei executivului, legislativului si
a majoritatii liderilor politici.
b) 1996-2000, de temporizare a dezvoltarii IMM-urilor, se constata o scadere a numarului de
IMM-uri care se infiinteaza, concomitent cu o sporire a celor ce isi inceteaza activitatea.
Concomitent, majoritatea IMM-urilor care continua sa functioneze, poseda un potential diminuat
comparativ cu anii precedenti. Ca urmare a actiunilor organizatiilor de IMM-uri, si in primul rand
ale Consiliului National al Intreprinderilor Mici si Mijlocii Private din Romania, se declanseaza
procesul abordarii diferentiate a IMM-urilor, prin acceptarea ideii unie legi a IMM-urilor, adoptata
dupa lungi controverse in 1999, infiintatarea unei Agentii de IMM-uri si punerea in opera a
primelor programe speciale destinate asistarii IMM-urilor marketing, finantari de dezvoltare,
fonduri de garantare.
c) perioada de dupa 2000, de relansare a IMM-urilor, unde fundalul macroeconomic al evolutiei
sectorului de IMM-uri a inregistrat urmatoarele mutatii:
relansarea activitatii industriale
cresterea rapida a sectorului de servicii
continuarea evolutiei dinamice a comertului si constructiilor
cresterea rapida a importurilor si expoturilor, primele devansandu-le pe cele din urma
amlificarea substantiala a volumului investitiilor din surse autohtone si ami ales straine
2. Bariere i dileme n procesul valorificrii oportunitilor economice
Bariere individual-organizationale:
1.
concentrarea asupra produselor si afacerilor care se deruleaza in prezent;
2.
focalizarea asupra activelor existente;
3.
luarea in considerare in exclusivitate a salariatilor si abilitatilor profesionale de care se
dispune in prezent;
4.
focalizarea asupra relatiilor umane si organizationale pe care cei implicati le au in perioada
actuala;
5.
concentrarea asupra planurilor si programelor derulate in prezent;
Bariere contextuale:
1.
culturale;
2.
legislativ birocratice;
3.
motivational-economice;
4.
investitional-economice;
5.
descresterea economica;
6.
coruptia;
7.
hiperconcurenta importurilor;
Dileme:
1.
eficacitate/eficienta;
2.
initiativa individuala/ coordonare;
3.
dezvoltare diversificata/specializata;
4.
competenta individuala/organizatorica;

3. Analizai studiul de caz Nestle(4.8)

Bilet de examen nr. 24
1. Principalele abordri ale definirii i structurii activitilor intreprenoriale, cu evidenierea
variabilelor care le influeneaz
Dan Myzica- activitatea intreprenorial este un proces care se deruleaz n diferite medii i
amplasamente de afaceri, ce cauzeaz schimbri n sistemul economic prin inovri realizate de persoane
care genereaz sau rspund oportunitilor economice, crend valori att pentru indivizi, ct i pentru
societate. Pentru a fi i mai explicit i a contracara unele abordri relativ larg rspndite i pe care nu le
consider complete sau corecte, Myzica precizeaz ce nu reprezint activitate intreprenorial, i anume:
1. nu se reduce numai la o firm mic;
2. nu rezid numai n nfiinarea unei noi firme;
3. nu constituie numai o gselni n afaceri;
4. nu se rezum la scheme de negociere sau investire;
5. nu nseamn a te mbogi rapid (fulgertor, precum artitii de succes).
Howard Stevenson- urmrirea unei oportuniti, abordarea i efectuarea de schimbri rapide,
adoptarea de decizii multifazice, utilizarea resurselor altor persoane, dirijarea de relaii i reele umane i
recompensarea iniiatorilor pentru valoarea nou creat. Mai cuprinztoare i mai complet, aceast
abordare descrie practic structura cadru a unui proces intreprenorial n esena sa.

Abordarea lui Louis Jacques Filion

identificarea oportunitilor economice;

conceperea viziunii asupra demersului intreprenorial;

adoptarea deciziilor referitoare la demararea iniiativei intreprenoriale;
implementarea viziunii intreprenoriale prin organizarea afacerii;
procurarea echipamentelor;
aprovizionarea cu materii prime;
realizarea marketingului aferent afacerii;
vnzarea produselor;
asigurarea forei de munc competente;
subcontractarea i atragerea de colaboratori externi pentru activitile pentru care nu se dispune de
competena i mijloacele necesare.

2. Tipuri de programe i metode de training intreprenorial

In functie de continut exista 4 tipuri de programe:
- bazate pe abordare individuala
- bazate pe training si dezvoltare de grup
- bazate pe retea si grupuri de informare-invatare
- bazate pe o abordare sectonala integrata
In functie de caracteristicile intreprinzatorului:
- grupuri mixte de intreprinzatori
- grupuri de intreprinzatori specializati
- intreprinzatori tineri
- intreprinzatori-femei
3. Formulai succint o structur de plan de afaceri pentru nfiinarea de ctre Dvs. a unui
centru de consultan n management
Sinteza planului de afaceri: Compania X srl va avea ca domeniu de activitate oferirea de
consultanta in domeniul managementului tuturor companiilor interesate in dezvoltarea si

perfectionarea propriilor sisteme de management. Cercetarile de piata releva atat o densitate sporita a
imm in zona unde compania isi desfasoara activitatea dar si o calibrare inadecvata a sistemelor de
management ale acestora, comparativ cu progresele inregistrate in domeniu pe piata UE. Avantajul
competitiv al companiei este reprezentat de colectivul superior calificat si de dinamismul si dorinta de
afirmare a acestora.
Prezentarea companiei: SC X srl are ca domeniu de activitate consultanta in domeniul
managementului. Aceasta a fost infiintata in urma cu 6 luni inregistrand totusi performante financiare
considerabile.
Produse si servicii: o gama larga de produse in domeniul aplicatiilor softwear necesare in derularea
activitatilor concrete de management al societatii, pentru diverse subsisteme implicate, productie,
resurse umane, contabilitate, financiar, etc., pregum si servicii de pregatire corespunzatoare pentru
utilizarea lor, asistenta, consultanta, proiectari/reproiectari ale sistemelor de management.
Programul de marketing si planul de vanzari: Prezenta la diverse targuri, expozitii, conferinte,
simpozioane in domeniu coloborat cu o campanie agresiva de publicitate atat in media cat si prin afise,
flyere, etc, o suma considerabila din buget fiind alocata in acest sens. Planul de vanzari se asteapta a fi
unul ce va depasi rezultatele anului precedent cu peste 100% datorita afirmarii companiei si a
brandului pe piata.
Programul de dezvoltare a produselor/serviciilor: colaborarile intense intre companie si diverse
institute de cercetare atat din tara cat si din strainatate asigura dezvoltarea permanenta si
imbunatatiorea constanta a produselor/serviciilor oferite.
Planul financiar: costurile derularii activitatilor, obtinerea brevetelor si licentelor precum si
activitate de cercetare-dezvoltare desfasurata in cadrul companiei reprezinta o mare parte din costurile
totale ale companiei, acestea fiind acoperite in proportie de 100% de contractele ferme deja semnate.
Marja profitului este una satisfacatoare, de 40%, insa acesta este reinvestit in totalitate in dezvoltarea
activitatilor companiei.
Bilet de examen nr. 25
1. Prezentai i comentai premisele managementului intreprenorial
Premise:
1.
Intreprinderea este componenta cea mai importanta a economiei societatii deoarece este
principala creatoare de substanta economica in orice tara, fara de care societatea contemporana nu
poate exista, deoarece ofera locuri de munca pentru cea mai mare parte a populatiei, iar
performantele sale conditioneaza starea si performantele economiei fiecarei tari si standardul de
viata al populatiei din cadrul sau.
2.
Intreprinderile mici si mijocii reprezinta esalonul (sectorul) cel mai numeros si important al
intreprinderilor, indeplinind multiple functii economice, tehnice si socilale deoarece genereaza cea
mai mare parte a PIB-ului din fiecare tara, ofera locuri de munca pentru majoritatrea populatiei
ocupate si genereaza intr-o mai mare proportie inovatiile tehnice aplicabile in economie.\
3.
IMM-urile prezinta slabiciuni congenitale apreciabile, ale caror cunoastere si
contracarare sunt esentiale. Aceste slabiciuni specifice IMM-urilor sunt: masa mica a resurselor
incorporabile si a rezervelor reduse de care dispun, dependenta, de regula, decisiva a existentei lor
de o singura persoana, intreprinzatorul, nivelul tehnic frecvent mai scazut, comparativ cu firmele
mari si stabilitatea si perenitatea mai volatile datorita precedentelor trasaturi specifice.
4.
Intreprinzatorii constituie unii dintre principalii piloni, actori, ai economiei de piata
deoarece lor le apartine initiativa crearii de IMM-uri, cea mai dinamica si numeroasa componenta
a sistemului economic, ei sunt cei care, de regula, transforma o parte din IMM-uri in firme mari si
puternice denumite sugestiv de catre specialistii nord- americani, gazele economiei si deoarece

constituie componenta principala a clasei de mijloc, ce asigura stabilitatea economica si sociala a

oricarei tari.
5.
Valorificarea majora a potentialului IMM-urilor si intreprinzatorilor, concomitent cu
diminuarea deficientelor congenitale, este conditionata, intr-o masura apreciabila, de
fundamentarea activitatilor intreprenoriale pe elementele furnizate de stiinta managementului in
general, de managementul intreprenorial in special.
2. Definirea i enumerarea stakeholderilor IMM-urilor
O persoana sau un grup de persoare care are/au interese importante in functionarea si performantele unei
organizatii sip e care le poate/pot influenta de o natura semnificativa.
Principalii stakeholderi:
1.
Intreprinzatorul
2.
Distribuitorii si cumparatorii
3.
Banca
4.
Furnizorii de utilaje si materii prime
5.
Familia intreprinzatorului
6.
Managerii firmei
7.
Salariatii firmei
8.
Furnizorii de servicii de consultanta si training
9.
Administratia locala
10.
Organizatiile de imm-uri, camerele de comert
11.
Comunitatea locala
3. Analizai studiul de cazEvolutia IMM-urilor cu capital strin n Romnia n perioada 19942002(4.9)

Bilet de examen nr. 26

1. Particulriti ale antrenrii personalului din IMM-uri sunt urmatoarele:
1. grad redus de elaborare si formalizare a motivarii personalului
2. rolul determinant al intreprinzatorului-manager in operationalizarea antrenarii modul in care
intreprinzatorul munceste si se comporta are o influenta decisiva asupra gradului de motivare si
implicare in munca a componentilor firmei.
3. abordarea motivatorie a principalilor stakeholderi ai firmei sunt foarte rari manageriiintreprinzatori care nu cunosc personal clientii sau cei mai importanti clienti, fata de care au un
comportament special, menit sa-i pastreze si sa-i determine sa cumpere mai mult de la firma.
Relatii similare se cultiva si cu furnizorii, atunci cand posibilitatile de selectie a lor sunt reduse.
4. realizarea unei intense motivari a personalului firmai
5. recompensarea si penalizarea pronuntata a personalului in situatii manageriale si economice
deosebite
6. utilizarea unei sfere relativ restranse de modalitati de motivare a personalului firmei, ca urmare a
cresterii nivelului de informare si de pregatire manageriala a intreprinzatorilor.
2. Formulai dou recomandri majore de cretere a eficacitii i eficienei ntreprinztorilormanageri romni n perioada actual.
Dezvoltarea unui sistem eficace de training si consultanta pentru IMM-uri care se recomanda
a fi orientat pe 2 obiective principale: cresterea capacitatii IMM-urilor de a absorbirapid si eficient

fondurile pe care Romania le primeste de la UE si amplificarea capacitatii manageriale de marketing,

tehnica, juridica a IMM-urilor in vederea cresterii functionalitatii si performantelor acestora. Dat fiind
potentialul redus al sectorului de IMM-uri in Romania, acest sistem trebuie sa fie partial subsidiat de la
stat. In plus , pentru a asigura o buna abordare realista centrata pe necesitatile si posibiltatile
intreprinzatorilor in conducerea acestui sistem, la toate nivelurile, trebuie inclusi reprezentantii
organizatiilor de IMM-uri si confederatiilor reprezentative national.
Dezvoltarea unei retele nationale de incubatoare de afaceri si parcuri stiintifice. Inovatia
competitiva devine un determinant pentru performantele unei proportii tot mai mari de IMM-uri, in
principal din industrie, comunicatii si constructii, dar si cu o frecventa crescanda in servicii, transporturi,
agricultyra si chiar comert. In consecinta, este in interesul national de a implementa, in Romania acele
modalitati de intensificarew si eficientizare a promovarii IMM-rilor centrate pe inovare, care s-au dovedit
eficace in alte taro. Dintre acestea, practica mondiala recomanda cu prioritate incubatoarele de afaceri si
parcurile stiintifice(tehnopolurile).
3. ntreprinztorul ndeplinete simultan mai multe roluri eseniale.V rugm s le precizai:
a. investitor, proprietar, manager, executant i inventator;
b. investitor, administrator, manger, executant i specialist;
c. proprietar, manager, executant, specialist i inventator;
d. inovator, manager, proprietar, executant i specialist;
e. inovator, investitor, administrator, proprietar i manager.
Argumentai rspunsul.
Raspuns corect: A. Rolurile intreprinzatorului sunt:

investitor

proprietar

manager

executant

inventator
De retinut, ca aceste roluri sunt partial contradictorii, ceea ce se reflecta in complexitatea si
tensiunea deosebite, specifice activitatilor intreprinzatorilor. De asemenea, proportia in care aceste roluri
sunt exercitate depinde de o multitidine de variabilie care tin de personalitatea intreprinzatorului, de
organizatia sa si modul in care actioneaza. Rolurile si contributia intreprinzatorului se amplifica
substantial, simultan cu manifestarea lor pe un plan calitativ superior, ceea ce se reflecta in revolutia
intreprenoriala actuala, care va atinge apogeul in secolul al XXI, generand multiple mutatii, unele inca
dificil de imaginat in prezent.

Bilet de examen nr. 27

1. Particulariti ale coordonrii i control-evalurii n IMM-uri sunt urmatoarele:
1)
manifestare cvasipermanenta si intensa
2)
utilizare redusa a sedintei de coordonare, in detrimentul tabloului de bord, a graficelor de lucru, a
schemelor de corelare a actiunilor
3)
realizare predominant sub forma de discutii bilaterale cu componentii organizatiei, desi este
costisitoare sub aspectul consumului de timp, asigura o buna comunicare si se dovedeste deosebit de
eficace.

4)
preponderent actionala (si nu decizionala)
5)
prezinta o puternica tenta informala, nu rareori cu un continut afectiv substantial implica un
arsenal de metode si thnici manageriale sensibil mai redus compativ cu functia de coordonare si cua cea de
antrenare, bazandu-se intr-o masura superioara pe simtul relatiilor umane, flerul si discernamantul
intreprinzatorilor
6)
marcata substantial de viziunea si caracteristicile intreprinzatorlui-manager
2. Abordarea IMM-urilor n Romnia dupa 1990 i situaia actual
n structura actual a economiei, sectorul de IMM-uri constituie o prezen notabil, cu contribuii
deosebite la susinerea bugetului statului, dar cu situaie i rezultate relativ modeste, dac l comparm cu
omologul su din rile dezvoltate i dac avem n vedere potenialul de care dispune Romnia. n
Romnia se constat, din punct de vedere numeric, o dinamic accentuat a nfiinrii IMM-urilor,
favorizat, firete, de inexistena lor nainte de 1990. Din informaiile furnizate de INS i Registrul
Comerului, rezult c sporurile au fost inegale, maximele fiind nregistrate n 2005, 1992 i 1994, iar
minimele n anii 1997 i 1996.
Rezultanta acestor evoluii este nregistrarea n Romnia (la 31 decembrie 2006) a unui numr de
1.054.206 societi comerciale private nmatriculate, ceea ce reprezint 99,13% din totalul agenilor
economici din Romnia. Din pcate, la sfritul anului 2006 numai 561.356f irme funcionau efectiv, fiind
capabile s depun bilan contabil la organismele financiare,dintre acestea 559.553 fiind IMM-uri (99,68%
din totalul firmelor). n anul 2007 numrul total al IMM-urilor a crescut, fiind de 612.409, ceea ce
reprezint 99,67% din totalul firmelor. Structura firmelor active n funcie de mrime indic, cum este i
firesc, predominarea microntreprinderilor, care reprezint peste 90,11% din total IMM-uri, exprimnd
potenialul economic redus al ntreprinztorilor romni, cea mai mare parte nregistrnd i o cifr
deafaceri relativ modest. n ceea ce privete structura pe domenii de activitate , se constat o mare
eterogenitate. Din considerente legate de necesarul capitalului pentru nfiinare, al capitalului de lucru, al
organizrii i managementului etc., dup anul 1990, ntreprinztorii s-au orientat,ntr-o prim etap,
preponderent ctre nfiinarea unor firme cu activitate din domeniul comerului. Treptat, pe msura
acumulrii de capital, a afluxului de capital strin, a avut loc o deplasare treptat a sferelor de interes i
ctre alte activiti economice.
3. Analizai studiul de caz O carier fulgertoare(4.10.)
Bilet exmen nr. 28
1. Mediul intreprenorial real i mediul intreprenorial perceput.
Mediul intreprenorial real desemneaz ansamblul elementelor contextuale ce influenteaz
demersurile ntreprinztorului n toate fazele activitii sale, inducnd modificri n deciziile, aciunile i
comportamentele sale.
Caracteristicile mediului intreprenorial real
ncorporeaz att elemente exogene organizaiei, ct i din cadrul su, firete, numai cele care
influeneaz semnificativ demararea i derularea proceselor intreprenoriale;
variaz de la un ntreprinztor la altul, n funcie de tipul i domeniul iniiativei intreprenoriale, zona
geografic, amplasarea resurselor implicate etc.;
difer pentru acelai ntreprinztor n timp, n funcie de faza ciclului de via a firmei i de puterea sa
economic; cu ct firma se dezvolt i amplific, cu att sfera mediului intreprenorial se mbog ete i
lrgete.

Mediul intreprenorial perceput desemneaz acele elemente ale mediului intreprenorial real pe care
ntreprinztorul le apreciaz ca avnd o influent semnificativ asupra actiunilor i performantelor sale.
Are un pronuntat caracter individual, ntruct caracteristicile fiecrui ntreprinztor se reflect n
capacitatea sa de a percepe contextul i implicit de a delimita mediul considerat c are impact asupra
activitilor sale intreprenoriale.
Dimensiunile mediului intreprenorial perceput: Cognitiv, Afectiv
Mediul intreprenorial real, desemneaz ansamblul elementelor contextuale ce influeneaz
demersurile ntreprinztorului n toate fazele activitii sale, inducnd modificri n deciziile,
aciunile i comportamentele sale i performanele obinute. Din definiie rezult principalele sale
caracteristici:
a) ncorporeaz att elemente exogene organizaiei, ct i din cadrul su, firete, numai cele care
influeneaz semnificativ demararea i derularea proceselor intreprenoriale;
b) variaz de la un ntreprinztor la altul, n funcie de tipul i domeniul iniiativei intreprenoriale,
zona geografic, amplasarea, resursele implicate etc.;
c) difer pentru acelai ntreprinztor n timp, n funcie de faza ciclului de via a firmei i de
puterea sa economic; cu ct firma se dezvolt i amplific, cu att sfera mediului intreprenorial
se mbogete i lrgete.
n figura nr. 18 prezentm, sintetizate, componentele tipice ale mediului intreprenorial real, divizate
n dou categorii: elemente endogene firmei, care influeneaz activitatea intreprenorial dup ce
ntreprinztorul a nfiinat firma; elemente exogene organizaiei, mai cuprinztoare i cu influen mult
mai intens, ce se manifest pe ntreg parcursul demersului intreprenorial, de la iniiere, din faza de
germene a firmei i pn la ncetarea activitii intreprenoriale. Desigur, nu toate elementele ce alctuiesc
mediul intreprenorial real au aceiai influen asupra demersurilor intreprenoriale. Dintre acestea
menionm ca avnd, de regul, o influen mai direct i substanial, urmtoarele: fiscalitatea, accesul la
credite, legislaia, inflaia, strategia economic naional i atitudinea populaiei fa de ntreprinztori.
n funcie de parametrii elementelor menionate i de modul cum se combin, pot rezulta pentru
ntreprinztorii dintr-o anumit ar trei categorii de medii intreprenoriale reale:
Prima categorie este mediul intreprenorial defavorizant, care se caracterizeaz prin faptul c
aciunile intreprenoriale sunt interzise sau se pot desfura cu mari restricii i dificulti. n consecin, fie
nu se creaz firme mici i mijlocii private, fie numrul lor n cadrul economiei este foarte redus. Acest tip
de mediu este ntlnit, de regul, numai n rile cu economie de tip socialist, conduse de partidul
comunist. n Romnia, n perioada comunist, timp de peste patru decenii a fost acest tip de mediu,
i ca
Elemente
din
urmare, n 1989 nu existau dect cteva sute de mici ntreprinderi, practic mici meseriai, careafara
nici nu
firmei
contau n ansamblul economiei.
Elemente din
Mediul intreprenorial permisiv ofer posibilitatea de a iniia i derula activiti intreprenoriale,
cadrul firmei
dar condiiile efectiv existente sunt eterogene, o parte avnd o influen inhibatoare sau temporizatoare
asupra iniiativei particulare. Mai ales din punct de vedere economic i administrativ se manifest destul
de multe dificulti pe care ntreprinztorii trebuie s le depeasc. Ca urmare, frecvena, dezvoltarea i
rezultatele IMM-urilor sunt mult sub posibiliti, ceea ce se reflect negativ asupra strii generale a
economiei i standardului de via al populaiei. n Romnia, n perioada actual * se manifest un
asemenea tip de mediu, ceea ce explic de ce fenomenul intreprenorial la noi este sensibil mai redus
comparativ cu cel din rile vecine din vest, cum ar fi Cehia sau Polonia.
Mediul intreprenorial favorizant, care prin toate sau cea mai mare parte a componentelor sale
stimuleaz activitatea ntreprinztorilor, nfiinarea i dezvoltarea de ntreprinderi private. Este tipul de
mediu n care, ncepnd cu elementele de natur politic i cultural i ncheind cu cele economice i
*

juridice, se urmrete crearea de ct mai multe i mai puternice firme private. La baza unei asemenea
optici se afl credina puternic i ferm c ntreprinztorii sunt creatori de bogie naional, de produse,
servicii i - mai ales - de venituri la bugetul statului i locuri de munc, fiind prioritar crearea de condiii
ct mai bune pentru desfurarea activitii lor. ntr-un asemenea mediu numrul i potenialul
ntreprinztorilor se amplific rapid i substanial, cu efecte directe i ample asupra situaiei economice a
rii i standardului de via a populaiei. n SUA i n majoritatea rilor Uniunii Europene predomin un
asemenea mediu.
Crearea mediului intreprenorial favorizant este absolut necesar pentru Romnia, reprezentnd
mpreun cu privatizarea, premisele relansrii economiei naionale.
Realizarea unui mediu intreprenorial favorizant este un proces complex, dificil i adesea de
durat. Fiecare component a mediului are un coninut specific i o dinamic proprie, modelarea sa
necesitnd eforturi deosebite chiar i n rile dezvoltate. Edificatoare din acest punct de vedere sunt
informaiile referitoare la variabila atitudinea populaiei fa de ntreprinztori n Marea Britanie. Astfel,
ntr-un articol publicat n cunoscuta revist The Economist, intitulat ntreprinztorul neiubit 1 , se
prezint rezultatele unui sondaj de opinie (MORI), privind opinia populaiei referitoare la contribuia
major a ntreprinztorilor la dezvoltarea economiei. Este frapant faptul c, dup ce Margaret Thacher a
luptat 17 ani s creeze o cultur economic favorabil fenomenului intreprenorial, numai 32% dintre cei
consultai apreciaz c ntreprinztorii au o contribuie semnificativ n planul dezvoltrii economiei i
societii. De remarcat ns, c n alte ri dezvoltate i nu ntmpltor cu performane economice net
superioare Marii Britanii - Germania i SUA - situaia este sensibil diferit. n Germania 60% din
populaie, iar n SUA 44% consider ntreprinztorii ca fiind contributori majori la dezvoltarea rii.
Prin prisma elementelor punctate se poate conclude c realizarea unui mediu intreprenorial real
favorizant necesit eforturi intense i ndelungate, bazate pe o strategie i programe de aciune bine puse la
punct. n condiiile rilor din Europa Central i de Est, n care aproape cinci decenii puterea a fost
deinut de partidul comunist, remodelarea mediului intreprenorial este i mai dificil, implicnd o voin
politic puternic, dublat de abordri i aciuni bine gndite i concertate, operaionalizate cu maxim
determinare i pricepere.
Un rol major n crearea unui mediu favorizant l are statul, prin strategia i politicile sale. ntr-o
foarte complex i aprofundat abordare, profesorul australian Philip Neck 1 se refer la strategii i politici
din punct de vedere al principiilor, obiectivelor, etapelor de formulare, fundamental i domenii cheie, aa
cum au rezultat din experiena pozitiv a Australiei. La baza acestora a stat concepia stakeholderilor,
implicndu-se deci n elaborarea lor principalele pri interesate: guvernul, comunitatea oamenilor de
afaceri, ONG i grupurile religioase, sindicatele, consumatorii, comunitatea n ansamblul su, cerecettorii
i profesorii, furnizorii de servicii, grupurile cu interese speciale, cum ar fi organizaiile de IMM-uri. n
elaborarea strategiei i politicilor s-a trecut succesiv prin contientizarea i contactarea stakeholderilor,
identificarea oportunitilor, constrngerilor i prioritilor, examinarea resurselor i - ultima etap elaborarea strategiei propriu-zise, urmat de politicile de implementare. Obiectivul fundamental urmrit
fiind i amplificarea reelei de servicii pentru aceast categorie de firme, prin realizarea unui mediu
favorizant i nfiinarea de IMM-uri. Pentru operaionalizare s-au stabilit 8 direcii majore de aciune i pentru c nu era posibil s se ajute toate IMM-urile s-au conturat prioriti sectoriale.
Mediul intreprenorial perceput
Din cercetrile noastre a rezultat c mediul intreprenorial perceput desemneaz acele elemente ale
mediului intreprenorial real pe care ntreprinztorul le apreciaz i le simte ca avnd o influen
semnificativ asupra aciunilor i performanelor sale. i este specific pronunatul su caracter individual,
1
1

ntruct caracteristicile fiecrui ntreprinztor se reflect n capacitatea sa de a percepe contextul i

implicit de a delimita mediul considerat c are impact asupra activitilor sale intreprenoriale.
ntotdeauna mediul intreprenorial perceput prezint o sfer de cuprindere mai mic dect mediul
intreprenorial real. Ct ar fi de bine pregtit i de dotat un ntreprinztor i orict de mult timp ar acorda
activitii intreprenoriale n corelaie cu contextul n care acioneaz, practic i este imposibil s perceap
integral mediul intreprenorial real (vezi figura nr. 4).
La ntreprinztorii performani, mediul intreprenorial perceput se suprapune n mare msur pe
mediul intreprenorial real. Cu ct sunt sesizate i luate n considerare mai multe elemente ale mediului
intreprenorial real, cu att deciziile, aciunile i comportamentele ntreprinztorului sunt mai complet i
temeinic fundamentate, cu fireti efecte pozitive n planul performanelor firmei respective.
Mediul
intreprenorial real

Mediul
intreprenorial
perceput

Figura nr. 4 - Raporturile ntre mediul intreprenorial real i mediul intreprenorial perceput
Mediul intreprenorial perceput prezint o dubl dimensiune - cognitiv i afectiv.
Dimensiunea cognitiv se refer la informaiile contextuale pe care ntreprinztorul le identific i
le trece n revist n cadrul proceselor intreprenoriale pe care le iniiaz i desfoar. Dimensiunea
cognitiv este cu att mai pregnant, cu ct ntreprinztorul are un nivel de pregtire i un spirit de
observaie mai ridicate i investete o cantitate mai mare de timp n aciunea intreprenorial.
Dimensiunea afectiv se refer la elementele contextuale pe care ntreprinztorul le consider
realmente importante, de care se ataeaz chiar i/sau i este fric, considerndu-le nu numai cu intelectul,
dar i cu inima c sunt semnificative i merit o atenie special. Dimensiunea afectiv a mediului
perceput constituie o reflectare indirect a spiritului intreprenorial pe care-l posed ntreprinztorul, al
talentului su nativ de ntreprinztor. Coninutul su l constituie acele evenimente, situaii, evoluii pe
care ntreprinztorul simte c sunt importante i c ele trebuie considerate cu mult atenie. La
ntreprinztorii performani dimensiunea afectiv dubleaz - n bun msur - dimensiunea cognitiv,
potennd-o, cu multiple efecte pozitive n planul rezultatelor intreprenoriale.
Mediul intreprenorial marcheaz activitile ntreprinztorului pe multiple planuri, fiind o relaie
interdependent. ntreprinztorii se adaptez incontinuu la mediul intreprenorial, ceea ce le asigur
supravieuirea economic. Mai mult dect att, majoritatea ntreprinztorilor modeleaz mediul
intreprenorial, cel mai adesea pe baza principiului learning by doing * (nvei fcnd) sau action learning
(nvare prin aciune). n esen, aceasta nseamn c ntreprinztorii nva din experien, pe baz de
greeli i respectiv succese, perfecionndu-i modul de a decide i aciona, astfel nct influena lor
asupra mediului se amplific. Ca rezultat al nfiinrii i dezvoltrii de ntreprinderi, al deciziilor i
*

aciunilor de vnzare, aprovizionare, creditare etc. ale ntreprinztorilor, mediul nsui se modific, de
regul, n direcia creterii funcionalitii sale, a favorizrii demersurilor intreprenoriale. Deosebit de
interesant din punct de vedere a relaiei ntreprinztori - nvare intreprenorial - mediu intreprenorial este modelul elaborat de Johanisson , pe care o s-l prezentm n capitolul consacrat pregtirii
intreprenoriale1 .
2. Tipuri de strategii i aliane strategice intreprenoriale.
Strategia intreprenoriala completa- se bazeaza pe aprofundate procese de planificare care isi
propun sa structureze activitatile firmei; implica o abordare mai cuprinzatoare a proceselor de munca,
ia in considerare o perioada mai lunga, analizeaza un volum mai mare de informatii, foloseste un bagaj
apreciabil de cunostinte manageriale si economice, cauta sa anticipeze posibilele erori si este orientata
proactiv.
Strategia intreprenoriala a punctului critic- se concentreaza asupra celor mai dificile si importante
probleme cu care se confrunta firma si intreprinzatorul; dupa ce se gasesc solutii, se continua procesul
de planificare.
Strategia intreprenoriala opurtunistica- are ca punct de plecare o forma rudimentara de planificare, dar
deviaza foarte rapid de la previziuni, imediat ce se sesizeaza oportunitati pt firma.
Strategia intreprenoriala reactiva- nu implica procese de planificare directionate spre realizarea
anumitor scopuri; reactii imediate la situatiile cu care firma si intreprinzatorul sunt confruntati, fara a
incerca sa le influenteze.
Strategia intreprenoriala rutiniera- un implica un comportament strategic; succesiune de activitati
curente, fara a selecta anumite optiuni.
3. Printre principiile de elaborare a unui plan de afaceri se numar i unele din elementele
prezentate n continuare:
1. Stabilirea scopurilor de realizat prin elaborarea planului de afaceri ;
2. Cunoaterea i luarea n considerare a ateptrilor i cerinelor specifice ale
ntreprinztorului fa de afacerea avut n vedere;
3. Informarea i convingerea stakeholderilor s participe i s contribuie cu resurse la
valorificarea oportunitii economice;
4. Luarea n considerare a existenei mai multor moduri de a concepe i scrie un bun plan de
afaceri;
5. Oferirea unor parametrii riguroi pentru urmrirea i controlul derulrii afacerii;
6. Individualizarea planului de afaceri, prin reflectarea personalitii organizaiei i oamenilor
din cadrul su, a ataamentului i ncrederii lor n organizaie i avantajului su competitiv;
7. Convingerea c planul de afaceri reprezint afacerea n sine;
8. Redactarea planului de afaceri este necesar s dureze cel puin 2-3 sptmni.
Care din combinaiile de mai sus reflect principii de elaborare a unui plan de afaceri?
a. 1-2-4-6-8;
b. 2-4-6-7-8;
c. 1-3-5-6-8;
d. 1-2-3-4-5;
e. 2-3-5-6-7.
De ce?
Raspuns corect A Poziiile 3 i 5 se refer la avantajele i utilitatea planului de afaceri iar poziia 7
reprezint o greeal frecvent ntlnit n elaborarea planului de afaceri. Rspunsul este a.

Bilet de examen nr. 29

1. Clasificrile ntreprinztorului
Clasificarea lui Miner:
1)
intreprinzatorul performant personal se caracterizeaza prin:

aloca foarte mult timp afacerii;

crede puternic in propria persoana si in ceea ce face;

incearca sa invete cat mai mult despre afacerea pe care o deruleaza;

apeleaza la tehnici de planificare

poseda o mare capacitate de a rezolva probleme;

se descurca bine in conditii de criza.

2)
intreprinzatorul supervanzator (supercomerciant) se caracterizeaza prin:

este permanent preocupat sa vanda;

se concentreaza asupra a ceea ce vinde si cum vinde;

nu renunta niciodata sa vanda;

apeleaza la altii pentru a dirija afacerile curente ale firmei;

3)
intreprinzatorul - manager se caracterizeaza prin:
poseda calitati si pregatire manageriale apreciabile;
aloca timp si resurse pentru a convinge potentialii clienti sa cumpere produsele firmei sale;
incurajeaza personalul sa-si construiasca si sa urmeze o cariera in cadrul companiei;
4)
intreprinzatorul expert, generator de idei, se caracterizeaza prin:

poseda suficiente cunostinte intr-un domeniu pentru a fi considerat expert;

detine libertatea de a inova si de a-si implementa propriile idei;

isi cristalizaeaza o viziune asupra afacerii;

isi consacra energia obtinerii srijinului pentru a implementa ideea noua.

Clasificarea lui Stratos:
1. intreprinzatorul de tip A universal sau complet poseda o buna pregatire economica si tehnica,
manifesta o capacitate ridicata de cuprindere a problemelor implicate de demersul intreprenorial,
demonstand o disponibilitate ridicata de adaptare la mediu.Obiectivele urmarite cu precadere sunt
obtinerea de bani sa a unui stil de viata atractiv, bogat in satisfactii personale.
2. intreprinzatorul de tip B dinamic sau pionier este deosebit de creativ, apropiindu-se de tipul
de intreprinzator inovator prezenatat de Schumpeter. Un element distinctiv ala sau il constituie
disponibilitatea superioare spre asumare de riscuri, comparativ cu celelalte categorii. Se adapteaza
bine la schimbarile din mediul intreprenorial si are deseori un temeperament sangvin. Orientarile
sale strategice sunt penetrarea pe piata si dezvoltarea produsului.
3. intreprinzatorul de tip O organizatorul se caracterizeaza prin acordarea unei atentii majore
aspectelor administrative si isi bazeaza deciziile si actiunile pe o capacitate ridicata de a actiona, cu
o puterniva tenta analitica, manifestand un puternic spirit organizatoric. Temperamental, face parte
din categoria melancolicilor.
4. intreprinzatorul de tip R clasic sau rutinier este cel mai putin intreprenorial ca mod de
abordare si se caracterizaza prin amploarea mai redusa a deciziilor si actiunilor, prudenta
apreciabila, negenerand firme puternice sau dinamice. Orientarea sa strategica este diversificarea
produselor, iar temperamental face parte din categoria flegamaticilor.
2. Avantajele i utilitatea planului de afaceri

Utilizatorii planului de afaceri sunt:

1) intreprinzatorii proprietari
2) managerii din cadrul organizatiei implicate
3) potentiali investitori si creditori
4) potentiali salariati, parteneri si consultanti
Avantajele si utilitatea sunt urmatoarele:
1. Cunoaterea i evaluarea aprofundat a oportunitii de afaceri considerat
2. Stabilirea i luarea n considerare a factorilor cheie de care depinde valorificarea cu succes a
planului de afaceri
3. Dimensionarea realist a resurselor ce vor fi utilizate n cadrul afacerii
4. Diminuarea riscurilor aferente afacerii i creterea anselor de succes
5. Asigurarea fundamentelor necesare pentru un management profesionist n continuare al afacerii
6. Oferirea unor parametri riguroi pentru urmrirea i controlul derulrii afacerii
7. Obinerea unor performane economice ct mai ridicate ca urmare a valorificrii oprtunitii de
afaceri
8. Protejarea i creterea prestigiului iniiatorilor i promotorilor afacerii
9. Declanarea prematur a aciunilor de obinere a fondurilor pentru noua afacere
10. Producerea i ncorporarea n planul de afaceri de situaii contabile, financiare, tehnice etc.
11. Elaborarea de planuri de afaceri prea lungi, dificil de citit, neles i luat n considerare
12. Realizarea unei sinteze a planului de afaceri care nu reflect elementele sale eseniale

3. La nivelul componenetelor strategiei intreprenoriale se manifest o serie de particulariti. Unele

din acestea se regsesc ntre elementele inserate n continuare:
1. misiunea firmei lipsete, de regul, iar cnd se formuleaz are frecvent o puternic tent
individualist;
2. obiectivele sunt numeroase i riguros fundamentate;
3. resursele se bucur, de obicei, de o atenie sporit, n special cele financiare i materiale;
celelalte dou categorii de resurse, umane i informaionale, sunt mai superficial abordate;
4. termenele strategiei sunt precise, iar cel mai adesea au un orizont de 3-5 ani;
5. avantajul competitiv se regsete foarte rar riguros defint, de regul, el este prezent de o
manier informal, fiind intuit de ntreprinztor n baza talentului intreprenorial pe care l
posed.
Care dintre combinaiile de mai jos exprim corect caracteristicile strategiei intreprenoriale?
a. 1-3-5;
b. 2-3-4
c. 1-4-5;
d. 3-4-5;
e. 1-2-3.
De ce?
Raspuns corect: A deoarece obiectivele sunt mai putine si nu intotdeauna riguros funadamentate,
indiferent daca pun accent pe suprevietuire sau dezvoltare, cele mai multe referindu-se la cifra de afaceri
si venit, iar termenele strategiei au un orizont mai redus, frecvent de 2-3 ani si nu sunt intotdeauna clar
delimitate.