Universitatea “Andrei Șaguna”, Constanța

Facultatea de Științe Economice

Master Finanțarea și Administrarea Afacerilor în Turism-Servicii

Factori care influentează

antreprenoriatul din România

Coordonator:
Prof. univ. dr. Nicorecu Elisabeta
Masterand:
Popa George Cristian

2011
 Cuprins

Cuprins ................................................................................................................... 2
1. Antreprenorul și antreprenoriatul .................................................................. 3
1.1. Aspecte generale ale antreprenoriatului ................................................ 4
1.2. Aspecte specifice ale antreprenoriatului din România ............................ 6
2. Factori care influențează antreprenoriatul din România ............................ 10
2.1. Factori macroconomici .......................................................................... 10
2.1.1 Legislația în vigoare ............................................................................. 12
2.2. Factori microeconomici ............................................................................. 14
3. Concluzii ........................................................................................................... 19

2
 1. Antreprenorul și antreprenoriatul

Antreprenorul1 reprezintă persoana care conduce o antrepriză. Antrepriza

este forma specializată a unei întreprinderi care realizează lucrări industriale, de
construcții, comerciale etc. pe baza unui contract cu clauze bine stabilite pentru o
altă persoană, firmă sau stat. Contractul de antrepriză stabilește dinaintea începerii
lucrărilor costul pe care îl va suporta beneficiarul la finalul lucrărilor către
antreprenor și condițiile pe care le va îndeplini lucrarea acestuia din urmă.
Spiritul antreprenorial este actul de a fi un antreprenor. Acest lucru poate
duce la noi organizații sau poate fi parte a revitalizării organizației ca răspuns la o
oportunitate percepută. Forma cea mai evidentă de antreprenoriat este aceea de a
începe noi afaceri (menționate ca companiei de pornire), cu toate acestea, în ultimii
ani, termenul a fost extins pentru a include și forme sociale de activității de
întreprinzător.
Antreprenorul într-un sens general este un întreprinzător. Acesta crează,
preia, susține afaceri pe care le consideră de succes. Cei mai mulți antreprenori au
început propria afacere foarte curând după ce au avut cunoștințe în domeniul
economiei și și-au făcut echipă cu persoane având cunoștințe solide în alte domenii
de interes. Întreprinzătorul a devenit sinonim sau cel puțin asociat cu întreprinderea
liberă și capitalismul. El este recunoscut ca fiind un agent al schimbării.
Ca întreprinzători în economie antreprenorii au evoluat. Exemple de
referință pe plan mondial și național pot dovedi că antreprenorii evoluează,
ajungând să ajute la rândul său alți afaceriști aflați la început sau în curs de
dezvoltare. Antreprenorul ia parte sau realizează noi afaceri fiind mereu informat.
Având în vedere lumea modernă în care informația este pretutindeni, este necesară
sortarea ei. În legătură cu acest aspect un antreprenor român 2 declară: “Sunt două
direcții importante și oarecum diferite. Pe de-o parte, orice antreprenor are azi,
1
Sursa: www.dexonline.ro

ANTREPRENÓR, -OÁRE, antreprenori, -oare, s. m. și f. Persoană care conduce o antrepriză.

2
Sursa: www.startups.ro, Alexandru, Cristina“Viziune de antreprenor”, interviu cu Marius Ghenea
3
împreună cu accesul la internet, și un acces larg către foarte multă informație
extrem de valoroasă, care poate fi utilizată pentru a realiză un plan de afaceri,
pentru a află date despre piață și competiție, pentru a stabili parteneriate. Pe de
altă parte, există în plus și o întreagă generație noua de "antreprenori online", de
obicei tineri foarte apropiați mediului internet și care pot transformă relația lor cu
acest mediu într-o afacere profitabilă, pot "monetiza internetul", așa cum se
spune.”

1.1. Aspecte generale ale antreprenorului

Antreprenorul este un agent economic care adoptă un comportament activ și

inovator, care preia riscurile financiare pentru a dezvoltă proiecte noi. De aceea se
acordă o mare atenție și recunoaștere antreprenorilor, în mare parte și datorită
aportului pe care îl aduc aceștia la evoluția mediului economic și a influenței pe
care o au asupra indicatorilor macroeconomici.
Un antreprenor este o persoană care preia o noua întreprindere, risc sau idee
și este responsabil pentru riscurile inerente și rezultatul obținut. Acesta poate
subcontracta lucrarea luată în antrepriză sau o parte a acesteia către un alt
antreprenor, acesta fiind un subantreprenor. Responsabilitatea absolută a
rezultatului final este a antreprenorului principal.
O trăsătură distinctă a economiilor dezvoltate este reprezentată de rolul
important al antreprenoriatului, acesta fiind văzut ca pilon central al creșterii
economice. Întreprinzătorii motivați, gata de a-și asuma riscuri, înființează firme
noi generatoare de locuri de muncă. De asemenea, progresul tehnologic rapid
continuă să genereze noi afaceri și să ducă la dezvoltarea celor existente,
constituind un factor decisiv pentru adaptarea la noi oportunități pe piață,
dobândirea denoi cunoștințe și creșterea productivității.
Având în vedere potențialul antreprenoriatului de a sprijini creșterea
economică, acesta este scopul politicii multor guverne de a dezvolta o cultură a
4
gândirii antreprenoriale. Acest lucru poate fi realizat într-un număr de moduri: prin
integrarea spiritului antreprenorial în sistemele de educație, a legifera pentru a
încuraja asumarea riscurilor și campanii naționale.
În afara lumii politice, cercetarea a dus la realizarea teoriilor
antreprenoriale în economie prin programele de doctorat. Multe dintre aceste
inițiative au fost reunite sub umbrela “Global Entrepreneurship Week”, o celebrare
la nivel mondial și de promovare a antreprenoriatului de tineret, care a început în
2008.
Fiind un antreprenor este mai mult decât doar a începe o afacere sau două,
este despre a avea atitudine și orinta de a reuși în afaceri. Toți antreprenorii de
succes au un mod similar de a gândi și posedă mai multe calități cheie personale
care le aduc mult succes în afaceri. Antreprenori de succes dispun de o unitate
interioară de a reuși și a dezvolta fiecare afacere, mai degrabă decât având o
diplomă sau cunoștințe tehnice într-un anumit domeniu.
Toți antreprenorii de succes au următoarele calități:
* Dorința internă de reușită: Antreprenorii sunt conduși de idee de a reuși
și a-și extinde afacerea. Ei văd imaginea de ansamblu și sunt adesea foarte
ambitioasi. Antreprenorii au stabilite obiective masive pentru ei înșiși și văd
metode de realizare a acestora, indiferent de obstacolele care le stau în cale.
* Credința puternică în sine: Antreprenorii de succes au o opinie sănătoșa
de ei înșiși și au adesea o personalitate puternică și mai fermă. Ei sunt concentrați
și determinați să își atingă obiectivele și cred complet în capacitatea lor de a le
atinge. Optimismul lor de sine se poate de multe ori a fi văzut de altii ca orgoliu
sau aroganță, dar antreprenorii sunt doar prea concentrați să nu-şi petreacă prea
mult timp de gândire pentru critici neconstructive.
* Căutare de noi idei şi inovare: Toţi antreprenorii au o dorinţă pasională
de a face lucrurile mai bine şi pentru a îmbunătăţi produsele sau serviciile lor. Ei se
află constant în căutarea de modalităţi de a îmbunătăţi fiecare proiect, lucrare, idee.
Sunt creativi, inovatoari şi plini de resurse.
* Deschiderea spre schimbare: Dacă ceva nu este de lucru pentru ei, pur şi
simplu acceptă schimbarea. Antreprenorii cunosc importanţa de a se menţine în
5
partea de sus a industriei lor şi singurul mod de a fi numărul unu este să evolueze
şi să se schimbe cu timpul. Sunt la curent cu cele mai recente tehnologii sau tehnici
de serviciu şi sunt mereu gata pentru a schimba afacerile în cazul în care văd o
oportunitate nouă.
* Competitivitate prin natură: Antreprenorii de succes prosperă asupra
concurenței. Singură modalitate de a atinge obiectivele lor este de a concura cu alte
întreprinderi de succes.
* Foarte motivați și energetici: Antreprenorii sunt mereu în mișcare, plini
de energie și foarte motivați. Aceștia sunt conduși de idee de a reuși și să aibă o
abundență de automotivare. Standarde înalte și ambiția de a cere cât mai mult de la
sine îi face să fie motivați continuu.
* Acceptarea de critici constructive și respingerea: Antreprenorii
inovatoari sunt adesea în prim-planul industriei lor, astfel încât aceștia să audă cât
mai puțin cuvintele "nu poate fi făcut". Ei reajustează calea lor, dacă critica este
constructivă și utilă pentru planul global al acestora, în caz contrar ei vor ignoră
pur și simplu comentariile, pesimismul.

1.2. Aspecte specifice ale antreprenoriatului în România

Antreprenoriatul este un concept real în România. Acesta a existat în

diverse forme de-a lungul timpului. În prezent există cerere și interes din ce în ce
mai mare pentru plasarea "antreprenoriatului" (crearea de noi afaceri) ca element
cheie în procesul de dezvoltare și revitalizare a zonelor mai puțin dezvoltate din
România. Mai mult, creșterea gradului de conștientizare, în ultimile decenii, a
importanței întreprinderilor nou create și a întreprinderilor mici și mijlocii în
cadrul dezvoltării economice a determinat multe administrații publice formate din
membri ai tuturor formațiunilor politice și la toate nivelurile să creeze politici care
să favorizeze și să stimuleze crearea de noi firme.

6
 Antreprenoriatul în România se precizează a fi apărut în anii ‘90, după
revoluția care le-a dat acestora posibilitatea să-și dezvolte propriile afaceri.
Antreprenorul român apărut după revoluție a fost persoană care a riscat. Nu
discutăm detalii asupra a ceea ce au făcut cei ce și-au întreprins o afacere imediat
după instaurarea capitalismului în România, dar putem preciza deocamdată că
efectele acestora se văd și în prezent. Mediul de afaceri românesc poate fi împărțit
în două categorii: antreprenoriat și afaceri de mică anvergură. Foarte mulți
afaceriști riscă în diverse afaceri, în general speculative, având sau neavând o
slujbă care totuși să le asigure un venit sigur. Afacerile speculative profită de pe
urmă necesităților de moment alte celorlate persoane (ex: afacerile de pe litoral în
perioada estivală). Alte persoane dețin o mică afacere de pe urma căreia au un
venit ei și angajații lor, acolo unde este cazul. Aceste afaceri au fost în general și
punctul de plecare al antreprenorilor. Însă aceștia se diferențiază rapid prin
detașarea la nivelul antreprenoriatului. Antreprenorul român, ca și antreprenorul în
general, acceptă riscuri acolo unde vede posibilități, el dezvoltă afaceri. În
antreprenoriat se preiau contracte care la sfârșit aduc un venit stabilit dinainte dacă
lucrarea este realizată conform cerințelor.
Antreprenorul român a realizat și continuă să realizeze afaceri cu statul.
Acesta are nevoie de a-și realiza lucrări pentru care nu are resursele necesare. În
astfel de afaceri antreprenoriatul a evoluat. În perioadă dinaintea crizei financiare
care s-a abătut și asupra României, statul era principala sursă de venit pentru
majoritatea antreprenorilor români. Ca aspect specific aceste afaceri au adus
venituri considerabile celor ce au avut puterea de a face afaceri cu statul. Ca
exemplu de referință, statul român nu are capacitatea de a realiza infrastructura
necesară unei țări moderne. Asfel această a fost contractată către firmele naționale
sau chiar străine care au putut îndeplini această sarcină. În urma contractelor de
antreprenoriat de genul au apărut și contractele de subantreprenoriat.
Antreprenoriat nu înseamnă neapărat o firmă mare, ci firme de patru-cinci
oameni. Nouă ne lipsesc firmele mici, dar foarte bune pe segmentul lor. De
exemplu, în străinătate, în domeniul tehnologiei, găsești firme formate din câțiva
oameni, dar care sunt vârfuri mondiale pe segmentul lor de piață. Pe de altă parte
7
sunt mulți tineri români care au idei de afaceri și care ar putea să fie buni manageri,
dar care nu au bani. Băncile dau bani, dar trebuie să oferi și garanții. Pentru un
antreprenor aflat la început este greu. Iar fondurile de investiții se orientează către
afacerile mari, nu neapărat către cele de nișă. În România, o afacere bună pe o nișă
poate însemna câteva milioane de euro, dar în SUA ar putea însemna sute de
milioane de euro pe aceeași nișă. Pentru că piață noastră este mică, nișele nu sunt
atractive ca zonă de investiții.
În ciuda problemelor legate de bani, antreprenorii au avantaje faţă de o
corporaţie. Deciziile sunt luate imediat şi nu există întârzieri din cauza birocraţiei
interne. Fiecare schimbare de piaţă este percepută imediat, analizată şi se poate
reacţiona rapid.
Antreprenoriatul din occident este compus din oameni cu o încredere
mare în ei prin mărimea pieţei pe care activează. Auzim mereu că ţara noastră este
codaşă deşi avem foarte mulţi oameni capabili, foarte multe idei bune, dar şi multe
încercări nereuşite din cauze diverse. Din această cauză multe persoane nu au curaj
să se lanseze într-o afacere pe care s-o ducă la un nivel ce să depăşească media
pieţei economice locale, chiar o afacere de rang european.
Din punct de vedere teoretic se poate afirma că antreprenorii români au un
nivel scăzut al cunoştinţelor. O pregătire teoretică bună ar putea schimba într-un
sens pozitiv lucrurile. Se afirmă că unii milionari 3 români nu au făcut facultatea.
Însă nu se spune că marea majoritate a celor ce nu au făcut facultatea nu sunt
milionari. Aceştia nu au renunţat la şcoală. Ei au făcut averea imediat după aceasta
pentru că au avut succes în afaceri. Pregătirea teoretică solidă este foarte
importantă pentru cei ce vor să realizeze ceva mai mult decât o mică aface într-un
apartament.
Antreprenorii români au avantajul de a dori să aibă propria afacere cât mai
mare. Posibil ca această să existe şi datorită istoriei recente a succesului care îi
inspiră, fiecare având pe cineva mai mult sau mai puţin apropiat care a avut succes
în afaceri. Acesta fiind un fapt motivant.

3
“Top 100 Capital” 2010, milionari in euro
8
 Un aspect recent este faptul că este mai greu acum să lansezi o afacere decât
în anii ‘90. Chiar dacă au rămas idei de nişă nedescoperite sau puţin utilizate,
există o presiune continuă din partea companiilor eficiente. Cei care nu ţin pasul cu
acestea, au pierderi şi ajung în faliment curând.
În prezent multe segmente de piaţă sunt acoperite eficient, comerţ,
producţie, construcţii, dar nu la nivelul din occident din punct de vedere al
eficienţei acestora. Există zone în care se pot face afaceri de succes sau în care idei
de afaceri în afară se pot adapta pieţei locale. Acestea însă sunt din ce în ce mai
puţine şi luptă pentru supravieţuire este din ce în ce mai mare.
Pentru antreprenorii români este cazul să gândească afacerie în contextul
pieţei româneşti, nu să adapteze idei coform pieţei occidentale. În timp, în cazul
extinderii se pot face modificări care să ajute la adaptarea la o piaţă concurenţiala
mult mai acerbă şi cu caracteristici diferite de piaţa occidentală. În prezent
economia este globalizată, iar România a intrat în acest context cu câţiva ani buni
după multe state. Acest aspect are o importanţă vitală în antreprenoriatul românesc,
care tinde încet, dar sigur către cel mondial.
În România antreprenorii sunt percepuţi de multe ori ca un rău inevitabil,
personalizarea lăcomiei. De puţine ori există o apreciere sinceră pentru realizările
lor. Există invidie de cele mai multe ori la adresa acestora pentru că este mai uşor
să vedem averea şi să ne bazăm pe nişte prejudecăţi. Este o percepţie de multe ori
îndreptăţită, având rădăcini puternice în trecutul recent, dar şi mai puţin recent.
În afară de toate cele spuse anterior, percepţia conceptului de antreprenor
din România a fost uneori eronată. Astfel acesta a fost un investitor al banilor
împrumutaţi de la cunoştinţe. De asemenea o caracteristică a unor antreprenori
români a fost neimplicarea activă în afacere, lăsând mare parte din muncă pe
seama angajaţilor. Lipsa unui plan bine stabilit a fost şi este o problemă majoră a
întreprinzătorului român.

2. Factori care influentează antreprenoriatul

9
 din România

Deoarece mediul de afaceri este unul foarte dinamic, schimbările au loc

rapid, iar mediul antreprenorial românesc nu se abate de la această idee. Acesta
este mereu sub influența diverșilor factori de ordin național sau mondial. În aceeași
măsură se pot enumera factorii cu influență pozitivă care fac posibilă existența și
dezvoltarea antreprenoriatului românesc şi cei care au un impact negativ asupra
acestuia.
Succesul în afaceri se realizează sub influenţa unei mari diversităţi de
factori. Aceştia, pe de altă parte pot avea şi efecte negative. Multe persoane
consideră că implicarea în afaceri este un risc prea mare pentru a face acest pas.
Alţii sunt încântaţi de acest risc şi chiar văd oportunităţile ce li se oferă. Sub
influenţa factorilor implicaţi, decizia de a intra într-o afacere trebuie luată cu
înţelegerea deplină a acestora. Concurenţa este mare în antreprenoriat, iar eşecul
unor idei apar din lipsa unor cunoştinţe solide sau a neconstientizarii riscurilor
reale. Cunoaşterea factorilor care duc la succesul sau eşecul acestor firme poate fi
un pas important în afaceri din partea întreprinzătorului. Factorii care influenţează
mediul antreprenorial românesc pot fi de ordin macroeconomic sau
microeconomic.

2.1. Factori macroeconomici

Succesul sau regresul antreprenoriatului în România pot fi cauzate de

anumiţi factori macroeconomici, asupra cărora întreprinzătorul nu poate acţiona.
Aceştia sunt de natură obiectivă. Dintre factorii macroeconomici care influenţează
antreprenoriatul din România putem enumera: evoluţia generală a economiei
mondiale şi naţionale, inflaţia, rata dobânzii, accesul la capital, legislaţia.

10
 1. Evoluţia generală a economiei: În general economile au faze în care
acestea cresc sau intră în declin. În fazele de creştere afacerile prosperă şi se
dezvoltă. În fazele de recesiune îndeosebi firmele noi şi cele mici sunt puternic
afectate, deoarece sunt mult mai sensibile la aceste fluctuaţii ale economiei.
În România aceste mişcări survenite în economia mondială au avut un
puternic impact asupra antreprenorilor autohtoni. În lipsa unei legislaţii protective
aceştia au avut de întâmpinat mai multe schimbări care în general le-au afectat
investiţiile sau le-au făcut greu de suportat.
2. Inflaţia: Într-o economie cu o inflaţie scăzută afacerile prosperă, rata
profitului depasind-o pe cea a inflaţiei. În economiile inflaţioniste, inflaţia produce
serioase probleme în lumea afacerilor. In tara noastra ne confruntam cu o inflatie
crescanda. Aceasta a afectat negativ mediul antreprenorial, chiar a fost un factor
cheie, realmente negativ, la adresa intreprinzatorilor autohtoni. Creşterea costurilor
materiale şi a celor cu forţa de muncă au marit cerinţele de capital circulant. Avand
in vedere ca perioada inflationista nu trecut, unele firme pur şi simplu nu vor mai
putea face faţă acestui fenomen, in cauza concurenţei şi a controlului foarte redus
asupra preţurilor. 
3. Rata dobânzii: Cand rata dobânzii este scăzută, împrumuturile se acordă
în condiţii avantajoase pentru întreprinzător. Când rata dobânzii este foarte
ridicată, antreprenorii devin vulnerabili putant avea probleme in returnarea sumelor
datorate. Rata înaltă a dobânzii afectează îndeosebi numerarul, ceea ce pentru multi
intreprinzatori poate conduce la eşec. Banca Nationala a Romaniei incearca sa tina
sub control rata dobanzii. Din pacate multi antreprenori locali au avut probleme in
perioada recenta cu privire la datele scadente ale creditelor. Bancile au acordat mai
greu credite pentru firmele nou infiintate, avand in vedere problemele intampinate
in recuperarea sumelor datorate de alte companii. De asemenea, rata ridicată a
dobânzii a stimulat economisirea pentru multi antreprenori romani, care asteapta
noi oportunitati de a investi.
4. Accesul la capital: Existenţa unor programe de finanţare a afacerilor
facilitează dezvoltarea antreprenoriatului. Întreprinzătorii au totuşi dificultăţi în
faza de început a afacerilor în a accede la capital. De obicei băncile preferă să
11
acorde împrumuturi firmelor mari, stabile, antreprenorul fiind nevoit să se bazeze
pe resursele proprii.
5. Legislaţia: Un impact major asupra evoluţiei mediului antreprenorial
românesc l-au avut legile în vigoare. Acestea au ajutat, dar de foarte multe ori au
încetinit realizarea unor proiecte de antreprenoriat.

2.1.1. Legislatia in vigoare

România ca republică democratică acordă libertate cetăţenilor pentru

dezvoltarea propriilor afaceri antreprenoriale prin legislaţia adoptată.
Reglementările legislative au un impact major asupra dezvoltării antreprenoriatului
românesc. Multe dintre aceste diminuează însă şansa de supravieţuire în afaceri.
Impactul acestora este cu preponderenţă mai mare asupra firmelor mici şi a celor
nou înfiinţate.
Începând cu anii ‘90, ca urmare a contextului legislativ şi lipsa unei culturi
antreprenoriale, a dat posibilitatea micilor antreprenori să prospere rapid şi sigur.
Majoritatea antreprenorilor şi-au dezvoltat afacerile în sectorul serviciilor şi s-a
neglijat cel productiv. În scurt timp aceasta a dăunat economiei româneşti.
Educaţia antreprenorială a debutat rapid şi întreprinzătorii au profitat de factorul
familiar pentru a putea depăşi factorul legislativ.
Un moment decisiv în dezvoltarea mediului de afaceri românesc a fost anul
2007 când s-a realizat aderarea României la Uniunea Europeană. Din acel moment
antreprenorii români s-au văzut în faţă unei competiţii cu antreprenorii din celelalte
state membre. După ianuarie 2007 au avut loc schimbări în legislaţia romană
pentru a se potri cerinţelor europene. Antreprenorii au avut şansa de a aplica cu
proiecte pentru finanţare din fonduri structurale. S-a realizat o creştere a
importanţei creării de noi întreprinderi şi a susţinerii celor existente.
Anii 2007 şi 2008 au fost prosperi pentru antreprenoriatul românesc, având
un suport legislativ ce le-a permis intrarea pe noi pieţe cu scutiri de taxe, accesul la
12
finanţări externe. Următor acestor ani a avut loc o schimbare în contextul crizei
financiare mondiale. În economia de criză s-a realizat un fenomen de selecţie în
mediul antreprenorial românesc. Acesta a fost realizat şi prin legislaţia aferentă.
Noile taxe şi impozite impuse de stat, ca şi condiţiile greoaie ale birocraţiei, au
făcut ca multe firme să devină falimentare, iar unele idei antreprenoriale chiar să
nu poată fi realizate.
Legislaţia românească în domeniul antreprenorial este în mare parte
adaptată după cea din alte ţări europene. Există probleme când aceasta nu se
adaptează complet mediului românesc, acesta având particularităţile sale. Pentru a
evita evaziunea fiscală şi a creşte valoarea sumelor intrate în buget, s-a introdus
impozitul forfetar. Acesta a împiedicat dezvoltarea micilor antreprenori şi chiar a
dus la faliment firme mici şi mijlocii care nu i-au putut face faţă. Impozitul a fost
eliminat începând cu 1 octombrie 2010, urmând că de la această data să se aplice
impozitul pe profit. Decizia a fost stipulată într-o ordonanţa de urgenţă care
modifică şi completează Legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal.
Aceasta şi alte schimbări empirice realizate în mediul economic românesc
fac ca antreprenoriatul să fi într-o situaţie nesigură. Schimbarea frecventă a
legislaţiei în domeniu a făcut că unii antreprenori români să deschidă noi afaceri în
state europene. Tot mai mulţi antreprenori de pe piaţa locală se orientează să
înfiinţeze holding-uri în alte ţări din cauza legislaţiei româneşti, care percepe
impozite suplimentare pentru acest gen de organizaţii. Potrivit consultanţilor fiscali
de pe piaţă, evitarea dublei impozitări şi transferul mai facil al resurselor între
firmele unui grup sunt două dintre cele mai importante motive pentru care oamenii
de afaceri aleg să îşi controleze afacerile în străinătate. “In cazul tranzacţiilor cu
acţiuni sau a încasării unor dividende sau dobânzi, de exemplu, în România se
practică dubla impozitare”, spune avocatul Gabriel Biriş. Astfel, dacă unul dintre
parteneri este înregistrat într-o ţară care evită dubla impunere, cetăţeanul român
plăteşte impozit, în timp ce entitatea străină ar urma să fie impozitată în ţara
rezidenţă, unde este însă scutită de acest impozit, explică acesta. Dinu Patriciu,
Gabriel Popoviciu sau Lorand Szarvadi sunt unii dintre oamenii de afaceri care au
ales să îşi controleze afacerile prin intermediul firmelor înregistrate în alte ţări,
13
unde legislaţia nu impune impozite duble precum legile din România. Alte
exemple ar fi Radu Georgescu şi Radu Timiş, care au decis să înfiinţeze companii
în Cipru pentru activitatea firmelor din grupurile Gecad şi Cris-Tim şi să evite
astfel impozite suplimentare.

2.2. Factori microeconomici

Pe lângă factorii macroeconomici care pot face diferenţa între succesul sau
eşecul în antreprenoriat, sunt şi factorii microeconomici, aceştia fiind de natură
subiectivă. Aceştia au avut şi au o influenţă asupra antreprenorilor români,
influenţa exercitată diferit în funcţie de personalitatea fiecăruia. Factorii
microeconomici care au influenţă asupra antreprenoriatului din România sunt:
competenţa antreprenorială, controlul financiar, controlul stocurilor, planificarea,
amplasarea, marketingul, factorul uman, evidenţa financiar-contabilă, atitudinea
antreprenorului, frauda şi dezastrul.
1. Competenţa antreprenorială: În cele mai multe afaceri noi principala
cauză a eşecului o reprezintă incompetenţa antreprenorială. Mulţi dintre aceştia nu
au pur şi simplu calităţile necesare derulării unei afaceri. Ei fac greşeli diverse pe
care un întreprinzător cu experienţă şi pregătire profesională le sesizează uşor şi le
evită. Întreprinzătorul potenţial trebuie să aibă cunoştinţe în domeniul financiar, al
producţiei, în aprovizionare şi vânzări. Lipsa acestor deprinderi în aceste domenii
critice poate duce la eşec în afacerile desfăşurate.
Multe probleme cu privire la incompetenţa antreprenorială pot fi puse pe
seama ideii că implicarea unor persoane în faceri este o situaţie neaşteptată. În
legătură cu aceste persoane se poate afirma că au ajuns în antreprenoriat din
motivul că nu au avut o altă alternativă de muncă, au fost îndemnate de cei
apropriaţi, chiar dacă nu au calităţile necesare, sau pur şi simplu au avut norocul de
a primi o moştenire ce i-a dus pe această cale.

14
 2. Controlul financiar: Pentru a avea succes întreprinzătorul trebuie să
instituie un control financiar adecvat şi aceasta pentru că marja erorilor este foarte
redusă, în special în faza iniţială a afacerii. Buna funcţionare financiară a firmei
este în pericol în trei situaţii: insuficienţă capitalului, o politică de credit
necorespunzătoare şi investiţii exagerate în fonduri fixe
3. Controlul stocurilor: Dintre toate responsabilităţile antreprenoriale,
controlul stocurilor este cel mai neglijat. Aceasta poate duce la nemulţumirea
clienţilor şi într-ul final la pierderea acestora. Întreprinzătorul se poate să păstreze
în unele cazuri stocuri foarte mari şi uneori chiar stocuri necorespunzătoare. Multe
dintre produse pot fi domodate sau depreciate, ceea ce duce la diminuarea
capitalului de lucru. Un control riguros stocurilor duce la evitarea acestei
probleme.
În România s-a dovedit multe afaceri antreprenoriale au intrat adesea
perioade de repaus din cauză că s-a investit adesea în stocuri ce nu s-au utilizat,
rezultând o a capitalului circulant care poată fi realizarea de noi stocuri. Ultimiii
trei ani antreprenori -au schimbat atitudinea fac modificări ale stocurilor frecvent
pentru a cu cerinţele.
4. Planificarea: Schimbările ce apar cu rapiditate pe piață impun elaborarea
unor strategii adecvate. Realizarea unor planurie bine elaborate permite
întreprinzătorului să obţină avantaje superioare din oportunităţile ce apar la un
moment dat şi să prevină unele dificultăţi ce ar putea afecta afacerea. Planificarea
nu înseamnă pur şi simplu a gândi despre viitor. Ea presupune stabilirea unor
obiective şi determinarea metodelor de atingere a acestora. Omiterea realizarii
planului duce la o creştere necontrolată. Pe măsură ce firma se dezvoltă, crește si
dificultatea problemelor. Uneori întreprinzătorii încurajează creşterea rapidă, fără
sa fie capabili să o gestioneze. În lipsa unei planificări, gestiunea creşterii devine
foarte dificilă, iar profiturile scad. Prin omisiunea planificării, întreprinzătorul îşi
poate pune speranţe nejustificat de optimiste în afacere, ceea ce se poate duce la o
ampla deziluzie.
Adevarații antreprenori români au un plan de acțiune. Acesta este realizat de
antreprenor deseori cu ajutorul unor angajați sau asociați cu mai multe cunoștințe
15
sau aptitudini în domeniu. Antreprenorii din urmă cu 15 ani au acționat pe baza
unei piețe în creștere și a unei concurențe scăzute. În prezent concurența a crescut
exponențial, iar o bună planificare pe termen lung și mediu poate susține o afacere.
Deseori antreprenorii români realizează afaceri ce au succes imediat, iar in
momentul adecvat preferă să le vândă către companii mai mari care le pot susține
pe termen lung. Antreprenorul român este în prima perioadă a activitățiii sale un
inovator continuu. Găsește idei de afaceri, le dezvoltă, apoi trece la altele ce-i oferă
mai multe oportunități. Un studiu cu privire la antreprenorii de top din România
poate evidenția că după ce au căpătat experiență în diverse domenii aceștia mentin
un număr mic de afaceri de mare succes. Pentru aceasta se bazează pe o planificare
bine pusă la punct.
5. Amplasarea: Pentru unele afaceri antreprenoriale amplasarea reprezintă
un factor cheie. Deseori se afirmă chiar că cei trei factori de succes în afaceri sunt
amplasarea, amplasarea şi … amplasarea. Adesea însă aceasta este aleasă pur şi
simplu pentru faptul că s-a găsit un loc disponibil, fără un studiu prealabil. Această
decizie eronată poate duce la pierderi considerabile în special în comerţul cu
amănuntul. În amplasarea unei afaceri trebuie avuți în vedere doi factori: costul
amplasării şi volumul de vânzări aferent.
În România antreprenorii de succes se diferențiază de ceilalți prin faptul că
văd oportunitatea unei bune amplasări. Aceștia realizează afaceri în urma unui
studiu rapid sau mai amplu asupra amplasării acestora. Chiar și o afacere
amplasată prost la început trebuie schimbată rapid pentru a nu avea consecințe
dezastruoase pe termen lung. Am observat chiar afaceri bine plasate într-un an ce
nu au mai avut același succes pe aceeași piață în anul urmator. Atunci s-a recurs la
schimbare, adaptare la noile cerințe.
6. Marketingul: Vânzările reprezintă succesul oricărei afaceri. Din păcate,
unii întreprinzători au falsa impresie că produsele sau serviciile se vând singure.
Acestia nu iau in vedere ideea că trebuie făcute cel puțin niște mici eforturi pentru
ca produsul sau serviciul să se poată vinde. Adevărul este însă că puţine produse se
vând singure. Un plan de marketing bine întocmit este esenţial pentru aducerea la
cunostința consumatorilor. Unii întreprinzători văd diminuarea vânzărilor mai
16
degrabă ca un fenomen izolat decât ca o simptomă a unui efort de marketing
insuficient. În asemenea cazuri, întreprinzătorul încearcă să stimuleze vânzările
prin reducerea preţurilor, tactici de vânzări agresive sau reclamă. Însă aceste
măsuri nu vor avea eficienţă dacă nu se găsesc soluţii specifice fiecărei probleme
de marketing. Reducerea preţurilor nu poate înlocui amplasarea neadecvată, iar
reclama nu va vinde un produs învechit. 
Ați observat vreodată cât de bine se vinde un produs sau serviciu bine
prezentat? În economia capitalistă română au avut loc schimbări în ultimii ani.
Oamenii au învățat să aleagă și în prezent în multe domenii au și de unde alege. În
aproape toate domeniile există mai multe produse sau servicii, dar numai cele bine
susținute de o politică de marketing solidă au succes cu adevarat.
7. Factorul uman: Salariaţii experimentaţi contribuie din plin la succesul
afacerii. Mulţi întreprinzători însă au probleme serioase cu personalul. Ei se plâng
de calitatea lucrului prestat, absenteism, pauze lungi şi dese şi refuzul salariaţilor
de a urma instrucţiunile. Salariaţii nemulţumiţi nu numai că pierd timpul şi risipesc
resursele firmei, dar îndepărtează şi clienţii. Cercetările arată că aproximativ 70%
din clienţi sunt pierduţi datorită serviciilor de slabă calitate şi indiferenţei
salariaţilor. Cauza principală a acestor dificultăţi o constituie ignorarea
personalului propriu. Un număr destul de ridicat de întreprinzători îşi consumă
timpul cu problemele de producţie, vânzări şi cele financiare şi rezolvă problemele
personalului în mod superficial. Întreprinzătorul nu va avea salariaţi loiali şi
eficienţi dacă nu va acorda o atenţie specială angajării, instruirii şi îndrumării
personalului. 
Nu l-am trecut primul, dar consider că factorul uman este de o foarte mare
importanță în afaceri. Antreprenorii își pot alege cele mai capabile și de incredere
persoane pentru a avea o afacere de succes. În România, ca și în restul lumii,
angajații sunt prost tratați în multe cazuri, rezultând proasta evoluție a afacerilor.
Antreprenorii ar trebui în acest caz să țină cont de nevoile oamenilor cu care
lucrează pentru ca și aceștia să vadă nevoile din firmă.
8. Evidenţa financiar-contabilă: Introducerea unui sistem de contabilitate
corespunzător este deseori trecută cu vederea deşi ţinerea defectuoasă a evidenţei
17
financiar-contabile crează serioase dificultăţi antreprenorilor. Chiar şi condiţiile în
care un contabil cunoscător instituie un sistem finaciar-contabil eficient,
întreprinzătorul trebuie să înţeleagă informaţiile financiare respective şi să fie
capabil să le utilizeze în luarea deciziilor. 
9. Atitudinea. Fără o atitudine corespunzătoare în afaceri, antreprenorul nu
va avea succes. Succesul presupune un volum de muncă deosebit şi mari sacrificii.
In acelasi sens implicarea în prea multe activităţi care nu au legatură cu afacerea
poate fi foarte dăunătoare. Un alt aspect deosebit de important îl constituie
comportamentul etic. Cei care înşeală vor câştiga doar pe termen scurt şi nu de
multe ori. Cheltuirea unor sume nejustificat de mari fie pe lucruri care satisfac doar
orgoliul întreprinzătorului pot de asemenea ruina afacerea.
10. Frauda şi dezastrul: Multe firme suferă eşecuri datorita fraudei şi
dezastrelor. Frauda se poate datora furturilor clienţilor, furturilor salariaţilor,
spargerilor. Cea mai obişnuită formă de fraudă o reprezintă furturile clienţilor. .
Spargerile reprezintă cel mai mare pericol pentru întreprinzători. Printr-o politică
managerială şi de asigurare adecvată aceste fraude pot fi eliminate sau cel puţin
diminuate. Dezastrele sunt evenimente naturale neprevăzute: inundaţii, furtuni
puternice, grindină. Întreprinzătorul poate evita efectul catastrofal al acestor
evenimente asupra afacerii doar prin asigurarea bunurilor firmei.
În antreprenoriatul din România se poate vedea existența multor probleme
din cauza fraudelor. Este foarte ușor să te îmbogățești pe seama bunătății sau
naivității altora. Problema nu este doar existența acestor persoane, ci și lipsa de
reacție din partea organelor competente și chiar a acceptări de către ceilalți. Mulți
antreprenori capabili nu au putut desfășura afaceri cu idei bune din cauza corupției
și a fraudelor realizate de persoanele cu care au colaborat.

3. Concluzii

18
 Antreprenoriatul este un capitol complex în economia mondială, respectiv
românească, care a fost tratat în multe cărţi de specialitate. Am tratat acest aspect
al mediului economic deoarece este unul central, punctul de plecare în economie,
ideile fiind principala sursă în dezvoltarea economiei, iar modul acestora de
concretizare este caracteristic antreprenoriatului de succes.
În concluzie pot afirma faptul că antreprenoriatul român se apropie de cel
mondial, dar are multe aspecte specifice ce îl reduc de multe ori la simple afaceri
speculative. Nu am dorit tratarea acestora, ci a factorilor care fac diferenţa între un
antreprenor de succes şi un simplu afacerist.
Antreprenorul este condus de propria-i dorinţă de a reuşi, crede în ceea ce
întreprinde, iar continuă inovare este motorul cel determină să fie într-o schimbare
permanentă, adaptare la noile cerinţe într-o piaţă concurenţială. Antreprenorul
român are aceste calităţi, dar din păcate puţini ştiu sau pot să le pună în aplicare.
Societatea noastră continuă încă să caute îmbogăţirea rapidă şi cu orice preţ. De
aceea unii antreprenori români au urcat pe scară valorilor prin metode mai puţin
corecte. Însă acest aspect nu a fost tratat în această lucrare, fapt pentru care nu
continui să îl dezvolt.
Factorii macroeconomici îşi aduc influenţa asupra antreprenoriatului
românesc. Economia mondială şi-a adus aportul asupra economiei naţionale,
inclusiv asupra antreprenoriatului românesc. Schimbările rapide ce au loc în
prezent au avut efecte pozitive în unele cazuri: apar mereu noi idei de afaceri de
care antreprenorii pot profita. Este o epocă a tehnologiei şi există în prezent afaceri
la care nimeni nu s-ar fi gândit că ar fi posibile în urmă cu 10 ani. Plecând de aici,
viitorul ne rezervă şi mai multe surprize care se poate să modifice mai mult mediul
antreprenorial din România.
În prezent schimbările dese din legislaţia românească şi problemele de pe
scena politică influenţează negativ viaţa economică. Mulţi antreprenori nu riscă pe
această piaţă nesigură. Alţii riscă şi au succes, dar unii întâmpină probleme
serioase în dezvoltarea ideilor de afaceri. Am observat observat existenţa unor
încercări de încurajare a tinerilor antreprenori prin modificări legislative ce le-ar

19
putea permite acestora dezvoltarea unor idei cu costuri mici şi prin reducerea
birocraţiei necesară a fi întâmpinată.
Peste toate acestea antreprenorul român se adaptează. În unele cazuri
reuşeşte să folosească legislaţia în folosul său, iar când acest lucru nu este posibil
îşi mută o parte sau toată afacerea în alt stat ce îi oferă mai multe avantaje fiscale.
Trăim într-o lume cu graniţe deschise, iar antreprenorii ştiu să-şi adapteze afacerile
în funcţie de acest aspect.
Din punctul de vedere al factorilor microeconomici care au influenţă asupra
antreprenorialui din România, întreprinzătorii autohtoni au avut de suferit în
concretizarea unor afaceri sau au fost în avantaj în altele. Antreprenorii competenţi
au făcut diferenţa faţă de ceilalţi. Aceştia au ştiut cum să controleze aspectele
economice cu care s-au confruntat. Cunoştinţele în domeniul economic şi-a arătat
eficienţa în multe cazuri în care s-au depăşit situaţii aproape critice apărute din
cauze diverse. Factorul uman însă este unul puţin controlabil. Acesta poate avea
influenţă pozitivă azi şi una negativă puţin mai târziu. De aceea este cel mai greu
de prevăzut evolutiv. Însă experienţa şi pregătirea unor antreprenori au reuşit să
prevadă schimbările ce ar putea să apară şi să ia măsuri de preîntâmpinare.
Mediul antreprenorial românesc este unul divers, acesta fiind influenţat de
mulţi factori externi sau interni, macroeconomici sau microeconomici, controlabili
sau incontrolabili. Succesul antreprenorilor români depinde de prevederea şi luarea
măsurilor de preîntâmpinare a factorilor de influenţă negativi, continuă inovare şi
concretizarea oportunităţilor apărute.

20
 Bibliografie

1. Borza Anca (coord): Antreprenoriat: managementul firmelor mici si

mijlocii, Ed. Risoprint, Cluj-Napoca, 2009;
2. Avasilicai, Silvia (coord): Antreprenoriat: cercetari aplicative,
Ed. Todesco, Cluj-Napoca, 2009;
3. Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr. 54/2010;
4. Legea nr. 31/1990, “Legea societatilor comerciale”;
5. www.kfacts.com

6. www.startups.ro

7. ro.wikipedia.org/wiki/antreprenoriat

21