MINISTERUL EDUCATIEI, CERCETARII SI CULTURII AL REPUBLICII MOLDOVA

UNIVERSITATEA TEHNICA A MOLDOVEI

FACULTATEA INGINERIE ECONOMICA SI BUSINESS

Lucrare individuala

Disciplina: Management general

Tema: Funcțiile businessului/antreprenoriatului.

A efectuat: Nicolau Esmira.

A verificat: Botnaru Marcela.

CHIȘINĂU

2023
 Cuprins

Introducere…………………………………………………………………………………..

Capitolul 1.
1.1 Definițiile antreprenoriatului……………………………………………………pag 2
1.2 Tipologia antreprenoriatului……………………………………………………pag 3-4

Сuprins………………………………………………………………………………………

Capitolul 2.
1.1 Funcții ale antreprenoriatului…………………………………………………….pag 4-6
1.2 Funcții de success ale antreprenorului…………………………………………....pag 7-8

Incheiere……………………………………………………………………………………

1.1 Procesul/Pașii implicați în antreprenoriat………………………………………pag 8-10

1
1.1 Definițiile antreprenoriatului

Antreprenoriatul ca noțiune a fost introdus de către economiști în secolul al XVIII-lea, a fost

un domeniu care atrăgea tot mai multe interese din partea oamenilor înstăriți. Defineau
antreprenoriatul drept o activitate desfășurată de către un întreprinzător, care în baza unor
condiții contractuale, se obligă să presteze diverse lucrări (industriale, de construcții, etc.), în
favoarea altei persoane și organizații, evident în schimbul unei recompense stabilite din timp.
Definiții și explicații:
-Antreprenoriatul este procesul prin care un individ sau un grup de indivizi depun eforturi
organizate pentru a găsi metode prin care pot urmări oportunitățile de a crea valoare și profit,
satisfăcând dorințe și nevoi prin inovație și unicitate, fără să se țină seama de resursele
controlate în prezent. (Mary Coulter)
-Antreprenoriatul este abilitatea manifestată și dorința individuală sau colectivă, în interiorul
sau în afara organizațiilor existente, de a percepe și de a crea noi oportunități economice (noi
produse, noi metode de producție, noi scheme organizaționale, noi combinații produs-piață),
de a introduce idei pe piață înfruntând incertitudinea și alte obstacole prin luarea unor decizii
vis a vis de locația și forma instituțiilor, precum și de modul de utilizare a resurselor.
(Wennekers & Thurik)

Așa dar, activitatea de antreprenoriat reprezintă o activitate independentă, desfășurată pe risc

propriu, conform legislației și orientată spre obținerea unui profit reușit, ca urmare a
comercializării produselor sau a prestării serviciilor de către persoanele înregistrate în calitate
de antreprenori .
Această obtinere de profit reusita este creată de indivizi care își asumă riscurile majore în ceea
ce privește capitalul propriu, timpul și/sau angajamentul în carieră de a oferi valoare pentru un
anumit produs sau serviciu. Produsul sau serviciul în sine poate fi nou sau unic, dar valoarea
trebuie să fie infuzată cumva de către antreprenor prin asigurarea și alocarea abilităților și
resurselor necesare.
În cazul în care antreprenorul execută un anumit proiect și este obligat să îl prezinte
beneficiarului într-un anumit timp, cu rezultatele necesare, ei semnează un contract, care se
numește contract de antrepriză.

Potrivit legii Republicii Moldova cu privire la antreprenoriat și întreprinderi, antreprenoriatul

este activitatea de fabricare a producției, executare a lucrărilor și prestare a serviciilor,
desfășurată de cetățeni și de asociațiile acestora în mod independent, din proprie inițiativă, în
numele lor, pe riscul propriu și sub răspunderea lor patrimonială în scopul de a-și asigura o
sursă permanentă de venituri [art. 1.1].

Oricare ar fi definiția cu care rezonăm cel mai mult, antreprenoriatul înseamnă schimbare și
inovare. Înseamnă abilitatea de a face ceva din absolut nimic în a identifica oportunități și de
asumarea riscurilor aferente.
2
Pe scurt, conceptul de antreprenoriat poate fi înțeles putin mai altfel:
1) Antreprenoriatul implică luarea de decizii, inovarea, implementarea, prognozarea
viitorului, independența și succesul.
2) Este un proces dinamic și riscant.
3) implică o fuziune de capital, tehnologie și talent uman.
4) Antreprenoriatul se aplică în egală măsură întreprinderilor mari și mici, activităților
economice și neeconomice.
5) Antreprenoriatul este un proces. Nu este o combinație a unor incidente rătăcite.
6) Este căutarea intenționată și organizată a schimbării, efectuată după analiza sistematică a
oportunităților din mediu.
7) Este capacitatea de a crea și de a construi ceva practic din nimic.
8) Este un talent de a simți oportunitatea în care alții văd haos și confuzie.
9) Antreprenoriatul este atitudinea minții de a căuta oportunități, de a-și asuma riscuri
calculate și de a obține beneficii prin înființarea unei întreprinderi.
Pentru a rezuma, „Antreprenoriatul este un proces dinamic de viziune, schimbare și creație.
Este nevoie de o aplicare de energie și pasiune pentru crearea și implementarea de noi idei și
soluții creative. Ingredientele esențiale includ dorința de a-și asuma riscuri calculate - în
termeni de timp, capital propriu sau carieră, capacitatea de a formula o echipă de risc
eficientă, abilitățile creative de a organiza resursele necesare, abilitățile fundamentale de a
construi un plan de afaceri solid și, mai presus de toate, viziune de a recunoaște oportunitățile
în care alții văd haos, contradicție și confuzie.''- Peter F. Drucker

1.2 Tipologia antreprenoriatului

Cele mai întâlnite forme de antreprenoriat sau muncă pe cont propriu sunt: activitățile
comerciale cu licență sau activitățile companiilor comerciale. Diferența dintre aceste două
forme este că un comerciant (persoană fizică), își lansează o afacere pe cont propriu și obține
autorizația comercială, în timp ce o întreprindere (persoană juridică), care inițiază o afacere,
va avea nevoie de autorizația comercială a fondatorilor și pe lângă aceasta, de un contract
legal încheiat între aceștia.

Activități cu autorizație comercială:

O activitate cu autorizație comercială reprezintă cea mai simplă metodă de a începe o afacere.
E nevoie de o autorizație comercială care să ofere dreptul beneficiarului de a dezvolta afaceri
într-un anumit domeniu. Pentru fiecare activitate comercială sunt anumite cerințe:
Comerțul liber —e nevoie doar de un extras de cazier judiciar (aceste activități includ,
vânzarea anumitor mărfuri sau diverse activități intermediare).
Activități reglementate — pe lângă calificările necesare există cerințe suplimentare
cunoștințe și experiență în contabilitate, montaj, reparare și control al aparatelor electrice,
cosmetologie, optică, servicii de masaj, consiliere psihologică etc.
Activități meșteșugărești — necesită urmarea unor cursuri specifice de învățământ și
3
pregătire profesională sau 6 ani de experiență în activități similare cu cele care urmează să se
ocupe antreprenorul (spre exemplu: tâmplăria, fierăria, activitățile mecanice, zidăria,
tinichigeria, serviciile cosmetice).
Activitățile mai sus enumerate se numesc activități înregistrate. Solicitantul care îndeplinește
cerințele specifice depune documentele necesare la autoritățile împuternicite să ofere
autorizații comerciale, care ulterior le eliberează licența.
Concesionări — pentru aceste activități sunt definite cerințe speciale prin legi și regulamente,
inclusiv calificarea în domeniu. Pe lângă aceasta, înafară de înmatriculare, solicitantul
necesită aprobare din partea unei autorități administrative de stat (spre exemplu, pentru a
deschide o casă de schimb valutar e absolut necesar acordul Băncii Naționale). Dacă
aprobarea se acordă solicitantului, acesta, primește pe lângă licența comercială, așa-numita
concesionare. Printre exemplele de concesionări se numără: producția, repararea, vânzarea și
utilizarea de arme, furnizarea serviciilor de comunicații, servicii de taximetrie etc.

De asemenea, se consideră o activitate de antreprenoriat, atunci când o persoană fizică își

deschide o întreprindere individuală, o gospodărie țărănească sau activează în baza patentei de
întreprinzător.

2
1.1 Funcții ale antreprenoriatului

Diferitele funcții ale antreprenoriatului sunt inovația și creativitatea, asumarea de riscuri și

realizarea, organizarea și managementul, catalizatorul dezvoltării economice, depășirea
rezistenței la schimbare și cercetarea.

1) Inovație și creativitate – Inovația se referă în general la schimbarea proceselor sau la

crearea de procese, produse și idei mai eficiente. Pentru companii, acest lucru ar putea
4
 însemna implementarea de noi idei, crearea de produse dinamice sau îmbunătățirea
serviciilor existente. Creativitatea este definită ca tendința de a genera sau de a
recunoaște idei, alternative sau posibilități care pot fi utile în rezolvarea problemelor,
comunicarea cu ceilalți. Creativitatea și inovația au fost întotdeauna recunoscute ca o
cale sigură către succes. Antreprenorii gândesc în afara cutiei și explorează noi
domenii pentru soluții de afaceri rentabile.
2) Asumarea riscurilor și realizare – Antreprenoriatul este un proces în care
antreprenorul stabilește noi locuri de muncă și firme, o nouă organizație creativă și în
creștere care este asociată cu riscuri, noi oportunități și realizări. Are ca rezultat
introducerea unui nou produs sau serviciu în societate. În general, antreprenorii
acceptă patru tipuri de riscuri și anume riscul financiar, riscul locului de muncă, riscul
social și familial, riscul mental și de sănătate, care sunt după cum urmează:
a) Risc financiar – Majoritatea antreprenorilor încep prin a-și folosi propriile
economii și efecte personale și, dacă eșuează, au teama de a le pierde. Ei își asumă
riscul de eșec.
b) Risc de muncă – Antreprenorii nu numai că urmăresc ideile ca situații de lucru, dar
iau în considerare și riscurile actuale de a renunța la locul de muncă și de a începe
o afacere. Mai mulți antreprenori au o istorie de a avea un loc de muncă bun, dar
au renunțat la el, deoarece credeau că nu sunt pentru un loc de muncă.
c) Risc social și familial – Începutul unui loc de muncă antreprenorial necesită o
energie mare, care necesită timp. Din cauza acestor angajamente, el/ea se poate
confrunta cu unele daune sociale și familiale, cum ar fi probleme familiale și
conjugale rezultate din absența de acasă și neputând acorda timp adecvat familiei.
d) Risc pentru sănătatea mintală – Poate cel mai mare risc pe care îl asumă un
antreprenor este riscul sănătății mintale. Riscul de bani, casă, soț, copil și prieteni
ar putea fi ajustat, dar tensiunile mentale, stresul, anxietatea și alți factori mentali
au multe influențe distructive din cauza începerii și continuării activității
antreprenoriale. Acest lucru poate duce chiar la depresie, atunci când se confruntă
cu eșec.
3) Organizare și management – Organizația antreprenorială este o formă organizatorică
simplă care include o unitate operațională mare, cu unul sau câțiva indivizi în top
management. Managementul antreprenorial înseamnă abilitățile necesare pentru a
dezvolta și gestiona cu succes o întreprindere de afaceri. O afacere mică înființată sub
conducerea unui proprietar-manager este un exemplu de organizație antreprenorială.
Aici, proprietarul-manager menține, în general, un control strict asupra operațiunilor
comerciale. Aceasta include conducerea funcțiilor de management de bază ale
întreprinderii. Potrivit lui Mintzberg, acestea includ rolurile interpersonale, rolurile
informaționale și rolurile de luare a deciziilor. Cu cât organizația este mai mică, cu
atât aceste roluri sunt mai concentrate în mâinile proprietarului-manager. Organizația
antreprenorială este în general nestructurată.
4) Cercetare – Un antreprenor este un visător practic și face multe lucrări de bază înainte
de a face un salt în aventurile sale. Cu alte cuvinte, un antreprenor finalizează o idee
numai după ce ia în considerare o varietate de opțiuni, analizându-le punctele forte și
5
 punctele slabe prin aplicarea tehnicilor analitice, testarea aplicabilității acestora,
completarea lor cu constatări empirice și apoi alegerea celei mai bune alternative.
Atunci el/ea aplică ideile în practică. Selecția unei idei presupune, așadar, aplicarea
metodologiei de cercetare.
5) Depășirea rezistenței la schimbare – Noile inovații sunt în general opuse de oameni,
deoarece îi face să-și schimbe modelele de comportament existente. Un antreprenor
încearcă întotdeauna mai întâi idei noi la nivelul său. Abia după implementarea cu
succes a acestor idei, un antreprenor pune aceste idei la dispoziție altora în beneficiul
lor. Puterea de voință, entuziasmul și energia lui îl ajută să depășească rezistența
societății la schimbare.
6) Catalizator al dezvoltării economice – Un antreprenor joacă un rol important în
accelerarea ritmului de dezvoltare economică a unei țări, prin descoperirea de noi
utilizări ale resurselor disponibile și maximizarea utilizării acestora. Se realizează sub
influența sistemului de legi economice ale economiei de piață (cerere și ofertă,
concurență, costuri și altele.). Este baza obiectivă pentru manifestarea funcțiilor

Figura 1. Pandemia ca oportunitati pentru noi afaceri

economice generale. Dezvoltarea spiritului antreprenorial este una dintre condițiile de

definire a creșterii economice, creșterea produsului intern brut și a venitului național.
Acest factor acționează și ca o manifestare a funcției economice generale în sistemul
relațiilor economice. Astăzi, când India este o economie în dezvoltare rapidă,
contribuția antreprenorilor a crescut de mai multe ori.

6
1.2 Funcții de success ale antreprenorului

Antreprenoriatul, după cum știm, este factorul esențial pentru noile inițiative care dau impuls
și prosperitate civilizației noastre. Antreprenorii sunt cei care percep ceea ce alții nu au văzut
și acționează în funcție de această percepție.
Prin urmare, antreprenorii îndeplinesc funcții multivariate în toate societățile, indiferent de
nivelul lor de dezvoltare.
Peter Kilby, Albert Shapiro, John Burch și alții au prescris diferite funcții ale
antreprenoriatului din care putem deriva funcții distincte, dar comune ale antreprenoriatului.
Cum ar fi:
1. Luarea de inițiativă
2. Resurse de organizare
3. Identificarea oportunităților și perspectivelor
4. Asumarea riscului
5. Luarea deciziilor
6. Transferul și adaptarea tehnologiei
7. Inovaţie
8. Promovarea Autonomiei
9. Responsabilitate socială
10. Relații publice

1. Luarea de inițiativă - Antreprenoriatul este o activitate proactivă care întreprinde

astfel de acțiuni, pe care alții nici măcar nu le pot percepe. Această funcție unică a
antreprenoriatului oferă civilizației noastre o mare varietate de produse, moduri de
acțiune, tehnici de producție etc. Prin urmare, a lua inițiativa cu acest scop și calificare
este funcția principală a antreprenoriatului în fiecare economie
2. Organizarea presupune identificarea acelor resurse care sunt necesare pentru a
transforma o anumită idee în realitate. Resursele includ resurse umane și non-umane.
Organizarea în antreprenoriat va crește productivitatea, va promova noi întreprinderi,
va distribui și supraveghea munca și responsabilitatea și va elimina barierele din calea
muncii.
3. Antreprenoriatul caută acele activități de valoare care au o contribuție economică și
socială. Ea identifică noi oportunități în arena socio-economică care au perspective
profitabile, prin urmare, antreprenorii sunt numiți căutători de speranțe în punctele
oarbe și această funcție a îndatorat enorm societatea noastră față de antreprenoriat.
4. Antreprenoriatul își asumă riscul pentru noua afacere. Pentru acțiuni inovatoare în
domeniul tehnologiei de producție pentru produse noi pe o piață volatilă și materii
prime noi utilizate în producție. Mai mult decât atât, își asumă și riscul de furt,
tâlhărie, căderii pieței și huliganism care ar putea fi implicat. Aceasta este o funcție
majoră a antreprenoriatului în țările în curs de dezvoltare.
7
 5. Antreprenoriatul este o inițiativă nouă, prin urmare, trebuie să decidă probleme
multivariate care afectează noile întreprinderi. Trebuie să decidă asupra
echipamentului de utilizat, calitatea, prețul și variația acestuia, structura capitalul,
structura organizațională, filosofia de management etc. care va ghida, conduce și
prospera noua afacere sau încercarea distinctă de antreprenoriat.
6. Antreprenoriatul din întreaga lume aduce tehnologie inventată din diferite colțuri ale
lumii și o face adecvată prin ajustările necesare pentru condițiile locale. Această
funcție a antreprenoriatului implică identificarea unei tehnologii adecvate cu
potențialele pieței și adaptarea acesteia la mediul local. Uneori, tehnologia folosește
materiale care reduc costurile și risipa de resurse. Această funcție antreprenorială face
virtual lumea unită în ceea ce privește tehnologia omogenă.
7. Antreprenoriatul inovează un nou proces de producție sau tehnologie, piață, surse de
noi materiale, management, strategie sau tehnică, oportunitate de investiție etc. pe care
Schumpeter (1934) le numește ca fiind caracteristicile fundamentale ale
antreprenoriatului. În contextul schimbării mediului, antreprenorul găsește cea mai
fezabilă oportunitate pentru afacere, precum și o tehnologie îmbunătățită sau distinctă
care oferă avantaje competitive sau o nouă oportunitate de prosperitate.
8. Antreprenoriatul este o expunere a facultății creative care oferă satisfacție personală și
independență. Libertatea unică de a gândi diferit este impulsul pentru antreprenoriat.
Astfel, antreprenoriatul Încurajează autonomia pentru a crea ceva nou de valoare prin
aplicarea eforturilor și timpului dedicat.
9. Antreprenoriatul cu tehnologia sa inovatoare promovează cumva eforturile umane.
Repornește industriile închise cu strategii și tehnici manageriale inovatoare. De
asemenea, motivează noii antreprenori și îi atrage să se angajeze într-o afacere
antreprenorială. Antreprenoriatul oferă noi produse sau idei care dau impuls și
diversitate societății. Prin urmare, antreprenoriatul îndeplinește responsabilitate socială
care protejează bunăstarea, beneficiul și câștigul economic al societății. De asemenea,
promovează standardul comunității prin furnizarea de locuri de muncă și facilități.
10. Antreprenoriatul este o nouă întreprindere care necesită acceptare socială din partea
organismelor de reglementare și a publicului larg. Guvernul, precum și persoanele care
vor fi supuse antreprenoriatului, ar fi convinse prin relații publice să accepte și să
permită antreprenorului să execute o întreprindere antreprenorială. Istoria spune că
mulți antreprenori au fost ignorați, constrânși și chiar eliminați pentru activitățile lor
antreprenoriale. Eșecul este costisitor și, prin urmare, relațiile publice sunt o funcție
semnificativă a antreprenoriatului.

3
1.1 Procesul/Pașii implicați în antreprenoriat
Antreprenoriatul este actul și arta de a fi un antreprenor sau unul care întreprinde inovații sau
introduce lucruri noi, finanțe și perspicacitate pentru afaceri într-un efort de a transforma
inovațiile în bunuri economice. Cea mai evidentă formă de antreprenoriat este cea de a începe
8
noi afaceri. În vremuri mai recente, termenul de antreprenoriat a fost extins pentru a include
elemente care nu sunt neapărat legate de activitatea de formare a afacerilor, dar include și
forme specifice de antreprenoriat social, antreprenoriat politic sau antreprenoriat în
cunoaștere. În continuare sunt pașii implicați în procesul antreprenorial. Acest proces
antreprenorial trebuie urmat, din nou și din nou, ori de câte ori o nouă afacere este preluată de
un antreprenor, prin urmare, este un proces care se termină mereu.
 Căutarea unei noi idei – Un proces antreprenorial începe cu generarea ideii, în care
antreprenorul identifică și evaluează oportunitățile de afaceri în fața lui/ei.
 Evaluarea preliminară a ideii – Identificarea și evaluarea oportunităților este o sarcină
dificilă, prin urmare, un antreprenor caută contribuții de la toate persoanele, inclusiv
angajați, consumatori, parteneri de canal, oameni tehnici, etc. pentru a ajunge la o
oportunitate de afaceri optimă. . Odată ce oportunitatea este decisă, următorul pas este
evaluarea acesteia.
 Analiza detaliată a ideii promițătoare – Un antreprenor poate evalua eficiența unei
oportunități punând continuu anumite întrebări, cum ar fi dacă oportunitatea merită să
fie investită, atractivitatea acesteia, fezabilitatea soluțiilor propuse, șansele de avantaj
competitiv și diferitele riscuri asociate cu mai presus de toate, un antreprenor trebuie
să-și analizeze abilitățile și capacitățile personale pentru a asigura realizarea
obiectivelor antreprenoriale.
 Selectarea celei mai promițătoare idei – Odată ce analiza este realizată atât la nivel
macro, cât și la nivel micro, atunci antreprenorul selectează cea mai bună opțiune
posibilă dintre puținii aleși, pe baza factorilor cheie identificați de el/ea înainte de
generarea ideii.
 Asamblarea resurselor și a personalului – Următorul pas al procesului este alocarea
resurselor, în care antreprenorul identifică sursele din care pot fi aranjate finanțele și
resursele umane. Aici, antreprenorul găsește investitorii pentru noua sa afacere și
personalul care să desfășoare activitățile de afaceri.
 Determinarea mărimii unității – Pe baza capacității de gestionare a resurselor,
antreprenorul determină dimensiunea inițială a afacerii și posibilitățile de extindere.
 Decizia locației Afacerii și Planificarea Aspectului – Aceasta este o decizie
semnificativă. În mod ideal, antreprenorul ar trebui să decidă locația în care există
concedii fiscale și forță de muncă ieftină și materiale sunt disponibile din abundență.
 Planificare financiară solidă – Odată ce fondurile sunt strânse și angajații sunt angajați,
locația și structura afacerii au fost finalizate, atunci se depun eforturi pentru a face o
planificare financiară solidă cu resursele financiare disponibile pentru a o folosi în
mod optim.
 Lansarea întreprinderii – Lansarea întreprinderii de către un antreprenor poate fi o
aventură descurajantă, deoarece antreprenorul trebuie să rămână concentrat și ar trebui
să fie întotdeauna deschis la sugestii. Dacă el/ea este antreprenor condus de misiuni,
trebuie amintit că construirea unei companii cu adevărat grozave este un maraton, nu
un sprint.
 Administrarea Companiei – Odată ce fondurile sunt strânse și angajații sunt angajați,
9
 următorul pas este inițierea operațiunilor de afaceri pentru atingerea obiectivelor
stabilite. În primul rând, un antreprenor trebuie să decidă structura de management sau
ierarhia, care este necesară pentru a rezolva problemele operaționale, pe măsură ce și
când apar.
 Recoltarea – Pasul final al procesului antreprenorial este recoltarea, în care un
antreprenor decide cu privire la perspectivele viitoare ale afacerii, cum ar fi creșterea
și dezvoltarea acesteia. Aici se compară creșterea reală cu creșterea planificată și apoi
se ia decizia privind stabilitatea sau extinderea operațiunilor de afaceri.