Premisele managementului intreprenorial: Slabiciuni ale IMM: masa mica a

resurselor incorporabile si a rezervelor de care dispun ;dependenta,de regula

decisive,a existentei lor de o singura persoana (intreprinzatorul);nivelul tehnic
frecvent mai scazut,comparative cu firmele mari.
Argumente in favoarea IMM: genereaza cea mai mare parte a PIB din
fiecare tara;ofera locuri de munca; genereaza intr-o mare proportie inovatiile
tehnice aplicabile in economie.
IMM reprezinta singura masina anti-saracie,capabila sa produca suficienta
bogatie pentru toata populatia. Schmidheimy.
Activitatea intreprenoriala este un proces care se deruleaza in diferite medii
si amplasamente de afaceri,ce cauzeaza schimbari in sistemul economic prin
inovari realizate de persoane care gereneaza sau raspund oportunitatilor
economice,creand valor atat pentru indivizi ,cat si pentru societate. Dan
Myzika.
Myzika precizeaza ce nu reprezinta activitate intreprenoriala: nu se reduce
numai la o firma mica ;nu rezida numai in infiintarea unei noi firme; nu constituie
numai o gaselnita in afaceri; nu se rezuma la scheme de negoiecre sau investire;
nu inseamna a te imbogati rapid.
Scolile activitatilor intreprenoriale: Scoala a personalitatilor
intreprenoriale (situeaza in primul plan persoanele cu performante intreprenoriale
deosebite;poseda un talent intreprenorial innascut; Intuitie
,vigoare,energie,insistenta si autoapreciere ridicata; A caracteristicilor
psihologice (fondatori de organizatii cu capacitatea de a controla ,intreprinzatorii
poseda valori,atitudini si nevoi unice. Clasica (Persoane care realizeaza
inovatii,asumandu-si riscuri si incertitudini associate distrugerii creative, spirit
cercetator ,creativitate si capacitate de a inova). Manageriala (persoane axate
pe valorificarea oportunitatilor economice,care au capacitatea de a-si asuma si
dirija riscuri,pe baza de abilitati comunicationale si motivationale,intreprinzatorii
sunt organizatori ai activitatilor economice,ei pot sa organizeze,sa posede,sa
dirijeze sis a-si asume riscuri). A leadershipului (architect social axat pe
promovarea si protectia valorilor, abilitati de motivare si directionarea altor
persoane, au abilitatea de a-si adapta stilul la nevoile oamenilor).
Intraprenoriala (persoane care se reunesc in cadrul unei organizatii pentru a
promova inovarea, abilitati de sesizare a oportunitatilor si de eficientizare a
deciziilor.
Procesul intreprenorial structurat in 10 activitati: identificarea
oportunitatilor , conceperea viziunii ,adoptarea deciziilor ,implementarea viziunii
intreprenoriale, procurarea echipamentelor,aprovizionarea cu materii prime,
realizarea marketingului aferent afacerii,vanzarea produselor,asigurarea fortei de
munca competente,subcontractarea si atragerea de colaboratori externi.
Principalele variabile care influenteaza activitatile intreprenoriale:
INTERNE (marimea firmei,natura organizatiei,personalitatea si pregatirea
intreprinzatorului,cultura si caracteristicile profesionale ale persoanelor
implicate,cultura organizatiei) ; EXTERNE (caracteristicile si functionalitatea
sistemului economic,cultura economica nationala si a zonei implicate,piata
accesata).
Sursele revolutiei intreprenoriale:schimbari tehnice,schimbari economice,
schimbarile educational-comunicationale,schimbarile sociale,schimbarile politicoideologice.
Definirea si caracteristicile intreprinzatorilor: O persoana care-si asuma
riscuri si incertitudini,un inovator,un furnizor de capital financiar,un lider
industrial,un manager,un propietar de firma,un arbitru. Caracteristicile
intreprinzatorilor: din punct de vedere sociologic,al valorilor,printr-un

puternic individualism,acordand o atentie prioritara autonomiei si libertatii de

decizie. Intreprinzatorul este considerat o persoana aparte,nu rareori
marginalizata. din punct de vedere psihologic,intreprinzatorul isi asuma riscuri
majore ,de regula calculate,deoarece crede cu putere ca poseda capacitatea de a
le influenta sic a are forta sa-si dirijeze propriul destin. din punct de vedere
operational,intreprinzatorul are capacitatea de a actiona,asociata cu
creativitate,inovatie.
Caracteristici comportamentale: inovatori,lideri,asumatori de riscuri
moderate,independent,creatori,energici,tenaci,originali,optimisti,centrati pe
rezultate,flexibili,materialisti.
Caracteristicile intreprinzatorilor de succes: atentia majora acordata
detaliilor,intelegerea riscului asumat,increderea in sine,scopul urmarit si
intelegerea motivatiilor celorlalte persoane, motivarea personala puternica,
capacitatea de a rezolva probleme,implicarea active in activitatile
organizatiei,intuitie,viziune realista,implicare.
Rolurile si dimensiunile intreprinzatorului: Roluri: Investitor, Propietar,
Inventator, Executant, Manager. Dimensiuni: Actionala (induce
schimbarea,realizeaza schimbarea) ,Creativa (inoveaza
tehnic,comercial,financiar,managerial,uman) , Psihologica (incredere in
sine,luptator,incredere in viitor) , Financiara (risca proprile resurse,atrage
resursele altora).
Specificatiile manageriale ale intreprinzatorului-manager: independent
decizionala si actionata mai pronuntata , sfera potential mai cuprinzatoare a
activitatilor de realizat, responsabilitati superioare,competente de control
superioare,resurse limitate.
Tipologia intreprinzatorilor: Intreprinzatorul administrator, intreprinzatorul
independent, tehician,oportunist,manager,propietar,care refuza dezvoltarea,care
munceste singur,constructor de echipe,care repeat modelele intreprenoriale
existente.
Clasificarea lui Miner: 4 tipuri de intreprinzatori: a) intreprinzatorul
performant personal caracterizat prin: -aloca foarte mult timp afacerii ,-crede
puternic in propria persoana si in ceea ce face, -incearca sa invete cat mai mult
despre afacerea pe care o deruleaza, -poseda o viziune asupra evolutiei afacerii
pe care o implementeaza, -apeleaza la tehnici de planificare, pune accent pe
flexibilitate intr-o organizare mai putin structurata si formalizata, -poseda o mare
capacitate de a rezolva problemele, se descurca bine in conditii de criza. b)
intreprinzatorul supervanzator ale carui trasaturi principale sunt: - este
permanent preocupat sa vanda, -se concentreaza asupra a ceea ce vinde si cum
vinde, -nu renunta niciodata sa vanda, -apeleaza la altii pentru a dirija afacerile
curente ale firmei, -pune accent pe relatiile umane si pe munca in echipa . c)
intreprinzatorul-manager: -poseda calitati si pregatire manageriale apreciabile, -ii
place sa conduca proprii salariati,-aloca timp si resurse pentru a convinge
potentialii client sa cumpere produsele firmei sale, -incurajeaza personalul sa-si
construiasca sis a urmeze o cariera in cadrul companiei. d)intreprinzatorulexpert: -poseda suficiente cunostinte intr-un domeniu pentru a fi considerat
expert, -detine libertatea de a inova intr-un domeniu pentru a fi considerat
expert, -acorda atentie atragerii de persoane cu calitati complementare lui, -isi
consacra energie obtinerii sprijinului pentru a implementa ideea noua, -isi
cristalizeaza o viziune asupra afacerii.
Intreprenoriatul consta in dezvoltarea anumitor activitati intreprenoriale
autonome in cadrul unei firme existente,de regula de dimensiuni mari sau
mijlocii,de catre unii dintre salariatii sai,folosid o parte din resursele tehnicomateriale ale acesteia,care fie nu sunt utilizate,fie se folosesc si se valorifica
insuficient. Factorii ce conditioneaza succesul economic si social al

intreprenoriatului: 1.Existenta unei compatibilitati,a unei armonizari,intre

obiectivele zonei intraprenoriale si misiunea firmei este esentiala. 2.Manifestarea
unui suport substantial si aproape permanent al conducerii organizatiei pentru
realizarea initiative intraprenoriale. 3.Sistemul organizatoric al firmei,sa fie
favorizant initiative intraprenoriale.Zonele intraprenoriale sa fie bine
individualizate,sa posede un anumit grad de autonomie operationala. 4.Firma sa
dispuna de resurse,mai ales tehnico-materiale si umane apreciabile.Insuficienta
utilizare si fructificare economica a resurselor tehnico-materiale este de regula
situatia generatoare de idei intraprenoriale. 5.Existenta de persoane dornice sa
se implice in activitati intraprenoriale ,care poseda pregatirea si calitatile
necesare.
Principalele tipuri de abordari ale definirii IMM: Generalizatoare (stabilesc
aceleasi criteria de definire a IMM pentru toate ramurile economiei) , Diferentiate
(stabilesc diferite criteria de definire a IMM,in functie de domeniul lor de
activitate, Unidimensionale (defines dimensionarea IMM pe baza unui singur
indicator,cel mai adesea nr de salariati) ,Multidimensionale (defines dimensiunea
IMM pe baza mai multor indicatori: cel mai frecvent utilizati sunt nr de
salariati,cifra de afaceri si capitalul social).
Caracteristicile IMM: flexibilitatea pronuntata a IMM,indeosebi a firmei
mici ;Dimensiunea si inertia organizational reduse a IMM ; Permanentul contact al
intreprinzatorului cu realitatile endogene si exogene organizatiei aflate in
continua schimbare; Puterea discretionara de care practice dispune; Climatul
organizational favorabil schimbarii si inovarii sunt elemente care explica in mare
masura aceasta flexibilitate pronuntata.
Tipologia IMM: varsta firmei, tipul de proprietate,natura managementului
practicat,structura organizatorica,productia realizata,industria de care apartine
firma,amplasarea indreprinderii,profilul relatiei produs/piata.
Principalii factori de care depinde supravietuirea IMM: evolutia
ramurii economice implicate;existenta unor mari firme concurente;varsta
firmei;ritmul de crestere a firmei;dimensiunea firmei;optiunile strategice ale
intreprinzatorului.
Mediul intreprenorial: Prin mediu de firma desemnam totalitatea
elementelor exogene firmei,de natura
economica,manageriala,tehnica,demografica,culturala,stiintifica,psihosociologica,
educationala,ecologica,politica si juridical ce-I marcheaza semnificativ derularea
si rezultatele activitatilor.
Mediul intreprenorial are un continut partial diferit de mediul ambiant de
firma.
Caracteristicile mediului intreprenorial: turbulenta contextuala (ce
semnifica numeroase si neasteptate schimbari,care genereaza fluxuri si impacturi
economice,sociale,tehnologice,manageriale,juridice);evolutia rapida a
oportunitatilor de afaceri(ce prezinta cel putin doua component majore,aparitia a
numeroase oportunitati economice,care se combina concomitant cu succederea
lor la interval reduse. Schimbarile tehonologice si intensificarea
competitiei);amplificarea incertitudinilor (care este o rezultanta a numeroaselor
schimbari ce nu pot fi anticipate si cuantificate cu suficienta precizie).
Mediul intreprenorial real: desemneaza ansamblul elementelor
contextuale ce influenteaza demersurile intreprinzatorului in toate fazele
activitatii sale,include modificari in deciziile,actiunile si comportamentele sale si
performantele obtinute.
Caracteristicile mediului intreprenorial real: a)incorporeaza atat
elemente exogene,cat si din cadrul sau,numai cele care influenteaza semnificativ
demararea si derularea proceselor intreprenoriale; b)variaza de la un

intreprinzator la altul,in functie de tipul si domeniul initiativei intreprenoriale,zona

geografica,amplasare,resurse implicate. c)difera pentru acelasi intreprinzator in
timp,in functie de faza ciclului de viata al firmei si de puterea sa economica.
Componentele mediului intreprenorial real: Resursele
(umane,materiale,informationale,tehnico-materiale,financiare) ;Cultura
organizationala (simbolurile,normele comportamentale,ritualurile si
ceremoniile,staturile si rolurile,istoriile si miturile); Starea economica
(profitabilitate,lichiditate si gradul de indatorare) ; Activitatile
(comerciale,productie,cercetare-dezvoltare,personal,financiar-contabile).
Mediul intreprenorial perceput: desemneaza acele elemente ale mediului
intreprenorial real pe care intreprinzatorul le apreciaza si le simte ca avand o
influenta semnificativa asupra actiunilor si performantelor sale.
Mediul intreprenorial: marcheaza activitatile intreprinzatorului pe multiple
planuri,fiind o relatie interdependenta.
Managementul intreprenorial: Se bazeaza pe identificare si valorificarea
oportunitatilor de afaceri,realizarea de schimbari majore in activitatile
implicate,promovarea de intense motivari ale personalului si de inovari tehnice
,economice,manageriale,manifestarea culturii organizationale
intreprenoriale,imprimarea unui accentuat dinamism organizatiei,personalizare
intensa de catre intreprinzator.
Particularitati ale managementului intreprenorial: se refera la o
organizatie de dimensiuni mici,caracterizata concomitant prin resurse si inertie
organizational reduse; se confrunta cu o mare varietate de situatii
organizationale,determinate de eterogenitatea foarte ridicata a IMM-urilor; se
manifesta o extrema diversitate a elementelor manageriale in IMM ,datorita
impactului variabilelor organizationale si manageriale specifice lor; personalul
managerial care ,daca exista ,nu este specializat pe domenii,activitati,metode;
apelarea la specialist din afara firmei,la consultant si trainer indeosebi,pentru a
solution problem manageriale; este un management puternic
personalizat,datorita impactului decisive al viziunii leadershipului si personalitatii
intreprinzatorului.
Formele managementului intreprenorial: a)managementul utilizat de
intreprinzator cand infiinteaza si lanseaza o firma,fiind forma cea mai raspandita
si mai cunoscuta. b)managementul utilizat in dezvoltarea firmelor
existente,atunci cand realizeaza rapid schimbari de amploare,cu pronuntat
caracter innovational,bazat pe identificarea si valorificarea oportunitatilor
economice. Indiferent de forma managementul intreprenorial prezinta aceleasi
caracteristici esentiale.
Oportunitatea economica: reprezinta o dorita stare viitoare,diferita de cea
prezenta si concomitant o credinta a unei persoane ca este posibila realizarea sa
cu succes.
Dimensiunile oportunitatilor economice:
economica,psihologica,contextuala,perspectiva.
Principalele surse de oportunitati economice:
comerciale,stiintifice,tehnice,juridice,fiscale,bancare,informationale,educationale,
manageriale.
Tipuri de oportunitati: operationalizarea unei inventii, desprinderea sau
separarea dintr-un produs sau serviciu existent, transformarea unui hobby intr-o
afacere,constientizarea existentei unui anumit client,descoperirea unei necesitati
a pietei nesatisfacute,dezvoltarea unor activitati realizate in afara orelor de
program de munca,sansa de a intalni si recunoaste o oportunitate de afaceri
viabila,expertiza sau competenta profesionala proprie,situatia economica

personala sau familiala disperata,cumpararea unei firme existente,achizitionarea

unei francize.
Oportunitatea economica :depinde de persoana,depinde de factorul
timp,depinde de accesul la resurse,depinde de mediu.
Abordarea oportunitatii economice: Identificarea oportunitatii
economice ;Determinarea resurselor necesare; Obtinerea resurselor destinate
valorificarii de derulare a afacerii; Recoltarea valorii nou-create.
Barierele contextuale: se refera la acele elemente ale mediului ambiant
care ingreuneaza aparitia,perceperea si valorificarea oportunitatilor economice
potentiale.Cele mai frecvente bariere contextuale sunt: culturale (aceste
bariere sunt puternice in fostele tari comuniste si in tarile cu un nivel educational
scazut); legislativ-birocratice (reprezentate cel mai adesea de legislatia
referitoare la activitatea economica; motivational-economice generate de
absenta stimulentelor economice sau nivelul lor redus; institutional-economice
reprezentate de absenta unor institutii si organizatii specific economiei de piata si
de redusa lor functionalitate; descresterea economica manifestata atunci cand
PIB scade si implicit nivelul consumului,al cererii,al investitiilor; coruptia,care
prin amplificarea substantial a costurilor neoficiale afecteaza in special procesul
de valorificare a oportunitatilor economice; hiperconcurenta importurilor,care
se manifesta atunci cand conducerea statului respective permite o penetrare
masiva pe piata interna a agentiilor economici din alte tari.
Planul de afaceri: este o metoda intreprenorial-manageriala de proiectare si
promovare a unei afaceri nous au de dezvoltare semnificativa a unei afaceri
existente,pornind de la identificarea unei oportunitati economice,prin care se
determina obiectivele de realizat,se dimensioneaza si structureaza principalele
resurse si activitati necesare,demonstrand ca aceasta este profitabila,ca merita
sa fie sprijinita de potentialii stakeholderi.
Elemente care fac necesara elaborarea sa: a)planul de afaceri
reprezinta,in primul rand, un mijloc de autoedificare pentru cei ce comanda si
realizeaza planul de afaceri asupra profitabilitatii si viabilitatii demersului
intreprenorial de valorificare a oportunitatii economice. b)planul de afaceri
constituie un instrument de previzionare a afacerii.Prin planul de afaceri se
stabilesc obiectivele de realizat ,durata si succesiunea activitatilor
necesare,dimensiunea resurselor alocate si principalii parametric de
marketing,financiari,tehnici,de personal si manageriali. c)planul de afaceri este
un instrument major in finantarea intregii afaceri. Prin intermediul sau se
dimensioneaza resursele financiare necesare demararii si finalizarii actiunii
intreprenoriale. d)planul de afaceri reprezinta o baza pentru
organizarea,coordonarea si controlul proceselor implicate de demersul
intreprenorial de valorificare a oportunitatii economice. e)planul de afaceri
reprezinta si o foarte importanta modalitate educationala pentru personalul
implicat,incepand cu intreprinzatorul. f)sintetizand planul de afaceri in ansamblul
sau constituie unul dintre cele mai complete si eficace instrumente manageriale
pentru intreprinzatori si manageri.
Scopurile elaborarii planului de afaceri: Determinarea profitabilitatii
afacerii ; Finalizarea fuziunii sau cumpararii altor firme; Implicarea anumitor
persoane cheie in realizarea afacerii; Obtinerea de contracte de vanzare
importante; Fundamentarea perfectarii de aliante strategice; Conturarea
mecanismului de operationalizare a afacerii; Obtinerea finantarii de la banca;
Obtinerea de fonduri de investitii.
Structura planului de afaceri: sinteza planului de afaceri; prezentarea
intreprinderii; produsele si serviciile firmei; programul de marketing si de vanzari;
programul de dezvoltare a produselor si serviciilor; programarea activitatilor

operationale; managementul activitatilor;planul financiar;oferta

intreprenoriala;anexele.
Infiintarea IMM:Fluctuatiile macroeconomice ; Costul capitalului care se
refera la resursa cea mai costisitoare si dificil de asigurat de catre
intreprinzatori,influenteaza infiintarea de noi firme ; Rata somajului constituie
un alt factor macroeconomic cu impact semnificativ asupra ratei de infiintare a
firmelor; Un alt factor cu impact substantial asupra ritmului infiintarii de
intreprinderi este raportul dintre marimea veniturilor personale posibil de obtinui
ca angajat,prin infiintarea unei firme si nivelul salariului de catre potentialul
intreprinzator; Spre deosebire de fluctuatiile macroeconomice ,caracteristicile
ramurilor economice reprezinta un factor de influenta partial,sectoriala.
Procedura pentru infiintarea unei societati comerciale: 1. Inscrisuri
necesare: actele de identificare ale viitorilor asociati ;in situatia in care
asociatii sau fondatorii unei societati comerciale sunt persoane juridice,se
depunde copia actului de inregistrare a acestora; persoanele fizice si juridice
straine care nu sunt inregistrate fiscal in Romania trebuie sa prezinte o
declarative autentica pe propria raspundere a persoanei fizice sau
reprezentantului persoanei juridice,dupa caz,din care sa rezulte ca nu au datorii
fiscale; 2.Alegerea formei juridice a societatii: SNC,ale carei obligatii
sociale sunt garantate cu patrimonial social si cu raspunderea nelimitata si
solidara a tuturor asociatilor; SCS ale carei obligatii sociale sunt garantarea cu
patrimonial si cu raspunderea nelimitata si solidara a tuturor asociatilor
comanditati;comanditarii raspund normal pana la concurenta aportului lor; SCA
al carei capital social este impartit in actiuni,iar obligatiile sociale sunt garantate
cu patrimoniul social si cu raspunderea nelimitata si solidara a asociatilor
comanditati,comanditarii sunt obligati numai la plata actiunilor lor;SA ale carei
obligatii sociale sunt garantate cu patrimonial social,actionarii sunt obligati numai
la plata actiunilor lor; SRL ale carei obligatii sociale sunt garantate cu
patrimoniul social,asociatii sunt obligati numai la plata partilor sociale.
Particularitati: SNC-SCS (minim doi actionari,raspundere nelimitata si
solidara,cu exceptia asociatilor comanditari,nu ai minim de capital social) ; SASCA (minim 5 actionari, 25.000 euro capital minim,raspunderea numai cu
capitalul subscris cu exceptia actionarilor comanditati) ; SRL (1-50 asociati,capital
minim 200 lei,raspundere numai cu capitalul subscris).
Stakeholderi: o persoana,un grup de persoane sau o organizatie,avand
interese importante in functionarea si performantele unei organizatii,pe care le
poate influenta de o maniera semnificativa.
Caracteristici: -au interese importante in conceperea,derularea si finalitatea
activitatilor firmei; -pot sa influenteze continutul si rezultatele activitatilor
firmei,in mod semnificativ,apeland la mijloace formale si informale,de diverse
nature,inclusive sentimentale.
Necesitatea lor: Managerii si salariatii,in primul rand,dar si
distribuitorii,banca,investitorii de risc,administratia locala si familia au un impact
apreciabil asupra gradului si eficacitatii utilizarii resurselor proprii ale
intreprinzatorului si resurselor imprumutate sau atrase. (cresterea capacitatii
intreprinzatorului de a rezolva problemele firmei,micsorarea presiunilor exogene
firmei si a obstacolelor cu care se confrunta acesta,diversificarea si minimizarea
riscurilor aferente afacerii,cresterea credibilitatii prestigiului firmei, facilitarea si
amplificarea accesului firmei la resurse, folosirea mai deplina si eficace a
resurselor firmei si intreprinzatorului,amplificarea vanzarilor si a celorlalte
performante economice ale firmei).
Principalele modalitati de implicare a stakeholderilor in activitatile
firmei: a)informarea continua a stakeholderilor asupra evenimentelor deosebite
din viata firmei si intreprinzatorului; b)invitarea stakeholderilor sa viziteze firma ,

c)vizitarea periodica de catre intreprinzator a stakeholderilor, d)sponsorizarea de

catre firma a stakeholderilor, e)participarea stake importanti la maririle de capital
ale firmei.
Networkingul: dezvoltarea si mentinerea de relatii cu persoane care au
impact direct si indirect asupra afacerii.
Networkingul intreprenorial: sistemul de relatii organizat care se manifesta
intre o intreprindere mica sau mijlocie si stakeholderii sai,in a caror
initiere,derulare si dezvoltare intreprinatorul are rolul major.
3 niveluri de networking: Comerical: se refera la relatiile dintre
intreprinzator si firma sa ; Comunicational: are in vedere relatiile
intreprinzatorului si ale firmei sale cu asociatii de IMM; Mental-social: se refera la
viziunea intreprinzatorului privind starea si evolutia firmei.
Sursele de finantare ale IMM: Conventionale (resursele personale ale
intreprinzatorului , resursele familiei si prietenilor, veniturile si patrimoniul
intreprinderii respective, partenerii de afaceri, bancile comerciale,cooperativele
de credit). Neconventionale (emisiunea de actiuni pe piata de capital,fondurile
de capital de risc,leasingul,francisingul,factoringul,granturile).
Finantarea prin banca: Sursa de finantare cea mai accesibila si mai larg
utilizata de catre firmele de pretutindeni o reprezinta banca.Pentru a avea
success in demersurile de obtinere a finantarii necesare,mai ales a celei
destinate dezvoltarii si investitiilor este essential ca intreprinzatorul sa inteleaga
modul de a gandi a bancherului,care doreste intotdeauna sa fie sigur ca isi va
recupera banii imprumutati.
a)Bancile nu doresc sa-si assume riscuri atunci cand acorda credite ;
b)intreprinzatorul trebuie sa investeasca o suma cat mai mare din banii proprii si
ai firmei in afacerea care se crediteaza; c)intreprinzatorul este necesar sa posede
cunostinte substantiale,sa fie competent managerial si in domeniul afacerii de
creditat; d)asumarea de responsabilitati personale de catre intreprinzator in
cadrul afacerii,prin aducerea de garantii personale; e)prezentarea de catre
intreprinzator a unui plan de afaceri care sa-I demonstreze profitabilitatea si
capacitatea de returnare a creditului; f)finantarea actiunilor intreprenoriale care
genereaza venituri immediate,cum ar fi cumpararea unui utilaj sau marirea
capitalului de lucru; g)obtinerea de la intreprinzator de garantii superioare
creditului; h)finantarea cu precadere a firmelor care doresc si au posibilitatea sa
se dezvolte.
Finantarea prin leasing: Din ce in ce mai utilizat,leasingul este un sistem
prin care o firma-client primeste permisiunea de a folosi anumite echimpamente
din partea firmei proprietare in schimbul platii periodice a anumitor sume.
Caracteristicile esentiale ale contractului de leasing: echipamentul se
cumpara in mod special pentru a forma obiectul leasingului; durata contractului
de leasing este relative indelungata;utilizatorul ,isi asuma atat riscurile cat si
avantajele folosirii echimpamentului.
Avantaje: usurinta superioara si perioada mai scurta aferenta realizarii
leasingului,comparative cu un credit de dezvoltare obtinut de la banca;
eliminarea necesitatii de a aduce garantii pentru obtinerea finantarii de la
compania leasing; potentialul firmei intreprinzatorului de a obtine credite de la
banca ramane neschimbat.
Determinanti manageriali-intreprenoriali: Situatia de proprietar-manager:
Exercitarea de catre intreprinzator a prerogativelor aferente celor doua ipoteze
de propietar si manager ii confera mai multe avantaje: maximum de motivare

pentru ca firma sa aiba performanta ridicata ; maximum de putere decizionala si

actionala; maximum de informare. Numarul si caracteristicile intreprinzatorilor
din firma:cand in firma exista mai mult intreprinzatori situatia devine mult mai
complexa. Marimea si puterea economica a firmei: amplificarea marimii firmei
inseamna concomitant si cresterea complexitatii proceselor si relatiilor
manageriale,ingreunand exercitarea acestora. Tipul firmei: firma
mestesugareasca,firma axata pe dezvoltare,firme stabile. Faza ciclului de viata
al firmei. Mdiul intreprenorial.
Particularitati ale previziunii in IMM: Functia de previziune consta in
ansamblul proceselor de munca prin intermediul carora se determina principalele
obiective ale organizatiei si componentele sale,precum si resursele.
Particularitati: mai putine interese ;centrata pe oportunitate economica;
predomina abordarile pe termen scurt; prezinta o informalitate ridicata; numar
mai redus de obiective avute in vedere;bazata pe o rapida viteza de reactive fata
de elementele noi; caracterizata prin flexibilitate si adaptabilitate
ridicata;rigurozitate redusa.
Particularitati ale organizarii intreprenoriale: Functia de organizare
desemneaza ansamblul proceselor de management prin intermediul carora se
stabilesc si se delimiteaza procesele de munca fizica si intelectuala si
componentele lor.Reprezinta una dintre cele mai intens exercitate functii
manageriale intr-o firma mica sau mijlocie. Particularitati: simplitate
organizatorica procesuala si structurala ;flexibilitate organizatorica ridicata a
firmelor; puternice elemente informale in fundamentarea si concretizarea
abordarilor organizarii; preponderenta structurilor organizatorice ierarhice.
Particularitati ale coordonarii: Functia de coordonare consta in asnamblul
proceselor de munca prin care se armonizeaza deciziile si actiunile personalului
organizatiei si ale subsistemelor sale,in cadrul previziunlor si sistemului
organizatoric. Particularitati: manifestarea aproape permanenta si intensa;
utilizarea redusa a sedintei de coordonare; realizarea predominant sub forma de
discutii bilaterale; prezinta o puternica tenta informala nu rareori cu un continut
afectiv substantial.
Particularitati ale antrenarii personalului: Functia de antrenare
incorporeaza ansamblul proceselor de munca prin care se determina personalul
organizatiei sa contribuie la stabilirea si realizarea obiectivelor previzionate,pe
baza luarii in considerare a factorilor care il motiveaza. Particularitati:
realizarea unei intense motivari a personalului firmei; gradul redus de elaborare
si formalizare a motivarii personalului; rolul determinant al intreprinzatoruluimanager in operationalizarea antrenarii; abordarea motivatorie a principalilor
stakeholder ai firmei.
Furnizorii de servicii pentru IMM: Centrele de consultant ; Consultanti
independenti; Centre de afaceri; Incubatoare; Infocentre; Cabinete de avocatura;
Firme de audit contabil; Centre de training; Banci; Fonduri de investitii; Societati
de asigurari; Societati de leasing; Universitati;Fundatii; Fonduri de garantare;
Camere de comert si industrie.
Tipuri de programe de pregatire si dezvoltare pentru intreprinzatori:
Programele bazate pe abordare individuala se realizeaza pornind de la
cereri specific ale intreprinzatorilor,in vederea satisfacerii unor necesitati de
training,precizate. Cele mai utilizate programe de acest tip sunt: a)seminarii de
informare si constientizare a implicatiilor unei problem intreprenoriale majore;
b)cursuri de training formalizare de scurta durata. c)sesiuni mixte de pregatire si
consultant pe o anumita tema.
Programe bazate pe training si dezvoltare
de grup: a)workshopuri de invatare bazate pe actiune ;b)vizite de studii;
c)sesiuni axate pe comparatia si benchmarkingul interfirme; d)clinica de afaceri;

e)programe complexe de pregatire si dezvoltare; f)programe bazate pe o

abordare sectoriala integrata; g)programe bazate pe retele si grupuri. Programe
bazate pe o abordare sectoriala integrate; Bazate pe retele si grupuri de
informare-invatare.
Strategiile intreprenoriale: reprezinta strategia care se utilizeaza in
intreprinderile mici sau mijlocii si in a carei elaborare si implementare
intreprinzatorul are un rol determinant,fiind focalizata asupra identificarii si
valorificarii oportunitatii intreprenoriale intr-o viziune pe termen lung.
Particularitati: gradul ridicat de personalizare a strategiei de catre
intreprinzator; predominanta abordarilor pe termene mai reduse;focalizarea
asupra valorificarii niselor de piata;informalitate ridicata;componenta
simplificata;axarea pe oportunitatea economica;orientarea spre pietele
locale;focalizarea asupra valorificarii niselor de piata;flexibilitatea pronuntata.
Tipologia strategiilor organizationale si particularitatile acestora:
1.Sfera de cuprindere: a)Globale: prezinta o complexitate mai redusa
comparative cu firmele mari; cel mai adesea nu iau forma unor planuri sau
programe riguros proiectate si structurate; b)Partiale: se utilizeaza mai rar in
IMM;cele mai frecvente sunt strategiile partiale comerciale si financiare;
2.Gradul de participare a firmei la elaborarea strategiei: a)Integrate: se
intalnesc rareori in IMM; b)Independente: predomina cvasiabsolut in IMM.
3.Dinamica principalelor obiective incorporate: a)Redresare: se folosesc mai
rar,indeosebi in firmele mijlocii; b)Consolidare: se intalnesc in firmele mici si
mijlocii care au reusit sa depaseasca o perioada de criza; c)Dezvoltare: sunt
caracteristice IMM dinamice sau tip gazela care au o situatie economica solida si
un apreciabil potential tehnic si comercial; 4.Tipul obectivelor si natura
abordarilor: a)Restructurare:se intalnesc la firmele mijlocii;b)Manageriala:
este folosita doar in firmele de dimensiuni mijlocii spre mare,care au o
activitate mai complexa; c)Joint-venture: se utilizeaza in toate categoriile de
IMM care vizeaza asocierea cu un partener din alta tara; d)Inovationale: in
firmele mici care au un potential de cercetare-dezvoltare si de productie;
e)Ofensive;f)Specializare; g)Organizatorice; h)Informationale; 5.Natura viziunii
obiectivelor si mijloacelor incorporate: a) Economice: sunt predominante
absolut in IMM; b)Administrativ-economice:nu se practica in IMM.