Capitolul I

Introducere

1.1 Managementul întreprinderii

Managementul reprezintă ştiinţa de a conduce munca altora. Ca ştiinţă, s-a

cristalizat relativ recent ca răspuns la stringentele necesităţi ale practicii sociale. În
lucrările de specialitate, managementul se defineşte de pe poziţia managerului şi
înseamnă procesul de coordonare a resurselor umane, informaţionale, fizice şi
financiare pentru realizarea scopului organizaţiei.
Managementul întreprinderilor studiază procesele şi relaţiile de management în
vederea descoperirii legilor, a principiilor care le guvernează, a conceperii de noi
sisteme, metode, tehnici şi modalităţi de conducere de natură să asigure obţinerea şi
creşterea competitivităţii.
Principalele caracteristici ale managementului întreprinderilor moderne sunt:
1) Luarea deciziilor manageriale sunt principala preocupare;
2) Aplicarea metodelor ştiinţifice în luarea deciziilor;
3) Studierea situaţiilor din toate punctele de vedere; adică aplicarea unui mod
sistematic de a examinare;
4) Utilizarea metodelor și cunoștințelor specifice altor discipline;
5) Bazarea pe metodele matematice consacrate;
6) Utilizarea frecventă a computerului.
Specific managementului sunt procesele şi relaţiile de management care se
confundă cu cele economice. Ţelul managerului este de a produce un surplus, de a
realiza un câştig.
Elementele activităţii manageriale:

3
 ● _Ţelul acesteia – cu care începe orice acţiune managerială. Dacă ţelul este
fixat, este uşor de stabilit dacă _acesta a fost atins;
● Timpul reprezintă o cantitate limitată şi, odată pierdut, nu mai poate fi
recuperat;
● Know-how-ul - a şti cum se face, adică managerul trebuie să aibă _cunoştinţe
în cât mai multe domenii (tehnic, economic, juridic), să înţeleagă interacţiunea între
domeniile de specialitate şi piaţa de desfacere, să ştie să lucreze cu oamenii, cu opinia
publică, să cunoască obiceiurile şi legile ţării în care lucrează, adică să înveţe
continuu;
● Banii se pot înmulţi sau cumpăra, împrumuta. Capitalul este elementul
esenţial ale oricărei activităţi. El face posibilă orice activitate şi asigură condiţiile de
desfăşurare a oricărei activităţi. România trece printr-o fază în care duce lipsă de
aceste elemente.
Din punct de vedere economic țelul este privit, parţial, cu neîncredere, deci
dorinţa de a-1 atinge într-un timp scurt lipseşte.
Know-how este disponibil într-o unică _măsură.
Capitalul indigen nu este disponibil, iar cel străin nu este încurajat suficient
pentru a fi investit în ţara noastră.
Singurul element suficient şi la dispoziţie este timpul celor ce doresc să lucreze,
însă, cu acesta, fără capital, nu s-au început decât afacerile mici de vânzare-cumpărare
cu produse cunoscute.
Managementul întreprinderii este o componentă a ştiinţei manageriale pentru
că, în primul rând, întreprinderea este agent economic de bază al fiecărei economii.
În cadrul oricărei întreprinderi de dimensiuni medii sau mari se regăsește un
departament contabil. În cadrul firmelor mici acesta nu este prezent, dar acestea
colaborează cu firmele de contabilitate. Acestea se întâmplă datorită necesității
păstrării unei bune evidențe contabile. Legislația în domeniul economic se schimbă și
se adaptează continuu, iar managerii trebuie să aibă siguranța corectitudinii
documentelor, buna lor coordonare cu legile în vigoare, păstrarea unei contabilități
4
eficiente pentru a-și putea desfășura în bună măsură propria activitate. În prezent
profesia contabilă a ajuns la un nivel ridicat de complexitate, iar un contabil este mai
mult decât un simplu om ce întocmește acte și calculează impozite. Managementul
întreprinderii depinde în mare măsură de managementul contabil, departamentul
contabil, contabilitatea ca profesie bine organizată.

1.2 Profesia contabilă

Profesia de expert contabil se exercită de către persoanele care au aceasta

calitate, în condițiile prevăzute de Ordonanța Guvernului nr. 65 / 1994 și Ordonanța
Guvernului nr. 89 / 1998, cu respectarea principiului independenței profesiei.
Contabilitatea este știința și arta stăpânirii afacerilor, având ca scop cunoașterea,
măsurarea, evaluarea, controlul și gestiunea activelor, datoriilor și capitalurilor proprii,
precum și a rezultatelor obținute din activitatea persoanelor fizice și juridice. Contabilitatea a
apărut în același timp cu economia de subsistență a comunei primitive, fiind reprezentată de
desenele din peșteri cu forme incipiente ale „socotelilor”: animale vânate și consumate, câte
piei s-au jupuit și câte haine au rezultat ș.a.
În timp ce economia s-a dezvoltat și s-a perfecționat și contabilitatea, punctul de
cotitură reprezentându-l modelul matematic elaborat de Luca Paciolo di Borgia acum mai
bine de 500 de ani, după care contabilitatea a devenit de neînlocuit, deopotrivă o știință și o
artă în urmărirea existenței și mișcării capitalurilor și utilităților, a stabilirii rezultatelor
activității și plasării lor, și toate acestea pentru ca în afaceri să existe un permanent supor
financiar.
Contabilitatea nu are limite. Limitele ei teoretice, științifice și practice sunt fără sfârșit
atât în ceea ce privește cuprinderea fenomenelor economice cât și al modului în care ele sunt
sistematizate, prelucrate și prezentate, astfel că despre ea niciodată nu se poate pretinde a se
știi totul.
Profesia contabilă este poate cel mai clar definită prin Legea contabilității nr.
5
82/1991 (republicată în 2004) care, la art. 2, precizează: (1) „Contabilitatea, ca
activitate specializată în măsurarea, evaluarea, cunoașterea, gestiunea și controlul
activelor, datoriilor și capitalurilor proprii, precum și a rezultatelor obținute din
activitatea persoanelor fizice și juridice trebuie să asigure înregistrarea cronologică și
sistematică, prelucrarea, publicarea și păstrarea informațiilor cu privire la poziția
financiară, performanța financiară și fluxurile de trezorerie, atât pentru cerințele
interne ale acestora, cât și în relațiile cu investitorii prezenți și potențiali, creditorii
financiari și comerciali, clienții, instituțiile publice și alți utilizatori.”
Profesia contabilă și asigurarea organizării funcționale a ei corespunzător
pretențiilor moderne este totuși atributul fiecărei persoane juridice deținătoare și
administrator de patrimoniu, inițiatoare și decizionară de acte comerciale, economice
și bănești pentru că, după cum precizează Legea nr. 82 / 1991, republicată 2004, art.
11, contabilitatea nu trebuie confundată sau redusă la întocmirea și clasarea de
documente sau alte înscrisuri, ci conturarea și respectarea unor concepții și politici
care să asigure conducerea financiară a întreprinderilor și instituțiilor, într-o manieră
care să corespundă exigențelor actuale: integrarea europeană, libera circulație a
bunurilor și a banilor, transparență în utilizarea resurselor și a fondurilor comunitare,
întărirea capacității de reziliență financiară într-o economie concurențială și plină de
obstacole.
În buna funcționare a managementului întreprinderilor contabilitatea își
exercită un rol principal. Activele, pasivele, capitalul de orice fel aflate în patrimoniul
societății trebuie bine cunoscute și utilizate pentru buna funcționare a acesteia. Prin
buna exercitare a profesiei contabile se au în vedere cele de mai sus și managementul
întreprinderii poate lua cele mai bune decizii cu privire la prezentul și mai ales
viitorul acesteia.
Importanţa contabilităţii în economia modernă este evidentă. Aşa se face că
organisme din Uniunea Europeană şi de pretutindeni se ocupă de organizarea şi
funcţionarea contabilităţii ca o componentă fundamentală a afacerilor.
Organismele specializate în contabilitate sunt:
6
- Corpul Experţilor contabili şi Contabililor autorizaţi din România (CECCAR);
- Comitetul pentru Reglementarea Contabilităţii (ARC);
- Federaţia Experţilor Contabili (FEE);
- Federaţia internaţională a Contabililor (IFAC);
- Grupul Consultativ European pentru Raportare Financiară (EFERAG);
- Consiliul pentru Raportare Financiară (FRC);
- Consiliul pentru Standarde Internaţionale de Contabilitate (IASB);
- Fundaţia Comitetului pentru Standarde Internaţionale de Contabilitate (IASCF);
- Consiliul pentru Interpretarea Standardelor Contabile (SEC).
La toate acestea se adaugă comisii, consilii, asociaţii etc. zonale şi
internaţionale, inclusiv din afara Europei.
Corpul Expertilor Contabili si Contabililor Autorizati (CECCAR) este
organismul reprezentativ al profesieicontabile din Romania, autonom,
neguvernamental, non - profit si de interes public. Cu o dezvoltare remarcabila la
nivel national CECAR este reprezentat in toate cele 42 de judete ale tarii prin filialei
teritoriale. Membrii CECAR reprezinta mai mult de 50.000 de profesionisti contabili.
Aproximativ 10.000 din acesti profesionisti lucreaza in practica publica, iar ceilalti in
industrie, comert, educatie etc.

Capitolul II

7
 Contribuția profesiei contabile la
un management performant al firmei

Descentralizarea economiei a determinat apariţia şi dezvoltarea liberei iniţiative

care solicită agentului economic să-şi asume riscul în activitatea sa pentru că
activitatea pe care o desfăşoară are loc în condiţii de concurenţă. Pentru a putea să se
menţină şi să reziste în această luptă agentul economic trebuie să îşi cunoască
rezultatele activităţii sale astfel încât din venituri să-şi acopere cheltuielile şi să obţină
şi profit.
Pentru îndeplinirea obiectului de activitate, patrimoniul întreprinderii se află
într-o permanentă mişcare şi transformare ca urmare a următoarelor procese
economice :
• aprovizionarea – urmăreşte cheltuielile privind transportul şi aprovizionarea
cu materiale prime şi materiale efectuate cu mijloace proprii şi străine (închiriate);
cheltuielile cu încărcarea, descărcarea materialelor în depozit şi magazie (cheltuieli de
manipulare); pierderi pe timpul transportului în limita normelor legale
• producţia – urmăreşte totalitatea cheltuielilor aferente producţiei precum şi
cheltuielile realizate ca rezultat al activităţii desfăşurate de ag. ec. şi care produc în
patrimoniul întreprinderiii modificarea de volum şi structură, transformări cantitative
şi calitative, determinând rezultatele financiare ca rezultat al unor operaţii
economico–financiare consumatoare de resurse şi producătoare de rezultate.
Departamentul contabil din întreprindere nu ia decizii cu privire la ceea ce se
petrece la nivelul producției, achizițiilor, relațiilor cu clienții. Ea este reglementată și
furnizează informații pentru toți utilizatorii (are ca obiectiv elaborarea și furnizarea de
documente de sinteză care să asigure imaginea patrimoniului și poziția entitătii).
Realizarea unei viziuni curente şi de perspectivă asupra dimensiunilor teoretice
şi aplicative ale profesiei contabile nu poate fi realizată fără investigarea locului şi
rolului acesteia în interiorul întreprinderilor. Diversificarea activităţilor productive,
8
cunoaşterea, stăpânirea şi dirijarea proceselor economice, impun măsuri pentru
perfecţionarea continuă a mecanismelor de conducere şi funcţionare a agenţilor
economici. Perpetua preocupare pentru însuşirea, dezvoltarea şi aplicarea în practică a
principiilor moderne de conducere a determinat nemijlocit, mutaţii cantitative şi
calitative în concepţia de abordare, realizare şi folosire a surselor generatoare de
informaţii, între care se înscrie şi contabilitatea.
Organizaţiile economice sunt deosebit de complexe, relaţiile lor cu alte sisteme
fiind foarte diversificate. În mute ţări, inclusiv România, contabilitatea care oferă
informaţii utilizatorilor externi se numeşte contabilitate financiară; iar cea care oferă
informaţii de utilitate internă este contabilitatea managerială sau contabilitatea de
gestiune internă sau contabilitate analitică.
Prezentarea profesiei contabile în serviciul deciziei manageriale înseamnă
obligaţia de a descrie concepţia acestei decizii. Herbert Simon a prezentat într-o
anchetă de început ceea ce aşteaptă managerii de la contabili1:
• să permită o constatare (score keeping): „lucrurile merg bine sau rău?”;
• să atragă atenţia (attention directing): „de ce probleme trebuie să se
intereseze?”;
• să ajute la soluţionarea problemelor (problem solving): „dintre diferitele
soluţii, care este cea mai bună?”.
De fapt, contabilitatea, fiind orientată și spre furnizarea de informaţii
managerilor, se pliază pe cele trei funcţii-cheie ale managementului, astfel:
• planificarea: în acest proces contabilitatea ajută la fixarea obiectivelor
viitoare (planificare strategică) furnizând informaţii necesare pentru luarea
deciziilor referitoare la sistemele de fabricaţie adoptate, politica de preţuri a
firmei, politica comercială, cât şi în estimarea capitalului investit. În plus, ea
stabileşte procedurile de bugetare, le coordoneazăşi ajută la articularea
funcţională, generală a sistemului de bugete. Departamentul contabil cumulează

1
Simon, H.A., ş.a., Centralization vs. Decentralization in Organizing the Controller’s Departament, New York,
Controllership Foundation, 1954, rééd. Houston, Scholars Book Co, 1978
9
diferite bugete într-un buget general, adică bugetul principal, pentru afaceri şi
prezintă acest plan spre a fi aprobat de managerul de la cel mai înalt nivel
ierarhic;

10