Proiect

Tema :"Intenţiile antreprenoriale în rîndul studenților"

CUPRINS
1. Introducere .......................................................................................................................
2. Literatura de specialitate ...................................................................................................
2.1. Aspecte conceptuale privind antreprenoriatul ............................................................
2.2. Teorii privind antecedentele intenţiei antreprenoriale ................................................
3. Studiu de Caz Nr.1...........................................................................................................

4. Studiu de Caz Nr.2..................................................................................................

2
 1. Introducere

Antreprenoriatul joacă un rol important în dezvoltarea economiei țării și este una dintre sursele de
creștere economică, crearea de locuri de muncă și realizarea obiectivelor publice . Inițiativele
antreprenoriale sunt susținute în mod activ de către stat în diferite țări, deoarece apariția de noi firme
pe piață contribuie la dezvoltarea inovației și a competitivității economiei.
Anumite aspecte ale comportamentului antreprenorial al firmelor sunt supuse.
Unul dintre aspectele atât de importante în studiul antreprenoriatului este studiul antreprenoriatului
studențesc, care poate fi definit ca orice încercare de a crea o afacere nouă făcută de unul sau mai
mulți studenți [Reynolds, 2005]. Rezultatele studiului antreprenorial arată că majoritatea oamenilor
intenționează să se implice în activitate antreprenorială la o vârstă mai tânără. Așadar, potrivit
raportului național privind „Monitorizarea antreprenorială globală” realizat în 2013, intențiile de a
crea o nouă afacere se manifestă cel mai adesea la persoanele cu vârsta cuprinsă între 25 și 34 de ani
[Verkhovskaya et al., 2013]. Printre cei care intenționează să înceapă propria afacere în următorii
trei ani, 21,3% sunt tineri cu vârste cuprinse între 18 și 24 de ani. Astfel, studiul antreprenoriatului
studențesc și intențiile studenților de a deschide o nouă afacere și de a lucra pentru ei înșiși este
important pentru înțelegerea antreprenoriatului, deoarece în această etapă a vieții începe să se
formeze conștiința antreprenorială și atitudinea tinerilor față de activitatea antreprenorială.
Un rol important în studiul antreprenoriatului îl are studiul intențiilor antreprenoriale. Intențiile
antreprenoriale sunt condiții preliminare pentru un comportament uman real [Armitage, Conner,
2001] și reflectă gradul în care oamenii manifestă motivație și dorința de a depune eforturi pentru a
implementa un astfel de comportament [Ajzen, 1991].
Până în prezent, s-au efectuat destul de multe cercetări privind studiul intențiilor antreprenoriale și a
factorilor de formare a acestora. Studiile anterioare au arătat că prezența intențiilor antreprenoriale
prezice un comportament antreprenorial real - crearea propriei afaceri [Krueger et al., 2000;
Kolvereid, Isaksen, 2006]. Intențiile antreprenoriale sunt o condiție prealabilă mai puternică pentru
comportamentul antreprenorial decât alte variabile, cum ar fi atitudini, credințe sau trăsături de
personalitate [Krueger et al., 2000]. Intențiile antreprenoriale se transformă adesea în acțiuni reale și,
la rândul lor, duc la o creștere a activității antreprenoriale. Astfel, studiul intențiilor de implicare în
activitate antreprenorială și studiul factorilor care contribuie la formarea intențiilor antreprenoriale
sunt importante pentru înțelegerea comportamentului antreprenorial și a activității antreprenoriale.
Majoritatea studiilor empirice au demonstrat că antreprenoriatul poate fi învăţat, iar educaţia
poate stimula intenţia tinerilor de a deveni antreprenori. Acest lucru a condus la o continuă
3
 creştere a numarului de programe de antreprenoriat în cadrul universităţilor. Cu toate acestea,
impactul pe care educaţia antreprenorială îl are asupra intenţiei de a deveni antreprenor a rămas în
mare parte neexplorat.
În literatura de psihologie socială, intenţiile s-au dovedit a fi un predictor puternic al
comportamentelor individuale planificate, în special atunci când comportamentul este rar, dificil
de observat sau implică întârzieri de timp imprevizibile (Krueger, Reilly și Carsrud, 2000, p.1). O
mare parte a literaturii argumentează că intențiile joacă un rol foarte pertinent în decizia de a
începe o nouă afacere (Karimi şi al., 2012, p.2). Intenţiile, la rândul lor, sunt determinate de
atitudini, iar atitudinile sunt afectate de "influențe exogene" precum trăsăturile psihologice,
educația, datele demografice și variabile situaţionale (Saeid Karimi şi. al., 2012; Krueger, 2003,
Segal, Borgia şi Schoenfeld, 2005; Souitaris şi al., 2007).
Literatura de specialitate identifică variabilele individuale (de exemplu, personalitatea,
motivația și experiența anterioară) și variabilele contextuale (de exemplu contexte sociale, piețe și
economie) ca fiind cele două dimensiuni responsabile pentru formarea intențiilor antreprenoriale
(Fini şi. al., 2009). În ceea ce privește prima dimensiune, Zhao, Seibert și Hills în lucrarea „The
mediating role of self-efficacy in the development of entrepreneurial intentions” (2005) au
demonstrat că şi caracteristicile psihologice (de exemplu predispoziţia la risc și auto-eficacitate
antreprenorială) împreună cu abilitățile dezvoltate pe parcurs influențează intențiile
antreprenoriale. Alți cercetători, studiind rolul dimensiunilor contextuale, au demonstrat că
influențele mediului (de exemplu oportunități ale industriei,eterogenitate pieţei) și suportul
societăţii (de exemplu sprijinul infrastructural, politic și financiar) impactează intențiile
antreprenoriale.

Scopul acestui proiect este de a efectua o analiză sistematică a literaturii cu privire la intențiile
antreprenoriale ale studenților și de a determina principalele abordări de cercetare din acest domeniu
dar și de a determina dacă trăsăturile comportamentale, moderate de studiile universitare de
antreprenoriat, pot influenţa pozitiv şi semnificativ intenţia antreprenorială a studenţilor. Pentru a
analiza literatura, au fost selectate articole despre intențiile antreprenoriale ale studenților, publicate
în reviste academice de frunte în domeniul antreprenoriatului și al întreprinderilor mici.

2. Literatura de specialitate

4
 2.1. Aspecte conceptuale privind antreprenoriatul

Tema antreprenoriatului ca şi subiect de studiu este relativ recentă. Definiţia unui

„antreprenor” şi ceea ce presupune „antreprenoriatul” este încă neclară.
Prima teorie formală despre antreprenoriat a fost dezvoltată de Richard Cantillon în anul
1725 (în Parker, 2004). El a definit antreprenoriatul ca find „persoanele ce desfășoară activități
independente şi care își asumă riscul de a cumpăra la anumite prețuri și de a vinde la prețuri incerte”
(p. 255). Mai târziu, în 1803, definiția antreprenoriatului a fost extinsă pentru a include factorii de
produţie: "Un antreprenor transferă resurse din locații unde acestea există din abudenţă în locuri
unde există penurie de resurse”, definiţie dată de economistul secolului 80’, J.B. Say (în Stevenson
și al., 2000, p. 269).
Niciuna dintre aceste definiţii nu surprinde în mod explicit trăsătura pe care Josef Schumpeter
(1934, 1939) o considera „sine qua non” (fără de care nu se poate) în a deveni un antreprenor de
succes, adică inovarea. În viziunea sa, un antreprenor este persoana care dezvoltă noi tehnologii şi
produse ce schimbă mediul în care operează, creează noi oportunităţi, schimbă modul de gândire şi
operare într-un anumit domeniu de activitate socială. Este de remarcat faptul că Schumpeter a văzut
antreprenorul nu ca pe un inventator de noi produse, ci ca pe un explorator de noi oportunităţi care
conduc la inovare. Împreună, aceste trei definiţii contribuie la o idee comună privind
antreprenoriatul: asumare de riscuri, coordonare şi inovare.
Intenţiile antreprenoriale ale indivizilor sunt cele mai importante variabile care prezic
comportamentul lor antreprenorial. Referindu-se la intenţiile antreprenoriale ale indivizilor,
literatura curentă adoptă o serie de concepţii precum orientarea în carieră (Francis şi Banning, 2001),
antreprenori în devenire (Korunka şi al., 2003) etc.. Zhengxia Peng, Genshu Lu, Hui Kang în
lucrarea „Entrepreneurial Intentions and Its Influencing Factors: A Survey of the University
Students in Xi’an China” (2012) definesc intenţia antreprenorială ca fiind o orientare mentală,
dorinţa şi speranţa influenţând alegerea de a deveni antreprenori.

2.2. Teorii privind antecedentele intenţiei antreprenoriale

Una dintre principalele lucrări teoretice care a ghidat cercetările asupra intenţiei antreprenoriale
provine din Teoria Comportamentului planificat (Ajzen 1987, 1991; Ajzen și Fishbeins 1980 în
Sánchez, 2010) potrivit căruia intenţiile care preced orice tip de comportament planificat sunt
determinate de trei factori: atitudinea faţă de comportament, norma subiectivă (ambele referindu-se
5
la comportamentul dezirabil) şi controlul comportamnetului perceput (referindu-se la fezabilitatea
comportamentului). Într-adevăr, cele

mai multe modele privind intenţia antreprenorială se bazează pe modelul lui Ajzen (1991),
majoritatea susţinând că atât variabilele psihologice, cât şi variabilele comportamentale sunt
importante în fixarea intenţiei antreprenoriale. Factorii politici și economici, precum și contextul
social ca suport social, normele subiective, percepția oportunităților și a resurselor pot contribui,
de asemenea, la formarea intenţiei de a fi propiul angajat.

Sursa: Amitage și Conner, (2001), Efficacy of the Theory of Planned Behaviour: A meta-analytic
review, British Journal of Social Psychology

Figura nr. 2.1: Teoria Comportamentului Planificat

Teoria evenimentului antrepenorial a lui Shapero și Sokol (1982) susţine că realizarea unei
afaceri este rezultatul interacțiunii dintre factorii contextuali care acționează prin influența lor
asupra percepțiilor individuale. Există două tipuri de percepții:
· Perceperea dorinței care se referă la gradul în care individul se simte atras de un
comportament dat (de a deveni antreprenor);

· Perceperea posibilității de realizare ce se referă la măsura în care oamenii se consideră în

mod personal capabili de a manifesta un anumit comportament.

6
 Shapero and Sokol (1982) erau de părere că atitudinea este în strânsă legătură cu intenția
antreprenorială, în special în perceperea fezabilității și oportunității. Ei sugerau că atitudinile
derivă din expunerea precedentă la activități antreprenoriale, incluzând atât amploarea cât și
pozitivitatea activităților anterioare.
Primele cursuri cu privire la antreprenoriat au început în Statele Unite în anii 1940. De
atunci educația antreprenorială a crescut considerabil în întreaga lume.
Unul dintre cele patru obiective strategice ale Cadrului Strategic pentru Cooperarea
Europeană în Educație și Formare, aprobat de către Consiliul Uniunii Europene în 2009, este
sporirea creativității și a inovării, inclusiv a spiritului antreprenorial, la toate nivelurile de educație
și formare profesională. În acest sens, cunoștințele de bază dobânditte prin educația
antreprenorială implică în sens larg (i) determinarea oportunităților, (ii) realizarea oportunităților
prin crearea de noi idei și prin mobilizarea resurselor necesare, (iii) construirea și gestionarea unei
noi întreprinderi și (iv) dezvoltarea creativităţii și a abilităților de gândire critică (ECE, 2005).
Drucker considera antreprenoriatul o disciplină (Drucker, 1993). Prin urmare, antreprenoriatul joacă
un rol esențial în îmbunătățirea abilităţilor potențialilor întreprinzători și orientarea acestora către
capacitatea de a crea, dezvolta și menține noi întreprinderi (Dutta, Li și Merenda, 2011 în Doğan,
2015).

Abordarea personală

Printre primele studii privind antreprenoriatul studențesc, se acordă multă atenție alegerii profesiei,
construirii unei cariere și activității independente [Brenner et al., 1991; Kolvereid, 1996a; Stavrou,
Swiercz, 1998]. Cercetătorii au încercat să stabilească motivele pentru care elevii să aleagă o carieră
antreprenorială și să evidențieze caracteristicile antreprenorilor care o deosebesc de oamenii care nu
sunt implicați în activități antreprenoriale. Astfel, rezultatele unui studiu realizat în SUA au arătat că
activitatea antreprenorială se caracterizează printr-o componentă creativă, independența și natura
intelectuală a muncii [Brenner et al., 1991]. Rezultatul unui alt studiu [Kolvereid, 1996] este o
schemă de clasificare dezvoltată a motivelor care determină alegerea individului a unei căi de
carieră.

Cercetătorul a identificat 11 clase de motive, dintre care independența, autoritatea, realizarea de

sine, noile oportunități și participarea la întregul proces de muncă sunt motivele pentru alegerea unei
cariere antreprenoriale, în timp ce stabilitatea, mediul social și dorința de a construi o carieră într-o
7
companie sunt condiții preliminare pentru alegerea locului de muncă într-o organizație. [Kolvereid,
1996].

Pe lângă identificarea caracteristicilor inerente antreprenorilor și distingerea lor de non-antreprenori,

unii cercetători au studiat caracteristicile inerente diferitelor tipuri de antreprenori [Douglas, 2013;
Douglas, Fitzsimmons, 2013]. Astfel, antreprenorii orientați către creștere sunt caracterizați de
autoeficiență și sunt mai frecvente în rândul bărbaților, în timp ce antreprenorii orientați către
independență sunt mai puțin aversa riscului [Douglas, 2013]. Un alt studiu a arătat că
autoeficacitatea este asociată pozitiv cu intențiile de a deveni atât antreprenor individual, cât și
antreprenor într-o organizație. În același timp, atitudinea față de autonomie, proprietate și venit este
asociată doar cu intențiile antreprenoriale, în timp ce atitudinea față de risc este asociată doar cu
intențiile de a deveni întreprinzător [Douglas, Fitzsimmons, 2013].

Alte studii privind abordarea personală a intențiilor antreprenoriale ale studenților sunt dedicate
studierii influenței trăsăturilor individuale, a caracteristicilor socio-demografice și psihologice
asupra intențiilor studenților de a deveni antreprenori [Crant, 1996; Dimov, 2007; Frank și colab.,
2007; Gupta și colab., 2009; Ilouga și colab., 2014]. Astfel, rezultatele unui număr de studii
efectuate în Austria și care studiază impactul caracteristicilor personale ale studenților asupra
intențiilor lor antreprenoriale și a succesului de afaceri au arătat că caracteristicile personalității
joacă un rol important în explicarea intențiilor antreprenoriale, dar își pierd puterea predictivă atunci
când explică succesul unei companii [Frank et al. ., 2007].

Printre studiile cu privire la impactul caracteristicilor socio-demografice ale unui individ asupra
intențiilor sale antreprenoriale, studiile de gen joacă un rol important. Astfel, un studiu privind
influența stereotipurilor de gen asupra intențiilor antreprenoriale ale studenților a arătat că indivizii
cu un nivel mai mare de masculinitate au intenții antreprenoriale mai mari decât indivizii cu un nivel
mai scăzut [Gupta et al., 2009]. În general, mulți cercetători sunt de acord că intențiile
antreprenoriale ale bărbaților sunt mai mari decât intențiile antreprenoriale ale femeilor [Gupta et al.,
2009; Shinnar și colab., 2012].

Printre caracteristicile psihologice care afectează intențiile antreprenoriale, o atenție deosebită este
acordată studierii atitudinii individului față de risc [Douglas, Shepher, 2002; Dawson, Henley,
2013]. S-a arătat că intențiile antreprenoriale sunt strâns legate de pofta de risc a elevilor [Douglas,
Shepher, 2002], iar atitudinile față de risc pot explica diferențe semnificative la nivelul intențiilor

8
antreprenoriale. De exemplu, un angajament pentru risc poate explica faptul că intențiile
antreprenoriale ale bărbaților sunt mai mari decât intențiile antreprenoriale ale femeilor [Dawson,
Henley, 2013]. Pe lângă atitudinile față de risc, abilitățile volitive și autoreglarea joacă un rol
esențial în modelarea intențiilor antreprenoriale ale studenților [Ilouga et al., 2014]. S-a arătat, de
asemenea, că studenții inginerești cu un nivel ridicat de orientare spre sustenabilitate au mai multe
șanse să deschidă o afacere nouă [Kuckertz, Wagner, 2010].

Un alt domeniu de cercetare a abordării personale a intențiilor antreprenoriale ale studenților este
studiul proceselor cognitive și relația lor cu intențiile de a deveni antreprenor (de exemplu
[Hmieleski, Corbett, 2006; Kickul et al., 2009; Zampetakis et al., 2009; Urban, 2012]). Astfel, s-a
demonstrat că elevii cu un stil cognitiv analitic sunt mai încrezători în abilitățile lor de a analiza,
planifica și mobiliza resurse, în timp ce elevii cu un stil intuitiv arată abilități mai bune de a căuta
noi oportunități [Kickul et al., 2009]. Un alt studiu realizat pe 280 de studenți specializați în afaceri
și domenii științifice și tehnice [Zampetakis et al., 2009] a arătat că inteligența emoțională este
legată indirect de atitudinile față de antreprenoriat prin creativitate și proactivitate și este o condiție
prealabilă pentru intențiile antreprenoriale.

Abordare comportamentală

Abordarea comportamentală a intențiilor antreprenoriale a elevilor se caracterizează printr-o mutare

a concentrării de la trăsăturile individuale ale antreprenorului la o analiză a comportamentului său.
În studiile antreprenoriatului studențesc, diverse modele comportamentale au început să fie utilizate
și testate pe scară largă, dintre care teoria comportamentului planificat [Azjen, 1991] și modelul
evenimentului antreprenorial [Shapero, Sokol, 1982] sunt cel mai adesea utilizate în studiile
intențiilor antreprenoriale ale studenților. Intenția este un concept central al antreprenoriatului și
joacă un rol important în explicarea comportamentului antreprenorial [Bird, 1988]. Modelele de
intenții antreprenoriale au fost urmate de conceptual

Națiunea de intenții antreprenoriale a studenților. Folosind diverse modele comportamentale,

cercetătorii au încercat să studieze și să prezică intențiile antreprenoriale și comportamentul real al
individului.

Dezvoltarea teoriei comportamentului planificat s-a dezvoltat mult în studiul intențiilor

antreprenoriale ale studenților (a se vedea, de exemplu, [Kolvereid, 1996b; Tkachev, Kolvereid,
1999; Zellweger și colab., 2011; Tegtmeier, 2012; Lin et al., 2013; Schlaegel, Koenig, 2014]).
9
Cercetătorii au încercat să prezice intențiile studenților de a deveni antreprenori folosind teoria
modelelor. Astfel, primele studii ale modelului de intenții antreprenoriale au fost dedicate studierii
rolului teoriei comportamentului planificat în explicarea alegerii de ocupație a elevilor [Kolvereid,
1996b; Tkachev, Kolvereid, 1999]. În plus, puterea explicativă a teoriei comportamentului planificat
a fost comparată cu puterea explicativă a caracteristicilor socio-demografice ale individului, care
poate servi și ca premise pentru intențiile antreprenoriale. Rezultatele studiilor au dovedit
aplicabilitatea teoriei comportamentului planificat în explicarea intențiilor antreprenoriale ale
studenților [Kolvereid, 1996b; Tkachev, Kolvereid, 1999]. În același timp, rolul caracteristicilor
socio-demografice în explicarea intențiilor antreprenoriale a fost retrogradat. S-a demonstrat că
intențiile elevilor de a alege un fel de activitate pot fi explicate în primul rând prin teoria
comportamentului planificat, și nu prin caracteristicile demografice ale individului [Tkachev,
Kolvereid, 1999]. Caracteristicile demografice pot fi legate indirect de intențiile antreprenoriale ale
elevilor prin atitudinea lor față de comportament, normele subiective și controlul perceput asupra
comportamentului [Kolvereid, 1996b].

Studiile anterioare au arătat că toate componentele teoriei comportamentului planificat sunt legate
pozitiv de intențiile antreprenoriale ale studenților [Tegtmeier, 2012]. Atitudinea față de
comportamentul antreprenorial [Kumara, 2012; Phan și colab., 2002], nivelul controlului
comportamentului perceput [Zellweger et al., 2011; Lin et al., 2013] și normele subiective explică în
mare măsură intențiile studentului de a deveni antreprenor [Tegtmeier, 2012].

Un alt model care este utilizat pe scară largă în explicarea intențiilor antreprenoriale a studenților
este modelul evenimentului antreprenorial [Shapero, Sokol, 1982], care a fost confirmat într-o serie
de studii (a se vedea, de exemplu, [Krueger, 1993; Krueger et al., 2000; Devonish et al., 2000). ,
2010; Schlaegel, Koenig, 2014]). Studiile anterioare au arătat că „oportunitatea” și „dezirabilitatea”
comportamentului antreprenorial [Segal et al., 2005] și predispoziția la acțiune sunt pozitive legate
de intențiile antreprenoriale ale studenților [Krueger, 1993]. În același timp, toate componentele
modelului unui eveniment antreprenorial nu trebuie să apară la un nivel ridicat pentru a duce la
intenții antreprenoriale, iar un nivel ridicat al unei singure componente poate fi de asemenea
suficient pentru a crește nivelul intențiilor de a deveni antreprenor [Fitzsimmons, Douglas, 2011].

10
Abordare contextuală

O abordare contextuală a intențiilor antreprenoriale ale studenților este caracterizată printr-o mutare
în domeniile de cercetare de la studierea comportamentului individual la studierea rolului
contextului extern și al cercetării comparative. O trăsătură caracteristică a celei de-a treia abordări a
studiului intențiilor antreprenoriale este studiul mediului extern și testarea modelelor de
comportament antreprenorial în diferite țări. Intențiile antreprenoriale sunt în mare măsură
determinate de caracteristicile mediului extern. Modelele de intenții antreprenoriale nu sunt
universale pentru toate țările, prin urmare, atunci când analizăm comportamentul antreprenorial, este
important să se țină seama de diverși factori contextuali care afectează formarea intențiilor
antreprenoriale ale studenților. Studiile anterioare au arătat că diferența de intenții antreprenoriale se
datorează în mare măsură modului în care este perceput mediul antreprenorial, care poate contribui
și inhiba intențiile antreprenoriale [Hisrich, 1990].

Unul dintre primele studii privind rolul mediului extern în formarea intențiilor antreprenoriale a
studenților este studiul influenței familiei și a experienței sale antreprenoriale asupra intențiilor
individului de a deveni un adept al afacerii familiale [Stavrou, 1999; Laspita și colab., 2012; Chlosta
și colab., 2012]. Rezultatele studiilor au arătat că antreprenorii ai căror părinți au fost și antreprenori
devin mai des antreprenori. Persoanele care au fost implicate în afaceri de familie au mai multe
șanse să continue activitățile antreprenoriale ale părinților sau să înceapă propriile afaceri [Chlosta et
al., 2012]. În același timp, sa arătat că intențiile antreprenoriale ale studenților ai căror părinți dețin o
firmă mare sunt mai mari decât intențiile antreprenoriale ale elevilor ai căror părinți conduc o
afacere mică [Stavrou, 1999]. Autorii unui alt studiu, bazat pe un sondaj asupra a peste 40.000 de
studenți din 15 țări, au studiat familiile antreprenoriale și modul în care intențiile antreprenoriale
sunt transmise în cadrul unei familii din generație în generație [Laspita et al., 2012]. Studiul a arătat
că generația mai în vârstă joacă un rol important în transferul intențiilor antreprenoriale de la părinți
la copii, având un efect indirect asupra intențiilor copiilor de a deveni antreprenori.

Studiul mediului universitar și educația antreprenorială acordă multă atenție studiilor de factori
externi în formarea intențiilor antreprenoriale ale studenților. Educația antreprenorială este
considerată o condiție necesară pentru dezvoltarea economică și un instrument pentru crearea de
locuri de muncă. Programele antreprenoriale au ca scop dobândirea de cunoștințe și dezvoltarea
abilităților necesare activității antreprenoriale [Markman, 2007]. Multe studii au arătat că
antreprenorial
11
educația ajută la formarea gândirii antreprenoriale și a competențelor și este pozitiv legată de
intențiile și succesul antreprenorilor (a se vedea, de exemplu, [Peterman, Kennedy, 2003; Souitaris
și colab., 2007; Sánchez, 2013; Martin și colab., 2013; Bae et al., 2014; Fayolle, Gailly, 2015]).
Educația antreprenorială ajută la crearea unei atitudini pozitive a studenților față de munca
independentă [Athayde, 2009; Fretschner, Weber, 2013], având astfel un efect indirect asupra
intențiilor antreprenoriale [Pfeifer et al., 2014]. Instituțiile de învățământ oferă elevilor cunoștințele
și abilitățile necesare activității antreprenoriale, o înțelegere a modului de a-și organiza afacerea și
oferă, de asemenea, oportunități de activitate antreprenorială și acces la resursele necesare. S-a
constatat, de asemenea, că relația pozitivă dintre programele antreprenoriale și intențiile
antreprenoriale este mai puternică pentru femei decât pentru bărbați [Wilson și colab., 2007].

În studierea rolului educației antreprenoriale în modelarea intențiilor antreprenoriale, cercetătorii au

comparat diferite tipuri de programe antreprenoriale și metode de predare [Karimi et al., 2014;
Piperopoulos, Dimov, 2014; Walter, Dohse, 2012]. În special, sa arătat că condițiile preliminare
pentru formarea activității antreprenoriale a studenților sunt metode active de predare a
antreprenoriatului [Walter, Dohse, 2012] și cursuri de pregătire practică [Piperopoulos, Dimov,
2014]. În plus, cursurile de formare electivă joacă un rol mai mare în conturarea intențiilor
antreprenoriale decât programele antreprenoriale obligatorii [Karimi et al., 2014].

Analiza

Analiza principalelor abordări ale intențiilor antreprenoriale ale studenților arată că dezvoltarea
conceptului de intenții antreprenoriale a avut loc în mai multe etape. În prima etapă, atenția
principală a fost acordată studiului personalității antreprenorului și a trăsăturilor individuale ale
acestuia. Studiile despre intențiile antreprenoriale ale studenților au început prin examinarea alegerii
profesiei și evidențierea caracteristicilor antreprenoriatului, spre deosebire de angajarea într-o
organizație [Brenner et al., 1991; Kolvereid, 1996a]. S-a demonstrat că cariera unui antreprenor este
caracterizată de independență, inovație și autorealizare [Kolvereid, 1996a]. Studiile moderne ale
abordării personalității examinează rolul trăsăturilor psihologice ale unui individ [Ilouga et al., 2014]
și a proceselor cognitive [Urban, 2012] în formarea intențiilor antreprenoriale ale studenților,
precum și a caracteristicilor inerente diverselor tipuri de intenții antreprenoriale, de exemplu, intenții
și intenții orientate spre creștere. orientat spre independență [Douglas, 2013].

12
Dezvoltarea ulterioară a conceptului de intenții antreprenoriale a studenților în a doua etapă este
caracterizată de o mutare în concentrarea cercetării de la studierea personalității antreprenorului,
caracteristicile sale socio-demografice și psihologice la studiul diferitelor modele comportamentale
[Kolvereid, 1996b; Krueger și colab., 2000]. Studiile efectuate ca parte a unei abordări
comportamentale au arătat că modelele de intenții antreprenoriale sunt mai capabile să explice și să
prevadă comportamentul antreprenorial decât caracteristicile socio-demografice ale unui individ
[Tkachev, Kolvereid, 1999]. Studiile suplimentare despre intențiile antreprenoriale ale studenților
includ studierea diverșilor factori care pot media relația dintre caracteristicile comportamentale și
intențiile elevilor de a deschide o afacere nouă [De Clercq et al., 2013].

Începutul celei de-a treia etape în dezvoltarea conceptului de intenții antreprenoriale ale studenților a
fost stabilit prin mutarea focusului cercetării de la studierea modelelor comportamentale la studierea
diverselor caracteristici ale mediului extern care pot ajuta și împiedica dezvoltarea intențiilor
antreprenoriale. Un studiu al intențiilor antreprenoriale în diferite contexte arată că condițiile de
mediu explică mai bine diferențele de intenții comportamentale între indivizi decât studierea numai
a aspectelor interne asociate cu caracteristicile individuale ale unei persoane sau comportamentul ei.
Experiență antreprenorială de familie [Chlosta et al., 2012], educație antreprenorială și mediul
universitar antreprenorial [Bae et al., 2014; Pfeifer și colab., 2014]. În plus, factorii de formare a
intențiilor antreprenoriale la nivel de țară, inclusiv contextele economice, sociale și culturale, pot
explica, de asemenea, schimbările în intențiile elevilor de a deveni antreprenori [Nabi, Linân, 2013;
Siu, Lo, 2013].

Analiza studiilor arată că, în prezent, se dezvoltă o abordare contextuală a studiului intențiilor
antreprenoriale ale studenților și deschide noi oportunități de cercetare ulterioară în acest domeniu.

Concluzie

În această lucrare, se realizează o analiză a principalelor studii privind intențiile antreprenoriale ale
studenților publicate în reviste de conducere despre antreprenoriat și întreprinderi mici pentru
perioada 1991-2015. Scopul acestui studiu a fost sistematizarea lucrărilor anterioare în domeniul
intențiilor antreprenoriale ale studenților și evidențierea principalelor abordări ale cercetării lor. Ca
urmare a analizei publicațiilor, au fost identificate trei abordări principale ale studiului intențiilor
antreprenoriale ale elevilor: personale, comportamentale și contextuale.
13
O caracteristică distinctivă a acestui studiu este combinația dintre studiile intențiilor antreprenoriale
și antreprenoriatul studenților și, prin urmare, studiul intențiilor antreprenoriale ale studenților, care
stabilește vectorul pentru acest studiu. Alegerea acestei direcții se datorează faptului că intențiile
antreprenoriale sunt formate mai des la persoanele la o vârstă mai fragedă [Verkhovskaya și alții,
2013] și ne permit să prezicem un comportament antreprenorial real [Armitage, Conner, 2001].
Contribuția teoretică a acestui studiu este generalizarea și sistematizarea studiilor anterioare ale
intențiilor antreprenoriale ale studenților și evidențierea principalelor abordări ale studiului lor. În
plus, analiza abordărilor identificate a făcut posibilă urmărirea dezvoltării conceptului de intenții
antreprenoriale ale studenților, de la studierea trăsăturilor individuale ale unui antreprenor și
comportamentul acestuia, până la studierea mediului extern și efectuarea de studii comparative între
țări.

Ca direcții viitoare pentru cercetarea intențiilor antreprenoriale ale studenților, se poate propune
luarea în considerare a diferitor factori externi în modelarea intențiilor elevilor de a deveni
antreprenori. De exemplu, studierea contextelor instituționale, politice și socioculturale poate duce la
o mai bună înțelegere a condițiilor și condițiilor externe pentru formarea intențiilor antreprenoriale și
a antreprenoriatului studențesc. De asemenea, studii comparative și longitudinale vor extinde
înțelegerea conceptului de intenții antreprenoriale ale studenților, îi vor lua în considerare pe termen
lung și vor dezvolta recomandări practice.

Referințe

1. Bystrova Yu. E., Shirokova GV. Ce știm despre firmele antreprenoriale tinere? Definiții,
caracteristici și factori care influențează creșterea lor // Concurența modernă. 2014. Volumul 8. nr. 6
(48). S. 69-101.

2. Verkhovskaya O. R., Dorokhina M. V., Sergeeva A. V. Raport național. Monitorizarea globală a

antreprenoriatului. Rusia 2013. URL: http: //www.gsom.spbu. com / images / cms / data / facultate /
gem_2013_final20_all.pdf

3. Tsukanova T. V. Întreprinderile mici și mijlocii ruse: un ghid pentru piața internațională //

Concurența modernă. 2014. Volumul 8. nr. 2 (44). S. 60-76.

14
4. Abebe M. A. Predictii sociali și instituționali ai carierei antreprenoriale Intenție: dovezi de la
adulți hispanici din S.U./ Journal of Enterprising Culture. 2012. Vol. 20. Nu. 1. P. 1-23.

5. Ajzen I. Teoria comportamentului planificat // Comportamentul organizațional și procesele de

decizie umană. 1991. Vol. 50. Nu. 2. R. 179-211.

6. Armitage C, Conner M. Eficacitatea teoriei comportamentului planificat: o revizuire meta-

analitică // British Journal of Social Psychology. 2001. Vol. 40. Nu. 4. R. 471-499.

7. Athayde R. Măsurarea potențialului de întreprindere la tineri // Antreprenoriat: teorie și practică.

2009. Vol. 33. Nu. 2. R. 481-500.

8. Bae T. J., Qian S., Miao C., Fiet J. O. Relația dintre educația antreprenorială și intențiile
antreprenoriale: o revizuire meta-analitică // Antreprenoriat: teorie și practică. 2014. Vol. 38. Nu. 2.
R. 217-254.

9. Bird B. J. Implementarea ideilor antreprenoriale: cazul pentru intenții // Academy of Management

Review. 1988. Vol. 13. Nu. 3. R. 442-453.

10. Hmieleski K. M., Corbett A. C. Proclivitatea pentru improvizație ca predictor al intențiilor

antreprenoriale // Journal de Management al Întreprinderilor Mici. 2006. Vol. 44. Nu. 1. P. 45-63.

11. Ilouga N. S., Mouloungni N. A, Sahut J. Intenție antreprenorială și alegeri în carieră: rolul
voliției // Small Business Economics. 2014. Vol. 42. Nu. 4. P. 717-728.

12. Karimi S, Biemans J. A, Lans T, Chizari M, Mulder M. Impactul educației antreprenoriale: un

studiu al intențiilor antreprenoriale ale studenților iranieni și identificarea oportunității // Journal of
Small Business Management. 2014. DOI: 10.1111 / jsbm. 12137.

13. Kickul J., Gundry L. K, Barbosa S. D, Whitcanack L. Intuție versus analiză? Testarea modelelor
diferențiale ale stilului cognitiv asupra autoeficienței antreprenoriale și a procesului de creare a
noului antreprenor // Antreprenoriat: teorie și practică. 2009. Vol. 33. Nu. 2. P. 439-453.

15
 3. Studiu de Caz Nr.1 :Studiul compor
tamentului de antreprenoriat în rândul absolvenţilor de învăţământ superior
din 13 ţări europene

Rezumat. Lucrarea de faţă investighează procesul tranziţiei de la şcoală la muncă a

absolvenţilor de studii superioare din ţările europene. Analizând baza de date REFLEX
care include informaţii despre primele locuri de muncă ale unui eşantion reprezentativ
de absolvenţi de învăţământ superior (ISCED 5), autorii studiază incidenţa şi
caracteristicile comportamentului de antreprenoriat în rândul tinerilor. De asemenea,
lucrarea analizează factorii educaţionali, instituţionali şi personali care influenţează
antreprenoriatul. Rezultatele obţinute pot sta la baza dezvoltării viitoarelor politici şi

16
programe de încurajare a comportamentului de antreprenoriat, în special pentru tinerii
cu studii superioare.

- Obiectivul lucrării este investigarea incidenței antreprenoriatului în rândul absolvenților de

învățământ superior și a factorilor săi modelatori. Analiza utilizează date privind cariera
absolvenților de învățământ superior obținute printr-o anchetă sociologică de mari dimensiuni
desfășurată în 13 țări europene (Portugalia, Spania, Italia, Franța, Austria, Germania, Olanda,
Belgia, Marea Britanie, Norvegia, Finlanda, Estonia și Republica Cehă) după o metodologie
comună. Eșantionul reprezentativ la nivel național cuprinde absolvenți ISCED 5 care și-au
finalizat studiile în anul academic 1999/2000. Ancheta face parte din proiectul REFLEX
finanțat prin FP6 (”The Flexible Professional in the Knowledge Society New Demands on
Higher Education in Europe”). Datele au fost colectate în anul 2005 prin intermediul unui
chestionar on-line, absolvenții oferind informații cu privire la experiențele lor pe piața muncii.
Numărul total de respondenți a fost de 31.846.

Tabelul 1
Distribuția eșantionului de absolvenți, pe țări

17
Prezentarea rezultatelor
În total, 10,3% dintre absolvenții investigați nu lucrau la cinci ani de la terminarea studiilor
universitare. Franța, Italia, Finlanda și Spania înregistrează cea mai mare pondere de
absolvenți care nu lucrează. 81,9% dintre absolvenți ocupă un singur loc de muncă, în vreme
ce 7,8% dintre aceștia dețin două sau mai multe locuri de muncă. Cea mai mare pondere a
absolvenților care au mai multe slujbe se regăsește în Estonia, Austria și Portugalia. Trebuie
remarcat cazul Norvegiei, care este caracterizată de cea mai redusă incidență a absolvenților
neocupați și de cea mai mare pondere a celor care lucrează la mai multe locuri de muncă.

Tabelul
Distribuția absolvenților, după participarea pe piața muncii (%) 2

18
11,4% dintre absolvenții investigați au devenit antreprenori după cinci ani de la momentul
ieșirii din sistemul de educație. Incidența antreprenoriatului este mai ridicată în Italia, unde
aproape un sfert dintre respondenți se încadrează în această categorie. De asemenea,
Portugalia, Austria și Republica Cehă înregistrează ponderi mai ridicate de antreprenori, în
vreme ce Marea Britanie obține cea mai mică pondere de antreprenori printre absolvenții de
studii superioare.

Distribuția absolvenților, după tipul ocupării

(%) Tabelul 3

Pentru a explica comportamentul de antreprenoriat, am aplicat o regresie logistică binomială

asupra variabilei „statut de antreprenor” care ia valoarea 1 pentru absolvenții care au devenit
antreprenori și 0 pentru ceilalți. Modelul 1 identifică numeroși predictori semnificativi din
categoria factorilor de context și personali. Cu privire la țara de origine, se observă că
absolvenții din Italia au șanse mai mari de a fi antreprenori, în vreme ce majoritatea celorlalte
țări obțin probabilități mai mici (comparativ cu Republica Cehă). De asemenea, domeniul de
studii influențează traseele de carieră dat fiind că absolvenții domeniilor științe umaniste și
arte, respectiv agricultură și medicină veterinară au devenit antreprenori într-o măsură mai
mare, iar absolvenții de științe exacte într-o măsură mai mică (comparativ cu domeniul
universitar). În acord cu rezultatele altor studii, absolvenții băieți au un comportament de
antreprenoriat semnificativ mai accentuat față de femei. În plus, variabila vârstă are un impact
pozitiv, creșterea în vârstă favorizând apariția comportamentului de antreprenoriat. Pe de altă

19
parte, valorile și atitudinile legate de muncă se numără printre predictorii antrepre-noriatului:
absolvenții care valorizează autonomia în muncă, experimentarea de noi provocări, deținerea
unui statut social ridicat și perspectivele de carieră sunt mai prezenți printre antreprenori, iar
cei care valorizează securitatea locului de muncă, ocazia de a învăța lucruri noi, de a-și
armoniza viața profesională cu familia și de a fi folositori pentru societate sunt mai puțin
prezenți în categoria antreprenorilor. Referitor la sectorul de activitate, absolvenţii care
lucrează în sectorul agricol, construcţii, hoteluri şi restaurante, tranzacţii imobiliare, sănătate şi
alte servicii au şanse semnificativ mai mari de a deveni antreprenori. Cu privire la
caracteristicile mediului economic, rezultatele arată că absolvenţii antreprenori activează în
mai mare măsură în medii economice caracterizate de competiţie ridicată, cerere instabilă (de
bunuri şi servicii) şi care acţionează la nivel local și regional.
Modelul 2 păstrează toate variabilele menţionate anterior, cu excepţia variabilei „ţara de
origine”, care este înlocuită de Indicele de Complexitate Economică (ECI). Indicele de
Complexitate Economică a fost definit de R.Hausmann și C. Hidalgo ca o măsură holistică a
dezvoltării economice a unei ţări şi încearcă să sintetizeze diversitatea capabilităţilor existente
într-o societate. Autorii recomandă folosirea acestui construct nu numai ca și măsură
descriptivă pentru diferitele țări analizate, ci și ca instrument de predicție a dezvoltării
economice viitoare a unei țări, capacitatea de inovare fiind corelată pozitiv cu capabilitățile
existente la nivel național. Utilizând date privind comerțul internațional, autorii au construit o
rețea bipartită care leagă țările de produse pe care le exportă (Hausman și Hidalgo, 2009). Pe
baza acestor variabile a fost calculat Indicele de Complexitate Economică. Lucrarea de față
utilizează valorile ECI la nivel național pentru anul 2005. Rezultatele regresiei arată că există
şanse mai mari ca absolvenţii de studii superioare să devină antreprenori în ţările caracterizate
de valori superioare a ECI.
Modelul 3 înlocuieşte variabila „domeniu de studii” cu variabile care surprind profilul
educaţional al absolvenţilor. Referitor la metodele de predare-învățare de care au beneficiat în
timpul studiilor universitare, se constată că absolvenţii care au beneficiat de metode de predare
precum realizarea de proiecte, rezolvarea de probleme şi prezentarea unor comunicări orale au
şanse semnificativ mai mari de a deveni antreprenori, în vreme ce metodele tradiționale reduc
șansele de antreprenoriat. Participarea în organizaţii voluntare şi studenţeşti sporeşte spiritul
întreprinzător. Analizând competențele deținute (autoevaluate), rezultatele arată că absolvenţii
care deţin competenţe de negociere, de lucru sub stres, de a profita de noile oportunităţi, de

20
identificare de soluţii, de promovare a produselor/serviciilor şi cunoașterea limbilor străine se
asociază cu un comportament antreprenorial mai accentuat. De asemenea, creşterea numărului
de ore de studiu pe săptămână se asociază cu probabilitate uşor mai accentuată de
antreprenoriat.

Concluzii

Studiul de față cercetează incidența antreprenoriatului în rândul absolvenților de studii

superioare la cinci ani de la părăsirea sistemului de educație. Analizând date de anchetă, au
fost identificați cei mai importanți factori care modelează comportamentul antreprenorial al
populației observate. Așadar, concluziile cheie ale studiului sunt următoarele:
§ 11,4% dintre absolvenţii de studii superioare au devenit antreprenori la cinci ani
după terminarea studiilor;

§ Italia, Portugalia, Republica Cehă şi Austria înregistrează cea mai ridicată

tendinţă a absolvenţilor de a deveni antreprenori;

§ Nivelul şi complexitatea dezvoltării economice la nivel naţional influenţează

antreprenoriatul în rândul tinerilor;

§ Factori personali precum sexul, vârsta, valorile şi atitudinile faţă de muncă

modelează comportamentul de antreprenoriat al tinerilor;

§ Profilul educaţional al absolvenţilor influenţează şansele acestora de a deveni

antreprenori, în special metodele de predare utilizate, numărul de ani de
educaţie şi competenţele dobândite.

Bibliografie

Chigunta, F. (2002). “Youth Entrepreneurship: Meeting the Key Challenges”, European Youth
Forum Position Paper on Youth Entrepreneurship
Gartner, W. B., Baker T. (2010). “A Plausible History and exploration of Stevenson’s
definition of entrepreneurship”, Frontiers of Entrepreneurship Research, 30, 4, p. 2
Hausmann, R., Hidalgo, C.A. et al. (2011). The Atlas of Economic Complexity, Cambridge MA:
Puritan Press. ISBN 0615546625

21
Hidalgo, C. A., Hausmann R. (2009). The Building Block of Economic Complexity, PNAS 106
(106(26)), pp. 10570-10575
Schoof, U. (2006). “Stimulating Youth Entrepreneurship: Barriers and incentives to enterprise
start-ups by young people”, International Labour Office

4. Studiu de Caz Nr.2: Intenția antreprenorială a studenților: cazul unei

universități de tehnologie din Africa de Sud

Introducere

Angajarea în activitatea antreprenorială este considerată una dintre modalitățile de a deveni

independent. Deveniți angajați independenți este privit ca un mijloc de a vă susține pe sine și, prin
urmare, de a oferi un venit pentru ceilalți prin angajarea celor cu capacitatea de a adăuga valoare
afacerii. Ceea ce precede este în parte despre antreprenoriat. După cum raportează Global

22
Entrepreneurship Monitor (GEM, 2014), majoritatea țărilor africane sub-sahariene (în special cele
caracterizate drept economii determinate de factor) au înregistrat în ultimii timp o activitate
antreprenorială totală relativ impresionantă (TEA). Din păcate, Africa de Sud este exclusă din
această listă, în mare parte din cauza faptului că amploarea angajamentului antreprenorial în Africa
de Sud este considerată a fi foarte scăzută (a se vedea tabelul 1). Motivele acestui lucru sunt legate
de problemele de capital insuficient, capacitatea slabă de gestionare a afacerilor și o lipsă generală
de sprijin infrastructural (Gwija et al., 2014). Referindu-ne la problema acumulării slabe de
gestionare a afacerilor, la fel ca și alte competențe, sa susținut că educația este necesară. Cu toate
acestea, dacă intervenția educației, în acest caz specifică antreprenoriatului este de a da rezultate
rezonabile, atunci o cunoaștere prealabilă a stării / naturii intențiilor antreprenoriale ale studenților
va fi critică. Poate că, în foarte puține țări, această nevoie este mai amplificată decât în Africa de
Sud, după cum a dezvăluit rapoartele Monitorului antreprenorial global (GEM), activitatea
antreprenorială este destul de scăzută pe întregul spectru (vezi Tabelul 1).

Tabelul 1. Etapele activității antreprenoriale în economiile GEM în 2014; pe regiune geografică (% din populație în
vârstă de 18-64 ani)

Activitate
Noua rată de Rata de
Rata de antreprenorial Întreruperea
proprietate a proprietate
Regiuni și economii antreprenori ă în stadii întreprinderilo
întreprinderi comercial
at născută incipiente r (% din TEA)
i ă stabilită
(TEA)

Africa Angola 9.5 12.4 21.5 6.5 15.1

23
 Botswana 23.1 11.1 32.8 5.0 15.1

Burkina Faso 12.7 9.7 21.7 17.7 10.8

Cameroon 26.4 13.7 37.4 11.5 17.7

South Africa 3.9 3.2 7.0 2.7 3.9

Uganda 8.9 28.1 35.5 35.9 21.2

Average
14.1 13.0 26.0 13.2 14.0
(unweighted)

Sursa: Raportul monitorizării antreprenoriatului global. 2014. p. 34 (adaptat)

Cu siguranță, educația antreprenorială nu este singurul factor care stimulează intenția de

antreprenoriat. Există și alții. Acestea includ factori culturali (Comisia Europeană, 2012); o serie de
probleme legate de infrastructură și socioeconomie (Matlay, 2005), precum și personalitatea
generală a individului (Ciavarella și colab., 2004). Caracteristicile culturale și modul în care acestea
au impact asupra locului de muncă și al angajamentului antreprenorial au fost mult timp în centrul
atenției pentru mai multe studii.5 Denumitorul comun al acestor studii este faptul că cultura
localității uneia are o influență semnificativă asupra viziunii asupra lumii. În esență, anumite
comunități sunt cunoscute pentru a explora oportunitățile și sunt mai mult determinate să atingă
obiective decât altele. Aceasta pare a fi premisa pe care s-a susținut că contextul cultural al unei
persoane poate influența intenția sa de a deveni antreprenorial (Liñán și Chen, 2009). De aici rezultă
probabilitatea ca o „persoană mai inspirată” să se intereseze pentru o activitate antreprenorială care
poate fi considerată o altă provocare de către o altă persoană. De fapt, Shinnar et al (2012) notează
că este posibil ca o persoană să perceapă obstacolele instituționale, politice, economice și personale
ca insurmontabile și să opteze pentru un loc de muncă stabil, mai degrabă decât să urmeze o carieră
în antreprenoriat.

În timp ce studiile privind intenția antreprenorială au obținut tracțiune în ultimii ani, nu există
dovezi empirice ale statutului său în rândul studenților Universității de Tehnologie (UoT), în special
în Africa de Sud. Semnificația acestui tip de studiu într-un UoT poate fi derivată din scopul UoT-
urilor din Africa de Sud. UoT-urile se așteaptă, printre altele, la „locul de învățare bazat pe practică,
cu scopul de a crea creatori de locuri de muncă și de a rezolva problemele societății” (Gibbon, 2008;
24
Scott, 2005; Asmal, 2002) 6. Este important de menționat că UoT-urile (anterior Technikons) sunt
relativ un fenomen nou în sistemul universitar public din Africa de Sud. Oferă învățare bazată pe
practică în domeniile tehnologiei, precum și diplome și diplome bazate pe vocație în inginerie și
afaceri. Astfel, UOT-urile au un rol fundamental în atenuarea presiunilor sărăciei, inegalității și
șomajului. Cercetările lui Pihie și Akmaliah (2009) au arătat că „este nevoie ca universitățile să-și
îmbunătățească strategiile de predare pentru a îmbunătăți autoeficacitatea antreprenorială și dorința
în rândul studenților de a opta pentru antreprenoriat ca alegere în carieră”. Scopul acestui studiu
este, prin urmare, de a investiga factori legați de intenția antreprenorială a studenților unei
universități de tehnologie din Africa de Sud. În acest scop, studiul pune următoarele întrebări de
cercetare:

Există relații între caracteristicile socio-demografice ale studenților și intenția lor antreprenorială?

Ce „semnificații” leagă studenții de antreprenoriat și dezvoltarea acestuia?

Ce percep studenții drept principalii motivatori și inhibitori ai intenției antreprenoriale?

Există o relație între educația antreprenorială și decizia studenților de a deveni antreprenori?

Este probabil ca înclinațiile antreprenoriale percepute de studenți și „activatorii” să aibă relații cu

intențiile lor antreprenoriale?

Metoda de cercetare și proiectare

Întrebările de cercetare au necesitat răspunsuri individuale și cuantificate din partea studenților; prin
urmare, sondajul prin chestionar a fost un mijloc ideal de obținere a acestor informații (Veal, 2011).
Pentru a obține informații de la 150 de studenți la o universitate sud-africană de tehnologie a fost
folosită o metodă de chestionar structurată completată de respondent7. Eșantionarea la întâmplare
simplă a elevilor a fost făcută în spațiile lor de agrement. Respondenții au fost studenți în cadrul
programelor de afaceri și non-business. Dintre cele 150 de chestionare administrate, 115 chestionare
completate au fost potrivite pentru analiză.

25
Chestionarul a fost conceput pentru a investiga eterogenitățile de răspuns în rândul studenților. Au
fost introduse elemente pentru a investiga „semnificațiile” antreprenoriale, motivațiile, barierele,
intențiile, „influențatorii”, înclinațiile, „activatorii” și profilul studenților. Întrebările au fost stabilite
ca variabile categorice și clasificate, în funcție de tipul de întrebare pus, iar variabilele clasificate au
fost setate mai ales pe o scară Likert în 5 puncte. Scara a variat de la 1 (puternic de acord / foarte
pozitiv / foarte probabil / foarte înalt) la 5 (puternic nu sunt de acord / foarte negativ / foarte puțin
probabil / foarte puțin). Profilele elevilor au fost sortate în variabile categorice.

Pentru analiza statistică, software-ul IBM SPSS versiunea 23 (IBM Corporation, 2013) a fost
utilizat. Prima etapă a analizei datelor a folosit statistici descriptive pentru a obține frecvențe
procentuale de răspunsuri. Testele Pearson Chi-square, testele de corelație ale lui Spearman și testele
Mann-Whitney au fost folosite ulterior la a doua etapă a analizei, pentru a dezvălui relațiile dintre
variabile pentru a răspunde la întrebările de cercetare. Testul Pearson Chi-square a fost utilizat
pentru a verifica relațiile dintre variabilele categorice; Testul de corelație al lui Spearman a fost
utilizat pentru a verifica relațiile dintre variabilele clasate; și testul Mann-Whitney a fost utilizat
pentru a explora relațiile dintre variabilele categorice și clasificate (Veal, 2011). Toate testele
statistice au fost făcute la un interval de încredere de 95%.

2.1 Rezultate si discutii

2.1.1 Profilul respondenților și intenția antreprenorială

Tabelul 2 de mai jos prezintă profilul participanților, precum și răspunsurile acestora la elementele
din chestionar care au abordat intenția antreprenorială. Raportarea profilului participanților este în
conformitate cu prima întrebare de cercetare care a fost: Există relații între caracteristicile socio-
demografice ale studenților și intenția lor antreprenorială?

Tabelul 2. Profilul respondenților (n = 115)

Variabile Categorie Frecvență (%)

< 21 25.7
Grupă de vârstă 21-24 63.7
> 24 10.6

26
 Masculin 38.1
Gen
Femenin 61.9

Black South African 32.1

Coloured South African 30.3

Indian South African 2.8

Grup cultural
White South African 20.2

Black Immigrant 10.0

Other Immigrant 4.6

Diploma nationala 80.6

Nivel de studiu Bacalaureat 15.0

Studii de masterat 4.4

Antreprenoriat și afaceri 38.3

Disciplina de studiu
Non-Business 61.7

Ați urmat vreun curs specific Da 50.4

antreprenoriatului? Nu 49.6

61.4
2014 - 2015
Anul preconizat de absolvire 2016 - 2017 37.7
2018 - 2019
0.9

Înalt sau foarte mare 47.4

Nivelul societății de încurajare
Nici înalt, nici scăzut 38.5
a spiritului antreprenorial
Scăzut sau foarte scăzut 14.1

Nivelul de toleranță Scăzut sau foarte scăzut 26.3

antreprenorial al societății
Nici înalt, nici scăzut 51.0

27
 Înalt sau foarte mare 22.7

Da 62.7
Intenție antreprenorială în
Nu 24.5
timpul studiului
Nu stiu 12.8

Da 53.1
Intenție antreprenorială imediat
Nu 28.1
după absolvire
Nu stiu 18.8

Da 55.4
Intenție antreprenorială mult
Nu 32.6
timp după absolvire
Nu stiu 12.0

Respondenții care au început o Da 39.8

nouă activitate în timpul
studiilor Nu 60.2

Da 73.6
Experiență de muncă
Nu 26.4

Membru de familie care deține Da 67.9

o afacere Nu 32.1

Două întrebări au fost puse în chestionar pentru a determina o intenție antreprenorială clară: a.
„Doriți să vă începeți în cele din urmă propria afacere sau să deveniți angajați pe cont propriu? („În
timpul studiilor, imediat după absolvire sau mult timp după absolvire”); și b. „În timp ce studiați, ați
început o nouă aventură, o organizație sau o afacere?”. Răspunsurile elevilor la aceste întrebări sunt,
de asemenea, prezentate în tabelul 2. Rezultatele dezvăluie nicio relație semnificativă statistic între
intenția antreprenorială a elevilor și variabilele socio-demografice. Acest rezultat al cercetării susține
constatarea lui Mohd et al (2015) și Mat et al (2015) că nu există o relație semnificativă între mediul
de afaceri al familiei și sexul studenților, pe de o parte, și EI, pe de altă parte. Cu toate acestea, acest
lucru nu este în conformitate cu concluziile Zhang și colab. (2014) care au declarat că bărbații au EI
mai mare decât femelele.

28
De asemenea, respondenții au indicat alegerea mărimii sau sectorului de afaceri pentru avansarea în
carieră. Aproximativ 57% dintre ei preferă o companie mare, aproximativ 35% dintre ei preferă o
companie mică sau medie, în timp ce aproximativ 12% dintre respondenți preferă să lucreze în
sectorul public, iar aproximativ 5% preferă să își dezvolte cariera într-o sectorul non-profit. Sud-
africanii negri și alți studenți negri preferă companiile mari (Chi-pătrat, p = 0,009), în timp ce sud-
africanii colorați și albi preferă companiile mici sau mijlocii pentru avansarea în carieră (Chi-square,
p = 0,014).

Rezultatele indică, de asemenea, că respondenții grupului de vârstă 21 - 24 de ani au mai multă

experiență de muncă (Chi-pătrat, p = 0,018) decât alte grupe de vârstă. Cei care se așteaptă să
finalizeze în 2016-2017, de asemenea, au indicat că au mai multă experiență de muncă (Chi-square,
p = 0,001) decât cei care intenționează să absolve în alți ani. Cei care se așteaptă să finalizeze în
2014 - 2015 și 2016 - 2017 au fost mai pozitivi, că experiența de muncă și-a influențat intenția de a
începe o carieră antreprenorială (Chi-square, p = 0.000) decât cei care intenționează să absolve în
alți ani. Studenții sud-africani colorați și albi sunt mai înclinați să înceapă o nouă aventura în timpul
studiilor, decât alte grupuri culturale (Chi-square, p = 0.05). Sud-africanii negri și alți studenți negri
recunoscuți să aibă experiență de muncă (Chi-pătrat, p = 0.008) decât alte grupuri culturale.
Studenții din Africa de Sud din cadrul eșantionului au indicat că au membri ai familiei care dețin o
afacere decât alte grupuri culturale (Chi-square, p = 0.004). De asemenea, respondenții au fost
întrebați dacă ar putea primi ajutor financiar din partea membrilor familiei dacă au nevoie de ajutor.
Aproximativ 27% dintre respondenți au declarat că este „foarte probabil”, aproximativ 37% dintre
aceștia au declarat că este „probabil”, aproximativ 17% dintre ei au fost neutri, afirmând „nici
probabil, nici puțin probabil”, aproximativ 9% dintre ei au declarat că este „puțin probabil”, iar 11%
dintre aceștia au declarat acest lucru „foarte puțin probabil”.

2.1.2. Semnificațiile acordate antreprenoriatului și factorilor care influențează dezvoltarea

acestuia

Pentru a răspunde la întrebarea 2 a cercetării: ce „semnificații” leagă studenții la antreprenoriat și la

dezvoltarea acestuia? Tabelul 3 de mai jos indică procentul de acord al elevilor la diferite întrebări
formulate de acest studiu pentru a stabili „sensurile” pe care le au de antreprenoriat.

Tabelul 3. Procentul asocierii „semnificațiilor” de antreprenoriat a respondenților (n = 115)

Declarații de „semnificații” ale Procentul acordului

29
 antreprenoriatului

Crearea unei afaceri proprii 74.1

Lansarea și dezvoltarea unui proiect sau a unei

34.8
activități

Organizarea și administrarea propriei afaceri 48.2

Asumarea riscurilor 50.0

Crearea unei asociații non-profit sau a unei

14.3
cooperative

Creșterea capitalului și a averii 36.0

Dezvoltarea unui produs sau serviciu nou 43.8

Un antreprenor este un bărbat sau o femeie de

acțiune pentru care cunoștințele reprezintă o 24.1
preocupare secundară

Un antreprenor este un inventator 50.0

Banii sunt singurul lucru de care are nevoie un

7.1
antreprenor

Din cele de mai sus, majoritatea studenților consideră antreprenoriatul ca o creare a propriei afaceri,
iar jumătate din eșantionul de studenți consideră antreprenorii ca inventatori și ca un proces încărcat
de riscuri. În esență, noțiunea de intenție antreprenorială este legată de dorința de a deține o afacere
sau de a deveni independent (Thompson, 2009).

Tabelul 4 de mai jos arată procentul de acord al studenților la diferite întrebări puse de acest studiu
pentru a stabili percepțiile lor asupra factorilor care influențează dezvoltarea antreprenoriatului în
economia mondială.

Tabelul 4. Factorii care influențează dezvoltarea antreprenoriatului în economia mondială (n = 115)

Declaraţii Procentul acordului

Caracteristicile oamenilor (potențiali

48.2
antreprenori)

Situația politică (sistem politic, ideologii etc.) 39.3

30
Condițiile economice (nivelul inflației, sistemul
48.2
fiscal, starea economiei etc.)

Sistemul educațional (disponibilitatea cursurilor

50.0
adecvate, recunoașterea creativității etc.)

Un climat pozitiv pentru inovație în companii și

instituții, acces facil la resurse, sisteme 37.5
motivaționale etc.

Un sistem de asistență (îndrumare, consiliere,

42.9
asistență personalizată, sponsorizare etc.)

Printre alți factori, elevii percep sistemul educațional, caracteristicile oamenilor și condițiile
economice ca fiind cei mai importanți factori care influențează dezvoltarea antreprenoriatului în
economia mondială. Rezultatele cercetărilor din Hattab (2014), Solesvik et al (2014) și Zhang et al
(2014) sugerează că educația antreprenorială este foarte importantă pentru EI. Eresia-Eke și Gunda
(2015) consideră că aspectul actual al peisajului socio-economic global sugerează că succesul
economic național, în special în Africa, tinde să fie dictat de amploarea activității antreprenoriale.
Economiile trebuie să fie antreprenoriale (Amos și Alex, 2014) și acest lucru este posibil numai prin
apariția unor antreprenori individuali (Gurbuz și Aykol, 2008).

În cadrul acestei cercetări, respondenții cu grupa de vârstă mai mică de 21 de ani, au convenit mai
mult cu afirmația „un sistem de sprijin (consiliere, consiliere, asistență personalizată, sponsorizare,
etc.) ca fiind un factor important care influențează dezvoltarea antreprenoriatului în economia
mondială ( Chi-square, p = 0.035). Cei care se așteaptă să absolvească în 2014 - 2015 au convenit
mai mult decât alții la afirmația „un climat pozitiv pentru inovație în companii și instituții, acces
ușor la resurse, sisteme motivaționale etc.” factor important care influențează dezvoltarea
antreprenoriatului în economia mondială (Chi-square, p = 0.013). Studenții din Africa de Sud Alb au
convenit mai mult ca „sistemul educațional (disponibilitatea cursurilor adecvate, recunoașterea
creativității etc.)” ca fiind un factor important care influențează dezvoltarea antreprenoriatului în
economia mondială, decât alte grupuri culturale (Chi-square, p = 0,033). Studenții sud-africani
colorați și albi au convenit mai mult cu afirmația „a climat pozitiv pentru inovație în companii și
instituții, acces ușor la resurse, sisteme motivaționale etc. ”, ca factor important care influențează

31
dezvoltarea antreprenoriatului în economia mondială, decât alte grupuri culturale (Chi-square, p =
0.028).

2.1.3. Motivații și bariere pentru a deveni antreprenor

În ceea ce privește întrebarea 3, am constatat că aproximativ 52% dintre participanți consideră că

motivațiile pentru antreprenoriat sunt „împliniri personale”, aproximativ 35% o consideră o
modalitate de a deveni „șeful propriu”, 34% o consideră o cale de câștigați bani ”, iar aproximativ
29% consideră că este o modalitate de„ asumare a unei provocări ”. Africani albi, albi și alți studenți
negri au fost mai înclinați să considere antreprenoriatul ca o modalitate de „împlinire personală”
decât respondenții altor grupuri culturale (test Chi-square, p = 0.026).

În ceea ce privește principalele bariere pentru a deveni antreprenor, aproximativ 61% dintre studenții
chestionați consideră „o lipsă de resurse financiare” ca o barieră majoră, în timp ce aproximativ 41%
percep „lipsa de sprijin și asistență”, drept bariere majore. Alte bariere indicate de subiecți includ
„condiții economice nefavorabile” (aproximativ 39%); „Lipsa de oportunități profitabile”
(aproximativ 24%) și aproximativ 13% percep „proceduri complexe pentru crearea și gestionarea
unei afaceri” drept bariere principale. Imigranții negri au convenit mai mult ca „lipsa de sprijin și
asistență” să fie o barieră principală pentru a deveni antreprenor, decât respondenții altor grupuri
culturale (testul Chi-square, p = 0,000).

Potrivit lui Lee și Wong (2004), intenția de a afișa un anumit comportament (EI, de exemplu) este
modelată și afectată de o multitudine de factori precum nevoile, valorile, dorințele, obiceiurile și
credințele. Aceasta este susținută de Ajzen (1991) care se referă la intenția cu variabilele cognitive.
Liñán și Chen (2006) sunt de asemenea de părere că intențiile sunt dictate de factori situaționali.

2.1.4. Inclinații antreprenoriale și activatori

Pentru a răspunde la întrebarea de cercetare 5: este probabil ca elevii să perceapă înclinațiile

antreprenoriale și „activatorii” să aibă relații cu intențiile lor antreprenoriale? Respondenților li s-a
cerut să-și evalueze nivelul de acord la declarațiile de înclinare antreprenorială (tabelul 6) și la
gândirea antreprenorială și declarațiile autorizatorilor (tabelul 7). În esență, noțiunea de intenție
antreprenorială este legată de dorința de a deține o afacere sau de a deveni independent (Thompson,
2009). Această dorință de demarare a afacerii sau de angajare independentă poate fi asociată cu
probleme nelimitate pentru factori individuali și sociali, printre altele. Indiferent de motivele care

32
stau la baza lor, Krueger și Brazeal (1994) susțin că intențiile orientate către antreprenoriat pot fi
considerate precursoare utile ale acțiunii antreprenoriale..

Tabelul 6. Evaluările respondenților în procente de declarații de înclinare antreprenorială (n = 115)

Declaraţii Complet de acord De acord Nesigu Dezacord Tare dezacord

r

Sunt constant în căutarea 59.6 38.5 1.9 0.0 0.0

de noi modalități de a-mi
îmbunătăți viața

Mă simt condus să fac 45.9 35.8 17.4 0.9 0.0

diferența în comunitatea
mea și poate în lume

Am tendința să îi las pe 16.7 34.3 24.0 21.3 3.7

alții să ia inițiativa de a
începe proiecte noi

Oriunde am fost, am fost 18.1 46.7 30.4 3.8 1.0

o forță puternică pentru
schimbări constructive

Îmi place să mă confrunt 38.0 49.1 11.0 1.9 0.0

și să depășesc obstacole
în calea ideilor mele

Nimic nu este mai 70.6 26.6 2.8 0.0 0.0

interesant decât să văd că
ideile mele se transformă
în realitate

Dacă văd ceva ce nu-mi 29.0 48.6 17.7 4.7 0.0

place, îl repar

Indiferent de cote, dacă 37.1 38.1 22.9 1.9 0.0

cred în ceva, o voi face să
se întâmple

Îmi place să fiu campion 34.6 44.9 18.6 1.9 0.0

33
pentru idei chiar și
împotriva opoziției altora

Excelez împotriva 20.4 43.5 30.6 4.6 0.9

opoziției altora

Sunt mereu în căutare de 39.6 47.2 9.4 3.8 0.0

modalități mai bune de a
face lucrurile

Dacă cred într-o idee, 32.7 49.0 17.3 1.0 0.0

niciun obstacol nu mă va
împiedica să o fac

Îmi place să contest status 37.4 38.3 23.4 0.9 0.0

quo-ul

Când am o problemă, o 22.6 53.8 19.8 2.8 1.0

abordez din cap

Mă pricep la 20.4 48.1 30.6 0.9 0.0

transformarea
problemelor în
oportunități

Pot observa o oportunitate 18.7 42.1 30.8 8.4 0.0

bună cu mult înainte ca
alții să poată

Dacă văd pe cineva cu 38.5 52.3 9.2 0.0 0.0

probleme, ajut în orice fel
pot

În general, rezultatele arată că respondenții au fost puternic de acord sau au fost de acord cu
declarațiile înclinațiilor antreprenoriale. Cu toate acestea, transformarea acestor înclinații în realitate
(începerea unei noi afaceri) este o provocare (ca „lipsa resurselor financiare”, „lipsa de sprijin și
asistență” și „condiții economice nefavorabile”, se arată în acest studiu ca fiind majore bariere).

34
Rezultatele arată o corelație pozitivă între afirmația „țara de origine încurajează antreprenoriatul” pe
de o parte și:

„Oriunde am fost, am fost o forță puternică pentru schimbarea constructivă” (corelație, p = 0.013);

„Sunt minunat în transformarea problemelor în oportunități” (corelație, p = 0.012) și

„Dacă văd pe cineva cu probleme, ajut în orice mod pe care îl pot” (corelație, p = 0.026), pe de altă
parte.

Există, de asemenea, corelații pozitive între întrebarea „în ce măsură a influențat experiența ta
profesională intenția ta de a începe o carieră antreprenorială?”, Pe de o parte, și:

„Mă simt condus să fac diferența în comunitatea mea și poate în lume” (corelație, p = 0.043);

„Oriunde am fost, am fost o forță puternică pentru schimbarea constructivă” (corelație, p = 0.014);

„Îmi place să mă confrunt și să depășesc obstacole în calea ideilor mele” (corelație, p = 0.002);

„Excelez împotriva opoziției altora” (corelație, p = 0.022);

„Dacă cred într-o idee, niciun obstacol nu mă va împiedica să o fac” (corelație, p = 0.006) și

„Îmi place să contest status quo-ul” (corelație, p = 0.001), pe de altă parte.

Rezultatele acestui studiu arată relații semnificative statistic între unii dintre înclinațiile
antreprenoriale percepute de studenți și „activatori” pe de o parte, și intenții clare de antreprenoriat
pe de altă parte. Respondenții care au acceptat să-și înceapă propria afacere „în timpul studiilor” au
fost de acord și cu afirmația „dacă cred într-o idee, niciun obstacol nu mă va împiedica să o fac”
(Mann-Whitney, p = 0.039). Respondenții care au acceptat să-și înceapă propria afacere „imediat
după absolvire” au convenit, de asemenea, cu declarația „Pot găsi o oportunitate bună cu mult
înainte ca alții să poată” (Mann-Whitney, p = 0.049). De asemenea, respondenții care au acceptat să-
și înceapă propria afacere „la mult timp după absolvire” au acceptat afirmația „Pot să observ o
oportunitate bună cu mult înainte ca alții să poată” (Mann-Whitney, p = 0.044).

Concluzie

35
Nivelul antreprenorial din Africa de Sud a fost descris de acest studiu ca fiind foarte scăzut. Acest
studiu dezvăluie în continuare nicio relație semnificativă statistic între intenția antreprenorială a
elevilor și variabilele socio-demografice. Majoritatea studenților percep antreprenoriatul ca creând o
afacere proprie, iar jumătate din eșantionul de studenți consideră antreprenorii ca inventatori și
practica antreprenoriatului ca un proces încărcat de riscuri. În mare parte, participanții au sugerat că
principalele lor motivații pentru dorința de a se orienta către antreprenoriat au fost legate de factorii
„împlinirii personale”, „a deveni propriul șef”, „a face bani” și „a face o provocare”. Studiul a
dezvăluit, de asemenea, că principalele bariere în căutarea antreprenoriatului din perspectiva unui
student includ „lipsa resurselor financiare”, „lipsa de sprijin și asistență” și „un climat economic
nefavorabil”. Cu toate acestea, rezultatele acestui studiu arată relații semnificative statistic între unii
dintre înclinațiile antreprenoriale percepute de către studenți și „activatori” pe de o parte, și intenții
clare antreprenoriale pe de altă parte. În orice caz, o parte din rezultatele studiului indică faptul că
educația antreprenorială reprezintă un stimulent semnificativ pentru decizia studenților de a deveni
antreprenori.

Suntem conștienți că obținerea de date de la 150 de studenți ai unei singure universități reprezintă o
provocare în ceea ce privește generalizarea rezultatelor. Cu toate acestea, credem că rezultatele
acestui studiu au implicații puternice nu numai pentru Africa de Sud, ci și pentru țările în curs de
dezvoltare. De exemplu, rezultatele arată că studenții sunt dispuși să devină antreprenori după
studiile lor. Prin urmare, aceasta este un apel către țările în curs de dezvoltare să își concentreze
atenția asupra îmbunătățirii situației economice a țărilor lor, precum și să permită crearea de locuri
de muncă, prin:

-Punerea accentului pe educația antreprenorială și scheme practice de antreprenoriat (cum ar fi

programe de mentorat) pentru a contribui la stimularea dorinței studenților de a deveni antreprenori
și a crește capacitățile de management al afacerilor studenților / absolvenților și înclinația de a crea
locuri de muncă; și

-Largirea sprijinului financiar pentru tinerii care sunt dispuși să devină antreprenori, în special
absolvenții universitari cu studii de antreprenoriat, pentru a contribui la îmbunătățirea accesului la
resurse financiare, sprijin și asistență percepute de studenți ca o barieră pentru a deveni antreprenori.

Referențe
Ajzen, I. (1991). The theory of planned behavior. Organizational Behavior and Human Decision
Processes, Vol. 50, No. 2, pp. 179-211.
36
Amos, A., & Alex, K. (2014). Theory of planned behaviour, contextual elements, demographic
factors and entrepreneurial intentions of students in Kenya. European Journal of Business and
Management, Vol. 6, No.15, pp. 167-175.
Asmal, K. (2002). Transforming and restructuring: a new institutional landscape for higher
education. Available at http://www.dhet.gov.za/Reports%20Doc%20Library/New%20Institutional
%20landscape%20for%20Higher%20Education%20in%20South%20Africa.pdf. [Accessed October
13, 2015.]
Bateman, T.S & Crant, J. M. (1993). The proactive component of organizational behavior: a
measure and correlates. Journal of Organizational Behavior, Vol. 14, No. 2, pp. 103-118.
Bird, B. (1988). Implementing entrepreneurial ideas: the case for intention. Academy of
Management Review, Vol. 13, No. 3, pp. 442-453.
Ciavarella, M. A., Buchholtz, A. L., Riordan, C. M., Gatewood, R. D., & Stokes, G. S. (2004). The
big five and venture survival: is there a link? Journal of Business Venturing, Vol. 19, No. 4, pp.
465–483.
Drennan, J., Kennedy, J., & Renfrow, P. (2005). Impact of childhood experiences on the
development of entrepreneurial intentions. The International Journal of Entrepreneurship and
Innovation, Vol. 6, No. 4, pp. 231-238.
Eresia-Eke, C & Gunda, C. (2015). The entrepreneurial intentions of University of Botswana
students. Problems and Perspectives in Management, Vol. 13, No. 3, pp. 55-65.
European Commission (2012). Effects and impact of entrepreneurship programmes in higher
education. European Commission: Brussels.
Fayolle, A., & Liñán, F. (2014). The future of research on entrepreneurial intentions. Journal of
Business Research, Vol. 67, No. 5, pp. 663-666.
Gibbon, T. (2008). Straddling the knowledge divide in the new comprehensive
universities. Education monitor, 16(1). Available at
http://www.cepd.org.za/files/pictures/Vol16%20No1.pdf. [Accessed October 13, 2015.]
GEM (2014). Global entrepreneurship monitor. 2014 Global report. Available at
http://www.baruch.cuny.edu/news/documents/GEM2014.pdf. [Accessed October 13, 2015.]
Gurbuz, G., & Aykol, S. (2008). Entrepreneurial intentions of young educated public in
Turkey. Journal of Global Strategic Management, Vol. 4, No. 1, pp. 47-56.
Gwija, S.A., Eresia-Eke, C., & Iwu, C.G. (2014). The link between entrepreneurship education and
business success: evidence from youth entrepreneurs in South Africa. Journal of Economics, Vol. 5,
No.2, pp. 165-174.
Hattab, H.W. (2014). Impact of entrepreneurship education on entrepreneurial intentions of
university students in Egypt. The Journal of Entrepreneurship, Vol. 23, No. 1, pp. 1-18.
Hofstede, G. (2001). Culture’s Consequences: Comparing Values, Behaviors, Institutions, and
Organizations Across Nations. Thousand Oaks, CA: Sage.
IBM Corporation (2013). IBM SPSS Statistics for Windows, Version 22.0. Armonk, NY: IBM
Corp.
Krueger, N.F. & Brazeal, D.V. (1994). Entrepreneurial potential and potential
entrepreneurs. Entrepreneurship Theory and Practice, Vol. 18, pp. 91-91.
Krueger, N.F., Reilly, M.D., & Carsrud, A.L. (2000). Competing models of entrepreneurial
intentions. Journal of Business Venturing, Vol. 15, No. 5, pp. 411-432.
37
Lee, S.H., & Wong, P.K. (2004). An exploratory study of technopreneurial intentions: A career
anchor perspective. Journal of Business Venturing, Vol. 19, No. 1, pp. 7-28.
Liñán, F. & Chen, Y. (2006). Testing the entrepreneurial intention model on a two-country
sample. Document de Treball d’economica dell’empresa, num 06/7. Universitat Autooma de
Barcelona.
Liñán, F. & Chen, Y.W. (2009). Development and cross-cultural application of a specific instrument
to measure entrepreneurial intentions. Entrepreneurship Theory and Practice, Vol. 33, No. 3, pp.
593-617.
Mat, S.C., Maat, S.M. & Mohd, N. (2015). A descriptive analysis on entrepreneurial intention
among Engineering Technology students. Asian Social Science, Vol. 11, No. 24, pp. 286-292.

38