Sunteți pe pagina 1din 39

Ingineria mediului

Ingineria mediului sau protecia mediului n industrie este o preocupare permanent a inginerilor de azi, datorit condiiilor impuse de integrarea Romniei n Uniunea European. Ea studiaz tehnologii curate, adic tehnologii de prelucrare care s aib un impact asupra mediului ct mai mic. De asemenea, analizeaz metode i elaboreaz metode noi de epurare. Prin acest proces de epurare, se dorete ndeprtarea efectelor negative pe care agenii poluani, deja existeni n ecosistem, l au asupra mediului. O alt component a acestui domeniu o constituie tehnologiile de filtrare, prin intermediul crora se urmrete reducerea emisiilor de noxe prin aezarea unor elemente filtrante la captul evilor de evacuare. Ingineria mediului nu se refer doar la protecia mediului nconjurtor mpotriva factorilor de poluare antropici, dar i de protecie a sntii angajailor din mediul industrial. Ea trebuie s asigure condiii optime de munc i expunerea angajailor din industrie la riscuri de alterare a sntii ct mai mici. Elementele specifice mediului sunt apa, aerul i solul, dar formele de poluare pot fi i de alt natur. Poluarea poate fi fonic, radiologic, electromagnetic etc. Tot n cadrul ingineriei mediului o importan deosebit o au sursele regenerabile de energie. Aceste surse de energie sunt considerate surse alternative de energie. Tehnologiile de obinere a energiei regenerabile folosesc fenomenul fotovoltaic, preia cldura de la sursele de apa termice (geizere), preiau energia curenilor de aer (eolian) sau a curenilor marini (mareelor) dar este apreciat i cogenerarea prin utilizarea turbinelor cu gaze fierbini. Monitorizarea indicilor de poluare face parte tot din Ingineria mediului, aceasta noiune fiind corelat cu analiza riscului de catastrofe i hazarde. EPURAREA APELOR UZATE Istoric i evoluie Primele staii de epurare au aprut n Anglia n secolul XIX. Iniial s-au realizat canalizri, care au rezolvat problema epidemiilor hidrice, dar au fcut din Tamisa un ru mort ce degaja miros pestilenial, nct n geamurile parlamentului au trebuit atrnate crpe mbibate cu clorur de calciu. Abia atunci s-a trecut la realizarea de staii de epurare. Tot n Anglia s-au pus bazele monitoringului. Parametrul "consum biochimic de oxigen" CBO5 a fost introdus n 1898 i a fost conceput n concordan cu realitile englezeti - temperatur de 200C, timp de reziden n ru 5 zile, tip de poluare predominant fiind cea fecaloid-menajer...

n SUA, n 1984 existau 15438 de staii de epurare care deserveau o populaie de 172205000 locuitori, adic 73,1% . Procentul de epurare a apelor din punct de vedere al ncrcrii organice msurate prin CBO5 a fost de 84% iar din punct de vedere al suspensiilor de 86,3%. Pentru anul 2005 se prevede atingerea unui nivel de 16980 de staii de epurare care s deserveasc 243723000 locuitori, adic 86,6% . Procentul de epurare a apelor din punct de vedere al ncrcrii organice msurate prin CBO5 e planificat s ating 89,9% iar din punct de vedere al suspensiilor de 88,9%. n SUA tot mai puine ape uzate dup epurare se descarc din nou n emisar. Se infiltreaz n sol sau se utilizeaz pentru irigaii, n industrie, pentru recreere (lacuri), pentru piscicultur, i chiar ca surs de ap potabil, dup descrcare n lacuri sau injectare n sol sau chiar direct, dar cu supunere la preparare avansat. De exemplu n SUA se utilizeaz ape uzate la prepararea de ap potabil n orae ca Palo Alto, Denver, El Paso i chiar Washington DC! Aceasta e destul de scump, dar totui mai ieftin dect desalinizarea apei marine de exemplu, de aceea tehnologia se rspndete n ri arabe i africane... Principiul constructiv al unei staii de epurare a apelor uzate Dei difer prin dimensiuni i tehnologii folosite, cea mai mare parte a staiilor de epurare a apelor uzate oreneti au o schem constructiv apropiat. Exist i unele realizate pe vertical, tip turn, dar majoritatea sunt pe orizontal. Ocup relativ mult teren, dar o parte din instalaii se pot realiza n subteran, cu spaii verzi deasupra. Distingem o treapta primar, mecanic; o treapt secundar, biologic; i la unele staii (deocamdat nu la toate!) o treapta teriar - biologic, mecanic sau chimic. Treapta primar const din mai multe elemente succesive: Grtarele rein corpurile plutitoare i suspensiile grosiere (buci de lemn, textile, plastic, pietre etc.). De regul sunt grtare succesive cu spaii tot mai dese ntre lamele. Curarea materiilor reinute se face mecanic. Ele se gestioneaz ca i gunoiul menajer, lund drumul rampei de gunoi sau incineratorului... Sitele au rol identic grtarelor, dar au ochiuri dese, reinnd solide cu diametru mai mic. Deznisipatoarele sau decantoarele pentru particule grosiere asigur depunerea pe fundul bazinelor lor a nisipului i pietriului fin i altor particule ce au trecut de site dar care nu se menin n ape linitite mai mult de cteva minute. Nisipul depus se colecteaz mecanic de pe fundul bazinelor i se gestioneaz ca deeu mpreun cu cele rezultate din etapele anterioare, deoarece conine multe impuriti organice. Decantoarele primare sunt longitudinale sau circulare i asigur staionarea apei timp mai ndelungat, astfel c se depun i suspensiile fine. Se pot aduga n ape i diverse substane chimice cu rol de agent de coagulare sau floculare, uneori se interpun i filtre. Spumele i alte

substane flotante adunate la suprafa (grsimi, substane petroliere etc.) se rein i nltur ("despumare") iar nmolul depus pe fund se colecteaz i nltur din bazin (de exemplu cu lame racloare susinute de pod rulant) i se trimite la metantancuri. Treapta secundar const i ea din mai multe etape: Aerotancurile sunt bazine unde apa este amestecat cu "nmol activ" ce conine microorganisme ce descompun aerob substanele organice. Se introduce continuu aer pentru a accelera procesele biochimice. Decantoarele secundare sunt bazine n care se sedimenteaz materialele de suspensie formate n urma proceselor complexe din aerotancuri. Acest nmol este trimis la metantancuri iar gazele (ce conin mult metan) se folosesc ca i combustibil de exemplu la centrala termic. Treapta teriar nu exist la toate staiile de epurare. Ea are de regul rolul de a nltura compui n exces (de exemplu nutrieni- azot i fosfor) i a asigura dezinfecia apelor (de exemplu prin clorinare). Aceast treapt poate fi biologic, mecanic sau chimic sau combinat, utiliznd tehnologii clasice precum filtrarea sau unele mai speciale cum este adsorbia pe crbune activat, precipitarea chimic etc. Eliminarea azotului n exces se face biologic, prin nitrificare (transformarea amoniului n azotit i apoi azotat) urmat de denitrificare, ce transform azotatul n azot ce se degaj n atmosfer. Eliminarea fosforului se face tot pe cale biologic, sau chimic. n urma trecerii prin aceste trepte apa trebuie s aib o calitate acceptabil, care s corespund standardelor pentru ape uzate epurate. Dac emisarul nu poate asigura diluie puternic, apele epurate trebuie s fie foarte curate. Ideal e s aib o calitate care s le fac s nu mai merite numite "ape uzate" dar n practic rar ntlnim aa o situaie fericit. Pe de o parte tehnologiile de epurare se mbuntesc, dar pe de alt parte ajung n apele fecaloid-menajere tot mai multe substane care nu ar trebui s fie i pe care staiile de epurare nu le pot nltura din ape. n final apa epurat este restituit n emisar - de regul rul de unde fusese prelevat amonte de ora. Ea conine evident nc urme de poluant, de aceea este avantajos ca debitul emisarului s fie mare pentru a asigura diluie adecvat. Alte soluii propun utilizarea pentru irigaii a apelor uzate dup tratamentul secundar, deoarece au un coninut ridicat de nutrieni. Acest procedeu e aplicabil dac acele ape nu conin toxice specifice peste limitele admise i produsele agricole rezultate nu se consum direct. n acest caz nu mai este necesar treapta a III-a i nu se mai introduc ape n emisar (fapt negativ din punct de vedere al debitului dar pozitiv pentru calitate, deoarece apele epurate nu sunt niciodat cu adevrat de calitate apropiat celor naturale nepoluate antropic). Se experimenteaz i utilizarea apelor uzate ca surs de ap potabil, desigur cu supunerea la tratamente avansate de purificare.

Nmolul din decantoarele primare i secundare este introdus n turnuri de fermentaie, numite metantancuri. De obicei sunt rezervoare de beton armat de mari dimensiuni, unde se asigur temperatur relativ ridicat, constant, i condiii anaerobe, n care bacteriile fermenteaz nmolul i descompun substanele organice pn la substane anorganice, rezultnd un nmol bogat n nutrieni i gaze care, coninnd mult metan, se utilizeaz ca i combustibil. Probleme particular ale epurrii apelor uzate Staii de epurare integral biologice n anumite condiii de clim se poate folosi i epurarea biologic cu plante, prin mlatin / lagun de epurare, care poate reine fosfaii, nitraii i agenii patogeni. Un hectar de stuf de exemplu extrage din ap anual 10-15 tone de azot, fosfor i sulf i peste 150 tone de poluani organici! La Arcata (California) n mod experimental s-a introdus un sistem de epurare exclusiv biologic, cu plante, ntr-un sistem de mlatini i lacuri. Fezabilitatea pe termen lung i posibilitatea de a folosi pe scar larg asemenea tehnologie este deocamdat controversat. Preepurarea apelor uzate industriale Apele uzate industriale au de regul nivele nalte de ncrcare cu poluant i mai ales au caracteristici frecvent foarte diferite de cele uzate fecaloid-menajere. De aceea ele nu pot fi epurate direct n staiile de epurare oreneti, ci trebuie supuse unui proces de preepurare specific, adaptat naturii poluantului sau poluanilor n cauz, i apoi eventual descrcate n canalizarea oreneasc i duse la staia clasic de epurare. Se poate face i o staie complet separat pentru apele industriale, care s asigure epurare pn la nivelul la care pot fi descrcate legal n emisar (ru de exemplu). O asemenea staie complet separat se poate justifica economic la mari ntreprinderi... Ape industriale uzate sunt i cele ce provin din "splarea" gazelor, inclusiv a celor de la centralele termice sau termoelectrice, unde apele ncarc bioxid de sulf, rezultnd gaze mai puin poluante pentru atmosfer dar ape foarte poluate, ce trebuie epurate. Uneori apele uzate industriale au ncrcri de poluani pentru care nu exist tehnologie de epurare adecvat, singura soluie rmnnd n acest caz injectarea profund. Problema nmolului Din staiile de epurare rezult mari cantiti de nmol. De exemplu n Germania se produc anual peste 100 de milioane de tone de nmol brut! Acesta este n final uscat prin diverse procedee i poate fi utilizat ca ngrmnt agricol sau dup caz este transportat la rampa de gunoi i haldat sau incinerat sau supus pirolizei. Utilizarea ca ngrmnt oricum nu se face direct, ci mai nti

trebuie supus unui proces de "condiionare" ce poate cuprinde dezinfecie, adugare de sruri de aluminiu i fier, var, cenu, materiale de floculare apoi deshidratare prin pres sau centrifug.... n ultimul timp n apele uzate ajung tot mai multe metale grele i ali poluani care fac ca nmolul s fie toxic i neadecvat utilizrii ca ngrmnt. n Germania de exemplu doar circa 40% poate fi utilizat n agricultur.... Alternative sunt folosirea lui ca materie prim la crmizi speciale i alte materiale de construcii. O practic larg rspndit n trecut i din fericire abandonat dup ndelungi scandaluri a fost deversarea n ocean a nmolului provenit din staii de epurare a apelor. Metode speciale de epurare a apelor - osmoza inversa Osmoza a fost descoperit n 1748 iar osmoza invers mult mai trziu, dar cu vaste aplicaii. Ea produce ap curat, chiar prea "curat" (demineralizat) i se poate folosi pentru epurarea apelor uzate , preparare de ap potabil, dar i n alte scopuri ( producerea gheii, aplicaii biomedicale i de laborator, n fotografie, industria farmaceutic, cosmetic, electronic i electrotehnic, zootehnie, medicin pentru hemodializ, dedurizarea apei pentru centralele termice etc.). Principiul de funcionare al procedeului este o membran semi-permeabil prin care apa trece foarte uor dar alte substane mai puin sau deloc din cauza mrimii moleculei. Punnd n contact dou mase de ap cu concentraii diferite de diverse substane, separate prin membran, la osmoza normal apa va tinde s traverseze membrana de la soluia mai diluat ctre cea mai concentrat pn la egalarea concentraiilor. Dar dac pe soluia mai concentrat se aplic o presiune mare, peste nivelul celei osmotice produs de diferena de concentraie, procesul este invers i apa trece din soluia concentrat spre cea diluat, cu alte cuvinte de la cea poluat spre cea purificat. Stratul de soluie concentrat care se formeaz pe suprafaa membranei trebuie ndeprtat periodic pentru a preveni astuparea microporilor prin care trec moleculele de ap. n acest sens se poate utiliza un pre-filtru cu carbon activ pentru reinerea clorului care poate distruge membrana i a unui pre-filtru pentru sedimente care s rein suspensiile fine. Dedurizarea prealabil a apei e necesar dac e foarte dur. Latrinele nu sunt o adevrat rezolvare a problemelor apelor uzate. Multe sunt doar nite gropi n pmnt de unde dejeciile se infiltreaz n sol i l contamineaz cu multiple substane. Corect ele ar trebui s aib bazinele betonate i s fie vidanjate periodic iar dejeciile s fie transportate la staia de epurare. Injectarea profund - o alternativ la epurare? O soluie mai puin ecologic n locul tratrii n staii de epurare sau alte metode este injectarea profund a apelor uzate, n zone i adncimi unde nu contamineaz surse de ap subteran n

uz curent sau cunoscute. n funcie de natura poluantului, unele sperm s i modifice sau reduc coninutul de poluani, dar la majoritatea se sper doar s nu ne deranjeze n urmtoarele secole sau chiar milenii, ceea ce nu este deloc o abordare durabil, dar se practic, la fel ca depozitarea deeurilor nucleare puternic radioactive. Injectarea se face la adncimi de regul de 500-2000 metri, cu extreme de la cteva sute de metri pn la peste 4000 de metri. Depinde i de tipul de roc / formaiune geologic n care se injecteaz, de regul nisip, gresie, dolomit sau calcare. Debitul i presiunea sunt i ele variabile, iar tipurile de ape uzate care se injecteaz sunt de regul ape grav contaminate i foarte greu de epurat sau n cantiti foarte mari. Categorii de ape uzate injectate profund: ape uzate comunale i industriale, ape srate de la exploatri petroliere, ape utilizate la minerit prin solvire a diverselor minerale (clorur de sodiu, potasiu, fosfai, uraniu, cupru etc.), ape utilizate n procedeul de ardere in situ a combustibililor fosili (crbune, isturi bituminoase...), producere de energie electric pe baza celei geotermale; ape radioactive sau ncrcate cu substane de nalt toxicitate din industria farmaceutic, chimic etc.; ape de rcire; ape meteorice colectate de canalizri municipale i alte structuri. Se practic i reinjectare de ape ne sau puin uzate din raiuni hidrogeologice, cum sunt rencrcarea acviferelor, injecii de barare a intruziuni apei srate n acvifer, injecii de solide sub form de suspensie napoi n golurile de unde au fost extrase ex. steril napoi n mine. n SUA, cel mai frecvent au fost injectate ape uzate de provenien din industria chimic, farmaceutic i petrochimic (55%), rafinrii i industrie extractiv de gaze naturale (20%), industria metalurgic (7%).
Epurarea aerului Agentii industriali au de ales dintre 9 tehnici de depoluare, dar ei sunt adesea indrumati spre aplicarea in acelasi timp a mai multor tehnici, pentru a obtine o mai buna eficacitate si o mai buna rentabilitate. Tehnici mecanice - constau, in principiu, in a determina precipitarea particulelor mai mari de 10 m, prezente in gaze, carora li se aplica forte de gravitatie (incinta de decantare, sacul de praf) si forte de inertie (separator cu obstacole) sau forte centrifugale (ciclon, multiciclon). Tehnici electrice - au fost dezvoltate pentru a elimina praful fin, dar a inceput sa se ia in considerare utilizarea lor si pentru inlaturarea compusilor organici volatili. Ele fac sa tranziteze la viteza mica (de ordinul a 1 m/s), gazele din care s-au inlaturat particulele de praf (desprafuire), intre electrozii de emisie, alimentati la inalta tensiune (40...110 kV) si electrozii colectori legati la pamant. Generand ioni negativi, electrozii de emisie ionizeaza gazul in vecinatatea acestora. Efectul corona care rezulta, antreneaza incarcarea electrica a particulelor. Acestea se vor descarca sub actiunea electrozilor colectori. Ele adera sub efectul fortelor electrice si datorita atractiilor moleculare inainte de a fi separate, urmand ca apoi sa fie recuperate. Tehnici in strat poros - sunt utilizate pentru desprafuire. Principala lor caracteristica tine cont de faptul ca primele particule de praf se opresc pe un suport de filtrare, urmate si de celelalte particule.

Trebuie ca, periodic, acest suport sa fie debarasat de o parte din praf, evitand insa golirea completa. Ca suport, sunt utilizati deseori saci textili si, in unele cazuri, straturi de nisip sau filtre ceramice. Tehnici hidraulice - recurg la utilizarea apei numai cand se aditioneaza reactivi, pentru a capta poluantii sub forma de particule si/sau sub forma gazoasa. Sunt utilizate in toate turnurile de spalare, in filtre umede cu pulverizare sau peliculare, in scrubere, rezultand insa o importanta pierdere de apa, care poate contine poluanti dizolvati (pulverizarea unei faze lichide dispersate). Tehnici chimice - asigura eliminarea, neutralizarea sau transformarea poluantilor in stadiul de gaz sau aerosol. O prima aplicatie binecunoscuta consta in desulfurarea gazelor de ardere prin procedee, fie umede (reactii cu lapte de var sau amoniac), fie uscate sau semiuscate (reactii cu var pulverizat). Alta aplicatie, care continua sa se dezvolte, este cea de denitrificare (denoxare) a gazelor de ardere, prin reducerea NOx cu ajutorul amoniacului. Tehnici fizice tin de proprietatea anumitor poluanti gazosi de a fi adsorbiti intr-un mod reversibil de corpuri, acesta dezvoltand o suprafata de activitate specifica (de exemplu 1000 m2/g). Dupa adsorbtie, se poate continua procesul de adsorbtie, crescand temperatura. Ca adsorbanti se utilizeaza carbon activ de origine vegetala (carbon din nuca de cocos), de origine minerala (cocs de petrol) sau de origine sintetica (fibre textile carbonizate). Tehnici catalitice - permit scaderea temperaturii la care, in mod normal, se opereaza pentru neutralizarea si oxidarea poluantilor. Se va evita, de asemenea, reincalzirea prea mare a gazelor tratate. Un exemplu in acest caz il reprezinta denoxarea gazelor de ardere. Tehnici termice - sunt bine cunoscute in inlaturarea anumitor poluanti (este vorba de incinerare si post combustie). Ele au inceput sa fie aplicate la recuperarea poluantilor, fie volatili (cazul strippingului de amoniac din instalatiile cocsochimice in coloanele cu talere), fie condensabili sau congelabili (cazul criogeniei). Tehnici biologice - se utilizeaza in anumite procese industriale din care rezulta compusi organici volatili ca de exemplu, epurarea biologica a aerului in statiile de tratare a apei, folosita in chimie si farmacie sau in stocajul solventilor. Prin aceste metode, microorganismele utilizeaza poluantii ca elemente nutritive transformandu-i in elemente simple. Aceste microorganisme sunt dispuse pe suporturi umede (biofiltre) sau in lichide de spalare (spalatori biologici). Li se asigura un timp de contact suficient, astfel incat poluantii sa fie eliminati.

Principalele procedee aplicate industrial


Desprafuirea. Daca exista un domeniu in care calitatea mediului ambiant sa fie simtitor ameliorata, atunci acesta este acela care se ocupa cu inlaturarea particulelor sedimentabile sau a particulelor de praf in suspensie. Aceasta evolutie favorabila se datoreaza procedeelor industriale bazate pe tehnici mecanice separative, electrice, in strat poros sau hidraulice. In cadrul procedeelor de

desprafuire dintre cele mai performante (filtru cu saci, electrofiltre), numai anumite particule dintre cele mai fine pot fi inca emise in atmosfera. Vehicularea poluantilor se face in functie de granulometria particulelor. Particulele pot contine compusi toxici, aflati in stare de vapori in gazele de ardere la temperatura mare, care condenseaza pe particulele fine de praf. Acest proces este valabil chiar si in cazul scaderii temperaturii, cum ar fi existenta sintezei anumitor compusi organici grei, precum dioxinele si furanii. Ideal ar fi fara indoiala, ca pe aceeasi etapa de emanatie, sa aiba loc mai multe desprafuiri in cascada, la temperatura descrescatoare, eliminand mai intai particulele grosiere de praf, inaintea condensarii metalelor grele. Raman de pus la punct tehnologiile de desprafuire la temperatura inalta, de exemplu, prin filtre ceramice, in conditii economice acceptabile. Denoxarea sau denitrificarea, consta in reducerea oxizilor de azot (NO si NO2). Acestia sunt redusi la stadiul de azot gazos prin reactie cu amoniacul. Distingem, in mod frecvent, doua familii de procedee: y procedee catalitice S.C.R (din englezul Selective Catalytic Reduction ), care opereaza la temperaturi de circa 400 C; y procedee necatalitice S.N.C.R (din englezul Selectiv Non Catalytic Reduction ), care necesita pentru operare o temperatura inalta, de circa 10000C, rezultand o eficacitate mai ridicata. Desulfurarea. De-a lungul mai multor ani de cercetari, prioritatea a avut-o desulfurarea, in acelasi timp cu preocuparile de desprafuire, vizand cu precadere desulfurarea combustibililor (gaze naturale, gaze de cocserie, combustibili lichizi), cat si desulfurarea gazelor industriale de combustie. Procedeele de desulfurare fac apel la combinatia de tehnici chimice separative (neutralizare) sau fizice (adsorbtia cu carbon activ), pentru a fixa sau a izola SO2, combinate cu tehnici separative mecanice, electrice, in strat poros sau hidraulice, pentru a recupera intr-o forma manipulabila chiar si poluantii mai izolati. Ansamblul unitatilor de desulfurare a gazelor de ardere este format, in marea majoritate a cazurilor (de exemplu in Germania, peste 90 %), din instalatii de spalare cu lapte de var, spalare in urma careia oxizii de sulf (SO2 si SO3) sunt eliminati, dupa oxidare, sub forma de gips (CaSO4 2H2O). Reducerea poluantilor organici. Este vorba de un domeniu unde nu exista procedee industriale. Este cazul anumitor specii de poluanti prioritari pentru a fi eliminati, obtinandu-se astfel performantele dorite. Reducerea compusilor organici volatili (COV). Ca si in cazul oxidului de azot, prezenta COV este motiv de ingrijorare pentru ecologisti. Pentru a raspunde doleantelor, tehnicile separative fizice pot fi utilizate pentru diminuarea emanatiilor COV in atmosfera. Dintre aceste tehnici de reducere a COV, cele mai utilizate sunt:

y adsorbtia pe carbune activ, urmata de adsorbtia pentru recuperarea eventuala a COV si regenerarea carbunelui activ; y absorbtia in prezenta unor uleiuri, a compusilor insolubili in apa; y condensarea si separatia prin membrane, in cazul in care se doreste sa se recupereze numai anumiti solventi. Reducerea dioxinelor si furanilor. Subiectul devine de actualitate. Dioxinele si furanii pot fi eliminati prin adsorbtie pe carbune activ. Metoda consta in aducerea carbunelui activ, fie in interiorul unui strat fluidizat, fie sub forma de pulbere in suspensie, in curentul de gaze. SEPARAREA PARTICULELOR SOLIDE ANTRENATE IN CURENTII DE AER/GAZ Separarea suspensiilor solide din gazele tehnologice se impune atat din punct de vedere ecologic, cat si economic, intrucat: - evacuarea in atmosfera a suspensiilor solide impreuna cu gazele tehnologice polueaza mediul inconjurator; - suspensiile solide contin elemente valoroase, astfel ca separarea si readucerea lor in circuitul de prelucrare are efecte economice benefice; - valorificarea bioxidului de sulf din gazele tehnologice sub forma de acid sulfuric, se realizeaza nesatisfacator atunci cand suspensiile solide din gaze nu sunt indepartate.

Epurarea mecanica
Epurarea mecanica, bazata pe procese fizico-mecanice, vizeaza in special separarea particulelor antrenate in curentii de aer si gaz. In prezent sunt cunoscute doua cai principale de realizare a epurarii mecanice: - epurarea uscata; - epurarea umeda.

Epurarea uscata
Epurarea uscata se bazeaza pe generarea si utilizarea unor forte speciale active mari, care actionand asupra particulelor, provoaca decantarea (separarea) acestora din curentul de aer sau gaz. Exista doua categorii de forte active ce pot fi utilizate: - forta gravitationala; - forta centrifuga.

Decantarea bazata pe utilizarea fortei gravitationale


Epurarea pe baza fortei gravitationale constituie principiul de functionare al camerelor si conductelor de desprafuire folosite, de regula, la procesarea emisiilor poluante care contin particule solide mari (100 200 Qm). In prezent, acest procedeu este tot mai rar folosit, recomandandu-se mai ales daca se pune si problema racirii gazului evacuat din instalatia/agregatul tehnologic. Separarea se bazeaza pe faptul ca miscarea particulei ce trebuie sa decanteze este rezultanta a doua viteze: viteza de coborare-plutire a particulei -wc (determinata de forte precum greutatea particulei, forta arhimedica si rezistenta mediului) si viteza curentului de gaz- wg (fig. 1).

Decantarea bazata pe utilizarea fortei centrifugale


La miscarea de rotatie sau curbilinie a curentului de gaz, in afara de fortele mentionate la cazul anterior, directia de deplasare a particulei este influentata si de forta centrifuga. Sub actiunea acesteia, particula din praf tinde sa paraseasca curentul initial de poluant. Pe un astfel de proces se bazeaza functionarea unor instalatii de epurare uscata a gazelor tehnologice impurificate cu particule de praf.

Decantarea bazata pe utilizarea fortelor generate la suflarea verticala a curentului de gaz


Un asemenea proces este intalnit la instalatia de epurare uscata, filtru cu saci/ saci de praf. Curentul initial de gaz poluant se insufla vertical printr-o conducta centrala cilindrica sau tronconica. Decantarea se produce datorita intoarcerii curentului cu 180 fata de directia initiala de deplasare, in timp ce particulele solide isi continua traiectoria. Gazul epurat este evacuat la partea superioara, iar particulele decanteaza la partea inferioara. Astfel de instalatii sunt utilizate pentru separarea particulelor grosiere (cu dimensiuni peste 25 Qm) la un randament al epurarii de 65 - 80%.

Decantarea bazata pe utilizarea fortelor inertiale cu ajutorul deflectoarelor


Functionarea instalatiei numite epurator cu deflectoare (fig. 3) se bazeaza pe urmatorul mecanism: la intalnirea unei suprafete solide, gazul purtator si particulele solide se comporta diferit, gazul ocoleste suprafata iar particula (solida sau sub forma de picatura) avand o inertie mai mare, se izbeste de aceasta si decanteaza prin prelingere in jos.

Decantarea bazata pe folosirea jaluzelelor pentru obtinerea fortelor inertiale


O alta posibilitate de obtinere a fortelor inertiale se aplica la instalatia numita epurator cu jaluzele (fig. 4) cand epurarea are loc la intalnirea gazului impurificat cu reteaua de jaluzele. Componenta gazoasa (cu inertie mica) poate ocoli obstacolele si se evacueaza ca gaz epurat in timp ce

particulele solide sau lichide care au inertie mai mare isi continua traiectoria, formand un amestec imbogatit in componenta solida (evacuat in directie ascendenta catre un epurator secundar).

Decantarea bazata pe folosirea fortelor centrifugale in instalatii de tip ciclon


Cu ajutorul cicloanelor (fig. 5) se pot decanta particule (solide sau lichide) cu dimensiuni de la 5 Qm. Forta centrifuga care actioneaza asupra particulelor cu inertie mare determina separarea acestora. Poluantul gazos este introdus in partea cilindrica a ciclonului printr-o conducta orizontala tangentiala la circumferinta cilindrului. Partea inferioara a ciclonului are forma tronconica. Conducta de acces a poluantului are sectiune dreptunghiulara. Gazul epurat este evacuat pe la partea superioara printr-o conducta cilindrica montata coaxial cu cilindrul ciclonului. Dupa intrare in incinta ciclonului, poluantul se deplaseaza de sus in jos, iar sub actiunea fortelor centrifugale, provocate de introducerea tangentiala a poluantului, se formeaza asa numitele vartejuri exterioare, prin care particulele de praf sunt proiectate pe peretii aparatului, de pe care se preling in jos. In urma ciocnirii de pereti, gazul din care s-au separat particulele este supus unei miscari turbionare ascendente - vartejuri interioare fortindu-ise deplasarea prin conducta de evacuare.

Eficienta epurarii uscate


Din punct de vedere ecologic, eficienta desprafuirii uscate se apreciaza cu ajutorul concentratiei particulelor remanente in mediu de gazul epurat, (in g/m3 sau %). Valoarea acesteia trebuie comparata cu valorile admisibile pentru evacuarea poluantilor in mediu si trebuie evaluata in functie de posibilul impact al particulelor remanente in gazul evacuat asupra mediului.

Epurarea umeda Mecanismul decantarii umede


Principiul clasic al epurarii umede se bazeaza pe faptul ca, la contactul dintre particula de poluant si picaturi sau suprafete de apa, sub actiunea unuia sau mai multor factori fizici (socuri date de fortele inertiale, miscarea browniana, difuzia turbulenta etc.), particulele se umecteaza, "se scufunda" prin absorbtie in masa lichida si impreuna cu aceasta se separa/decanteaza din curentul gazos initial. Acest mecanism se desfasoara in instalatii conventionale, la epurarea umeda a particulelor relativ mari (peste 3 Qm). Decantarea particulelor mai mici (si indeosebi a celor rezultate prin condensarea produselor reactiilor chimice) prin mecanismul descris mai inainte are eficienta scazuta, deoarece: - particulele mici (solide sau lichide), avand inertie mica, sunt transportate de curentul gazos prin ocolirea picaturilor sau suprafetelor de apa epuratoare, fara ciocnire intre ele;

- intre particule si suprafata de apei epuratoare exista permanent un strat gazos care nu poate fi penetrat de particula de dimensiuni mici. Pentru a elimina astfel de inconveniente, noile tehnologii de epurare umeda se bazeaza pe folosirea curentilor turbionari de apa, care prin pulverizare asigura contactul particula - apa epuratoare. In comparatie cu epurarea uscata, epurarea umeda prezinta unele avantaje: uscate; - posibilitatea separarii particulelor solide din emisiile poluante care contin umiditate sau substante cu capacitate mare de adeziune; In comparatie cu epurarea uscata, epurarea umeda prezinta unele dezavantaje: - inrautatirea conditiilor de dispersare in atmosfera a gazului evacuat; - necesitatea procesarii in continuare a unor cantitati mari de namoluri; - necesitatea utilizarii unor materiale speciale (anticorozive etc.) la epurarea gazelor agresive din punct de vedere chimic; - inregistrarea unor consumuri mari de apa. Epurarea umeda are la baza fenomene de umectare, adica de raspandire a unui lichid pe o suprafata solida, masura capacitatii de umectare fiind unghiul U (la umectare totala, Up0), fig. 6: In functie de capacitatea de umectare, solidele se impart in liofile, (umectare maxima) si liofobe. Randamentul proceselor de epurare umeda poate fi marit prin adaosuri tensoactive. Mecanismele care stau la baza procedeelor de epurare umeda sunt urmatoarele: - la patrunderea curentul initial de emisie poluanta are loc ciocnirea cu suprafata de apa creata pentru epurare iar particulele sunt antrenate de apa si parasesc sistemul. Pe baza unui astfel de mecanism functioneaza instalatiile de desprafuire de tipul scruberelor si epuratoarelor cu turbulenta sau cu soc; - la patrunderea curentul initial, emisia gazoasa poluanta vine in contact cu suprafata sau umplutura umeda creata pentru epurare. Particulele sunt captate de umezeala suprafetei/umpluturii si parasesc spatiul de lucru. Un asemenea mecanism este caracteristic pentru cicloanele umede si scruberele cu umplutura; - in conturul volumului de apa, curentul de poluant este divizat in minibule, in interiorul carora se afla particulele de decantat. Aceste bule sunt antrenate apoi de jetul de apa care este evacuat in exterior. Pe baza acestui mecanism functioneaza instalatiile cu barbotare si instalatiile cu spumare. In anumite cazuri este posibila combinarea procedeelor mentionate anterior. Rezultatul epurarii umede este formarea namolurilor/slamurilor. Acestea pot aparea si in urma fenomenelor de decantare a componentelor solide din apele industriale impurificate. posibilitatea epurarii gazelor care au temperatura ridicata; utilizarea instalatiilor de dimensiuni relativ mici; reducerea pericolelor de explozie si incendii, induse de posibila aprindere a amestecurilor

Eficienta epurarii umede


Cel mai utilizat indicator pentru eficienta desprafuirii umede (generarii namolurilor) este consumul specific energetic raportat la 100 m3 de gaz. Practic intreaga energie este consumata pentru invingerea rezistentei hidraulice din interiorul instalatiei. Aceasta inseamna ca, la unul si acelasi consum energetic se obtine acelasi grad de epurare, indiferent de constructia instalatiei. Marirea acestui grad se constata cand aparatele de epurare lucreaza la o diferenta de presiune de peste 2500 Pa.

Epurarea prin filtrare a poluantilor gazosi


Mediul filtrant este o retea multistrat care este traversata de un material polidispers. Cel mai utilizat mediu filtrant este reprezentat de tesaturi din fibre (lana, bumbac, fibre ceramice, fibre sintetice), al caror diametru variaza de la cativa milimetrii la zeci de microni. In functie de lungimea fibrelor, ele pot fi continui: sub forma de filamente (cu lungimi de ordinul metrilor) sj scurte (de cativa centimetri). Un caz particular este reprezentat de tesaturile din celofibra. In anumite situatii se utilizeaza materiale filtrante netesute, presate pe baza de lana (fetru, pasla) sau fibre sintetice. In marea majoritate a cazurilor, inclusiv in cazul particulelor de condensare chimica, dimensiunile particulelor ce trebuie decantate sunt de multe ori mai mici decat cele ale porilor filtrului. Particulele transportate de curentul gazos se pot comporta in mai multe feluri, functie de dimensiunile lor. Particulele mari/grele, sub actiunea fortelor inertiale tind sa-si pastreze traiectoria initiala (sau au abateri mici), inving forjele date de viscozitatea gazului si pot ciocni fibra, ceea ce, in final, induce posibilitatea lipirii lor de filtru prin adeziune. In acelasi mod se comporta si conglomeratele rezultate in urma coagularii. Mecanismul prezentat mai sus se numeste decantare directa si el determina in mare masura procesul de filtrare a curentilor gazosi prin tesaturile fine de fibre. Particulele mici au forte inertiale practic nule iar ca rezultat, impreuna cu curentul de gaz, pot ocoli fibra. Uneori, exista posibilitatea reala ca, datorita miscarii browniene, o astfel de particula sa atinga fibra si sa se lipeasca de ea. In concluzie, particulele mici (sub 1 Qm), datorita inertiei reduse, urmaresc traiectoria curentului de gaz, ocolind fibrele. Probabilitatea ciocnirii fibrelor de catre asemenea particule este practic nula, mai ales daca diametrul fibrelor este relativ mare (cateva zeci de microni). Deoarece in interiorul curentului gazos particulele sunt supuse ciocnirilor cu moleculele de gaz, acestea se pot abate de la traiectoriile lor initiale si se pot ciocni de fibrele filtrante (ca rezultat al miscarii browniene, atunci cand directia de deplasare a particulei este perpendiculara pe suprafata fibrei). Consideratiile de mai sus sunt valabile pentru un filtru curat. Pe masura derularii procesului, dimensiunea porului filtrului se micsoreaza, fapt care determina accelerarea procesului de decantare. Dupa trecerea unei anumite cantitati de poluant, toti porii se acopera practic de un strat de particule, ceea ce inseamna ca in continuare filtrarea se face printr-o retea de canale realizata de particulele retinute anterior in filtru (stratul primar de particule care este direct legat de fibra filtrului). Prin umplerea porilor cu particule decantate, randamentul filtrarii creste. Dupa formarea stratului primar, practic, decantarea este rezultatul adeziunii particula - particula, motiv pentru care din acest moment mecanismul filtrarii nu mai este influentat de proprietatile fibrelor.

Pe masura ce decantarea avanseaza, diametrele porilor se reduc, creste grosimea stratului de particule retinute si drept consecinta creste rezistenta hidraulica a filtrantului, micsorindu-se debitului de gaz filtrant. In afara filtrelor cu material tesut, se pot utiliza filtre granulare, in care filtrarea se face printr-un multistrat de materiale granulare (de exemplu, cocs granular). Mecanismul consta in lipirea particulelor poluante de suprafetele granulelor filtrante. Modificarile scurte si dese ale traiectoriilor particulelor determina curgerea in regim turbulent, ceea ce intensifica fenomenul de coagulare, favorizand decantarea pe granule. Mecanismul procesului de filtrare este influentat de prezenta incarcarii electrostatice a particulelor si fibrelor, adica in afara fortelor van der Waals, in procesul de filtrare intervenind si fortele electrostatice. Marimea sarcinilor electrice de pe particule este mai mica decat cea a celor de pe fibre, mai ales cand acestea din urma sunt din materiale anorganice. Semnul si marimea sarcinilor depind de natura si de forma materialelor filtrante. Viteza de neutralizare a sarcinilor electrice este functie de conductibilitatea electrica a fibrelor si de umiditatea gazului purtator. Pentru evitarea neajunsurilor induse de prezenta sarcinilor electrice (scantei, miniexplozii, dificultati la regenerarea filtrului) se recomanda: adaugarea in materialul filtrant a particulelor metalice care favorizeaza descarcarea electrica; utilizarea la confectionarea fibrelor a materialelor cu proprieti \

Epurarea electrica
Purificarea electrostatica este un procedeu perfectionat de separare a pulberilor din gazele tehnologice. Electrofiltrele reprezinta dispozitive utilizate pentru reducerea poluarii aerului prin indepartarea particulelor poluante la trecerea gazului printr-un camp electric. Datorita faptului ca fortele electrice actioneaza asupra particulelor si mai putin asupra gazului, pierderile de presiune sunt mult mai mici decat in cazul altor instalatii. Dupa cum este cunoscut, exista doua feluri de sarcini electrice, pozitive si negative. Corpurile incarcate cu sarcini de acelasi semn se resping, in timp ce corpurile cu sarcini diferite, se atrag. La electrizarea prin frecare a doua corpuri, unul dintre ele dobandeste sarcini pozitive, iar celalalt negative. Incarcarea pozitiva a primului corp este egala cu cea negativa a celui de-al doilea, daca, inainte de electrizare, ele nu au fost supuse unei alte incarcari. Daca egalitatea intre suma sarcinilor pozitive si suma sarcinilor negative se defecteaza", corpurile devin incarcate cu semne contrarii. Sarcinile electrice nu apar" si nu dispar"; ele trec doar de la un corp la altul sau se deplaseaza in interiorul corpului, astfel incat intr-o zona se constata un surplus de sarcini pozitive, iar in cealalta, de sarcini negative. Proiectarea si exploatarea electrofiltrelor presupune cunoasterea fenomenelor electrice in sistemul gaz particule.

Daca un gaz care contine sarcini libere (electroni si ioni) este dispus intre doi electrozi, unul metalic de forma cilindrica iar celalalt asemenea unui conductor liniar legat la o sursa de tensiune generatoare de camp electric (care in conditiile mentionate este neomogen, fig. 7.), atunci sarcinile electrice, prin deplasare de-a lungul liniilor de forta ale campului, genereaza curenti electrici (electronic si ionic). Eficienta epurarii electrice In conditii reale, eficienta electroepurarii depinde de foarte multi factori: - caracteristicile gazului purtator (compozitia chimica, temperatura, umiditatea, presiunea); - caracteristicile particulelor (compozitia chimica, proprietati electrice, gradul de dispersie, concentratia in gazul purtator); - grosimea stratului de particule depuse pe electrozi; - parametri electrici ai instalatiei (tensiunea de alimentare, intensitatea curentului, densitatea campului electric); - viteza curentului de gaz si caracterul repartitiei particulelor pe sectiunea aparatului. Marirea temperaturii gazului purtator micsoreaza tensiunea pe electrodul Coronna, temperatura poate determina si micsorarea stratului de particule depuse pe electrodul de decantare. Influenta umiditatii gazului asupra tensiunii in instalatie este opusa celei exercitate de temperatura: marirea umiditatii poate determina marirea tensiunii de strapungere si, in plus, influenteaza pozitiv dinamica stratului depus pe electrodul de decantare. Tensiunea de alimentare depinde, de asemenea de compozitia chimica gazului. In particular, este vorba de influenta gazelor (sau adaosurilor) electronegative. Exista, de asemenea, posibilitatea ca anumite gaze tensioactive (SO3) adsorbite de stratul de particule decantat sa influenteze pozitiv dinamica comportarii acestora. Marirea presiunii gazului in electrofiltru ofera posibilitatea functionarii la intensitati ale campului electric mai ridicate (spre deosebire de cresterea temperaturii). Aceasta inseamna ca fenomenul Coronna poate aparea la tensiuni mai mici, favorizandu-se astfel aparitia ministrapungerilor. Dimensiunile particulelor influenteaza marimea sarcinilor electrice cu care se incarca si viteza de deplasare. Aceste doua caracteristici au valori mai ridicate la particulele mai mari, din care cauza se poate afirma ca eficacitatea epurarii este mai buna in cazul lor. Compozitia chimica a particulelor poate actiona asupra proceselor, in special, prin rezistivitatea electrica Pentru marirea eficientei electrofiltrelor destinate epurarii poluantilor cu rezistivitatea electrica mare (PbO, ZnO, PbS etc.) de multe ori se apeleaza la racirea gazului prin pulverizare de apa (se micsoreaza temperatura si creste umiditatea ceea ce determina scaderea a rezistivitatii electrice a particulelor de praf, respectiv a stratului de praf prin faptul ca moleculele de apa adsorbite pe suprafata particulelor maresc practic aria de conductie/de traversare a suprafetei particulei de catre sarcinile electrice). Influenta umiditatii este mai evidenta la temperaturi joase.

Temperatura afecteaza negativ caderea de tensiune in electrofiltru. Prezenta in strat a substantelor electronegative (SO2, SO3, CI, CO2, H2Ovapori) permite cresterea temperaturii de exploatare a instalatiei la temperaturi de 700 900 0C. Prezenta substantelor electronegative (cu capacitate mare de captare a electronilor liberi) permite decantarea" electronilor pe ioni, ceea ce determina micsorarea mobilitatii acestora ca purtatori de sarcina. - adsorbtia, care poate fi: pe carbon activ in picaturi, pe strat de carbon, pe zeoliti, pe gel de siliciu, pe polimeri si alti adsorbanti. - absorbtia, ce se poate aplica solutiilor apoase, uleiului sau altor absorbanti.

Poluarea solului
Poluarea poate veni din surse difuze (dispersate) sau punctuale, adica localizate si concentrate. Poluantii solurilor sunt extrem de variati si depind de originea poluarii. Prin pozitia si caracteristicile sale, solul este de fapt locul de intalnire a tuturor poluantilor din care cea mai mare parte vin pe calea aerului. Substantele toxice din atmosfera cad pe sol si patrund direct sau odata cu precipitatiile care au ca efect poluarea solului, evidentiata prin reducerea productiei de biomasa, contaminarea produselor agricole sau chiar distrugerea ecosistemelor. Industrializarea si producerea de energie creeaza o problema de mare ingrijorare in unele zone ale lumii- ploile acide Ploile acide au ca efect asupra solului, pe de o parte, spalarea acestuia de elemente nutritive, iar pe de alta parte, reducerea pH-ului, acidifierea. Prezenta unui poluant in sol nu este periculoasa in sine. Putem vorbi de un risc de poluare atunci cand acest poluant poate interfera cu mediului : fauna,flora si om.

1.1.

Procedura depoluarii

Pentru a remedia o zona poluata, sunt mai multe trepte de urmarit:

y Masura de urgenta ( misorarea pericolului imediat) y Diagnostic: studiu geologic si hidrologic, istoricul activitatilor ariei, cartare si analiza y Evaluarea riscurilor y Determinare a obiectivelor si mijloacelor depoluarii y Lucrari de depoluare in sine y Monitorizare si restrictii asupra folosirii terenului

1.2. Metode de depoluare fizico-chimice


Aceste metode sunt in general evitate, fiindca genereaza costuri enorme de implementare. Insa, au avantajul de a rezolva problema repede si pot fi o solutie atunci cand termenul este mai critic decat bugetul depoluarii.

Metoda prin excavare: Se extrage pamant poluat pentru a fi tratat si apoi, se pune la loc. Pamanatul contaminat este excavat si transportat la o statie de epurare, unde se folosesc procedee de extractie a poluantilor ca flotatia, spalarea, biodegradarea. Poluantii extrasi din solul supus tratarii trebuie distrusi prin diverse metode chimice, termice sau biologice. Aceasta metoda este extrem de scumpa datorita transportului si stocarii.

Metoda de flotatie: Solul contaminat este excavat si transportat la statia de epurare, apoi pamantul este supus unor operatii de maruntire si clasare inainte de a fi supus

flotatiei. I se adauga apa la o dilutie de cca. 3/1, deci implica un volum mare de apa. In continuare se adauga reactivi chimici modificatori de mediu si spumanti care au rolul de a asigura selectivitatea procesului de flotatie si respectiv realizarea unei spume pentru prelungirea duratei de existenta a bulelor de aer. Bulele de aer introduse in celula de flotatie au rolul de a se atasa de particulele hidrofobe si a le transporta la suprafata suspensiei, in spuma, sub actiunea fortei ascensionale. Dupa extragerea poluantilor acestia trebuie distrusi sau anihilati prin diverse procedee fizico-chimice. Metalele grele si substantele grele pot fi eliminate cu succes din sol prin procedeul flotatiei.

Spalarea solurilor cu apa


Acest procedeu se bazeaza pe transferul poluantilor din sol in apa prin solubilizarea, adsorbtia acestora de catre lichidul cu care vin in contact. Tehnologiile de spalare a solului poluat excavat constau in operatii de maruntire a solului, spalarea acestuia pe ciururi, flotatie, desecarea solului epurat, separarea poluantilor. Spalarea solurilor poluate direct la locul contaminat, adica in situ , este aplicata cu succes daca solul prezinta caracteristicile necesare, permeabilitatea fiind cel mai important factor in acest caz. Fenomenul de transfer al poluantilor din sol in apa se produce prin utilizarea unei infiltratii in solul poluat si colectarea, cu ajutorul unei pompe a apei poluate. Exista si alte variante de spalare a solurilor ce constau fie in utilizarea apei calde si a aburului fie prin injectarea apei la presiuni ridicate de nivelul a 0.5*103 bari. Spalarea fizico- chimica cu apa este destinata solurilor poluate de metale grele si uleuri minerale. Apa va fi apoi depoluata la randul ei si refolosita. Uzina functioneaza ca o bucla inchisa.

Spalare cu solventi Spalarea este indicata in poluarea cu produse de hidrocarburi grele tip gudron si pesticide. In general se procedeaza hors-site sau pe o platforma multimodala prevazuta pentru depoluarea solurilor poluate. Pamantul este excavat si spalat cu un solvent de extragere. Poluantul este separat prin distilare. Solventii care au incarcat solul, se extrag din el prin incalzire. Solventul este readus in faza lichida pentru a fi din nou folosit. Poluantii sunt recuperati si stocati. Metoda extractiei poluantilor cu ajutorul curentilor de aer Se utilizeaza pentru epurarea solurilor contaminate cu compusi organici volatili (COV). Eficienta procedeului depinde de continutul de coloizi si de umiditatea din sol. Procedeul este asemanator spalarii solurilor, in sensul ca aerul patrunde in sol sub actiunea presiunii atmosferice si este apoi vehiculat prin sol in directia putului de aspiratie. Aerul poluat extras din sol este supus in continuare epurarii la o statie de tratare. Extractia poluantilor cu ajutorul curentilor de aer se poate realiza si prin introducerea aerului sub presiune, existand mai multe variante aplicate in Germania, Franta si SUA.

Procedee de depoluare a solurilor pe cale chimica


Procedeele chimice de epurare se bazeaza pe eliminarea poluantilor din sol sau anihilarea caracterului toxic prin reacti de oxido-reducere si de schimb.

Metoda extractiei poluantilor prin solubilizare Procedeul se realizeaza cu ajutorul solventilor organici, a bazelor sau a acizilor si se aplica cu suces pe plan international.

Poluantii ce pot fi extrasi astfel sunt pesticidele, hidrocarburile aromatice, policiclice si hidrocarburile grele. Extractia cu ajutorul acizilor si bazelor poate fi realizata si direct prin introducerea solutiei in solul contaminat. Astfel pot fi extrase metalele grele si respectiv cianurile, aminele, fenolii etc. Decontaminarea se realizeaza frecvent prin utilizarea acidului clorhidric, acidului sulfuric si acidului azotic si respectiv a hidroxidului de sodiu.

Metoda oxido-reducerii Oxidarea poluantilor din sol se bazeaza pe distrugerea sau alterarea structurii acestora astfel incat sa poata fi eliminate ulterior prin alte procedee. Reducerea poluantilor organici are loc prin reactii , de obicei cu metale, in urma carora rezulta produsi de reactie netoxici.

Metoda depoluari prin reactii de schimb Procedeul este aplicat pentru tratarea poluantilor clorurati, avand drept obiectiv inlocuirea ionuli Cl- prin OH- , utilizand hidroxizi de tipul NaOH sau KOH. Instalatia de tratare cuprinde reactoare in care se introduc solul poluat si reactivul si colane de tratare a gazului rezultat din reactie.

Depoluarea solului prin procedee electrocinetice


Aceste procedee se bazeaza pe transportul particulelor fine si coloidale sub actiunea campului electric generat in zona contaminata, putamd fi aplicate in situ. Una din aplicatiile importante ale depoluarii prin procedee electrocinetice este eliminarea unor metale foarte toxice precum mercurul.

Electroosmoza
Solul constituie in acest caz stratul poros prin care se deplaseaza lichidul sub actiunea campului electric. Deplasarea lichidului spre unul din electrozi depinde de caracteristicile acestuia. Cu ajutorul electroosmozei pot fi eliminate din sol substantele chimice organice cum ar fi benzenul, toluenul si xilenul, toate trei fiind colectate la catod. Pentru aplicarea electroosmozei in scopul epurarii in situ a solurilor trebuie efectuate foraje in sol in care se plaseaza electrozii alimentati de la o sursa de curent continuu. Acest procedeu consta in introducerea apei in sol, in zona anozilor si sub influenta campului electric apa va migra spre catozi. Substantele poluante care contamineaza solul sunt spalate si antrenate in zona catodului de unde sunt evacuate prin pompare. Avantajul procedeului consta in faptul ca pot fi controlate directia si sensul curgerii apei si in plus are si un consum energetic redus.

Electroforeza Acest procedeu este aplicat in scopul eliminarii particulelor foarte fine, coloidale de poluanti din sol. Prin dispunerea unor electrozi in sol, alimentati de la sursa de tensiune continua se creaza un camp electric in zona aflata intre cele doua perechi de electrozi, anozi si catozi, iar particulelor coloidale incarcate cu sarcina electrica vor migra spre electrodul cu polaritate de semn opus.

Procedee termice
Tehnica este aplicabila componentilor usori care pot fi transformati in apa si dioxid de carbon, precum hidrocarburile. Eliminarea compusilor organici volatili din soluri poate fi realizata si printr-o incalzire rapida a solurilor contaminate pana la 500o C , in cuptoarele rotative. Gazele care ies sunt retratate pentru ca pot contine componente de sulf sau NOx toxice.

Desorbtia termica Procesul de adsortie/desorbtie este influentat de suprafata particulelor si marimea microporilor. Pierderea poluantului prin incalzire variaza aproape liniar cu temperatura. Majoritatea poluantilor sunt eliminati prin desorbtie termica in intervalul de temperatura cuprins intre 300 o C si 500oC, cu durata de tratare termica de cca. 25 sec. Dupa racire solul este apt de a fi redat utiliozarii agricole. Incinerarea poluantilor din sol Arderea poluantilor, ca mijloc de depoluare a solurilor contaminate este un procedeu mai scump decat desorbtia deoarece temperaturile de lucru depasesc 1000oC pentru a asigura distrugerea poluantului organic si obtinerea produselor finale ale degradarii sub forma CO2 si H2O. In cazul poluarii solului cu produse policlocurate de bifenili la arderea acestora apar aceleasi probleme ca la arderea reziduurilor menajere: dioxinele si furanii. Instalatia de incinerare a solurilor trebuie prevazuta cu coloane de denoxare si electrofiltre pentru retinerea metalelor grele, similare cu cele realizate la epurarea

gazelor de ardere a reziduurilor menajere.Pierderea poluantilor prin ardere este insotita de distrugerea compusilor organici ai solului astfel ca dupa decontaminare solul nu mai este apt pentru utilizari agricole.

Depoluare prin metode biotehnologice


1.3. Folosirea bacteriilor pentru depoluari

Se stie de mult timp ca microorganismele si mai ales bacteriile au capacitatea impresionanta de tratare a substantelor. Astazi, bacteriile degradeaza fenolul, hidrocarburile, pesticidele, contribuie la eliminarea arsenicului si a metalelor grele. Alte perspective se vor deschide pentru reducerea impactului de CO2. Astfel, hidrocarburile extrase prin foraj sunt contaminate de CO2 si H2S care trebuie separate prin tehnici costisitoare. Solul adaposteste cantitati fenomenale de microorganisme. Fiecare gram de sol poate contine mii de specii microbiene: bacterii, ciuperci, alge. Doar 5% sunt cunoscute si pot fi izolate si cultivate in laborator. Aceasta biomasa, care se gaseste ca atare pana la 500 m de adancime, poate fi considerata precum o imensa masina de spalat biologica si naturala, capabila de a trata si de a recicla, chiar de a elimina elementele nedorite sau periculoase, precum hidrocarburile sau metalele grele. Folosind activitatea unor bacterii, este posibil reducerea caracterului periculos al metalelor prin fixare sau, in opozitie, a facilita recuperarea lor. Pentru a acoperi nevoile energetice, aceste bacterii vor lua drept hrana, compusi organici, minerali sau lumina, pornind astfel procesul de biodegradare. In stare naturala, aceste microorganisme vor reduce impactul poluarii intr-un timp destul de lung. Aici, intervine mana omului astfel incat putem accelera procesul de reabilitarea a terenului.

Cercetarile au condus la implementarea tratarii cromului si arsenicului: bacteriile modifica starea de oxidare a metalului precum cromul, care trece din starea Crom 6 poluant solubil, periculos pentru sanatate si cancerigen, la starea Crom 3 putin solubil, putin toxic si chiar la doze mici, necesar sanatatii. Problematica arsenicului se aseamana: se pot folosi procese bacteriene care transforma Arsenic 3 care este o forma toxica al metalului, la Arsenic 5, care se mai gaseste sub forma naturala si care este mai putin periculos. Nu numai bacteriile pot fi folosite pentru depoluarea solurilor: sunt si alte microorganisme precum drojdie sau archaeas. Pot trai in conditii extreme de temperatura si presiune si s-a dovedit ca pot transforma moleculele. Fito-remedierea se clasifica in 2 categorii: y Remedierea activa care distruge propriu- zis poluarea y Remedierea pasiva care nu face decat sa o stabilizeze Tehnicile de depoluare cu plante sunt de 4 tipuri: y Fito-stabilizare y Fito-extractie y Rizo-degradare y Fito-volatilizare

Fito-stabilizare
Fito-stabilizarea este o tehnica ce foloseste plantele cu radacini dezvoltate astfel incat se reduce mobilitatea poluantilor continuti in sol.

SURSE REGENERABILE DE ENERGIE

Energia regenerabil se refer la forme de energie produse prin transferul energetic al energiei rezultate din procese naturale regenerabile. Astfel, energia luminii solare, a vnturilor, a apelor curgtoare, a proceselor biologice i a cldurii geotermale pot fi captate de ctre oameni utiliznd diferite procedee. Sursele de energie ne-rennoibile includ energia nuclear precum i energia generat prin arderea combustibililor fosili, aa cum ar fi ieiul, crbunele i gazele naturale. Aceste resurse sunt, n chip evident, limitate la existena zcmintelor respective i sunt considerate n general neregenerabile. Dintre sursele regenerabile de energie fac parte:  energia eolian  energia solar  energia apei y energia hidraulic y energia mareelor  energia geotermic  energie derivata din biomasa: biodiesel, bioetanol, biogas Toate aceste forme de energie sunt valorificate pentru a servi la generarea curentului electric, apei calde, etc.Investiiile globale anuale n energia regenerabil au crescut n ultimii ani de la 39 de miliarde de dolari n 2005 la 55 de miliarde de dolari n 2006. Pentru anul 2007 investiiile vor atinge un nivel de 100 miliarde dolari. Conform unei directive a Uniunii Europene, statele membre trebuie s amestece treptat combustibilul tradiional utilizat n transport cu biocombustibil, astfel nct, pn n 2010, biodieselul s reprezinte 5,75% din motorina de pe pia, urmnd ca, n 2020, ponderea s creas c la 20%.

Energia eolian este o surs de energie regenerabil generat din puterea vntului.
La sfritul anului 2006, capacitatea mondial a generatoarelor eoliene era de 73904 MW, acestea producnd ceva mai mult de 1% din necesarul mondial de energie electric. Dei nc o surs relativ minor de energie electric pentru majoritatea rilor, producia energiei eoliene a crescut practic de cinci ori ntre 1999 i 2006, ajungndu-se ca, n unele ri, ponderea energiei eoliene n consumul total de energie s fie semnificativ: Danemarca (23%), Spania (8%), Germania (6%). Vnturile se formeaz deorece soarele nu nclzete Pmntul uniform, fapt care creeaz micri de aer. Energia cinetic din vnt poate fi folosit pentru a roti nite turbine, care sunt capabile de a genera electricitate. Unele turbine pot produce 5 MW, dei aceasta necesit o vitez a vntului de aproximativ 5,5 m/s, sau 20 de kilometri pe

or. Puine zone pe pmnt au aceste viteze ale vntului, dar vnturi mai puternice se pot gsi la altitudini mai mari i n zone oceanice. Energia eolian este folosit extensiv n ziua de astzi, i turbine noi de vnt se construiesc n toat lumea, energia eolian fiind sursa de energie cu cea mai rapid cretere n ultimii ani. Majoritatea turbinelor produc energie peste 25% din timp, acest procent crescnd iarna, cnd vnturile sunt mai puternice. Se crede c potenialul tehnic mondial al energiei eoliene poate s asigure de cinci ori mai mult energie dect este consumat acum. Acest nivel de exploatare ar necesita 12,7% din suprafa Pmntul (excluznd oceanele) s fie acoperite de parcuri de turbine, presupunnd c terenul ar fi acoperit cu 6 turbine mari de vnt pe kilometru ptrat. Aceste cifre nu iau n considerare mbuntirea randamentului turbinelor i a soluiilor tehnice utilizate.

Avantaje
n contextul actual, caracterizat de creterea alarmant a polurii cauzate de producerea energiei din arderea combustibililor fosili, devine din ce n ce mai important reducerea dependenei de aceti combustibili. Energia eolian s-a dovedit deja a fi o soluie foarte bun la problema energetic global. Utilizarea resurselor regenerabile se adreseaz nu numai producerii de energie, dar prin modul particular de generare reformuleaz i modelul de dezvoltare, prin descentralizarea surselor. Energia eolian n special este printre formele de energie regenerabil care se preteaz aplicaiilor la scar redus.  Principalul avantaj al energiei eoliene este emisia zero de substane poluante i gaze cu efect de ser, datorit faptului c nu se ard combustibili.  Nu se produc deeuri. Producerea de energie eolian nu implic producerea nici unui fel de deeuri.  Costuri reduse pe unitate de energie produs. Costul energiei electrice produse n centralele eoliene moderne a sczut substanial n ultimii ani, ajungnd n S.U.A. s fie chiar mai mici dect n cazul energiei generate din combustibili, chiar dac nu se iau n considerare externalitile negative inerente utilizrii combustibililor clasici. n 2004, preul energiei eoliene ajunsese deja la o cincime fa de cel din anii 80, iar previziunile sunt de continuare a scderii acestora, deoarece se pun n funciuni tot mai multe uniti eoliene cu putere instalat de mai muli megawai.  Costuri reduse de scoatere din funciune. Spre deosebire de centralele nucleare, de exemplu, unde costurile de scoatere din funciune pot fi de

cteva ori mai mari dect costurile centralei, n cazul generatoarelor eoliene, costurile de scoatere din funciune, la captul perioadei normale de funcionare, sunt minime, acestea putnd fi integral reciclate.

Dezavantaje
Principalele dezavantaje sunt resursa energetic relativ limitat, inconstana datorit variaiei vitezei vntului i numrului redus de amplasamente posibile. Puine locuri pe Pmnt ofer posibilitatea producerii a suficient electricitate folosind energia vntului. La nceput, un important dezavantaj al produciei de energie eolian a fost preul destul de mare de producere a energiei i fiabilitatea relativ redus a turbinelor. n ultimii ani, ns, preul de producie pe unitate de energie electric a sczut drastic, ajungnd, prin mbuntirea parametrilor tehnici ai turbinelor, la cifre de ordinul 3-4 euroceni pe kilowatt or. Un alt dezavantaj este i "poluarea vizual" - adic, au o apariie neplcut - i de asemenea produc "poluare sonor" (sunt prea glgioase). De asemenea, se afirm c turbinele afecteaz mediul i ecosistemele din mprejurimi, omornd psri i necesitnd terenuri mari virane pentru instalarea lor. Argumente mpotriva acestora sunt c turbinele moderne de vnt au o apariie atractiv stilizat, c mainile omoar mai multe psri pe an dect turbinele i c alte surse de energie, precum generarea de electricitate folosind crbunele, sunt cu mult mai duntoare pentru mediu, deoarece creeaz poluare i duc la efectul de ser. Un alt dezavantaj este riscul mare de distrugere n cazul furtunilor, dac viteza vntului depete limitele admise la proiectare. Orict de mare ar fi limita admis, ntotdeauna exist posibilitatea ca ea s fie depit.

Energie solar este energia emis de Soare pe ntreg domeniul radiaiei sale
electromagnetice. Energia solar este considerat energie regenerabil i st la baza celor mai multe forme de energie de pe Pmnt: energia hidraulic, energia eolian, energia combustibililor etc. Energia solar poate fi folosit s: y genereze electricitate prin celule solare (fotovoltaice) y genereze electricitate prin centrale termice solare (heliocentrale) y nclzeasc cldiri, direct y nclzeasc cldiri, prin pompe de cldur y nclzeasc cldiri i s produc ap cald de consum prin panouri solare termice Instalaiile solare sunt de dou tipuri: termice i fotovoltaice.

Instalaiile fotovoltaice produc energie electric fr costuri de combustibil. Panourile solare fotovoltaice produc energie electric 4 h/zi (calculul se face pe minim: orele de lumin iarna). Ziua, timp de 4 ore, (iarna 1,5 ore) aceste panouri solare produc energie electric care poate fi stocat n acumulatori, pentru a fi folosit dealungul nopii, la casele izolate, fr legatur la reeaua electric naional. Comparativ cu puterea furnizat i durata de via, investiia necesar n panourile fotovoltaice este mare. Panourile necesit spaiu de instalare orientat convenabil, iar fr un sistem de stocare (care, la rndul su, necesit investiii i ntreinere) energia generat este disponibil doar n miezul zilei, cand consumul e mic. Imaginea cea mai frecventa pe care o trezeste energia solara este aceea a panourilor de colectare instalate pe case,sisteme in care temperatura nu depaseste insa 100 grade celsius,cu o limitare considerabila a eficientei conversiunii.Exista sisteme care concentreaza radiatia la temperaturi de 300 si 500 grade celsius,iar la capatul acestei familii stau tunurile solare care au nevoie de arii vaste de heliostate ce focalizeaza pana la 5 MW de radiatie solara,temperatura fluidului din containere depasind 540 grade celsius.Exista o competitie intre generatorii termodinamici de putere,bazati pe energia solara,in care caldura colectata este convertita in energie mecanica sau electrica prin pistoane sau turbine si intre sistemele de convertire directa a radiatiei solare in electricitate de catre celule formate din cristale semiconductoare.Problema esentiala este aceea a costurilor.Productia de serie si perfectionarea continua au facut ca automobilul,o complicata concentrare de tehnologie,sa ajunga la un pret deosebit de scazut pentru o masina avansata amintesc legile de dezvoltarea ale oricarei tehnici. Vorbind de aplicatiile energiei solare,ne referim in primul rand la o lista de nevoi energetice,care in tarile in curs de dezvoltare,decurg din activitatile domestice,din pomparea apei pentru cerinte menajere si irigatii,din agricultura si operatii agricole cum ar fi uscarea semintelor sau refrigerarea,industria locala,transporturi,activitati sociale si comunitare care include pe cele sanitare.Nu este un lucru neinesmnat sa se vina in intampinarea acestor trebuinte,intrucat statisticile arata ca pregatirea alimentelor si agricultura sunt activitatile ce reprezinta peste 80% din consumul total de energie in zonele rurale ale tarilor in curs de dezvoltare.Energia solara promite o solutie pentru lichidarea decalajului intre tarile dezvoltate si tarile in curs de dezvoltare care se manifesta atat de sfasietor si in materie de energie.Un miliard de oameni din zona dezvoltata a lumii consuma 85% din energia mondiala,2 miliarde si jumatate-in Asia si intr-o parte a Americii Latine-consuma 15%,in timp ce un miliard din tarile cele mai ramase in urma din Africa si America Latina consuma 1% din totalul mondial.

Energia apei A. Energia hidraulic reprezint capacitatea unui sistem fizic (apa) de a efectua
un lucru mecanic la trecerea dintr-o stare dat n alt stare (curgere). Datorit circuitului apei n natur ntreinut de energia Soarelui, este considerat o form de energie regenerabil. Energia hidraulic este de fapt o energie mecanic, format din energia potenial a apei dat de diferena de nivel ntre lacul de acumulare i central, respectiv din energia cinetic a apei n micare.Exploatarea acestei energii se face curent n hidrocentrale, care transform energia potenial a apei n energie cinetic, pe care apoi o capteaz cu ajutorul unor turbine hidraulice care acioneaz generatoare electrice care o transform n energie electric. Tot forme de energie hidraulic sunt considerate energia cinetic a valurilor i mareelor.

Istoric
Energia hidraulic a fost folosit nc din antichitate n India se foloseau roile hdraulice la morile de ap. n Imperiul Roman morile acionate de ap produceau fin i erau folosite de asemenea la acionarea gaterelor pentru tierea lemnului i a pietrei. Puterea unui torent de ap eliberat dintr-un rezervor a fost folosit la extracia minereurilor, metod descris nc de Pliniu cel Btrn. Metoda a fost folosit pe larg n evul mediu n Marea Britanie i chiar mai trziu la extracia minereurilor de plumb i staniu. Metoda a evoluat n mineritul hidraulic, folosit n perioada goanei dup aur din California. n China i n extremul orient, roi hidraulice cu cupe erau folosite la irigarea culturilor. n anii 1830, n perioada de vrf a canalelor, energia hidraulic era folosit la tractarea barjelor n sus i n josul pantelor pronunate. Energia mecanic necesar diverselor industrii a determinat amplasarea acestora lng cderile de ap. n zilele de azi utilizarea curent a energiei hidraulice se face pentru producerea curentului electric, care este produs n acest caz co costuri relativ reduse, iar energia produs poate fi utilizat relativ departe de surse.

Fenomene naturale
Din punct de vedere al hidrologiei, energia hidraulic se manifest prin fora apei asupra malurilor rului i a bancurilor. Aceste fore sunt maxime n

timpul inundaiilor, datorit creterii nivelului apelor. Aceste fore determin dislocarea sedimentelor i a altor materiale din albia rului, cauznd eroziune i alte distrugeri. Moduri de exploatare a energiei hidraulice 1. Roi hidraulice O roat hidraulic utilizeaz energia rurilor pentru a produce direct lucru mecanic. y La debite mici se exploateaz n principal energia potenial a apei. n acest scop se folosesc roi pe care sunt montate cupe, iar aduciunea apei se face n partea de sus a roii, apa umplnd cupele. Greutatea apei din cupe este fora care acioneaz roata. n acest caz cderea corespunde diferenei de nivel ntre punctele n care apa este admis n cupe, respectiv evacuat i este cu att mai mare cu ct diametrul roii este mai mare.
y

La debite mari se exploateaz n principal energia cinetic a apei. n acest scop se folosesc roi pe care sunt montate palete, iar aduciunea apei se face n partea de jos a roii, apa mpingnd paletele. Pentru a avea momente ct mai mari, raza roii trebuie s fie ct mai mare. Adesea, pentru a accelera curgerea apei n dreptul roii, naintea ei se plaseaz un stvilar deversor, care ridic nivelul apei (cderea) i transform energia potenial a acestei cderi n energie cinetic cuplimentar, viteaza rezultat prin deversare adugndu-se la viteza de curgere normal a rului.

2. Hidrocentrale O hidrocentral utilizeaz amenajri ale rurilor sub form de baraje, n scopul producerii energiei electrice. Potenialul unei exploatri hidroelectrice depinde att de cdere, ct i de debitul de ap disponibil. Cu ct cderea i debitul disponibile sunt mai mari, cu att se poate obine mai mult energie electric. Energia hidraulic este

captat cu turbine. Potenialul hidroenergetic al Romniei era amenajat n 1994 n proporie de cca. 40 %. Centrale hidroelectrice aveau o putere instalat de 5,8 GW, reprezentnd circa 40% din puterea instalat n Romnia. Producia efectiv a hidrocentralelor a fost n 1994 de aproape 13 TWh, reprezentnd circa 24 % din totalul energiei electrice produse.Actual puterea instalat depete 6 GW iar producia este de cca. 20 TWh pe an.Cota de energie electric produs pe baz de energie hidraulic este de cca. 22 - 33 %. 3. Microcentrale i picocentrale hidraulice Prin microcentral hidraulic se nelege o hidrocentral cu puterea instalat de 5 100 kW, iar o picocentral hidraulic are o putere instalat de 1 - 5 kW. O picocentral poate alimenta un grup de cteva case, iar o microcentral o mic aezare. Deoarece consumul de curent electric are variaii mari, pentru stabilizarea funcionrii se pot folosi baterii de acumulatori, care se ncarc n momentele de consum redus i asigur consumul n perioadele de vrf. Datorit faptului c curentul de joas tensiune produs de generatorul microcentralei nu poate fi transportat convenabil la distan, acumulatorii trebuie plasai lng turbin. Este nevoie de toate componentele unei hidrocentrale clasice - mai puin barajul - adic sistemul de captare, conductele de aduciune, turbina, generatorul, acumulatori, regulatoare, invertoare care ridic tensiunea la 230 V,ca urmare costul unei asemenea amenajri nu este mic i soluia este recomandabil doar pentru zone izolate, care nu dispun de linii electrice. Microcentralele se pot instala pe ruri relativ mici, dar, datorit fluctuaiilor sezoniere de debit ale rurilor, n lipsa barajului debitul rului trebuie s fie considerabil mai mare dect cel prelevat pentru microcentral. Pentru o putere de 1 kW trebuie pentru o cdere de 100 m un debit de 1 l/s. n practic, datorit randamentelor de transformare, este nevoie de un debit aproape dublu, randamentul uzual fiind puin peste 50 %.

4. Centrale mareomotrice O central mareomotric recupereaz energia mareelor. n zonele cu maree, acestea se petrec de dou ori pe zi, producnd ridicarea, respectiv scderea nivelului apei. Exist dou moduri de exploatare a energiei mareelor: y y Centrale fr baraj, care utilizeaz numai energia cinetic a apei, similar cum morile de vnt utilizeaz energia eolian. Centrale cu baraj, care exploateaz energia potenial a apei, obinut prin ridicarea nivelului ca urmare a mareei.

Deoarece mareea n Marea Neagr este de doar civa centimetri, Romnia nu are potenial pentru astfel de centrale. 5. Instalaii care recupereaz energia valurilor
Pentru recuperarea energiei valurilor se pot folosi scheme similare cu cele de la centralele mareomotrice cu baraj, ns, datorit perioadei scurte a valurilor aceste scheme sunt puin eficiente. Un obiect care plutete pe valuri execut o micare cu o traiectorie eliptic. Cea mai simpl form de valorificare a acestei micri pentru recuperarea energiei valurilor sunt pontoanele articulate. O construcie modern este cea de tip Pelamis format din mai muli cilindri articulai, care, sub aciunea valurilor au micri relative care acioneaz nite pistoane. Pistoanele pompeaz ulei sub presiune prin motoare hidraulice care acioneaz generatoare electrice.

B.Energia mareelor

Energia mareelor este energia ce poate fi captat prin exploatarea energiei poteniale rezultate din deplasarea pe vertical a masei de ap la diferite niveluri sau a energiei cinetice datorate curenilor de maree. Energia mareelor rezult din forele gravitaionale ale Soarelui i Lunii, precum i ca urmare a rotaiei terestre.

Mareele se produc cu regularitate n anumite zone de litoral de pe glob, cu amplitudini care pot ajunge uneori la 14 -18 m, determinnd oscilaii lente de nivel ale apelor marine. Principiul de utilizare u energiei mareelor n centrale mareomolrice, de altfel singura surs folosit n prezent din cele enumerate mai sus, const n amenajarea unor bazine ndiguite care s fac posibil captarea energiei apei, declanat de aceste oscilaii, att la umplere (la flux), cat si la golire (la reflux).

Pentru o valorificare eficient a energiei mareelor sunt necesare i anumite condiii naturale; n primul rnd, amplitudinea mareelor s fie de cel puin 8 m, iar, n al doilea

rnd, s existe un bazin natural (de regul un estuar), care s comunice cu oceanul printr-o deschidere foarte ngust. Aceste condiii naturale apar numai n 20 de zone ale globului (ca, de exemplu: rmurile atlantice ale Franei, Marii Britanii, SUA, Canadei, n Nordul Australiei, n estul Chinei.).

Energia geotermica
Energia geotermic este folosit la centralele geotermoelectrice, n scopul obinerii energiei electrice. Energia geotermic este o surs inepuizabil de energie alturi de energia solar i energia produs de fora vntului.

Toate aceste forme de energie neconvenionale, sunt valorificate pentru a servi la generarea curentului electric .

n interiorul Pmntului exist o comoar uria. Nu e vorba de aur, argint i pietre preioase, ne referim la o rezerv impresionant de cldur numit energie geotermic. O mare parte din aceast cldur este nmagazinat n straturile de roc topit, n magm.Scoara terestr este alctuit din mai multe plci tectonice, dar n unele zone este mai subire, mai ales n zonele de contact dintre plci. n aceste zone magma poate ajunge mai aproape de suprafaa Pmntului, nclzind apa aflat ntre straturile de roc.

La aceast ap se poate ajunge prin tehnici moderne de foraj. La adncimi foarte mari apa fierbinte se afl la o presiune foarte mare. Atunci cnd apa este adus la suprafa, presiunea scade i cea mai mare parte din ap se vaporizeaz instantaneu, adic devine abur, acest fenomen se numete i ,,vaporizare fulger. Dovada prezenei unei centrale geotermice, este aburul care iese din staia generatoare. Aburul este separat de apa fierbinte sau de apa geotermal srat. El conine particole de ap. Acestea pot avea n componen minerale ce se pot depune pe turbin i o pot deteriora. Avantajele utilizrii energiei geotermice rile care produc energia electric cu ajutorul centralei geotermice nu mai depind att de mult de petrol. Sursa de energie este inepuizabil. Problemele legate de poluare sunt mult reduse. Dezavantajele utilizrii centralelor geotermice Aburul geotermal conine hidrogen sulfurat, care n cantiti mici este suprtor din cauza mirosului de sulf, iar n cantiti mari este toxic. n comparaie cu emisia de gaze de la centralele electrice ce folosesc combustibili, acestea sunt mai eficiente datorit sistemului de control a emisiilor de gaze. Costurile sunt mari, pentru a realiza aceste instalatii.

Biomasa
Biomasa este partea biodegradabil a produselor, deeurilor i reziduurilor din agricultur, inclusiv substanele vegetale i animale, silvicultur i industriile conexe, precum i partea biodegradabil a deeurilor industriale i urbane. Este Folosit att pentru obinerea de curent electric, ct i a agentului termic pentru locuine, energia extras din biomas ridic, mai nou, probleme de etic, ntruct n multe zone ale lumii e nevoie mai degrab de hran, dect de combustibili. Biomasa reprezint resursa regenerabil cea mai abundent de pe planet. Aceasta include absolut toat materia organic produs prin procesele metabolice ale

organismelor vii. Biomasa este prima form de energie utilizat de om, odat cu descoperirea focului. Energia nglobat n biomas se elibereaz prin metode variate, care ns, n cele din urm, reprezint procesul chimic de ardere (transformare chimic n prezena oxigenului molecular, proces prin excelent exergonic). Forme de valorificare energetic a biomasei (biocarburani): y Arderea direct cu generare de energie termic. y Arderea prin piroliz, cu generare de singaz (CO + H2). y Fermentarea, cu generare de biogaz (CH4) sau bioetanol (CH3-CH2-OH)- n cazul fermentrii produilor zaharai; biogazul se poate arde direct, iar bioetanolul, n amestec cu benzina, poate fi utilizat n motoarele cu combustie intern. y Transformarea chimic a biomasei de tip ulei vegetal prin tratare cu un alcool i generare de esteri, de exemplu metil esteri (biodiesel) i glicerol. n etapa urmtoare, biodieselul purificat se poate arde n motoarele diesel. y Degradarea enzimatic a biomasei cu obinere de etanol sau biodiesel. Celuloza poate fi degradat enzimatic la monomerii si, derivai glucidici, care pot fi ulterior fermentai la etanol. Dei folosirea biomasei n scopuri energetice este una dintre cerinele Uniunii Europene, exist voci care susin c folosirea acestei resurse necesit precizri i reconsiderri. Motivele scepticilor sunt dou: poluarea i lipsa de hran. Chinezii au anunat deja c renun la proiectul de a produce etanol pentru automobile din porumb, ntruct din ,cauza secetei anul acesta e nevoie de toat producia de cereale pentru hrana animalelor i a oamenilor. Biomasa este ansamblul materiilor organice nonfosile, n care se nscriu: lemnul, pleava, uleiurile i deeurile vegetale din sectorul forestier, agricol i industrial, dar i cerealele i fructele, din care se poate face etanol. La fel ca i energiile obinute din combustibilii fosili, energia produs din biomas provine din energia solar nmagazinat n plante, prin procesul de fotosintez. Principala diferen dintre cele dou forme de energie este urmtoarea: combustibilii fosili nu pot fi transformai n energie utilizabil dect dup mii de ani, n timp ce energia biomasei e n ultimele cteva sute de ani, omul a exploatat biomasa mai ales sub form de crbune. Acest combustibil fosil a rezultat n urma unor transformri chimice ndelungate. Combustibilii fosili sunt constituii din aceleai elemente chimice (hidrogen i carbon) ca i biomasa proaspt. Cu toate acestea, ei nu sunt considerai surse de energie regenerabil din cauza timpului ndelungat de care au nevoie pentru a se forma. n aceeai situaie se afl i gazele naturale i petrolul. Azi, omenirea e obligat s revin la folosirea energiilor regenerabile. Dup energia solar, biomasa a fost folosit n scopuri energetice nc de cnd a fost descoperit focul, pentru c primii oameni s-au nclzit arznd lemne i abia mai trziu au descoperit crbunii i petrolul.ste regenerabil, putnd fi folosit an de an.

Deeurile alimentare i cele industriale, apele uzate i deeurile menajere sunt surse specifice de biomas. Aceasta se prezint sub form solid, lichid sau gazoas i poate avea nenumrate aplicaii. La ora actual, energia biomasei provine n cea mai mare parte din elemente solide, precum achiile de lemn, rumeguul, unele deeuri menajere, dar i din elemente lichide, ntre care se numr n primul rnd detergenii provenii din coacerea lemnului n industria papetriei. Biomasa prezint multe avantaje ca surs de energie. Ea poate fi folosit att pentru producerea de electricitate, ct i pentru obinerea de energie termic. Dar aici intervine problema polurii. Ultimele studii arat c arderea deeurilor produce mult prea mult dioxid de carbon i, prin urmare, ce se economisete pe o parte se pierde pe alta. Astzi, cercetrile se concentreaz pe conversia biomasei n alcool, care ar putea servi drept carburant pentru suplimentarea i chiar nlocuirea benzinei i a motorinei. Alte forme lichide de energie obinute din biomas ar fi uleiurile vegetale. Metanolul produs prin distilarea lemnului i a deeurilor forestiere este considerat un carburant alternativ pentru transport i industrie, la preuri care ar putea concura cu cele ale combustibililor obinui din bitum i din lichefierea carbonului. Etanolul ar fi un combustibil mai ieftin, dar problema mare este c utilizeaz resurse alimentare, cum sunt porumbul sau grul. Dac ns etanolul s-ar obine exclusiv din deeuri alimentare sau agricole, dei costurile sale de producie ar fi mai mari, efortul s-ar justifica pentru c se recicleaz deeurile. La alcooli se adaug i biogazul, respectiv forma gazoas a biomasei. Acest gaz cu o putere caloric destul de slab, coninnd n principal metan, se obine din materii organice, precum apele uzate sau blegarul. Exist o larg varietate de surse de biomas, printre care se numr copacii cu vitez mare de dezvoltare (plopul, salcia, eucaliptul), trestia de zahr, rapia, plantele erbacee cu rapiditate de cretere i diverse reziduuri cum sunt lemnul provenit din toaletarea copacilor i din construcii, paiele i tulpinele cerealelor, deeurile rezultate dup prelucrarea lemnului, deeurile de hrtie i uleiurile vegetale uzate. Principala resurs de biomas o reprezint ns lemnul. Energia asociat biomasei forestiere ar putea s fie foarte profitabil noilor industrii, pentru c toat materia celulozic abandonat astzi (crengi, scoar de copac, trunchiuri, buteni) va fi transformat n produse energetice. Utilizarea biomasei forestiere n scopuri energetice duce la producerea de combustibili solizi sau lichizi care ar putea nlocui o bun parte din consumul actual de petrol, odat ce tehnologiile de

conversie energetic se vor dovedi rentabile.

De asemenea, terenurile puin fertile, improprii culturilor agricole, vor fi folosite pentru culturi forestiere intensive, cu perioade de tiere o dat la 10 ani. Pe de alt parte, biomasa agricol (blegarul, reziduurile celulozice ale recoltelor, reziduurile de fructe i legume i apele reziduale din industria alimentar) poate produce etanol sau biogaz.

Spre deosebire de biomasa forestier, care este disponibil pe toat perioada anului, biomasa agricol nu este, de obicei, disponibil dect o dat pe an. Biogazul provenind poate alimenta mainile agricole. Utilizarea deeurilor animale sau ale industriei alimentare poate diminua poluarea, minimiznd problemele eliminrii gunoaielor i furnizarea de energie.

Radacinile fixeaza poluanti limitand circulatia orizontala si verticala a lor. Aceasta tehnica este folosita printre primele masuri in cazul unui sol poluat cu : metale grele, pesticide, solventi, explozive, titei si derivati. Plantele care sunt preconizate fac partea din familia graminee.
Fito-extractie

Fito-extractia este o metoda de decontaminare a solurilor de metale grele (cupru, argint, aur, mercur, cadmiu, plumb). Este bazata pe cultura plantelor avand caracteristicile tolerantei si ale acumularii metalelor grele pe partea lor recoltabila. Aceste plante acumulatoare sunt capabile, prin fiziologia lor adaptata, de a acumula pana la 1% din poluant, fata de materia lor uscata. Plantele vor fi alese in functia de natura poluantului, climatul si biomasa astfel incat pot acumula o cantitate mare de poluanti. Deseori, solul este contaminat de mai multe metale, ce impun o cultura de mai multe plante. O data recoltate, sunt incinerate si cenusa va fi stocata intr-un loc securizat. Cultura se poate reinnoi pana la scaderea concentratiei acceptabile a metalelor in sol.

Rizo-degradare
Este utilizat mai mult pentru tratarea poluarii cu hidrocarburi. Este realizat de plante si mai ales de microorganisme rizo-carpice (care traiesc in radacini). Principiu: microorganismele care traiesc in radacinile plantelor, vor degrada hidrocarburile incorporate in sol. O concentratie de 7 tone pe hectar a poluantului permite o crestere normala a plantei si un ritm de degradarea ridicat de microorganisme care traiesc in rizosfera . Aceste micro-organisme pot fi bacterii precum Pseudomonas, Xanthomonas, Micrococcus sau ciuperci precum Aaspergillus sau Penicillium si au capacitatea de degradare a compusilor organici prezenti in sol.

Fito-volatizare Plantele pot degrada de asemenea poluanti organici in celulele lor. Intr-adevar, aceste plante pot absorbi poluanti, sa ii degradeze si sa ii respinga in atmosfera. Unul dintre cei mai cunoscuti copaci care au aceasta proprietate este plopul : permite o crestere rapida, o capacitate de adaptare la diverse climate si permite eliminarea poluantilor din sol.