CURS 2_3

POLUAREA.SURSE DE POLUARE.MANIFESTǍRILE POLUǍRII

"Pentru prima datặ o civilizaţie consumặ din capitalul

naturii, în loc sặ trặiascặ din dobânzile pe care le
dặdea acest capital!".
Alvin Toffler

Obiectivele capitolului:
• Prezentarea conceptului de “poluare”a mediului ỉnconjurặtor
• Surse de poluare
• Forme de poluare
• Concluzii

1. Poluarea mediului ỉnconjurặtor

1.1. Definirea conceptului de “poluare”a mediului ỉnconjurặtor

Poluarea reprezintă „modificarea componentelor naturale prin prezenţa unor

componente străine, numite poluanţi, ca urmare a activităţii omului, şi care provoacă prin
natura lor, prin concentraţia în care se găsesc şi prin timpul cât acţionează, efecte nocive
asupra sănătăţii, creează disconfort sau împiedică folosirea unor componente ale mediului
esenţiale vieţii”. (Conferinţa Mondială a O.N.U., Stockholm, 1972).
Din cuprinsul definiţiei se poate constata clar că cea mai mare responsabilitate pentru
poluarea mediului o poartă omul, poluarea fiind consecinţa activităţii mai ales social –
economice a acestuia.
 Privită istoric, poluarea mediului a apărut odată cu omul, dar s-a dezvoltat şi s-a
diversificat pe măsura evoluţiei societăţii umane, ajungând astăzi una dintre importantele
preocupări ale specialiştilor din diferite domenii ale ştiinţei şi tehnicii, ale statelor şi
guvernelor, ale întregii populaţii a pământului. Aceasta, pentru că primejdia reprezentată de
poluare a crescut şi creşte neîncetat, impunând măsuri urgente pe plan naţional şi
internaţional, în spiritul ideilor pentru combaterea poluării.
Pentru a trăi în condiţii mai bune, omul a utilizat permanent resurse naturale: animale,
plante, arbori, minereuri, cărbuni, sare, petrol, gaze naturale, apă.
Din utilizările acestor resurse naturale (primare) au rezultat şi produse neutilizabile,
cum sunt: gaze, prafuri, produse lichide sau solide ce au fost permanent evacuate în natură.
Unele dintre aceste produse au putut să se integreze în ciclurile naturale ale unor
elemente, altele însă se tot acumulează, producând perturbaţii ecologice.
 Un alt fenomen a fost epuizarea unor resurse naturale, dispariţia unor specii de plante
şi animale.
Activităţile antropice au provocat şi schimbări topografice şi de climă, ce au avut
puternice repercursiuni asupra mediului, unele pozitive (împăduriri, îndiguiri), altele însă
negative (defrişări, asanări, eroziunea solului).
Fenomenul de apariţie a unor factori perturbatori ai mediului şi de producere a
dezechilibrelor ecologice a fost denumit „poluare” (de la cuvintele polluo, -ere= a murdări,
a degrada).

1.2. Cauzele apariţiei poluặrii

Cauzele apariţiei poluării pot fi sintetizate astfel:
• utilizarea haotică a rezervelor naturale;
• acumulări în mediu de substanţe neutilizabile;
• apariţia de substanţe noi, la care ritmul de consum şi de reciclare de către
organisme este mult inferior ritmului de apariţie;
• creşterea demografică vertiginoasă, în special în ultimele două secole;
• dezvoltarea intensă a industriei, transporturilor şi a agriculturii;
• apariţia centrelor urbane suprapopulate.

1.3. Tipuri de poluare

Poluarea mediului privită îndeosebi prin prisma efectelor nocive asupra sănătăţii a
îmbrăcat de-a lungul timpului mai multe aspecte concretizate în diferite tipuri de poluare şi
anume:
A. Dupặ natura poluanţilor:
I. Poluarea biologică, cea mai veche şi mai bine cunoscută dintre formele de poluare,
este produsă prin eliminarea şi răspândirea în mediul înconjurător a germenilor microbieni
producători de boli. Astfel, poluarea bacteriană însoţeşte deopotrivă omul, oriunde s-ar găsi şi
indiferent pe ce treaptă de civilizaţie s-ar afla, fie la triburile nomade, fie la societăţile cele
mai evoluate.
Pericolul principal reprezentat de poluarea biologică constă în declanşarea de
epidemii, care fac numeroase victime. Totuşi, putem afirma că, datorită măsurilor luate în
prezent, poluarea biologică – bacteriologică, virusologică şi parazitologică, are o frecvenţă
foarte redusă.
 II. Poluarea chimică constă în eliminarea şi răspândirea în mediul înconjurător a
diverselor substanţe chimice. Poluarea chimică devine din ce în ce mai evidentă, atât prin
creşterea nivelului de poluare, cât mai ales prin diversificarea ei.
Pericolul principal al poluării chimice îl reprezintă potenţialul toxic ridicat al acestor
substanţe
III. Poluarea fizică este cea mai recentă şi cuprinde, în primul rând, poluarea
radioactivă ca urmare a extinderii folosirii izotopilor radioactivi în ştiinţă, industrie,
agricultură, zootehnie, medicină etc..
Pericolul deosebit al substanţelor radioactive în mediu şi în potenţialul lor nociv chiar
la concentraţii foarte reduse. Poluării radioactive i se adaugă poluarea sonoră, tot ca o
componentă a poluării fizice.
Zgomotul, ca şi vibraţiile şi ultrasunetele sunt frecvent prezente în mediul de muncă
şi de viaţă al omului modern, iar intensităţile poluării sonore sunt în continuă creştere.
Supraaglomerarea şi traficul, doi mari poluanţi fonici, au consecinţe serioase asupra
echilibrului psihomatic al individului.
Un număr tot mai mare de persoane din oraşele aglomerate recurge la specialiştii
psihiatri pentru a găsi un remediu pentru starea lor proastă (anxietate, palpitaţii, amnezii
neaşteptate, lipsa puterii de concentrare, dureri de cap).
Nu se poate trece cu vederea poluarea termică, consideratặ cea mai recentă formă de
poluare fizică,cu influenţe puternice asupra mediului înconjurător, în special asupra apei şi
aerului, şi, indirect, asupra sănătăţii populaţiei.
Marea varietate a poluării fizice, ca şi timpul relativ scurt de la punerea ei în evidenţă,
o face mai puţin bine cunoscută decât pe cea biologică şi chimică, necesitând eforturi
deosebite de investigare şi cercetare pentru a putea fi stăpânită în viitorul apropiat.
IV. Poluare estetică este degradarea peisajelor datorită urbanizării, industriei,
sistematizării eronat concepute;

B. După provenienţă:
I. Poluare naturală: biologică, fizico-chimică, antropică;
II. Poluare industrială: agricolă, din transporturi, menajeră;

C. După starea fizică a poluantului (factorul care, aflat în mediu în cantităţi ce

depăşesc optimul reprezintă mai puţin de 1%).Pentru una sau mai multe specii, are acţiune
toxică):
I. Poluare cu lichide;
II. Poluare cu substanţe solide
III. Poluare cu gaze şi pulberi
 .
2. Surse de poluare

Protecţia mediului este o problemặ majorặ dezbặtutặ la nivel mondial, fapt ce a dat
naştere numeroaselor dispute între ţặrile dezvoltate şi cele în curs de dezvoltare. Acest lucru a
impus înfiinţarea unor organizaţii internaţionale ce au ca principale obiective adoptarea unor
soluţii de diminuare a poluặrii şi creşterea nivelului calitặţii mediului în ansamblu.
Cercetặrile amặnunţite legate de calitatea mediului, de diminuarea surselor de poluare
s-au concretizat prin intermediul unui ansamblu de acţiuni şi mặsuri care prevặd:
• cunoaşterea temeinicặ a mediului, a interacţiunii dintre sistemul economic şi
sistemele naturale;
• consecinţele acestor interacţiuni;
• resursele naturale trebuiesc utilizate raţional şi cu maxim de economicitate;
• prevenirea şi combaterea degradặrii mediului provocatặ de om, dar şi datorate
unor cauze naturale precum şi
• armonizarea intereselor imediate şi de perspectivặ ale societặţii în ansamblu sau
a agenţilor economici privind utilizarea factorilor de mediu.
Pentru protejarea mediului, în primul rând trebuie identificate zonele afectate, evaluat
gradul de deteriorare şi stabilite cauzele care au produs dezechilibrele respective.
În ceea ce privesc modalitặţile de protejare trebuie soluţionate trei categorii de
probleme:
1. crearea unui sistem legislativ şi institutuţional adecvat şi eficient care sặ
garanteze respectarea legilor în vigoare;
2. evaluarea costurilor acţiunilor de protejare a mediului şi identificarea
surselor de suportare a acestora;
3. elaborarea unor programe pe termen lung corelate pe plan naţional şi
internaţional referitor la protejarea mediului.
În ceea ce priveşte evaluarea costurilor şi stabilirea modului în care acestea sunt
suportate se poate susţine cặ protejarea mediului este costisitoare şi nu pot fi întotdeauna
identificaţi factorii poluặrii.
Datoritặ acestei situaţii costurile de protejare a mediului se împart între societặţile
comerciale potenţiale poluatoare şi stat.
Fondurile alocate protejặrii mediului diferặ de la o ţarặ la alta în funcţie de
nivelul de dezvoltare al fiecặreia.
Pânặ nu demult resursele naturale regenerabile ale Terrei erau suficiente pentru
nevoile omenirii. În prezent, ca urmare a exploziei demografice şi a dezvoltặrii fặrặ precedent
a tuturor ramurilor de activitate, necesarul de materie primặ şi energie pentru producţia de
bunuri a crescut mult, iar exploatarea intensặ a resurselor pặmântului relevặ, tot mai evident,
un dezechilibru ecologic.
Perfecţionarea şi modernizarea proceselor tehnologice, utilizând cele mai noi cuceriri
ştiinţifice, au redus mult consumurile specifice de materii prime, dar nu şi pe cele energetice.
 Ca urmare a industrializặrii şi creşterii producţiei de bunuri au sporit mult materialele
ce afecteazặ mediul ambiant.
Tot mai des, o parte din materiile prime intermediare sau finale, produse deosebit de
complexe, se regặsesc în aer, apa şi în sol.
Ploile acide sunt tot mai dese, ca urmare a prezenţei dioxidului de sulf din aer,
datoritặ dezvoltặrii proceselor termice şi a utilizặrii unor combustibili inferiori;
Ỉn atmosferặ sunt evacuate importante cantitặţi de oxizi de azot, de carbon, negru
de fum, sặruri şi oxizi ai metalelor, antrenate de gazele de ardere, produse cu efecte
dặunặtoare asupra vegetaţiei, în general, şi direct sau indirect asupra omului.
Odata cu sporirea populaţiei globului, ce a decurs paralel cu perfecţionarea organizặrii
sociale şi, în special odatặ cu dezvoltarea industriei, a transporturilor mecanizate din
ultimele douặ secole, încercarea omului de a domina în lupta asprặ cu natura, de a-i
smulge lacom bogặţiile ascunse, începe sặ aibặ tot mai mult succes. Peste un miliard şi
jumặtate din populaţia actualặ a Terrei aparţine civilizaţiei industriale.
Industrialismul a fost mai mult decât coşuri de fabricặ şi linii de asamblare. A fost un
sistem social multilateral şi bogat care a influenţat fiecare aspect al vieţii omeneşti.
Creşterea economicặ, enorm acceleratặ, se bazeazặ în majoritate nu pe surse
regenerabile de energie, ci pe energia cheltuitặ prin folosirea combustibililor fosili,
neregenerabili: cặrbuni, ţitei, gaze naturale.
Problema rezidurilor activitặţilor umane a luat proporţii îngrijorặtoare, prin
acumularea lor provocând alterarea calitặţii factorilor de mediu. Aceste alterặri sunt cauza
unor dezechilibre în faunặ şi florặ,precum şi ỉn sặnặtatea şi bunul mers al colectivitặţii umane
din zonele supraaglomerate.
Prin accelerarea ritmurilor de dezvoltare, bazatặ pe consumarea resurselor
neregenerabile de energie, s-a ajuns, în unele ţặri industrializate, la un grad de bunặstare
ridicat, constatându-se practic cặ apare, cu iminenţặ, ameninţarea consecinţelor acţiunii
umane asupra mediului, poluarea lui la nivel global.

2.1. Cauzele deteriorặrii mediului ỉnconjurặtor

 Deteriorarea mediului ỉnconjurặtor este cauzatặ de:
• existenţa prea multor automobile, avioane cu reacţie şi nave de mare tonaj,
• a prea multor fabrici care funcţioneazặ dupặ tehnologii vechi, poluante, mari
consumatoare de materii prime, apặ şi energie, fenomene care sunt
determinante,
• în ultima instanţặ, de necesitặţi crescânde ale unei populaţii aflate în stare de
explozie demograficặ şi îndeosebi de existenţa marilor aglomerặri urbane.
Poluarea şi diminuarea drasticặ a depozitelor de materii regenerabile în cantitặţi şi
ritmuri ce depặşesc posibilitặţile de refacere a acestora pe cale naturalặ au produs dezechilibre
serioase ecosistemului planetar.
Presiunea activitặţii omului asupra mediului natural creşte foarte rapid. De asemenea,
se accelereazặ dezvoltarea industrialặ, schimburile, circulaţia mặrfurilor, spaţiul ocupat,
parcurs şi utilizat pentru activitặţile umane este din ce în ce mai vast. Aceastặ evoluţie îşi
pune amprenta în mod nefavorabil asupra mediului şi a componentelor sale.
Un alt factor care dặuneazặ mediului este modernizarea transporturilor,
accesibilitatea lejerặ în spaţiile verzi.
Comportamentul individului polueazặ mediul într-o mặsurặ mai mare sau mai micặ,
fie sub forma activitặţii cotidiene, fie a consumurilor turistice. Prin dezvoltarea activitặţii
umane sunt afectate toate componentele mediului în proporţii diferite. Dintre aceste elemente
cele mai importante sunt: peisajele, solul, apa, flora, fauna, monumentele, parcurile şi
rezervaţiile, precum şi biosfera.
Asigurarea unei calitặţi corespunzặtoare a mediului, protejarea lui - ca necesitate
supravieţuirii şi progresului – reprezintặ o problemặ de interes major şi certặ actualitate
pentru evoluţia socialặ.
În acest sens, se impune:
• pặstrarea calitặţii mediului,
• diminuarea efectelor negative ale activiặţtii umane cu implicaţii asupra
acestuia.
Poluarea şi diminuarea drasticặ a depozitelor de materii regenerabile în cantitặţi şi
ritmuri ce depặşesc posibilitặţile de refacere a acestora pe cale naturalặ au produs dezechilibre
serioase ecosistemului planetar.
Pentru elaborarea unor programe pentru protejarea mediului, trebuie identificaţi toţi
factorii de mediu şi zonele în care pot apặrea probleme de poluare a acestora. Un astfel de
program presupune identificarea zonelor, evaluarea costurilor necesare şi stabilirea
responsabilitặţilor pentru derularea proiectelor.
 Ỉn consecinţặ, conservarea funcţiilor igienico-sanitare, recreativặ şi esteticặ ale
elementelor componente ale mediului natural constituie garanţia unei dezvoltặri continue a
societặţii umane.

3.Forme de poluare.
Cele mai des întâlnite forme de poluare sunt:
1. poluarea solului,
2 .poluarea apei,
3. poluarea aerului (atmosferică).
Acestea sunt elemente de bază ale vieţii omeneşti şi totodatặ sunt şi cele mai afectate
de acţiunile iresponsabile ale fiinţei omeneşti.

3.1. Poluarea solului

Solul, ca şi aerul şi apa este un factor de mediu cu influenţă deosebită asupra sănătăţii.
 De calitatea solului depinde formarea şi protecţia surselor de apă, atât a celei de
suprafaţă cât mai ales a celei subterane.
Poluarea solului este considerată ca o consecinţă a unor obiceiuri neigienice sau
practici necorespunzătoare, datorată îndepărtării şi depozitării la întâmplare a reziduurilor
rezultate din activitatea omului, a deşeurilor industriale sau utilizării necorespunzătoare a
unor substanţe chimice în practica agricolă.
 Ţinând seama de provenienţa lor, reziduurile pot fi clasificate în:
- reziduuri menajere, rezultate din activitatea zilnică a oamenilor în locuinţe şi
localuri publice;
- reziduuri industriale, provenite din diversele procese tehnologice care pot fi
formate din materii brute, finite sau intermediare şi au o compoziţie foarte variată în funcţie
de ramura industrială şi de tehnologia utilizată (în industria alimentară – predominant
componente organice, pe când în industria chimică, metalurgică, siderurgică, minieră –
predominant substanţe chimice organice sau anorganice);
- reziduuri agro – zootehnice, legate îndeosebi de creşterea şi îngrijirea animalelor
Elementele poluante ale solului sunt de două categorii:
• elemente biologice, reprezentate de organisme (bacterii, virusuri, paraziţi),
eliminate de om şi de animale, fiind în cea mai mare parte patogene.
Ele fac parte integrantă din diferitele reziduuri (menajere, animaliere, industriale);
• elemente chimice, sunt în cea mai mare parte, de natură organică.
Importanţa lor este multiplă: ele servesc ca suport nutritiv pentru germeni, insecte şi
rozătoare, suferă procese de descompunere cu eliberare de gaze toxice, pot fi antrenate în
sursele de apă, pe care le degradează etc.
3.1.2. Mặsuri de prevenire şi combatere a poluặrii solului
 Măsurile de prevenire şi combatere a poluării solului sunt urmặtoarele:
• colectarea igienică a reziduurilor menajere în recipiente speciale,
• îndepărtarea organizată şi la perioade cât mai scurte a reziduurilor colectate
în afara localităţilor,
• depozitarea controlată sau tratarea corespunzătoare a reziduurilor
îndepărtate prin neutralizarea lor,
• utilizarea în agricultură, ca îngrăşământ natural, a reziduurilor,
• incinerarea reziduurilor uscate,
• recuperarea şi reutilizarea (reciclarea) reziduurilor etc

3.2. Poluarea apei

 Apa este un factor de mediu indispensabil vieţii. Ea îndeplineşte în organism multiple
funcţii, fără apă toate reacţiile biologice devenind imposibile. Lipsa de apă sau consumul de
apă poluată are multiple consecinţe negative asupra omului şi sănătăţii sale.
Deşi acoperă trei pătrimi din suprafaţa globului şi constituie 75% din ţesuturile vii,
apa constituie totuşi o resursă naturală limitată, şi. aceasta din mai multe motive:
• nu e suficient de a avea apă, este necesar să fie avută într-un loc corespunzător şi
la momentul oportun.
• trebuie să fie şi de o calitate convenabilă (de exemplu, apa de mare reprezintă 97%
din resursele totale, în timp ce apele de suprafaţă – fluvii, râuri, lacuri - ori
subterane 3 %)

3.2.1. Surse de poluare a apei

La poluarea apei contribuie un număr mare de surse, care sunt clasificate în:
• Surse organizate:
o - apele reziduale comunale, care rezultă din utilizarea apei în locuinţe şi
instituţii publice, bogate în microrganisme, dintre care multe patogene;
o - apele reziduale industriale, provenite din diverse procese de fabricaţie
sau sunt utilizate la transport, ca solvent sau separator, la purificarea şi
spălarea materiilor prime, semifinite şi finite, sau a ustensilelelor şi
instalaţiilor, şi au o compoziţie heterogenă.
o - apele reziduale agro – zootehnice, provenite mai ales ca urmare a
utilizării apei în scopuri agricole (irigaţii), cât şi pentru alimentarea
animalelor şi salubritatea crescătoriilor de animale.

• Sursele neorganizate,
 o apele meteorice (ploaie, zăpadă),
o reziduurile solide de tot felul,
o diversele utilizări necorespunzătoare (topirea inului sau cânepii).
Multitudinea şi variabilitatea surselor de poluare a apei conduc la pluralitatea
elementelor poluante, împărţite în:
- elemente biologice, reprezentate, în principal, de microorganismele patogene;
- elemente chimice, reprezentate de substanţe chimice organice sau anorganice;

3.2.2 Mặsuri de prevenire a poluặrii apei

Ca măsuri de prevenire a poluării apei sunt:

• interzicerea îndepărtării la întâmplare a reziduurilor de orice fel care ar putea
polua apa,
• organizarea corectă a sistemelor de canalizare şi a instalaţiilor locale,
• construirea de staţii de epurare,
• construirea de staţii sau sisteme de epurare specifice pentru apele reziduale ale
întreprinderilor industriale,
• înzestrarea cu sisteme de reţinere şi colectare a substanţelor radioactive din
apele reziduale ale unităţilor unde se produc sau se utilizează radionuclizi,
• controlul depozitării reziduurilor solide

3.3. Poluarea aerului

 Aerul formează învelişul gazos al Pământului, reprezentând şi el un element
indispensabil vieţii.
Aerul pe care ỉl inspirặm este parte din atmosferặ, amestecul de gaze ce acoperặ
globul pặmậntesc. Acest amestec de gaze asigurặ viaţa pe pặmậnt şi ne protejeazặ de razele
dặunặtoare ale Soarelui
Atmosfera este formatặ din circa 10 gaze diferite, ỉn mare parte azot (78%) ,şi oxigen
(21%),diferenţa de 1% rặmas este format din argon, dioxid de carbon, heliu şi neon. Toate
acestea sunt gaze neutre, adicặ nu intrặ ỉn reacţie cu alte substanţe.
Mai existặ urme de dioxid de sulf, amoniac, monoxid de carbon şi ozon (O3) precum
şi gaze nocive, fum, sare, praf şi cenuşặ vulcanicặ
Echilibrul natural al gazelor atmosferice care s-a menţinut timp de milioane de ani,
este ameninţat acum de activitatea omului.
Aceste pericole ar fi: efectul de serặ, ỉncặlzirea globalặ, poluarea aerului, subţierea
stratului de ozon şi ploile acide
Ỉn ultimii 200 ani industrializarea globalặ a dereglat raportul de gaze necesar pentru
echilibrul atmosferic.
Arderea cặrbunelui şi a gazului metan a dus la formarea unor cantitặţi enorme de
dioxid de carbon şi alte gaze, mai ales dupặ sfậrşitul secolului trecut a apặrut automobilul.
Dezvoltarea agriculturii a determinat acumularea unor cantitặţi mari de metan şi oxizi
de azot ỉn atmosferặ
 Efectul de serặ
Gazele deja existente ỉn atmosferặ trebuie sặ reţinặ cặldura produsặ de razele soarelui
reflectate pe suprafaţa Pặmậntului. Fặrặ aceasta Pặmậntul ar fi atat de rece incật ar ỉngheţa
oceanele, iar oamenii, animalele şi plantele ar muri.
Ỉnsặ atunci cậnd din cauza poluặrii creşte proporţia gazelor numite gaze de serặ, atunci
este reţinutặ prea multặ cặldurặ şi ỉntregul pặmậnt devine mai cald. Din acest motiv ỉn secolul
nostru temperatura medie globalặ a crescut cu o jumặtate de grad.
Oamenii de ştiinţặ sunt de pặrere cặ aceastặ creştere de temperaturặ va continua, şi
dupặ toate aşteptặrile, pậnặ la mijlocul secolului urmặtor va ajunge la valoarea de 1,5-4,5
grade C.
Dupặ unele estimặri, ỉn zilele noastre peste un miliard de oameni inspirặ aer foarte
poluat, ỉn special cu monoxid de carbon şi dioxid de sulf, rezultate din procesele industriale.
Din aceastặ cauzặ, numặrul cazurilor de afecţiuni toracice-pulmonare, ỉn special ỉn
rậndul copiilor şi al bặtrậnilor, este ỉn continuặ creştere.
La fel şi frecvenţa cazurilor de cancer de piele este ỉn creştere. Motivul este stratul de
ozon deteriorat, care nu mai reţine radiaţiile ultraviolete nocive.

Gặuri ỉn stratul de ozon:

Stratul de ozon din stratosferặ ne protejeazặ reţinậnd razele ultraviolete ale soarelui.
Deoarece ỉn zilele noastre a crescut foarte mult folosirea hidrocarburilor clorinate,
fluorinate ỉn flacoane cu aerosoli, frigidere, detergenţi şi polistiroli, aceste gaze au ajuns ỉn
aer ỉn cantitặţi mai mari decật cele care ar putea fi suportate de atmosferặ.
Pe masurặ ce se ridicặ, se descompun, formậndu-se cloridioni, care atacặ şi distrug
stratul de ozon.
Efectul respectiv a fost semnalat pentru prima oarặ ỉn anul 1985 de cặtre oamenii de
ştiinţặ care lucrau ỉn Antarctica, ỉn momentul ỉn care au observat formarea unei gặuri ỉn
stratul de ozon.
Cercetặtorii au fost ỉngrijoraţi de faptul cặ stratul de ozon s-ar putea rarefia şi ỉn alte
pặrţi ale Globului, crescậnd nivelul radiaţiilor nocive. Din nefericire ỉn anul 1995 s-a observat
cặ şi ỉn zona Arcticii şi a Europei de N s-au format gặuri ỉn stratul de ozon

Ploi acide:
Ploaia acidặ se formeazặ atunci cậnd dioxidul de sulf sau oxizii de azot, ambele
rezultate ale poluặrii industriale, se amestecặ ỉn atmosferặ cu aburii de apặ.
Ploaia acidặ distruge plantele şi animalele. Pặduri ỉntregi au dispặrut din cauza ploilor
acide. Mai rặu este dacặ aceste ploi acide ajung ỉn lacuri sau rậuri care le duc la distanţặ,
omorậnd şi cele mai mici organisme.
 Dupặ estimarea oamenilor de ştiinţặ pặna ỉn anul 2011 vor fi doar ỉn Statele Unite şi
ỉn Canda 50.000 lacuri moarte biologic
Dereglarea echilibrului natural al atmosferei nu poate decật sặ dặuneze Pặmậntului.
Din cauza ỉncặlzirii globale, va creşte nivelul mặrilor, regiunile situate mai jos fiind
ỉnghiţite de apặ.
Existặ posibilitatea ca apa sa ỉnghitặ oraşele Londra sau New York.
Poluarea resurselor de apặ poate atrage dupặ sine izbucnirea unor epidemii, apariţia
unor boli grave şi moartea.
Sunt modificate şi raporturile repartizặrii precipitaţiilor: regiuni ỉntregi pot fi secate
complet, ducậnd la foamete şi la pierderea multor vieţi omeneşti
Ỉn 1995 ỉn Marea Britanie dintre copiii sub 18 ani, fiecare al şaptelea a suferit de astm.
Inflamaţia alveolelor pulmonare produce dificultặţi respiratorii şi senzaţii de sufocare.
Ỉncặ nu este dovedit faptul cặ aceastặ afecţiune ar fi produsặ de poluarea aerului, dar
un lucru este sigur: poluarea agraveaza simptomele.
Principalii vinovaţi sunt gazele de eşapament şi gazele formate sub efectul radiaţiilor
solare din produsele arderii combustibililor.
Siropurile şi inhalaţiile curative amelioreazặ accesele, medicaţia preventivặ, este
eficientặ, dar cercetặrile continuặ ỉn direcţia stopặrii acestor afecţiuni, care a luat proporţii
ỉngrijorặtoare.
Ỉn zilele noastre nu mai putem sặ respiram aer curat, ceea ce nu este deloc
bine,deoarece este afectatặ sặnặtatea ,iar rezultatul este ỉmbolnặvirea.
Freonii au fost scoşi din procesele industriale şi au fost ỉnlocuiţi cu alte substanţe.
Atmosfera este ỉnsặ un pericol, ca urmare este ỉn pericol ỉntregul mediu de viaţặ. Este
nevoie de un control riguros şi de mặsuri radicale pentru ca viitorul atmosferei sặ fie sigur.

3.3.1. Sursele de poluare a aerului

Aceste surse sunt:
• Surse naturale, reprezentate de diversele procese care se petrec în natură sunt:
solul, care suferă fenomene de eroziune şi măcinare cu eliberare de particule foarte fine;
plantele şi animalele, care pot elimina în aer diverse elemente(fulgi,polen,păr) erupţiile
vulcanice, care aruncă în aer mari cantităţi de gaze, particule solide;
• Sursele artificiale, reprezentate de activităţile omului: procesele de combustie, de
la încălzirea locuinţelor şi până la combustibilul utilizat pentru producerea de energie în
scopuri industriale; procesele industriale, constituite din răspândirea în aer a diverşilor
poluanţi eliminaţi de întreprinderile industriale; transporturile, constând în transporturi de tip
feroviar, naval şi aerian şi în special rutier;
 Ca elemente poluante principale sunt: suspensiile, reprezentate de particulele solide
sau lichide dispersate în atmosferă; gazele sub formă de poluanţi în stare gazoasă, răspândiţi
în atmosferă;

3.3.2. Măsuri ỉmpotriva poluặrii aerului(atmosferei)

Cele mai importante mặsuri pentru împiedicarea poluării masive a atmosferei sunt:
• construirea de întreprinderi în afara zonelor de locuit,
• tratarea prealabilă a combustibilului folosit sau a unor materii prime pentru
reducerea concentraţiei de poluanţi,
• asigurarea unor arderi complete a combustibililor utilizaţi în industrie,
• înzestrarea întreprinderilor industriale cu instalaţii de reţinere a poluanţilor,
• reglarea corespunzătoare a arderilor la autovehicule pentru reducerea eliminării
poluanţilor,
• înlocuirea combustibilului inferior cu cel superior, mai puţin poluant,
• amenajarea cât mai multor spaţii verzi etc.

4. Concluzii
Ỉn zilele noastre atenţia este orientatặ din ce ỉn ce mai mult spre problemele de mediu;
multe dintre guverne iau in considerare subiectele „verzi”.
Ỉn ỉntreaga lume pặstrarea resurselor energetice este o problemặ acutặ.Ỉn ỉntreaga lume
sunt pornite campanii care ỉncearcặ sặ convingặ guvernele sặ renunţe la distrugerea pặdurilor
ecuatoriale.
Populaţia contribuie la aceste campanii, prin faptul cặ nu mai cumpặrặ produse
fabricate din lemn tropical, reducậnd oarecum cererea pentru acesta. Sunt ţặri care ajutặ la
restabilirea echilibrului; prin plantarea de arbori tineri.
Formele de poluare sunt foarte diverse şi afectează multe aspecte ale Terrei. Unele din
efectele devastatoare ale poluanţilor nu pot fi observate în momentul poluării însă, în timp,
consecinţele majore vor afecta întreaga planetă şi în acelaşi timp şi pe cel care dă naştere
aceastei situaţii : OMUL
Deşi o parte din poluarea mediului este rezultatul unor fenomene naturale cum ar fi
erupţiile vulcanice, cea mai mare parte este cauzată de activităţile umane.
Acţiunea mediului poluant asupra organismului uman este foarte variată şi complexă.
Ea poate merge de la simple incomodităţi în activitatea omului, disconfortul, până la
perturbări puternice ale stării de sănătate şi chiar pierderea de vieţi omeneşti. Aceste efecte au
fost sesizate de multă vreme, însă omul a rămas tot iresponsabil faţă de natură.
Efectele acute au fost primele asupra cărora s-au făcut observaţii şi cercetări privind
influenţa poluării mediului asupra sănătăţii populaţiei. Ele se datorează unor concentraţii
deosebit de mari ale poluanţilor din mediu, care au repercusiuni puternice asupra
organismului uman.
Efectele cronice reprezintă formele de manifestare cele mai frecvente ale acţiunii
poluării mediului asupra sănătăţii. Acestea se datorează faptului că în mod obişnuit diverşii
poluanţi existenţi în mediu nu ating nivele foarte ridicate pentru a produce efecte acute, dar
prezenţa lor, continuă chiar la concentraţii mai scăzute, nu este lipsită de consecinţe nedorite.
Efectele cronice au însă o deosebită importanţă şi sub aspect economic şi social.
Încărcarea organismului uman cu anumiţi poluanţi cum ar fi metale grele(plumb
cadmiu) şi pesticide organo – clorurate, unele substanţe radioactive,care se depoziteazặ
în anumite organe, reprezintă un alt aspect important al influenţei poluării mediului asupra
sănătăţii.
Efectele indirecte ale poluării constau însă şi din influenţele asupra faunei şi florei,
care uneori sunt mult mai sensibile decât organismul uman la acţiunea diverşilor poluanţi.
Se ştie astfel că animalele, păsările, insectele, unele organisme acvative, ca şi plantele
suferă înfluenţa poluanţilor până la dispariţia sau distrugerea lor.
Cunoaşterea acestor efecte ale poluării mediului asupra sănătăţii a condus la
necesitatea instituirii unor măsuri de protecţie a mediului înconjurător. S-a afirmat că toate
efectele asupra sănătăţii oamenilor arătate mai sus sunt rezultatul ruperii echilibrului dintre
organismul uman şi mediuul înconjurător.
În anumite situaţii de poluare s-au înregistrat numeroase cazuri de:
bronhopneumopatii, bronşite, cancer pulmonar (poluarea aerului), febră tifoidă, dizenteria,
holera, poliomelita, hepatita epidemică, amibiaza, lambliazafascioloza, intoxicaţii (poluarea
apei).
În concluzie, poluarea mediului înconjurător dăunează foarte mult sănătăţii omului şi
de aceea ar trebui să ne îndreptăm cu toţii atenţia asupra acestei consecinţe a poluării.