Proiectarea dispozitivelor - 2010

1
Tudor Păunescu
 BIBLIOGRAFIE
[PĂU06] T.Păunescu H.Bulea R.Păunescu Dispozitive modulare. Construcţie, exploarare. Vol. I. Editura
Universităţii ''Transilvania '' din Braşov, 2006, 259 pg. ISBN (10) 973-635-424-4, ISBN 978-973-635-724-4.
[PĂU07] T.Păunescu H.Bulea R.Păunescu Dispozitive modulare. Modelare Matematică. Vol. II. Editura
Universităţii ''Transilvania '' din Braşov, 2006, 259 pg. ISBN (10) 973-635-424-4, ISBN 978-973-635-724-4.

Documentaţie de la firmele:

[ADV] Advanced Machine&Engineering co. www.ame.com

[AMF] Andreas Maier Gmbh, www.amf.de
[WIT] Horst Witte Geratebau. www.vakuumsysteme.de
[BLU] BLUCO Corporation. www.bluco.com
[CAR] Carr Lane Manufacturing Co.www.carrlane.com
[CNC] CNC Technik. www.cnc-technik.com/
[HAL] Erwin Halder KG. www.halder.de
[HIR] Hirschmann Gmbh. www. Hirschmanngmbh.com
[IMA] IMAO Corporation. www.imao.co.jp
[FIX] FixtureWorks. www.fixtureworks.net
[KUR] Kurt Manufacturing, www.kurtworkholding.com
[KIP] Heinrich Kipp Werk. www.kipp.com
[MEA] Measurement Solutions Ltd. www.spcsoftware.co.uk
[NAB] NABEYA Co.,Ltd.www.nabeya.co.jp
[NOR] NORELEM, www.norelem.fr
[PWM] Paul Marino Gauges. Inc. www.pmargage.com
[ROE] ROHM. www.roehm-spannzeuge.com
[ROY] ROYAL WORKHOLDING. www.royalworkholding.com
[RRS] R&R Sales, LLC, www.cmmfixture.com
[STAR] Stark Spannszsteme GmbH, www.stark-inc.com
[STE] STEVENS Engineering Inc. www.stevenseng.com
[TEC] TE-CO. www.te-co.com
[TRI] Triag Precision Tool, www.triag.com
[YUA] YUASA International, www.yuasa-intl.com 2
 Click cu mouse-ul în spaţiul capitolului

3
4
 1.1. DISPOZITIVE MODULARE ŞI RECONFIGURABILE

1.1.1. DISPOZITIVE DE PRINDERE MODULARE

Pentru poziţionarea şi orientarea (P&O) precisă a modulelor se utilizează două sisteme:

- P&O prin ghidare pe suprafeţe plane: canale T – pene (fig. b);
- P&O prin centrare pe suprafeţe cilindrice: bolţ – alezaj (fig.a).
fixarea modulelor aparţinând dispozitivelor care sunt reconfigurate manual se face exclusiv cu şuruburi.

5
 Indiferent de sistem, componentele cu rol de module de reazem au toleranţe de ± 0,01 … ± 0,02 mm,

inclusiv distanţa dintre alezajele de centrare sau canale T şi abateri de la planeitate 0.01 mm / 150 mm.

Durata de exploatare economică a unui set modular este de aproximativ 20 de ani.

Sistemele cu bolţuri au câteva avantaje, care le fac mai atractive pentru producţia flexibilă şi

automatizată:

- realizează precizii de poziţionare şi centrare mai mari decât cele cu canale T;

- sunt mai sigure în exploatare deoarece chiar dacă şuruburile au tendinţa să se autodesfacă, sau nu

au fost strânse suficient, asamblările modulare pot prelua forţe prin bolţurile/bucşele de centrare, pe când la

sistemele cu canale T deplasările pe direcţia canalelor sunt împiedicate doar de forţele de frecare;

- zonele de intersecţie a canalelor T sunt teoretic cele care realizează precizia de repetabilitate cea mai

bună, însă au şi rigiditate mai mică;

- instalarea a mai multor module pe acelaşi canal T creează câteodată probleme de asamblare;

- sistemele cu bolţuri au durabilitate mai mare, sunt mai uşor de întreţinut şi protejat în exploatare

(alezajele rămase libere din plăcile de bază se protejează cu dopuri filetate);

6
 1.2. DISPOZITIVE DE PRINDERE NEMODULARE, RECONFIGURABILE
1.2.1. MECANISME DE REGLARE CU MATRICE DE PLUNJERE

Semifabricatul este bazat şi fixat prin intermediul a trei bacuri: două fixe (cele din stânga) şi unul mobil
(cel din dreapta), ultimul este acţionat printr-un motor fluidic liniar. Fiecare bac este format dintr-o matrice de
plunjere care sunt şi pistoane. Mediul de compensare este hidraulic, în varianta cea mai simplă incinta
hidraulică este închisă, neconectată la o pompă. Prin acest sistem se realizează un contact corect a tuturor
plunjerelor cu semifabricatul, fiecare dintre acestea acţionând cu aceeaşi forţă. Dispozitivul nu realizează o
poziţionare şi o orientare precisă, fiind uzual aplicat pentru prinderea semifabricatelor cu forme complexe,
neregulate în operaţii de asamblare. 7
 Modulul fost proiectat de cercetătorii de la
MIT şi se bazează pe o matrice de plunjere, în
acest caz 4x4. Sistemul este normal închis datorită
acţiunii pârghiei 3 şi a arcurilor 5. La încălzirea
piesei metalice cu memorie 2, pârghia deblochează
plunjerele care iau contact cu piesa 1, datorită
împingerilor realizate de arcurile de compresiune 4.
Prin răcirea piesei 2 sistemul de blocare acţionează
şi împiedică cedarea plunjerelor sub sarcină.

1.2.2. MECANISME DE REGLARE BAZATE

PE PLATFORME STEWART

La Universitatea Wisconsin-Madison, SUA au

fost concepute o serie de dispozitive flexibile
având la bază platforme Stewart, produse de
firma Fanuc.
Reconfigurarea se face foarte rapid, rigiditatea
şi preciziile realizate sunt suficiente pentru
operaţii de asamblare sau sudură. 8
 După cum se observă în figură dispozitivul de sudură

este format din module Stewart, unele purtătoare de

reazeme, altele de bride de fixare.

1.2.3. DPR PRIN MATERIALE CU SCHIMBARE DE FAZĂ

DPR bazate pe materiale care îşi schimbă faza se pot clasifica în două categorii:

- cu schimbare reală de fază (între starea lichidă şi cea solidă) sub influenţa temperaturii, a

câmpului electric, sau combinaţii ale acestora;

- cu pseudoschimbare de fază, materialele sub formă de pulbere trecând de la o fază fluidă la una

rigidă.
9
1.2.3.1. DPR PRIN MATERIALE CU SCHIMBARE REALĂ DE FAZĂ

Prima categorie de DP se utilizează pentru bazarea semifabricatelor cu

forme complexe cum ar fi palele de turbină (fig. alăturată), sau elicele navelor.
Corpul dispozitivului are forma unei cuve în care există rezeme pentru
bazarea precisă a semifabricatului. După ce acesta a fost precis poziţionat şi
orientat, se injectează aliajul, care după răcire va forma un corp comun cu
semifabricatul (fig.1). Acest ansamblu (fig..2) este scos din cuvă şi poate fi
prins într-un dispozitiv universal (fig.3), ca de exemplu o menghină. Detaşarea
piesei prelucrate (fig.4) se face fie prin topirea aliajului, fie prin spargere.

Aliajele folosite trebuie să fie netoxice, să aibă temperaturi relativ joase de

topire, pentru a se diminua problemele legate de dilatări-contracţii, timp de
instalare şi consum energetic reduse, să poată fi folosite repetat. Aliaje bazate
pe bismut îndeplinesc toate aceste condiţii: temperatură de topire 470C,
proprietatea de mărire a volumului la solidificare, care este benefică pentru
fixarea piesei.
Metoda este raţională pentru prinderea semifabricatelor cu forme
complexe, însă este relativ scumpă şi pretenţioasă. 10
 S-au încercat cu succes şi alte materiale mai ieftine decât aliajele de bismut, cum ar fi apa [WIT].

Dispozitivul constă dintr-un modul care conţine şi instalaţia de refrigerare rapidă (câteva secunde).

Fixarea este suficient de puternică pentru a se putea efectua operaţii de frezare a semifabricatelor
nemetalice nu prea înalte. Se aplică cu succes pentru prinderea unor piese de mici dimensiuni cum ar fi
bijuteriile, semiconductorii etc. dar poate fi utilizată şi pentru obiecte de dimensiuni mai mari.
11
 1.2.3.2. DPR PRIN MATERIALE CU SCHIMBARE PSEUDOSCHIMBARE DE FAZĂ

În figura de mai sus este reprezentat schematic un dispozitiv de prindere bazat pe materiale cu
pseudoschimbare de fază, care este cunoscut sub denumirea de dispozitiv cu pat fluidizant. În acest
caz, în cuva 4 se află un material 5 format din microparticule care formează o masă fluidă dacă se insuflă
controlat aer comprimat prin duza 6, dar devine solid la încetarea acţiunii aerului. În faza finală strâng
pentru siguranţă şi bridele hidraulice 2.
Pentru o poziţionare şi orientare precisă este necesară utilizarea unor reazeme plasate în interiorul
cuvei. Deoarece acestea sunt greu accesibile, este raţional să se utilizeze scheme simple de bazare cum
ar fi 3-2-1.
Dispozitivul este simplu, mai ieftin decât unul cu schimbare reală de fază, însă există fenomene mai
12
greu controlabile cum ar fi deplasarea semifabricatului de pe reazeme, în faza de strângere.
 1.2.4. DPR PROGRAMABILE

DPR programabile, şi ultima generaţie a acestora DP „inteligente” sunt cele mai perfecţionate DPR,
având un grad de automatizare comparabil cu al MUCN, sau a altor utilaje aparţinând sistemelor flexibile de
prelucrare complet automatizate.

Unul dintre cele mai sofisticate sisteme de

prindere programabile, numit “Intelligent Fixturing
System” (IFS) a fost lansat la IMTS200, de către
firma Lamb Technicon (Warren, Michigan). Acesta
este destinat prinderii de semifabricate cu formă
aproximativ paralelipipedică (blocuri motor,
chiulase etc.) din industria auto. În general, pentru
marii producători occidentali, un dispozitiv dedicat
pentru astfel de piese costă 30000 … 60000$, şi
pentru o linie de prelucrare este posibil să fie
nevoie de zeci de dispozitive. În aceste condiţii
aplicarea IFS, produce efecte economice pozitive,
care se reflectă într-o ieftinire a unui vehicul cu
30…50$.

Conform figurii IFS are următoarea structură: 1- robot cu funcţii de manipulare a semifabricatelor; 2, 8 -
conveioare de intrare, respectiv ieşire pentru semifabricate; 3 - sistem video; 4 - centru de prelucrare; 5 -
dispozitiv de prindere flexibil; 6 – masina de masurat in coordonate; 7- sistem de microcorecţii ale orientării
semifabricatului. 13
Ciclul de lucru al IFS este următorul:
- semifabricatul intră în sistem pe conveiorul 2, cu orientare oarecare;
- sistemul video 3 identifică semifabricatul și îi determină orientarea, informație transmisă robotului 1;
- în continuare robotul 1 preia piesa şi o plasează la IFS care este format dintr-o paletă, un sistem de
microcorecție a orientării și un dispozitiv de prindere asemănător unei menghine care are două bacuri
formate din matrice de plunjere;
- după ce semifabricatul este fixat, maşina de măsurat în coordonate îi determină poziţia şi orientarea reală
prin palparea a 6 puncte ale piesei;
- pe baza identificării celor șase erori de poziție și orientare ale piesei se calculează corecțiile necesare care
sunt transmise la: centrul de prelucrare care poate compensa patru dintre ele și la sistemul de microcorecţie
a orientării, care aliniază paleta cu semifabricatul pe două axe, cu precizie de 2 secunde;
- în final paleta cu dispozitivul și piesa sunt transferate la centrul de prelucrare
14
 DPM umplu un gol între dispozitivele dedicate, construite pentru un reper sau o familie de repere, cu

adaptabilitate redusă, necesitând o investiţie iniţială relativ mare şi timp de dezvoltare lung, raţionale în

condiţiile unei producţii de serie mare şi dispozitivele universale (menghine, universale de strung etc.) care

sunt reutilizabile şi destinate prinderii unor piese cu formă simplă, adaptarea făcându-se pe cale continuă

prin curse relativ mari ale elementelor portbacuri şi discretă prin bacuri amovibile, raţionale în producţia de

serie mică 15
 Primele DPM au fost utilizate în timpul ultimului război mondial, în Anglia şi Germania, pentru a înlocui
dispozitivele dedicate distruse de bombardamente. Până la sfârşitul anilor 60, utilizarea lor a fost limitată,
deoarece preponderentă era producţia de serie mare, masă. Dezvoltarea DPM este sincronă cu a MUCN
multiaxe şi a sistemelor flexibile de prelucrare.
În zilele noastre locul şi rolul DPM este clar definit:
- se aplică în producţia industrială de serie mică spre mijlocie;
- se utilizează în atelierele de execuţie a prototipurilor, unde acestea sunt deseori modificate,
condiţii în care este necesară o maximă flexibilitate tehnologică, implicit şi a dispozitivelor;
- sunt raţionale la execuţia pieselor de schimb: este mult mai avantajos dpdv. economic ca acestea
să se producă în loturi relativ mici, la cererea beneficiarului, decât pe stoc, în loturi mari; în prima situaţie
DPM fiind absolut necesare;
- DPM sunt utile şi în producţia de serie: pot înlocui dispozitive dedicate când acestea sunt în
reparaţie; cu DPM se pot face testări ale unor variante de dispozitive complicate, până se găseşte soluţia
optimă care va fi materializată de un dispozitiv dedicat.

16
 3.1. AVANTAJELE UTILIZĂRII DISPOZITIVELOR DE PRINDERE MODULARE

Avantajele utilizării DPM trebuie urmărite în toate etapele “vieţii” unui dispozitiv: proiectare, execuţie,
exploatare şi întreţinere:
- scăderea spectaculoasă a intervalului de timp necesar pentru proiectare şi construcţie: un DPM
de complexitate medie poate fi dezvoltat în aproximativ o zecime din timpul necesar dezvoltării
dispozitivului dedicat omolog [CAR91];
- procesul de proiectare a unui DPM este mai simplu deoarece pentru un set modular dat se
operează cu un număr limitat de componente normalizate, care trebuie doar asamblate. În cazul utilizării
CAD, timpul necesar concepţiei scade spectaculos deoarece proiectantul are la dispoziţie într-o bancă de
date desenele 2D şi/sau 3D ale modulelor, nemaifiind necesară desenarea acestora. Actualmente există
programe puternice de proiectare aproape completă a DPM, multe dintre ele integrând elemente de IA;
- procesul de documentare a DPM este mult simplificat. Dacă nu se utilizează CAD este suficientă o
fotografiere sau filmare a dispozitivului proiectat şi testat, însoţit de o listă a modulelor. Doar în cazul DPM
complicate este necesară o descriere a procesului de asamblare. 17
 - procesul de îmbunătăţire on line a DPM este facilitat de posibilitatea modificării rapide a
poziţiilor, orientărilor modulelor, înlocuirii lor;
- orice defecţiune apărută la un DPM se înlătură rapid prin înlocuirea modului defect cu unul
care funcţionează;
- pentru DPM relativ simple concepţia şi asamblarea DPM poate fi rezolvată direct de către un
operator de exploatare a setului modular sau chiar de operatorul MU, fără a se mai apela la serviciul
specializat de proiectare a SDV-isticii. Această posibilitate poate fi exploatată pentru scăderea perioadei de
timp necesare implementării unui DPM.
- timpii de setup la instalarea unui DPM pe o MU sunt reduşi, cei mai mici întâlnindu-se la DPM
instalate pe palete.
- costul depozitării DPM este mai mic decât cel al dispozitivelor permanente datorită faptului că
după efectuarea sarcinii de producţie DPM se dezasamblează iar modulele necesită un spaţiu de
depozitare mai redus.

În concluzie, seturile modulare actuale permit construirea unor dispozitive care au precizia

uzuală a dispozitivelor dedicate şi un cost comparabil cu al dispozitivelor universale.

18
 3.2. DEZAVANTAJELE UTILIZĂRII DISPOZITIVELOR DE PRINDERE MODULARE

Principalele limitări ale utilizării DPM sunt:

- un set modular este scump: conţine multe tipuri de componente, fiecare dintre acestea în mai multe

variante dimensionale; pentru componentele de bază se utilizează oţeluri aliate rezistente la uzură 60

HRC, prelucrare în clasa 5, 6, 7 ISO; în consecinţă, dacă nu este optim exploatat poate produce efecte

economice negative;

- datorită necesităţii înserierii mai multor module, erorile geometrice ale componentelor asamblate se

însumează ducând atât la scăderea preciziei cât şi la diminuarea rigidităţii. În general, DPM nu sunt

destinate fixării pieselor care sunt supuse prelucrărilor foarte precise;

- un DPM este construit pe baza unui set dat, cu modulele într-un număr finit de tipodimensiuni, în

consecinţă, datorită combinaţiilor limitate este posibil să rezulte un DPM relativ complicat în comparaţie cu

unul dedicat;

- datorită faptului că sunt masive şi dificil de echilibrat, DPM se instalează pe mesele MU care nu au

viteze mari: maşini de frezat şi centre de prelucrare, nu pe strunguri sau maşini de rectificat rotund;
19
 - din seturile modulare se pot asambla dispozitive de prindere cu precădere pentru semifabricate

paralelipipedice (carcase, semifabricate tip placă etc.) şi mai puţin pentru cele de revoluţie;

- în general, gabaritul unui DPM este mai mare decât a unui DP dedicat;

- există puţine seturi modulare care permit integrarea şi a unor module cu acţionare fluidică (în

principal hidraulică), marea majoritate a seturilor se bazează exclusiv pe module acţionate manual, cu

dezavantajele legate de inconstanţa aplicării forţelor de acţionare şi a productivităţii mai scăzute;

- concepţia DPM pentru semifabricate cu forme complicate, sau care sunt utilizate pentru operaţii

tehnologice complexe este dificilă, necesitând proiectanţi cu înaltă calificare;

- seturile modulare comerciale sunt prea generale pentru a fi utilizate în anumite medii industriale. În

consecinţă, actualmente există numeroase aplicaţii care nu pot fi acoperite prin intermediul acestora.

20
 SISTEMUL MODULAR HALDER V40/V70

Setul modular HALDER (Halder Vorrichtungs Systeme) cu suprafeţe plane de ghidare precisă a modulelor

(canale T) este format din două subsisteme:

- V40, care are un pas al canalelor T de 40±0,01 mm, zona de ghidare 10H7.

- V70, cu pas al canalelor T de 70±0,01 mm, zona de ghidare 14H7.

O particularitate a acestuia set modular, care îi măreşte

funcţionalitatea, o constituie posibilitatea integrării

componentelor sistemului HALDER L12/L16, care

foloseşte suprafeţe cilindrice (bolţ-alezaj) pentru

poziţionarea modulelor. Acest fapt permite realizarea unor

dispozitive modulare complexe pentru semifabricate de

dimensiuni medii, prelucrate pe maşini unelte tip freză şi

centru de prelucrare cu mese care respectă standardul

german DIN 55 201. 21

Sistemul modular HALDER V40/ V70 conţine următoarele grupe de module:
- plăci de bază;
- corpuri de bază verticale;
- corpuri intermediare, distanţieri;
- module de poziţionare;
- module de fixare;
- accesorii;
- palete port plăci şi port corpuri de bază;
- elemente de interfaţare cu modulele sistemului HALDER L12/L16.

Plăci şi corpuri verticale de bază

În fig. de mai jos sunt prezentate tipurile de plăci de baza cu canale T:
- plăci dreptunghiulare fig a, b şi d;
- plăci circulare fig. c şi f;
- module de cuplare a două plăci dreptunghiulare, fig. e.

22
 Alezaje
Pentru
centrare

Alezaje filetate

Acest set modular nu este dotat cu corpuri verticale monobloc cu profile L, T cu două sau patru suprafeţe
de aşezare, ci pentru verticalizarea suprafeţei de aşezare a modulelor s-au adoptat soluţiile din figurile de
mai sus. Plăcile pătrate se instalează pe corpurile cu profil T. Poziţionarea precisă se face pe două
alezaje, fixarea prin patru şuruburi M10. O altă soluţie apelează la două corpuri cu profil L (5), pe care este
23
montată o placă de bază (6).
 Corpuri intermediare şi module distanţieri

- disc distanţier, fig. a, cu grosimi tolerate la ±0,01mm;

- corp intermediar cilindric, fig. b, cu înălţime strâns tolerată 50 -0,01, cu trei variante de decalare
unghiulară între canalele T: 150, 300 şi 450;
- corp intermediar cubic, fig. c;
- corpuri intermediare paralelipipedice cu secţiune pătrată, fig. c, d şi f;
- corp intermediar paralelipipedic cu secţiune rectangulară, fig. e.

a b c d e f

24
Alte corpuri intermediare şi două aplicaţii ale modulelor d şi e sunt prezentate în figura de mai jos.

a b c d e

c d

25
 Module de reazem şi accesorii ale acestora

a b c

d e f

Modulele din figura de mai sus sunt destinate bazării semifabricatelor cu suprafeţe plane (vezi
aplicaţia). Plăcuţele a şi b se utilizează pentru sprijinirea pieselor pe două suprafeţe perpendiculare, în
plus, alezajul filetat M8/M12 poate fi folosit pentru montarea altor module, de obicei bride. Modulele de
reazem c şi d sunt destinate sprijinirii pieselor care sunt găurite la operaţia curentă. Modulul c are o
suprafaţă plană se sprijin şi o degajare pentru ieşirea din aşchiere a burghiului, celălalt modul este
reglabil pe înălţime şi se utilizează de obicei ca reazem suplimentar pentru piese cu rigiditate redusă.
Modulele e şi f au o dublă funcţionalitate: pe suprafaţa plană, superioară pot fi rezemate piese, în
alezajele lise precis executate pot fi centrate alte module. 26
a
b

c d e

În figura de mai sus sunt imagini ale modulelor tip bolţ

de centrare a, b şi c, modulul d fiind un suport pentru a şi
b. Primele trei au şi câte un guler plan, precis prelucrat,
care este utilizat ca suprafaţa de sprijin. În figura de sus
se observă utilizarea suportului d la bazarea pe două
bolţuri.
Modulul din figura e este un reazem cilindric, două
astfel de module pot substitui o prismă scurtă (în figura
alăturată preiau două translaţii în planul plăcii piesei disc)
27
a d e

b c

Modulele din figurile a, b şi c sunt utilizate pentru bazarea semifabricatelor cu suprafeţe cilindrice exterioare.
Primele două sunt prisme cu orientări diferite, orizontală, respectiv verticală. Prima o prismă are un unghi de
deschidere de 900, cealaltă 900 şi 1200.
Două modulule c au aceeaşi funcţionalitate cu o prismă. Prin modificarea distanţei dintre ele pot fi bazate
piese cu diametre diferite, la unghiuri de deschidere diferite.
. Montarea şi centrare a doua module semicilindrice pe o placă de bază este prezentată în fig.d. Pentru
bazarea unui semifabricat tip bielă (fig. e) se folosesc următoarele componente: reazemele cu cap plat 11,
montate pe placa intermediară 10 şi reazemele cu cap plat 13, montate direct pe placa de bază, prisma fixă
28
4, modulul de fixare 1 şi reazemul lateral, reglabil 2.
 a1 a2
Modulele de fixare Halder

b1 b2

În figura de mai jos sunt detaliate două module care lucrează în tandem: a1 modul de fixare (max. 30kN la
un moment de 140Nm), b1 modul de sprijin prin care se închid forţele dezvoltate de primul. Se observă că în
setul modular standard Halder există doar un modul de fixare, care ar fi insuficient. Problema este rezolvată
în următorul mod: HALDER V40/V70 este un sistem „deschis”, în sensul că poate fi completat cu alte
module de fixare tip bridă, pană etc. care trebuie se termine şuruburi M6, M6, M10 sau M12 pentru a se

putea asambla cu penele T corespunzătoare. 29

 Module auxiliare

În figura de mai sus este reprezentat un

modul de reazem, construit în două variante
diferite ca înălţime, a căror unghi de rotaţie
axială poate fi precis reglat. Aplicaţia se
referă la bazarea unui racord cotit pe o placă
de bază intermediară adusă la orientarea
necesară (înclinată cu un anumit unghi, astfel
ca flanşa superioară să fie orizontală) cu
ajutorul modulului 1 montat pe corpul
intermediar 7. Placa este rigidizată prin
modulul intermediar numerotat cu 4. 30
Palete

În afară de componentele reprezentate în figurile

anterioare, setul modular Halder este dotat si cu
palete pe care pot fi asamblate diferite dispozitive
modulare. Acestea au dimensiunile: 400x400mm,
400x500mm, 500x500mm, 500x630mm şi
630x630mm cu distanţa de 70±0.01 între canalele T.
31
 Elemente de interfaţare între sistemul Halder cu canale T şi cel cu alezaje-bolţuri

Pentru a mări funcţionalitatea sistemului modular

Halder V40/V70, există posibilitatea instalării şi a unor
module aparţinând sistemului Halder L12/L16 şi invers.
În acest scop se folosesc componente care au atât
canale T cât şi alezaje de centrare:
- placă intermediară dreptunghiulară cu patru
alezaje şi un canal T, fig .2.23 a;
- placă intermediară pătrată cu patru alezaje şi
două canale T, fig. 2.23 b;
- placă intermediară dreptunghiulară cu patru
alezaje şi două canale T, fig. 2.23 c.

O aplicaţie, în care sunt utilizate modulele a şi b, montate pe o placă de bază cu grid de alezaje
multifuncţionale, aparţinând sistemului modular Halder L12/L16, este reprezentată în figura de mai sus.
Semifabricatul este precis poziţionat pe două bolţuri cilindrice 1, plasate pe suporturile 2. Ansamblul cu
poziţie nereglabilă este montat pe modulul 5, iar cel cu poziţie reglabilă pe modulul 6. 32
 6.1. SOLUŢII DE POZIŢIONARE ŞI ORIENTARE PRECISĂ PRIN SUPRAFEŢE CILINDRICE

Alezajele de centrare ale plăcilor, corpurilor de bază sau intermediare sunt organizate matriceal (grid) sunt:
- multifuncţionale: centrare şi fixare, două alezaje coaxiale: primul lis cu rol de centrare, al doilea filetat cu
rol de fixare;
- monofuncţionale: centrare sau fixare.
Primul sistem este mult mai frecvent aplicat, deoarece pasul gridului fiind mai mic, modulele au mai multe
posibilităţi de montare în plan (fig. a). Seturile modulare care apelează la al doilea sistem utilizează, în
general, două griduri alternante de alezaje lise, respectiv filetate, cu paşi egali (Bluco, Nabeya, TE-CO).
Elementele de centrare sunt bolţurile cilindrice şi iar cele de fixare şuruburile (fig. b).

a b

33
Modulele de reazem, sunt precis poziţionate şi orientate după două scheme:
1. Aşezare pe suprafaţă plană (se preiau 3 grade de libertate) şi centrare pe o suprafaţă cilindrică
scurtă (două grade de libertate);
2. Aşezare pe suprafaţă plană (3 grade de libertate) şi centrare pe două suprafeţe cilindrice scurte (trei
grade de libertate).
Elementele de centrare tip bolţ-alezaj sunt:
- necompensatoare de joc;
- compensatoare de joc.

a b c d

şi
sau

Cea mai populară variantă de centrare cu joc (seturile Carr Lane standard şi pentru solicitări intense, Kipp,
IMAO, Nabeya, Halder L12/L16) apelează la un şurub special cu o zonă cilindrică, precis executată, pe
care centrează alezajele a două module (în figura a, reazemul cilindric este precis poziţionat şi fixat pe o
placă de bază). Soluţia este simplă, însă practic nu se aplică pentru a centra şi fixa mai mult de două
34
module printr-un şurub.
O soluţie mai rar aplicată (AMF, NORELEM, Carr Lane varianta mini) este de centrare prin intermediul unor
bucşe prin care trece şurubul, în acest caz acesta are doar rol de fixare (fig. B, c şi d). Bucşa poate fi rigidă
sau elastică (la AMF bucşa este despicată şi are un diametru cu 0.1 mm mai mare decât alezajul, deci
lucrează în ansamblu fără joc fig. a şi b). Din considerente de rigiditate, se recomandă ca bucşă să fie
orientată cu zona frezată în direcţia opusă acţiunii forţei de aşchiere, care ar avea tendinţa să se închidă prin
ea. Ideal este ca aceste forţe să fie preluate prin frecare şi nu de către bucşă, care poate ceda elastic.

a b
O altă variantă (setul modular Stevensen),
utilizează bucşe elastice montate în modulele
de reazem. Prin acţionarea cu o cheie
hexagonală, ştiftul filetat împinge o bilă pe
suprafeţele conice ale fălcilor bucşei.
Mecanismul bilă-con neavând autofrânare, la
desfacere fălcile revin prin elasticitate la poziţia
netensionată (fig. c, d şi e).
Prima variantă de compensare (cu bucşă
despicată), deşi mai simplă, nu anulează jocul
c
d e pe toate direcţiile radiale, deci este mai puţin
controlabilă decât a doua. Ambele duc la o
mărire a preciziei de centrare comparativ cu
sistemele care utilizează bolţuri şi bucşe de
centrare neelastice, însă rigiditatea
35
ansamblului scade.
 6.2. Soluţii de reglare a poziţiei şi orientării modulelor de reazem şi de fixare

Pasul gridului pentru seturile modulare cu alezaje multifuncţionale este în general în jurul a 40mm,
valoare impusă din considerente constructive, deci reglarea poziţiei pe grid se poate face în plan doar
discret. Acest reglaj discret este insuficient şi în consecinţă proiectanţii de seturile modulare propun mai
multe soluţii de reglare pe intervalul pasului gridului.

a. Module cu pas/2

În figura a este reprezentată o plăcuţă de reazem cu alezaje de centrare cu pas înjumătăţit

(R/2), iar în figura b un corp intermediar cu un grid de găuri filetate, plasate în partea superioară, cu
pas/2.
Acelaşi principiu se aplică şi la modulul de fixare laterală, reprezentat în figura c, acesta se
fixează prin câte două şuruburi, plasate fie în alezajele din faţă, fie în cele din spate. Cum distanţa dintre
acestea (L3) este jumătate din pasul gridului (R), cursa fălcii va trebui să fie puţin mai mare decât R/2,
36
pentru a putea strânge orice suprafaţă plasată în intervalul 0 … R.
 Reglare discretă pe suprafeţe zimţate

Soluţia se aplică mai ales la module de fixare cu curse mici şi

forţe mari de împingere (module de fixare tip deget). Un astfel de
modul are zimţi pe suprafaţa de aşezare inferioară, se plasează pe o
plăcuţă care are de asemenea zimţi, şi se fixează printr-un şurub.
Plăcuţa la rândul ei este fixată prin două şuruburi de placa
purtătoare.

Module culisante pe o direcţie

În scopul reglării continue, pe o direcţie, a poziţiei modulelor de reazem, se utilizează ghidarea

bilaterală (pe suprafeţe plane, paralele şi înguste).
37
Soluţia aplicată la setul AMF, cu două bucşe apaltizate şi canal este prezentată în figurile de mai sus.
Module cu reglare a poziţiei pe două direcţii în plan

KIPP şi IMAO utilizează module suport care au

capacitatea de reglare a poziţiei pe două direcţii
perpendiculare în plan. Prin intermediul acestora
se încearcă realizarea unui compromis între
seturile modulare cu sisteme de poziţionare şi
orientare bazate pe bolţuri-alezaje şi cele cu pene-
canale T. După cum se vede din figurile asociate,
aceste module suport sunt formate din două sănii,
care au fiecare o cursă egală cu a pasului gridului.
Structura mecanică a modulului şi schema
de montaj: 1-alezaj multifuncţional; 2-şurub fixare;
3-ştift filetat pentru reglarea frecării în ghidajele
săniilor; 4-şuruburi de fixare a săniilor; 5-alezaje
38
pentru montarea unor module.
 Pe sania superioară a modulelor suport pot fi montate diferite module de rezemare sau fixare. Pentru
poziţionarea precisă a celor două sănii, se poate utiliza un modul suplimentar, pe care se montează un
micrometru.

39
Baza modulului suport poate fi înlocuită cu subansamblul din figura a, pe care pot fi montate diferite
elemente de rezemare laterală a semifabricatului.

a b

În figura a sunt reprezentate detaliile constructive şi schema de montaj a modulului suport cu bază extinsă:
1-sanie; 2-modul de fixare bilaterală; 3-modul de rezemare laterală; 4-şurub scurt de fixare; 5-şurub de
fixare modul de bază; 6-modul de bază extins; 7-alezaj multifuncţional.
Componentele aplicaţiei din fig.b: 1-modul bază extinsă; 2-falcă; 3-modul de fixare bilaterală; 4-sanie.
Semifabricatul placă este bazat după schema 3-2-1 cu ajutorul modulelor suport cu bază extinsă. Aşezarea
plăcii (preluarea a trei grade de libertate) se face pe patru suprafeţe ale săniilor superioare, ghidarea
(preluarea a două grade) prin modulele suport 1 echipate cu fălcile 2, nu este reprezentat reazemul care
blochează ultima translaţie. 40
Module cu poziţie liberă în plan

a b c

Aceste module pot fi poziţionate oriunde pe suprafaţa unei plăci, corp de bază sau modul intermediar. Din

punct de vedere a fixării se întâlnesc situaţiile: fixare prin şurub (fig. a); fixare uşoară prin intermediul unei

pastile magnetice plasate la baza modulului (fig. b); module nefixate (fig. c).

41
 6.3. SISTELUL MODULAR HALDER L12 / L16

Firma germană Erwin Halder KG produce, pe lângă sistemul modular cu canale T (vezi cap. 5), şi un set
modular bazat pe grid cu alezaje multifuncţionale (centrare şi fixare). Acest sistem modular conţine două
subseturi:
- L– 12, care utilizează ca elemente de fixare şuruburi M12;
- L – 16, care utilizează ca elemente de fixare şuruburi M16.

Nr.
Sistem fixare Sistem centrare Pas grid [mm]
crt.
1 M12 Φ12F6/ Φ12k5 50±0,01

2 M16 Φ16F6/ Φ16k5 50±0,01

Plăci şi corpuri de bază

a b c d

42
 Corpuri intermediare

a b c d e f

Corpurile
intermediare tip echer
(vinclu) din fig. a, b şi c sunt
utilizate pentru verticalizarea
suprafeţelor plane de
aşezare, în situaţia în care
alegerea unor corpuri
g h
verticale este neraţională din
cauza gabaritului exagerat
sau a indisponibilităţii
acestora (vezi aplicaţia h)
Modulele din fig. d şi e
sunt tip consolă cu trei
suprafeţe plane active, iar
modulul din fig. este un
modul echer de dimensiuni
reduse (vezi aplicaţia g).43
 Module de reazem

a b c d e f

g h

Primele trei module din fig. sunt plăcuţe de reazem, b cu poziţie fixă, a şi c cu poziţie reglabilă. Pe
toate trei se mai poate monta câte un alt modul în alezajul M12/M16.
În figura d este reprezentat un reazem lateral cu şurub. Modulele din fig. e şi f sunt reazeme
cilindrice. 44
a b
c
Setul modular Halder este dotat cu trei tipuri
de prisme de reazem :
- prismă îngustă cu deschidere 1200 (fig. a);
- prismă normală cu deschidere 900 (fig. b);
- semiprismă îngustă cu deschidere 1200
(fig. c).

Module de fixare şi auxiliare

a b

În figura a este reprezentat şurubul special cu zonă de centrare Φ12 k5/16k5, utilizat pentru
poziţionarea şi fixarea modulelor în alezajele multifuncţionale ale gridului.
Modulul din fig. b este utilizat pentru exercitarea de strângeri laterale prin şurub. Deoarece
alezajul M12/M15 este înclinat la 50 acest modul generează şi o componentă a forţei de strângere
perpendiculară pe cea principală. Bridele sunt comule cu ale sistemului Halder M12/M16 şIisunt de
45tip
universal.
 În figura de mai sus sunt două aplicaţii de DP asamblate din modulele setului Halder L12/L16.
Ambele sunt construite pe corpuri verticale şi sunt destinate semifabricatelor aşchiate pe centre de
prelucrare orizontale.
După cum s-a amintit în subcapitolul unde este descris sistemul modular Halder V40/V70, există module
de interfaţare între cele două seturi modulare, care măresc capacitatea de bazare şi fixare a fiecăruia.

46