„BAZELE ANTREPRENORIATULUI”

Subiectele la examen
1. Antreprenoriatul – factor de dezvoltare economică
Antreprenoriatul – factor dinamizator al economiei
Antreprenoriatul înseamnă capacitatea de a crea şi conduce o organizaţie.
Activitatea anterprenorială reprezintă- activitatea de fabricare a producției, executare a lucrărilor și
prestare a serviciilor desfășurată de cetățeni și de asociațiile acestora în mod independent, din proprie
inițiativă, în numele lor, pe riscul propriu și sub răspunderea lor patrimonială cu scopul de a-și asigura o sursă
permanentă de venituri.
Un proces prin care indivizii identifică oportunitățile, alocă resursele în scopul creării unor noi valori, prin
identificarea nevoilor nesatisfăcute sau prin identificarea de oportunități pentru schimbare.
Activitatea antreprenorială este un proces care se derulează în diferite medii şi unităţi de afaceri ce
cauzează schimbări în sistemul economic prin inovări realizate de persoanele care valorifică oportunităţile
economice creând valori atât pentru indivizi cât şi pentru societate

2. Factorii ce contribuie la dezvoltarea antreprenoriatului

- factorul demografic;
- nivelului învăţământului general şi antreprenorial;
- politica statului în domeniul susţinerii antreprenoriatului;
- atitudinea societăţii faţă de antreprenoriat;
- existenţa unei infrastructuri dezvoltate de servicii de afacerii;
- posibilitatea obţinerea unor oportunităţi şi beneficii individuale;
- existenţa unor persoane orientate spre crearea propriei afaceri şi spre asumarea riscului.

3. IMM – formă de bază a activităţii de antreprenoriat

Întreprinderea mică poate fi definită ca unitate economică ce desfășoară independent activitate de
antreprenoriat de către indivizi sau grupurile acestora în scopul formării și acumulării profitului.
Sectorul IMM-urilor se constituie din totalitatea intreprinderilor micro, mici si mijlocii.
- Intreprindere micro- are pina la 10 angajati, iar cifra de afacere este de pina la 2 mln euro
- Intreprindere mica – are pină la 50 angajati, iar cifra de afaceri este de 10 mln euro
- intreprindere mijlocie – are pină la 250 angajati si cifra de afacere este de 50 mln euro
Criterii:
1. Conducerea independentă (în mod obișnuit).
2. Capitalul este achiziționat și proprietatea este deținută de persoană sau de un număr redus de
persoane.
3. Domeniul de activitate este local. Personalul și proprietarul sunt din aceeași localitate. Piețele
trebuie să fie locale.
4. Mărimea relativă în cadrul ramurii – o afacere este mică în compatație cu altele considerate mari. Ea
poate fi mică într-un domeniu și mare în altul.

4. IMM şi rolul acestora în economia contemporană

- ofera locuri de munca

- generează cea mai mare parte din PIB în fiecare țară
- diminueaza situatiile de criza
- satisface cererile individuale
- promoveaza inovatiile
- stimuleaza exporturile

1
 - dovedesc flexibilitate și adaptibilitate la cerințele pieței
- reprezintă germenii viitoarei firme mari.

5. Fenomenul antreprenorial în Republica Moldova

Cota IMM dupa genuri de activitate in 2017
- 30% comerț cu ridicata
- 23% comerț cu amănuntul
- 12% industria prelucrătoare
- 11% Alte servicii
- 6% agricultura
- 5% transport și comunicații
- 4% hoteluri,restaurante
- 4% tranzacții imobiliare
- 2% activități financiare
- 2% construcții
- 1% sănătate și asistență socială
6. Susţinerea de stat a antreprenoriatului - experienţa străină
Franţa oferă fimelor mici împrumuturi de stat pentru investiţiile capitale, precum şi împrumuturi pe termen
lung. Pe parcursul primilor 3 ani de funcţionare a întreprinderilor mici, iar în unele cazuri şi în următorii doi ani
sunt prevăzute facilităţi impozitare. Pe parcursul a 5 ani nu se impozitează mijloacele care pot f pierdute.
În această ţară există un program special de pregătire a managerilor din fimele mici, precum şi un serviciu
industrial pentru consultare în domeniul managementului.
Japonia este cunoscută prin numărul impunător de facilităţi ficale pe care le oferă întreprinderile mici, cele
mai importante find:
- cota redusă a impozitului pe profi şi a impozitului permanent pentru particulari;
- amortizarea accelerată, care constituie 14% din costul iniţial al utilajului;
- sistemul de leasing al utilajului, permiţând o dotare tehnico-materială mai bună a fimelor mici.
În Anglia funcţionează programe inovaţionale, sisteme de asigurare a împrumuturilor pe care le contractează
fimele mici, orientate spre asigurarea creditelor bancare şi garantarea rambursării a 70% din împrumuturile pe
termen mediu (2-7 ani).

7. Susţinerea de stat a antreprenoriatului în Republica Moldova

Principalurile tipuri de susținere a statului
- Sprijin financiar și economic ( credite preferențiale, subvenții, înlesniri vamale)
- Sprijin tehnico-material
- Sprijin în comercializarea producției
- Ajutorul organizatoric, ce cuprinde simplificarea procedurii de înregistrare a agenților micului business,
la pregătirea și perfecționarea specialiștilor, inclusiv peste hotare, servicii de informații și consultanțe
pentru aceșt agenți.

8. Beneficii şi riscuri individuale în antreprenoriat

Riscuri
- pierderea banilor investiti
- pierderea timpului
- pierderea nervilor, stresul
- esecul afacerilor si esecul personal
- nesiguranta pastrarii postului
- instabilitatea pieței

2
 Beneficii
- recunoasterea sociala
- independenta
- libertatea de decizie și acțiune
- siguranța muncii
- posibilitatea angajării membrilor familiei
- stabilirea unor noi relatii
- obtinerea unui venit
- autorealizarea si aplicarea cunostintelor
- ieșirea din rutină
- putere și influență
- folosirea independentă a cpitalului acumulat

9. Definirea conceptului de întreprinzător

Notiunea de ”intreprinzator” provine din cuvantul frantuzesc ”entreprendre”, care inseamna a
intreprinde, a se apuca de facut ceva, a se angaja in ceva. Întreprinzătorii reprezintă ADNul economic de
care avem nevoie pentru a crea competitivitatea şi inovaţia”
Cantillon - a fost cel care a definit intreprinzatorul – persoana care activeaza in conditii de risc si este gata
sa obtina atit venit cit si pierderi .
J.B.Say – sustine ca intreprinzatorul este persoana care scoate resurse dintr-un domeniu cu
productivitate inalta si le introduce intr-un domeniu cu productivitate mai ridicata.
J.Schumpeter – intreprinzatorul este orice persoana care realizeaza invocarea prin „noi combinatii”.
P.Drucker – intreprinzatorul mereu cauta skimbarea si o expluateaza ca pe o oportunitate, activitatea
fiind practica.

10. Caracteristicile întreprinzătorului de succes

- capacitatea de asumare a riscului
- responsabilitatea
- initiativa
- creativitatea
- comunicabilitatea
- optimismul
- calitati de leader
- flexibil la schimbari
- rational
- potential energetic ridikat
- să aibă puterea să lupte să schimbe ceea ce se poate schimba;
- să posede răbdarea să suporte ceea ce nu poate schimba;
- să aibă suficientă înţelepciune pentru a şti când să lupte să schimbe şi când să aibă răbdare pentru a
suporta cele ce nu poate schimba.

3
 11. Tipologia intreprinzătorului

În funcție de exeriență și implicare ulterioară

1. Novice - individ neexperimentat fără posesie anterioară, care deţine părţi sociale într-o firmă activă;
2. În serie – individ ce deţine părţi sociale într-o firmă, având în trecut părţi similare pe care le-a vândut
sau afaceri pe care le-a închis;
3. De portofoliu – individ ce deţine simultan părţi sociale în două sau mai multe firme active.

În funcție de condițiile exzistente ale pornirii afacerii

- Creator
- Moștenitor
- Administratorii

4
 12. Comparație întreprinzător- mănăger

13. Profilul întreprinzătorului moldovean

Pe baza profilului intreprinz. moldoveni a fost facut un studiu unde au fost intervievati o serie de de
intreprinz.moldoveni, analiza interviurilor a demonstrate ca cel mai frecvent isi deschid propria afacere
barbatii, femeile putin se implica in afaceri mai mult ocupinduse de familie si acordind ajutor sotului in
realizarea ideii de afaceri.Conform rezultatelor majoritatea intreprinz.au virsta mijlocie 34-44 ani(36%) fiind
urmati de cei cu virsta 45-54 ani(30%) ,25-34 ani (22%),18-24ani(5%). Ce priveste nivelul studiilor la intreprinz.
moldoveni sunt persoanele cu studii superioare, din acestea au studii tehnice, studii economice, sunt specialist
in agricultura, in medicina etc. 56% din nr.persoanelor intervievate au afirmat ca sau lansat in afaceri din
dorinta de a obtine venituri,22% din nevoia de realizare etc.cele mai multe intreprinderi au fost infiintate in
2000-2001.La domeniul de activitate predomina afacerile de comert(40%), urmate de cele prestatoare de
servicii(30%),cite 3% le revine celor din transport si agricultura. Intreprinz. intervievati au mentionat ca
impozitele reprezinta pentru afacerea lor o problema dificila. Pe locul doi in clasamentul problemelor se
plaseaza lipsa specialistilor si concurenta,care pentru multe afaceri mici prezinta o problema grava, dupa care
urmeaza problemele de birocratia reprezentantilor institutiilor de stat, legislatia imperfect si coruptie.Pe
ultimele se plaseaza problema cauzata de pretul inalt a chiriei, utilajul invechit

14. Particularităţile activităţii întreprinzătorul în cadrul afacerii mici

Micile afaceri contribuie la ameliorarea situaţiei economice şi stimulează creşterea esonomici pe o cale
relativ mai adecvată, rară să provoace inflaţie. Crearea întreprinderilor mici condiţionează formarea noilor
locuri de muncă, ce asigură cu venituri deţinătorii acestora, aduce implicit şi venituri statului (prin sistemul de
impozitare), care pot fi repartizate ulterior celorlalţi membri ai societăţii. O contribuţie esenţială aduc micile
afaceri la diversificarea produselor şi serviciilor, creşterea calităţii lor şi, ca rezultat, este satisfăcută cererea
consumatorilor. Dispunând de resurse materiale şi financiare reduse, micile afaceri n-au posibilitatea de a
produce bunuri omogene în cantităţi mari, de aceea pentru a reuşi folosesc breşele şi locurile libere de pe
piaţă sau creează noi pieţe de tip nişă, propunând o gamă variată de produse ce ar corespunde gusturilor şi
exigenţelor diferitelor grupuri de consumatori. In prezent, pe plan mondial se observă o tendinţă de refuz de
la producţia în masă şi serie mare în favoarea seriei mici sau a producţiei la comandă.
In ceea ce priveşte îmbunătăţirea calităţii, dacă până nu demult decizia de procurare a unui sau altui bun
era condiţionată, în mare măsură, de preţ, în prezent rolul decisiv în alegerea dată îi revine calităţii, de aceea
pentru a reuşi pe piaţa com-peuţională micile afaceri îşi concentrează eforturile, în primul rând, asupra
îmbunătăţirii calităţii.
Un rol important le revine întreprinderilor mici şi în procesul inovaţional. Deşi pare dificil pentru o mică
afacere să influenţeze dezvoltarea tehnologică, în cooperare cu întreprinderile mari şi centrele de cercetări ele
realizează inovaţii spectaculoase.
Afacerile mici îşi concentrează tot potenţialul lor creativ şi material asupra elaborării unei sau două
inovaţii. Aceasta face ca procesul inovaţional într-o afacere mică să fie mai productiv în comparaţie cu cel de la
întreprinderea mare.
Un alt moment important este climatul favorabil de creativitate din întreprinderile mici, care se
caracterizează prin stimularea iniţiativei, cointeresarea fiecărui lucrător în găsirea unor soluţii cât mai ieftine şi
eficiente de muncă, valorificarea rapidă a ideilor aplicabile etc. In afacerile mici americane fiecare lucrător
elaborează de două ori mai multe inovaţii decât în întreprinderea mare. O contribuţie importanta au adus
micile afaceri în perfecţionarea tehnologiei deja existente prin introducerea unor modificări şi modernizări ale
procesului de producţie şi prin oferirea unor produse analogice mai calitative. Creşterea numărului micilor
afaceri exportatoare duce la activizarea întregului sistem de comerţ extern, lărgirea asortimentului produselor
oferite şi accelerarea renovării lor. In cadrul economiilor naţionale micile afaceri exportatoare oferă între-
prinderilor locale posibilităţi de a stabili relaţii comerciale directe cu partenerii străini şi de a atrage noi

5
investitii, ce nu-i mai puţin important, să ofere noi locuri de muncă. Soluţionarea problemelor legate de
utilizarea forţei de muncă este una din cele mai esenţiale contribuţii aduse de întreprinderile mici în
economie. Direct sau indirect ele asigura mijloace de existenţă pentru peste 100 mln. de americani şi 75 mln.
de europeni.

15. Surse de noi idei de afaceri

- Ziare si reviste
- cataloage
- internet
- carti
- brosuri
- vizitarea afacerilor existente, relații cu oamenii deja inițiați în afaceri
- vizitarea tîrgurilor și expozițiilor

16. Afacere oportună – concept şi necesitatea determinării oportunităţii

Afacerea oportuna este o afacere originala, atractiva fixata pe un produs sau serviciu, care are un potential
comercial si aduce un venit acceptabil.Determinarea oportunitatii permite intreprinzatorului sa realizeze o
estimare a ideii de afaceri, determinind care vor fi cheltuielile posibile, care va fi venitul, cine vor fi clientii
etc.

17. Tehnicile de creativitate aplicate în căutarea noilor idei de afaceri

Creativitatea – o formă specifică a gândirii, care permite elaborarea ideiilor noi și neobișnuite. Acest mod de
gândire permite unui antreprenor începător sau cu experiență să vadă oportunitățile pentru a începe sau a
lărgi afacerea, să analizeze din mai multe puncte de vedere situațiile neordinare, să adopte decizii riscante, să
activeze cu succes. Creativitatea reprezinta un proces care consta in utilizarea potentialului personal si se
bazeaza pe o serie de tehnici concepute p/u generarea de noi idei originale si utile.

TEHNICI DE GENERARE A IDEIILOR ȘI SOLUȚII

1.Brainstorming
2.Filips 6-6
3.Harta minții
4.PRES
5.Tehnica întrebărilor succesive
6.SCAMPER

18. Metode neformale de evaluarea a oportunităţilor de afaceri

- acceptul spontan
- testul bankerului sfatuitor
- pretestarea prototipului

19. Metode formale de evaluarea a oportunităţilor de afaceri

- studiu de fezabilitate
- planul de afaceri

20. SCAMPER – esenţa metodei şi modalitatea aplicării

Dintre tehnicile de creativitate,utilizate pentru identificarea ideilor de afaceri,este SCAMPER.
Utilizarea metodei SCAMPER consta din urmatoarele etape:
-inaintarea problemei pe care dorim s-o solutionam;
-punerea intrebarilor SCAMPER si determinarea produselor/serviciilor ce s-ar putea obtine.

6
S - schimba
C - combina
A- adapteaza
M - modifica
P - pune in alt context
E - elimina
R - rastoarna, rearanjeaza

Astfel,substituirea unei parti a produsului sau a procesului prevede cautarea a cea ce poate fi
substituit.Combinarea prevede unirea a doua sau a mai multe parti pentru a realiza un produs diferit sau a
largi utilizarea acestuia. Adaptarea - prevede adaptarea unor parti ale produsului pentru a modifica
destinatia acestuia. Modificarea intrun mod neobisnuit a produsului prevede micsorarea sau marirea
acestuia.Utilizarea produsului existent in alte scopuri prevede gasirea raspunsului la urmatoarea
intrebare:ce sau unde se mai poate utiliza acest produs?. In cazul ELIMINARII anumitor parti din produs se
analizeaza cum se va modifica destinatia acestuia si ce produse noi vom obtine. Rearanjarea produsului
sau a părtilor componente in alt mod.Pentru a inainta noi idei la etapa rearanjarii,intreprinz.cauta raspuns
la urmatoarele intrebari: Ce va fi daca voi face asta astfel? Cum pot sa obtin un efect invers?.

21. Cauzele abandonării ideii de afaceri

- riscul invechirii produsului este foarte mare, iar costul si timpul cerut p/u realizare este mare;
- piata potentiala a afacerii este foarte mica sau exista o concurenta foarte puternica;
- nu se pot rezolva problemele legate de realizarea produsului;
- nu este formată o echipa de conducere care sa aiba calitatile manageriale necesare;
- suma necesara p/u lansarea afacerii este considerabila;
- riscurile si problemele sint mult mai mari in comparatie cu recompensele ce se vor obtine;

22. Planul de afaceri - concept şi necesitatea elaborării

Planul de afaceri este un document confidential in care sint scrise obiectivele si scopurile intreprinderii
demonstrindu-se in detalii modalitatile de realizare a acestora;
Necesitatea elaborarii planului de afaceri:
- Ajută la formularea scopului, obiectivelor şi la elaborarea strategiei afacerii
- Identifică punctele tari şi slabe ale afacerii
- Prevede pericolele posibile
- Sporeşte profitul gospodăriei
- Reduce cheltuielile
- Sporeşte probabilitatea obţinerii unui credit
- Identifică culturile neprofitabile
- Identifică intrările care sporesc profitul
- Ajută la extinderea afacerii
- Ajută la prognozarea activităţilor de perspectivă

23. Planul de afaceri - etapele întocmirii

- Colectarea, culegerea informatiei
- Organizarea informațiilor
- determinarea tipului planului
- stabilirea structurii planului
- impartirea responsabilitatilor;

7
 24. Planul de afaceri - recomandaţiile privind întocmirea
P/u a intocmi un plan de afaceri avem devoie de urmatoare informatie:
- piata
- clientii
- concurentii
- procesul de productie
- capacitatea de productie;
Planul de afaceri trebuie sa:
- fie concis, dar in acelasi timp complet, sa contine informatie de baza privind intreprinderea. Marimea
optimala a planului fiind de 20-30 pagini;
- scris clar, folosind termeni accesibili
- sa fie usor de intele si de urmat
- sa nu fie incarcat cu scheme si desene
- sa prezinte o analiza cinstita si obiectiva, bazata pe propuneri realiste
25. Planul de afaceri - structura şi conţinutul compartimentelor de bază
- Pagina de titlu
- Cuprins
- Rezumat
- 1.Descrierea afacerii
- 2.Produsul/serviciul
- 3.Strategii de marketing
- 4.Planul managerial
- 5.Planul operațional
- 6.Evaluarea riscurilor
- 7.Planul financiar
- 8.Planul de implementare
- Anexe şi referinţe
Pagina de titlu - serveşte drept copertă pentru planul de afaceri şi conţine informaţii privind:
scopul elaborării planului, perioada de planificare, denumirea complectă a întreprinderii, adresa juridică,
numărul de telefon, fax, e-mail, numele şi prenumele directorului, data (luna, anul) întocmirii planului de
afaceri, trimitere la confidenţialitatea informaţiei
Cuprins -Include compartimentele de bază ale planului de afaceri cu indicarea paginilor la care se află acestea,
pentru a simplifica accesul la informaţia necesară a persoanei cointeresate.
Rezumat- reprezintă un mini plan de afaceri, care include informaţia de bază privind ideea de afaceri sau
afacerea.
Descrierea afcerii- Prezentarea afacerii și ideii de afaceri; Structura legală;Scurtul istoric; Scop; Obiective;
localizare; șanse de succes ale afacerii...
Produsul/ serviciul - descrierea prod/ serviciului; Evidenţierea caracteristicilor definitorii ale produ/serviciului ;
Sortimentul şi nomenclatura, cu precizarea cantităţilor anuale exprimate în unităţi fizice şi valorice;
Strategii de marketing - analiza pieții, clienții, concurență, strategia prețurilor, promovarea...
Planul managerial- Echipa managerială şi caracteristicile acesteia; Organigrama întreprinderii; structura de
personal; planificarea recrutării; modalități de motivare a personalului.
Planul operațional- Analiza tehnologiei de producere/prestare servicii; Planificarea optimala a procesului de
producţie, spatiilor, echipamentului; Selectarea furnizorilor; Procurări de materiale; Analiza tehnologiei de
producere/prestare servicii.
Evaluarea riscurilor - Riscul reprezintă o incertitudine, condiţionată de probabilitatea apariţiei pe parcursul
realizării planului de afaceri a unor evenimente nefavorabile.

8
Planul financiar - Necesitățile financiare necesare pentru realizarea proiectului/sursele ; Destinaţiile exacte ale
sumelor solicitate; Graficul rambursării creditului ; Estimarea veniturilor ; Estimarea costurilor şi cheltuielilor ;
Prognoza privind profit și pierderi; Prag de rentabilitate...
Anexe - cuprind o varietate de documente referitoare la activitatea şi performanţele întreprinderii și aduc un
plus de informaţii şi argumente destinatarului planului de afaceri.
26. Planul financiar. Pragul de rentabilitate şi utilitatea practică a calcului
- necesarul de resurse financiare
- utilizarea acestor resurse
- graficul rambursarii creditului
- reportul privind rezultatele financiare
- raportul privind fluxul mijloacelor banesti
- bilantul contabil
Detine un rol important in planul de afaceri,arata niste preziciri pe viitor ce tine de situatia financiara.Acest
plan contine informatii necesare p/u a realize proiectul si modul de utilizare a acestora,p/u solicitarea unui
credit bancar,elaborin graficul restituirii imprumutului.
Planul dat contine trei prognoze de baza:
1)prognoza privind rezultatele financiare(veniturile planificate,costul vinzarilor,cheltuielele,se stabileste
cum va fi modificat profitul net pe parcursul perioadei planificate);
2)pronoza privind fluxul mijloacelor banesti(arata de ce mijloc dispune intreprinderea,necesitatile,si
satisfactia acesor necesitati;
3)prognoza bilantului(reflecta rezultatele intreprinderii din punct de vedere financiar,capitalul propriu,activele
si pasivele).
Pragul de rentabilitate - reprezintă acel volum de producţie, la care Veniturile şi Cheltuielile sunt egale, iar
întreprinderea nu obţine nici profit nici pierderi.

27. Conţinutul funcţiilor manageriale în cadrul afacerii micii.

O particularitate a managementului întreprinderii mici consta în aceea că planificarea activităţii poartă un
caracter "formal. Deşi managementul eficient începe întotdeauna cu planificarea, majoritatea
întreprinzătorilor ignoră complet necesitatea elaborării unei strategii de dezvoltare. Este foarte redus numărul
întreprinderilor mici ce dispun de un plan de afaceri care ar evalua situaţia curentă şi ar reflecta toate etapele
şi resursele necesare pentru realizarea cu succes a obiectivelor fixate.
Incertitudinea şi instabilitatea economică, dependenţa mare de mediul extern creează mari dificultăţi în
realizarea obiectivelor propuse de planul strategic. Astfel nesiguranţa zilei de mâine provoacă atitudinea
sceptică a managerilor întreprinderilor micului business faţă de planurile strategice, în special, şi planificare, în
general. In rândul celor care au un plan de afaceri, predomina întreprinderile care sunt în căutarea unei
finanţări externe, fiind"impuse" de băncile comerciale sau parte¬nerii străini să-i prezinte la cazul negocierii
unui credit, a unei investirii comune

28. Deschiderea unei noi afaceri – avantajele şi dezavantajele

Deschiderea unei afaceri este cea mai riscanta,deoarece incepe de la 0.
Avantajele: sint implimentate propriile idei nelimitat;satisfacerea pe care o primeste intreprinzatorul
fiindca a infiintato de la 0;evitarea mostenirii unei reputatii indoielnice a fostului proprietar;posibilitatea
de a instrui,selecta si motiva independent personalul;se creaza afacerea pornind de la viziunea
proprie;este ales amplasamentul afacerii.
Dezavantajele: cost ridicat ce tine de lansarea afacerii si procurarea echipamentului;timp mult p/u
lansarea afacerii,formalitatile legale,angajarea personalului;alegerea unei afaceri nepotrivite;existenta
concurentei puternice/ săturația pieții;risc legat de realizarea unei idei noi,eforturi personale mari p/u
lansarea afacerii.

9
 29. Alegerea statutului juridic. Formele organizatorico-juridice de bază
Alegerea statutului juridic:
- este pregatit sa-si asume complet responsabilitatea p/u desfasurarea afacerii sau doreste sa o imparta
cu alta persoana?
- este capabil sa lucreze in echipa sau sa se bazeze numai pe propriile puteri?
- in ce domeniu doreste sa se lanseze?
- dispune de resurse financiare suficiente p/u a se lansa in afacerea respectiva?
- ce venit planifica sa obtina si este gata sa-l imparta cu cineva?
- cum va fi tinuta evidenta contabila?
Formele organizatorico-juridice:
- intreprindere individuala (II)
- societate cu raspundere limitata (SRL)
- societate pe actiuni (SA)
- societate in nume colectiv (SNC)
- societate in comandita (SC)
- cooperativa de productie (CP)
- cooperativa de intreprinzatori (CI)

30. Patenta de întreprinzător - alternativă de desfăşurare a activităţii de întreprinzător

Patenta de întreprinzător este un certificat de stat nominativ, ce atestă dreptul de a desfăşura genul de
activitate de întreprinzător indicat în ea în decursul unei anumite perioade de timp. Se elibereaza pe o durata
de o luna sau, la dorinta personei care solicita eliberarea patentei, pe o durata mai mare.

Patenta se elibereaza de: inspectoratul fiscal , primaria

Titular de patentă poate fi:

 orice cetăţean al Republicii Moldova cu capacitate de exerciţiu;

 orice cetăţean străin sau apatrid, care locuieşte permanent în Republica Moldova şi are dreptul să
desfăşoare activitate de întreprinzător, care a declarat despre intenţia sa de procura patentă şi
corespunde cerinţelor de calificare necesare acestui gen de activitate.
 Desfăşurarea activităţii de întreprinzător în baza patentei nu impune înregistarrea de stat şi primirea
licenţei
 Asupra titularului patentei nu se extind cerinţele privind prezentarea dărilor de seamă financiare şi
statistice, ţinerea evidenţei contabile.

31. Determinarea denumirii afacerii

Este important ca numele să corespundă şi următoarelor cerinţe:

 să prezinte o idee unică şi originală;
 să fie sugestivă şi să trezească la potenţialii clienţi asocieri pozitive, referitoare la domeniul de
activitate, avantajele oferite sau locul amplasării afacerii;
 să fie concisă şi laconică;
 să fie estetică şi să trezească emoţii pozitive;
 să fie uşor de pronunţat, scris şi memorat.
 să nu dea interpretări confuze în altă limbă.

10
  afacerea nu poate să folosească denumire care coincide sau, după cum constata organul înregistrări de
stat, se aseamănă cu denumirea altei afaceri care este deja înregistrată;
 dacă mai multe persoane au prezentat pentru înregistrarea de stat firme ce coincid sau se aseamănă,
dreptul de înregistrare sub aceasta firma îl are persoana care a depus prima cerere de înmatriculare a
firmei respective în organul înregistrării de stat;
 pentru folosirea în denumirea firmei a numelui unei personalităţi istorice sau a altei personalităţi
cunoscute este necesară autorizaţia Guvernului sau acordul rudelor personalităţii în cauză;
 în cazul utilizării în denumire a numelor proprii, care nu coincid cu numele participanţilor la
constituirea organizaţiei, este necesară aprobarea persoanei respective sau al moştenitorilor ei cu
privire la folosirea numelui;
 pentru întreprinderea individuala, societatea în nume colectiv şi societatea în comandită, denumirea
include numele de familie cel puţin a unui posesor al întreprinderii individuale sau al comandirului;
 denumirea trebuie să includă în limba de stat forma juridică de organizare;
 denumirea de firmă sau o pare din aceasta poate fi utilizată în calitate de semn sau de emblemă
comercială, cu condiţia înregistrări acesteia conform Legii Republicii Moldova privind protecţia mărcilor
la AGEPI.

32. Finisarea procedurii înfiinţării unei afacerii

Procedura inregistrarii urmeaza a fi finisata dupa obtinerea actelor de constituire prin inregistrarea acesteia
urmatoarelor organizatii de stat:
 Inregistrarea la casa nationala de asigurari sociale in calitate de platitor al cotei asigurarilor sociale, se
efectueaza in termen de 10 zile de la data de inregistrare a intreprinderii
 Inregistrarea intreprinderii la compania nationala de asigurari in medicina in calitate de platitor al
primelor de asigurari medicale in termen de 10 zile; CNAS; CNAM
 Transformarea contului provizoriu in cont curent ( la banca comerciala)
 Obtinerea licentei in cazul cind activitatea antreprenoriala este supusa licentierii.
 Obtinerea autorizatiilor
 Inregistrarea la departamentul sau oficiul teritorial sau a inspectoratului fiscal in calitate de
contribuabil de plaitor al taxelor si impozitelor in cadrul bugetului public national
 Inregistrarea la departamentul statistica.

33. Licenţierea activităţii de antreprenoriat

Licenţa pentru practicarea anumitui gen de activitate reprezintă un act administrativ care atestă
capacitatea şi dreptul titularului de a desfăşura, pentru o perioadă stabilită, genul de activitate indicat
în aceasta cu respectarea obligatorie a condiţiilor de licenţiere.
 Camera de Licenţiere eliberează licenţă pentru cca. 39 domenii de activitate, printre care: activitatea
de audit; fabricarea, păstrarea şi comercializarea angro a berei; transportul auto de călători în folos
public; proiectarea plantaţiilor pomicole, bacifere şi viticole; producerea şi/sau comercializarea
seminţelor, materialului de înmulţire şi săditor; construcţiile de clădiri şi/sau construcţii inginereşti;
acordarea asistenţei medicale; activitatea farmaceutică veterinară şi/sau asistenţa veterinară;
activitatea de turism etc.
 Banca Naţională a Moldovei - activitatea instituţiilor bancare şi unităţilor de schimb valutar;
 Comisia Naţională a Pieţei Financiare – activitatea în domeniul asigurărilor (reasigurărilor); activitatea
birourilor istoriilor de credit; a asociaţiilor de economii şi împrumut etc.;
 Agenţia Naţională pentru Reglementare în Energetică - importul şi comercializarea cu ridicata şi/sau
cu amănuntul a benzinei, motorinei şi/sau a gazului lichefiat la staţiile de alimentare; producerea ,
transportul, distribuţia şi furnizarea energiei electrice etc. ;

11
  Agenţia Naţională pentru Reglementare în Comunicaţii Electronice şi Tehnologia Informaţiei -
prestarea serviciilor de telefonie fixă şi/sau mobilă; transmisiuni de date; furnizarea serviciului de acces
la Internet; servicii de programe audiovizuale etc. ;
 Consiliul Coordonator al Audiovizualului – activitatea studiourilor TV (eter şi satelit), a posturilor de
radio, a distribuitorilor de servicii de emisie prin cablu.
 În cel mult 5 zile lucrătoare de la data înregistrării Declaraţiei se adoptă o decizie privind eliberarea
licenţei sau respingerea declaraţiei, comunicându-se solicitantului despre decizia adoptată.

34. Procurarea unei afaceri – avantajele şi dezavantajele

Avantaje:
 Durata de lansare este relativ mai mica, deoarece exista deja intreprinderea, care dispune de utilajele
necesare, personal calificat, relatii stabilite cu furnizorii si clientii.
 Obtinerea unor venituri imediate, pentru ca nu se incepe de la zero.
 Existenta unei amplasari favorabile, care in cazul inceperii afacerii de la zero ar fi dificil de obtinut.
 Folosirea experientei si relatiilor vinzatorului, deoarece intreprinderea are un nume cunoscut pe piata,
sunt stabilite relatiile cu furnizorii de materii prime si materiale.
 Existenta personalului calificat, astfel nu este necesar de ocupat cu recrutarea si selctarea personalului.
 Reducerea riscului, deoarece in comparatie cu intreprinderile nou-create, are o piata de desfacere si
experienta in domeniul respectiv.
Dezavantaje:
 Posibilitatea procurarii unei intreprinderi neprofitabile.
 Existenta unui personal necalificat, pentru intruirea acestuia fiind necesare cheltuieli atit financiare, cit
si de timp.
 Personalul calificat nu accepta sa lucreze pentru noul proprietar.
 Mostenirea unei reputatii indoielnice. Chiar daca se va schimba proprietarul , va fi necesar timp pentru
a schimba opinia clientilor, furnizorilor etc. Fata de intreprindere.
 Existenta unor fonduri fixe necorespunzatoare, de exemplu, echipamentul uzat moral fizic, spatii care
necesita mari cheltuieli pentru reparatie si intretinere.
 Amplasament nefavorabil.
 Dificultati in efectuarea schimbarilor , ca urmare a costurilor ridicate pentru aceasta si/sau a rezistentei
din partea personalului.

35. Etapele procesului de procurare a unei afaceri existente

- cautarea afacerii ce se vinde

- determinarea motivului vinzarii
- diagnosticarea afacerii
- evaluarea costului afacerii
- negocierea conditiilor de cumparare
- incheierea contractului de vinzare-cumparare a intreprinderii în calitate de complex unic
- inregistrarea contractului de vinzare-cumparare la Camera Înregistrari de Stat
- predarea intreprinderii catre cumparator;

36. Metode de evaluare a costului afacerii

- bazate pe comparaţie;
- patrimoniale;
- veniturilor viitoare;
- mixte.

12
 Metoda de evaluare bazată pe comparaţie presupune că valoarea întreprinderii scoase la vânzare va fi
aceeaşi ca la afacerile similare vândute anterior sau propuse spre vânzare.
Metoda patrimonială sau metoda cheltuielilor se bazează pe principiul substituţiei, potrivit căruia valoarea
activului unei afaceri nu poate fi mult mai mare decât costul de înlocuire a tuturor părţilor componente şi
presupune că valoarea întreprinderii este egală cu valoarea activului net contabil.
Metoda veniturilor se bazează pe estimarea viitoarelor venituri şi cheltuieli legate de utilizarea obiectului
evaluării.
Metoda mixtă reprezintă o combinare a mai multor metode.

37. Tipurile de franchising, contractul de franchising

Franchisingul - relaţiile contractuale între vânzător (franchiser) şi cumpărător (franchisee) privind acordarea
drepturilor de operare a afacerii şi obţinerea asistenţei din partea vânzătorului în schimbul unei plăţi.
- Franchisingul comercial
- Franchisingul corporativ
- Franchisingul industrial
- Franchisingul de distribuţie
- Franchisingul de servicii
- Franchisingul direct
- Master franchising;
Franchisingul numelui: franchiserul oferă franchiseeului dreptul de a se folosi de marca sa de comerţ.
Franchisingul comercial sau franchisingul distribuţiei produselor: franchiserul oferă franchisee-ului dreptul de
a comercializa produsele sale pe un teritoriu limitat.
Franchisingul corporativ sau franchisingul afacerii: franchiserul oferă franchisee- ului un pachet complet al
afacerii care este deja cunoscută pe piaţă. Prima franchiză corporativă a fost lansată de compania McDonald’s.

Franchisingul direct presupune încheierea unui contract direct cu fiecare franchisee locală, asigurându-se
astfel o legătură strânsă între franchiser şi franchisee.
Master franchising constă în oferirea de către franchiser unei francize locale a dreptului de subfranchiser în
regiunea dată. Astfel, subfranchiserul local încheie contracte de franchisee locale, având responsabilitatea
verificării respectării acestora.

Contractul de franchising
Baza relatiilor de franchising este evidentiata in contractul de franchising, incheierea caruia este
obligatorie. Deseori acest contract este numit contract de concesiune. Cel mai des contractele de
franchising se incheie pe o perioada de la 3 pina la 15 ani, exceptie face compania McDonald’s, care
practica incheierea contractelor pe o perioada de 20 de ani. Deoarece exista o mare varietate de tipuri de
franchising, datorita diversitatii domeniilor de aplicare si diferitelor drepturi acordate, nu exista un
contract universal de franchising. Franchiserii, de obicei, isi elaboreaza propriile contracte-unificate pe care
le propun pentru semnare franchiseelor.

38. Evaluarea sistemului de franchising

Evaluarea afacerii franchiserului se aseamana cu evaluarea oricarei alte afaceri, la care se mai alature
urmatoarele prevederi:
 Durata de activare a franchiserului pe piata.
 Are sau a avut procese juridice, daca da, din ce cauza?
 Cine este proprietarul franchisei, care este personalitatea acestuia?
 Multe franchise exista?

13
 Cine-s celelalte franchisee, care sunt succesele acestora, care este soarte celor ce na au reusit?
 Ce tipuri de sustinere ofera franchiserul?
 Care sunt conditiile contractului de franchising?
 Ce va cistiga personal intreprinzatorul de la desfasurarea activitatii in baza franchising-ului?
La etapa evaluarii este necesar de tinut cont de avantajele si dezavantajele ce le ofera franchisingul atit
franchiserului, cit si franchiseeului.

39. Dezvoltarea franchisingului în Republica Moldova

In ceea ce priveste Republica Moldova, aparitia franchisngului a fost conditionata de adoptarea in 1997 a
Legii cu privire la franchising. Numarul relativ redus de franchisee nu ne permite sa vorbim despre
amploarea dezvoltarii acestuia, cu toate ca sunt zeci de afaceri care activeaza in baza contractului de
franchising, printre care: magazinul de confectii pentru doamne “Mango”,restaurantul bucatariei franceze
“La Boucherie” sau compania “1C Accouting Timbal”, distribuitorul unei din cele mai populare programe
computerizate de evidenta contabila “1C”. Restuarantul de tip fast-food MacDonald’s; Fornetti ; Andy’s
pizza, La Placinte, Star Kebab…

40. Alegerea amplasamentului unui magazin

La alegerea amplasamentului unui magazin este necesar de tinut cont de starea economica si demografica a
zonei unde va fi amplasat acesta. De asemenea, la alegerea amplasamentului unui magazin este necesar de a
analiza asa factori ca:
 Numarul si structura populatiei si puterea de cumparare a acesteia.
 Natura produsului si frecventa cumpararii diferitelor produse
 Intensitatea traficului pietonal
 Apropierea concurentilor
 Vecinatatea cu alte afaceri
 Numarul locurilor de parcare.
 Costul amplasarii
 Conditiile contractului de inchiriere
 Imaginea localului
 Reglementarea si norme specifice
 Accesibilitatea pentru clienti.

41. Alegerea amplasamentului afaceri din domeniul prestării serviciilor

Alegerea amplasamentului unei afaceri din domeniul prestarii serviciilor depinde de specificul activitatii.
Pentru o afacere ce se ocupă cu reparaţia şi deservirea copiatoarelor, amplasarea nu joacă un rol decisiv,
însă pentru o frizerie, un atelier de confecţii, curăţătorie chimică situţia-i alta. Afacerile respective trebuie
să fie localizate în apropierea clienţilor. La stabilirea amplasamentului unei afaceri prestatoare de sevicii
este necesar de ţinut cont de următorii factori : existenţa transportului public; existenţa unui număr
suficient de locuri de parcare ; posibilitatea extinderii ulterioare a afacerii; cît de uşor şi repede pot găsi
clienţii afacerea; mărimea cheltuielilor suplimentare pentru promovarea amplasamentului respectiv.

42. Alegerea amplasamentului Întreprindere producătore

În cazul alegerii amplasamentului întreprinderii producătoare se va ţine cont de faptul care din
amplasamente va satisface cel mai bine scopurile pe termen lung , deoarece modificarea amplasamentului
neceită mari cheltuieli. Astfel, în alegerea amplasamentului pentru o întreprindre producătoare se va ţine
cont de următorii criterii : disponibilitatea forţei de muncă calificate; apropierea de sursele de materii
prime; apropierea de pieţele de desfacere pentru bunurile finite; accesul la căile de transport; costul şi

14
 calitatea utilităţilor; prevederile legale referitoare la protecţia mediului înconjurător. Ca şi în cazul
întreprinderilor comerciale şi a celor prestatoare de servicii, este necesar de luat în considerare specificul
activităţii.

43. Evaluarea variantelor de amplasament

La evaluarea amplasamentului unei afaceri, întreprinzătorul se bazează pe costurile suportate şi veniturile
care le va obţine în urma amplasării respective. Pentru evaluarea alternativelor legate de amplasament
una din metodele recomandate este metoda de evaluare a factorilor relevanţi pentru decizie sau analiza
factorială. Iniţial se enumeră cei mai importanţi factori legaţi de decizia localizării : num. de consumatori,
traficul de pietoni, suprafaţa, num. locurilor de parcare, apropierea transportului public, costul amplasării.
Fiecărui factor i se atribuie un coeficient de la 0 până la 1 în funcţie de importanţa acestuia pentru decizia
de localizare, cu condiţia ca în sumă să se obţină coeficientul 1. Urmează evaluarea fiecărei variante, prin
notarea de la 1(foarte scăzut) pînă la 5(foarte înalt) puncte. Înmulţind coeficientul cu numărul de puncte,
obţinem scorul pentru fiecare factor şi fiecare variantă, iar suma tuturor scorurilor va permite
determinarea scorului total pentru fiecare alternativă de amplasament. Astfel, acea variantă de
amplasament care are cel mai înalt scor total poate fi considerată cea mai promiţătoare variantă.

44. Alternative de amplasarea - afacerea la domiciliu

Afacerea amplasată la domiciliu este una micro, activitatea căreia poate fi realizată la distanţă.
Avantajele amplasării afacerii la domiciliu : reducerea cheltuielilor pentru chiria oficiului,cheltuielile
legate de întreţinere; practicarea unui regim de lucru flexibil.
Dezavatajele :este dificil de delimitat obligaţiunile de serviciu şi cele de familie; autoizolarea la domociliu
cere o autodisciplină de la întreprinzător pentru a-l motiva spre realizarea obiectivelor propuse.

45. Incubatorul de afaceri – alternativă de amplasare a unei afaceri

Incubatorul de afaceri reprezintă o instituţie specializată, care oferă spaţii întreprinderilor mici nou-create pe
un termen de la 1 an pînă la 3. În cadrul Incubatoarelor de Afaceri antreprenorii începători sau cei care doresc
să­ și extindă afacerea sunt asigurați cu spațiu pentru activitate, suport consultativ precum și asistență
profesională, tehnică și administrativă.
Avantajele :preţul pentru chirie este mai mic, există o dotare minimă pentru desfăşurarea activităţii de birou,
afacerile incubate beneficiază de asistenţă şi suport profesional din partea administraţiei şi a consultanţilor
incubatorului.
Dezavantajele :amplasarea respectivă este temporară şi peste 2-3 ani întreprinderea incubată trebuie să
părăsească oficiul.

46. Afacerea virtuală - alternativă de amplasare a unei afaceri

Afacerea virtuală îşi desfăşoară activitatea numai în sistemul on-line, fără a avea nevoie de un spaţiu fizic.
Exemple de afaceri virtuale pot servi magazinele virtuale, motoarele de căutare şi portalurile, siturile de
tranzacţii etc. În cazul afacerii virtuale este necesar de ţinut cont de locul unde va fi plasată afacerea în spaţiul
Internet şi de ales domenul(adresa care identifică afacerea în reţeaua Internet). Afacerile din Republica
Moldova, de regulă, practică domenul ,,md’’, care poate fi obţinut înregistrându-se la IS ,,Molddata’’.

47. Cheltuielile de iniţierea a afacerii mici

Cheltuielile legate de iniţiere:

înregistrarea afacerii; confecţionarea ştampilei; deschiderea contului bancar; licenţierea activităţii; obţinerea
autorizaţiilor necesare; cumpărarea mobilierului şi a echipamentului; cheltuieli legate de
promovare(publicitate); salarizarea personalului (de calculat fondul de salarizare pe următoarele 3-6 luni);
cheltuieli neprevăzute.

15
 48. Sursele de finanţarea a unei afaceri
Sursele potentiale de fonduri pentru finantarea activitatii sunt:
- fondurile proprii si fondurile imprumutate de la familie si prieteni;
- creditele bancare;
- emiterea de actiuni;
- emiterea de obligatiuni;
- finantarile din programe speciale;
- fondurile de capital de risc;
- leasingul;
- creditele de la furnizori si clienti;
- creditele pe efecte de comert (factoringul si scontarea)

50. Creditul bancar - procedura de obţinere şi determinarea costului acestuia

Creditele bancare reprezintă o sursă de finanţare externă, utilizată pentru completarea capitalului necesar
lansării şi dezvoltării cu succes a afacerii. Procedura de obţinere a creditului începe cu interviul iniţial al
întreprinzătorului cu reprezentantul secţiei de creditare. Dacă ideea prezintă interes şi afacerea satisface
cerinţele băncii, atunci întreprinzătorul pregăteşte dosarul de creditare ce include: cererea de creditare, planul
de afaceri, raportul financiar pe ultimii 2-3 ani, documente care confirmă asigurarea angajamentelor de
rambursare a creditului. După aceasta se evaluează dosarul, iar inspectorul creditor vizitează afacerea pentru a
aprecia pe ,,teren’’ situaţie reală. Urmează şedinţa comisiei de creditare, unde cererea creditului se analizează
după 5 criterii: caracterul, solvabilitatea clientului, asigurarea creditului, contribuţia clientului, condiţii
generale . Dacă solicitantul corespunde cerinţelor băncii, iar condiţiile înaintate de bancă satisfac solicitantul,
atunci se încheie Contractul de creditare, care prevede: mărimea creditului, termenul de creditare, scopul
folosirii, dobânda bancară, periodicitatea rambursării, perioada de garanţie şi alte clauze.

51.Leasingul – definiţie şi esenţa. Evaluarea leasingului

Leasingul este o forma speciala de realizare a operetiei de creditare pe termen mediu si lung p/u procurarea,
de regula, de echipament industrial.
Echipamentul este cumparat de catre societatea de leasing si se inchiriaza ulterior solicitantului. De multe ori,
solicitantul insusi este mandatat in numele societatii de leasing sa cumpere echipamentul de care are nevoie.
Contractul de leasing se incheie apoi intre societatea de leasing si solicitant si prin acest contract solicitantul
primeste in folosinta echipamentul. Aceasta forma de leasing se mai numeste si leasing comercial, si
reprezinta forma principala de leasing.
Forme speciale de leasing sunt lease-back si time-sharing:
- in forma de lease-back, posesorul echipamentului se confunda cu solicitantul care are nevoie urgenta de
bani. In acest caz, el vinde utilajul unei societati de leasing, inchiriindu-l apoi de la aceasta;
- in forma de time-sharing, sunt mai multi solicitanti care vor sa utilizeze acelasi echipament, dar fiecare il
foloseste o anumita perioada de timp.
Indiferent de forma in care se face leasingul, la sfarsitul perioadei solicitantul are mai multe optiuni:
1. Incetarea contractului;
2. Continuarea lui pentru o noua perioada de timp;
3. Cumpararea utilajului la pretul prestabilit.

52.Factoringul. Avantajele şi limitele.

Factoringul reprezinta o forma de creditare pe termen scurt acordata de banci comerciale prin compensarea
creditului furnizor. Creditul se garanteaza cu o factura inainte de scadenta aparuta dintr-un contract de
vanzare-cumparare intre un furnizor si un cumparator.

16
Din punct de vedere juridic, factoringul reprezinta un contract incheiat intre banca (factor) si client (aderent)
prin care factorul (banca) se obliga sa plateasca la prezentarea documentelor care atesta o creanta comerciala
o anumita suma de bani in schimbul unui comision.
Suma de bani pe care o plateste banca la prezentarea facturilor poarta denumirea de finantare imediata sau
factoring disponibil. Suma de bani pe care banca o achita in momentul incasarii facturilor poarta denumirea de
finantare la incasare sau factoring indisponibil.
In cazul in care exista o factura achitabila la scadenta, dar necesitatea de bani apare inainte de scadenta,
atunci factura va fi achitata de catre banca la un pret mai mic decat cel inscris pe factura, urmand ca banca sa
incaseze pretul total.
Din diferenta intre pretul platit de banca si cel incasat de ea la scadenta facturii, banca isi acopera cheltuielile
si se formeaza profitul ei. Banca va cumpara, practic, factura la un pret mai mic.

53. Business îngerii și fondurile de risc

Business îngerii - persoane fizice și juridice care investesc propriul capital în dezvoltarea unei afaceri, avînd ca
scop achiziționarea sau subscrierea de acțiuni sau de părți ale capitalului social al întreprinderii asistate.
Business angel poate investi propriul capital dacă întrunește cumulativ următoarele condiții:
- este o persoană din afara întreprinderii și dobîndește calitatea de asociat al acesteia prin aportul său în
numerar la capitalul social al întreprinderii;
- investește capital propriu de cel puțin 3000 de euro echivalent în lei la cursul BNM;
- efectuează investiția strict în vederea îndeplinirii obiectivului din domeniul de activitate al
întreprinderii și planului de afaceri pentru care investitorul-business angel va investi;
- nu are restanțe față de bugetul de stat la data efectuării investiției;
- nu poate deține, ca urmare a investiției, în nume propriu sau prin terțe persoane, mai mult de 49% din
capitalul social al întreprinderii;
- nu a fost condamnat prin hotărîre judecătorească rămasă definitivă pentru infracțiuni contra
patrimoniului, de corupție, delapidare, de fals, de evaziune fiscală, de spălare a banilor sau de finanțare
a terorismului.
Business ingerii nu pot investi propriul capital in următoarele domenii
- bancar
- financiar
- imobiliar
- jocuri de noroc si pariuri
- producției sau comercializării de armament, muniții, explozibili, tutun, alcool, substanțe aflate sub control
național, plante, substanțe și preparate stupefiante și psihotrope;
- fondurilor nestatale de pensii;
- consultanței în orice domeniu.
Capitalul de risc este capitalul financiar oferit companiilor în stadiul incipient, cu risc ridicat și potențial ridicat
pentru a se putea dezvolta. Fondul de investiții de capital de risc câștigă bani deținând o parte din capitalul
propriu al firmei în care investește, care de obicei are o tehnologie nouă sau un model de afacere în industriile
de înaltă tehnologie, cum ar fi biotehnologia, IT și software.
Fondurile de capital de risc - sunt surse de fianţare specializate în cadrul proiectelor investiţionale, al căror
risc de eşec al cărora este mai înalt, dar cazurile de succes find totuşi sufiiente pentru a compensa
pierderile

54. Sursele de finanţarea a unei afaceri mici. Finanțarea 3P – avantaje şi dezavantaje

Cei 3P (Părinţi, Prieteni şi alţi Proşti). În cazul în care nu dispui de resursele necesare pentru a te autosusţine,
una dintre cele mai comune metode de finanţare este metoda celor 3P. Apelează la cei din jur care îţi pot
acorda sume de bani cu titlu de împrumut sau te pot susţine o perioadă, timp în care concentrează-te pe
dezvoltarea produsului tău şi pe valoarea adăugată pe care o aduce acesta.

17
Avantaje
- siguranță mai mare
- nu este necesar prezența unui plan de afaceri
- flexibilitate, independență
Dezavantaje
- fondurile proprii sunt in general destul de limitate si pot frana dezvoltarea afacerii;
- in caz de nereusita, pierderea va fi suportata in intregime de intreprinzator (sau de apropiatii sai);
- firma va fi putin cunoscuta de institutiile financiare si va putea mai greu mobiliza fonduri in situatii
speciale.

55. Bootstrapping – sursa potrivita pentru finanțarea start – up

In cele mai multe cazuri, pentru startup-uri, cea mai la indemana solutie sunt propriile resurse financiare. Desi
poate parea ciudat, aceasta solutie e considerata un tip de finantare si este cunoscut in teoria de business sub
numele de „bootstrapping”. Chiar daca implica eforturi financiare personale si riscuri asumate, limitarea
numai la resursele proprii are avantajul independentei fata de alti investitori sau banci, iar fondatorul are
libertatea absoluta asupra managementului si deciziilor din firma.

56. Afacerea virtuală - afacerea sec. XXI

Afacerea în mediu virtual, deseori identificată ca afacere online sau afacere electronică - orice afacere
care utilizează tehnologiile informaţiei şi comunicaţiilor pentru execuția activităților sale și
colaborarea cu partenerii de afacere, furnizori și clienți.
O formă particulară de afacere electronică este comerţul electronic.
Pentru comerţul electronic există o serie de definiţii, în funcţie perspectiva de raportare:
- din punct de vedere al proceselor de afacere, comerţul electronic este o aplicaţie IT şi un sistem de
comunicare pentru susţinerea şi automatizarea tranzacţiilor de afacere şi a fluxurilor de lucru;
- din perspectiva serviciului, comerţul electronic este un instrument prin care se răspunde necesităţii de
reducere a costurilor serviciului, îmbunătăţind în acelaşi timp calitatea acestuia şi viteza de livrare;
- din punct de vedere online, comerţul electronic prevede capacitatea de cumpărare şi vânzarea de informaţii,
bunuri şi servicii prin Internet.
Afacerile electronice realizate prin intermediul reţelelor deschise – în particular prin Internet – vor influenţa
cel mai profund întreprinderile în viitorul apropriat.
• Costul redus pentru demarare. Acest lucru este un plus pentru oricine care nu dispune de o sumă
semnificativă alocată începerii unei afaceri. În funcţie de ce se dorește a se face, totuși, costurile variază. În
general, veniturile inițiale sunt destul de reduse, totuși, trebuie apreciat că aceasta este o modalitate sigură de
a învăţa cum se derulează o afacere în mediul electronic.
• Scalabilitate. În funcţie de modelul de afacere, o afacere electronică poate să crească mult mai uşor decât
una reală. Fără preocupările din lumea reală privind aprovizionarea, depozitarea, precum şi costurile de
livrare, este la fel de ieftin pentru a vinde zece articole, o mie sau mai mult. Prin urmare, extinderea sau
închiderea magazinelor nerentabile se poate face rapid.
• Independență. Nu este necesară o clădire de birouri. Un laptop, cât de cât performant, cu un acces la
internet este tot necesarul pentru a derula o afacere electronică.
• Responsabilitate redusă. Urmările falimentarii unui magazin într-o lume virtuală sunt mai ușor de suportat
decât într-o lume reală. Excepţia o reprezintă cazurile în care tranzacțiile sunt ilegale (se încalcă drepturile de
autor), se urmărește fraudarea clienților.

57.Analiza SWOT. Formularea scopul şi obiectivelor afacerii

Pentru efectuarea unei evaluari continuie si detaliate a mediului intern si a celui extern ale intreprinderii
micului business poate fi aplicata o metoda simplificata,si anume analiza SWOT. Analiza mediului extern
incepe cu identificarea factorilor din afara organizatiei(economici,politici,sociali, etc),care in viitor pot

18
influenta asupra intreprinderii si nu pot fi controlati de catre managerii acesteia.De exemplu,surse de
informatie pentru determinarea factorilor economici pot servi analizele economice din presa periodica,datele
publicate in buletinele si anuarele statistice. Analiza mediului intern reprezinta totalitatea factorilor asupra
carora intreprinderea are o influenta determinant.Toti factorii mediului intern pot fi divizati in, puncte tari care
se refera la calitatile pe care le are intreprinderea si care contribuie la succesul ei, si in puncte slabe care
caracterizeaza acele componente ale mediului intern ce genereaza dezavantaje. De recomanda a incepe
analiza in baza informatiei din darile de seama contabile si statistice ale intreprinderii,deoarece ajuta la
determinarea slabaciunilor intreprinderii .Pentru o analiza eficienta se recomanda a face o comparatie cu
indicatorii din anii precedenti.Este important ca analiza data sa se efectueze separat pe fiecare functie a
intreprinderii(finante,productie,personal etc.) Aceasta va permite efecturea analizei SWOT pe fiecare domeniu
si pe intreprindere,oferind o imagine reala asupra situatiei. Analiza SWOT poate fi utilizata de intreprindere
atit in cazul elaborarii unei strategii,cit si atunci este nevoia de a lua unele decizii majore privind
piata,dezvoltarea afacerii sau schimbarea domeniului de activitate.

S - puncte tari W - puncte slabe

se referă la calităţile pe care le are întreprinderea şi caracterizează acele componente ale mediului
care pot contribui la succesul afacerii intern care generează dezavantaje competiţionale

O - Oportunități
caracterizează factorii mediului extern care
influenţează sau vor influenţa pozitiv asupra
performanţelor întreprinderii, oferindu-i ocazii
favorabile pentru dezvoltare.
T - riscuri
factorii mediului extern care pot influenţa negativ
asupra întreprinderii, creându-i unele obstacole în
procesul realizării scopului propus.

58. Modelul de afaceri CANVAS – esenţa, modalitatea de aplicare

Business Model Canvas - poate fi un excelent instrument de stimulare a creativității pentru orice proiect sau
afacere. Prin Business Model Canvas se poate realiza un model de afacere sub forma unei planșe, pe care
„pictăm” strategia noastră într-o formă vizuală, care să permită crearea de legături și conexiuni între actorii
care joacă un rol în afacerea noastră.
Cuprins:
1. Segmentele de consumatori (cine sunt clienții cărora se adresează activitatea)
2. Valoarea produsului (care sunt elementele care crează valoare pentru clienţii tăi şi care te pot diferenţia de
concurenți)
3. Canalele (cum ajungi la clienții cărora te adresezi)
4. Relațiile cu clienții (care sunt tipurile de relaţii pe care le ai cu fiecare din segmentele de clienţi)
5. Venituri ( sursele de venit, cum atragi bani de la client)
6. Resursele cheie ( care sunt activele care produc valoare)
7. Activitățile cheie (ce faci în fiecare zi pentru ca afacerea sau proiectul tău să aibă succes)
8. Partenerii cheie (Cine îţi sunt furnizorii şi partenerii cheie pentru activitatea ta)
9. Costurile (Care sunt costurile necesare desfăşurării activităţii)
Modelul Canvas are o forma predefinita, fiind alcatuit din 9 piese de construire a afacerii , care sunt
reprezentate prin niste cadrane. Acestea reprezinta componente ale modelului de afaceri, interconectate intre

19
ele asemenea unui puzzle sau constructii. Toate blocurile sunt interconectate între ele – unul nu poate exista
în lipsa altuia – permițând astfel crearea acelor legături sau relații.

59. Antreprenoriatul social: perspective de dezvoltare pentru Republica Moldova

Scopul principal al antreprenorilor sociali nu este obtinerea de bani, ci construirea unor afaceri etice,
durabile, care sa aiba un impact social pozitiv. Este soluționarea unor probleme sociale și creșterea gradului
de ocupare a persoanelor aparținând grupurilor defavorizate.
Activitatile din antreprenoriatul social pot fi desfasurate atat de ONG-uri, cat si de cooperative
(mestesugaresti, agricole, de consum, banci cooperatiste, unitatile protejate autorizate), asociatii mutuale si
case de ajutor reciproc.
Beneficii pe care le generează antreprenorii sociali in comunitatile in care isi desfasoară activitatea:
- Cresterea numarului de persoane angajate
- Inovatie si crearea de noi bunuri si servicii pentru nevoi sociale care nu sunt adresate de societate
- Problemele sociale adresate cel mai frecvent de intreprinderile sociale la acest moment sunt: HIV/SIDA,
persoanele cu dizabilitati, analfabetismul, abuzul de droguri etc.
- Creează capital social pentru a veni in intampinarea dezvoltarii sociale și economice durabile.
Deși economia socială și antreprenoriatul social se practică de mult timp la nivel internațional, în Republica
Moldova abia acum urmează să fie prevăzut în legislație.
Este considerat antreproriat social realizarea activităților din domeniul educației, culturii, ocrotirii sănătății,
mediului, turismului, creșterii bunăstării, dezvoltării comunitare, protecției și asistenței sociale – dacă aceste
activități sunt îndreptate exclusiv spre consolidarea coeziunii economice și sociale, și creșterea incluziunii
sociale. În țara noastră, cu suportul donatorilor externi, au fost fondate câteva întreprinderi sociale. Dar,
acestea sunt impozitate conform regulilor generale, indiferent de scopul pe care îl urmăresc.

60. Antreprenoriatul creativ oportunităţi şi perspective

Industriile creative sunt acele industrii care își au originea în creativitatea, talentul și măiestria indivizilor,
având potenţialul de a crea locuri de muncă şi prosperitate prin generarea şi valorificarea proprietăţii
intelectuale.
Antreprenoriat social (ex. Cantina Aburaș)

Antreprenoriat creativ (Brățări de identitate și siguranță a copilului; trainig; scenariști, autori de cărți;
wedding planer; produse handmade, etc.)

20