Poluarea acustica și impactul ei asupra organismelor vii

Cuprins

Introducere……………………………………………………………………...…3

Capitolul Ι Aspecte teoretice aferente noțiunii de poluare acustică

1.1. Analiza noțiunii de zgomot. Generalități……………………………………………………..6

1.2. Surse majore de poluare sonoră ……………………………………………………………..8

1.3. Măsurarea și echipamente de monitorizare a sunetelor …………………………………….12

Capitolul ΙΙ Influența poluării acustice asupra populației

2.1. Efectul nociv al zgomotului asupra omului………………………………………………....15

2.2. Efectele secundare ale zgomotului asupra unei persoane…………………………………...19

Capitolul ΙΙ Măsuri și metode de prevenire și reducere a poluării sonore și

vibrațiilor
3.1. Combaterea poluării sonore datorate mijloacelor de transport. ………………………….…21

3.2. Necesitatea şi importanţa reducerii poluării fonice…………………………………………23

3.3. Managementul poluării sonore……………………………………………………………...25

Concluzii generale și recomandări……………………………………………..27

Bibliografie………………………………………………………………………29

Introducere
2
 Poluarea mediului ambiant care-şi întinde ameninţarea asupra întregii planete a ajuns la un
punct în care atacă dezlănţuit omul şi mediul său de existenţă. Trecînd peste limitele capacităţii
proprii de apărare ale naturii, de regenerare, de echilibrare, toţi agenţii poluanţi noi se răspîndesc
cu iuţeală în aer, în apă sau pe sol, generînd, dezvoltînd şi provocînd unul dintre cele mai grave
pericole pe care l-a întîmpinat civilizaţia modernă. Și ca o ironie amară, în timpurile moderne nu
stihiile naturii ori populaţiile vegetale sau animale sunt acelea care îl ameninţă pe om şi
condiţiile sale de existenţă, ci însuşi omul, prin activitatea sa generală, insuficient controlată şi
neadaptată în întregime la realităţile naturale înconjurătoare, ameninţă echilibrul ecologic.
Omul trebuie să înţeleagă mai bine unitatea naturii cu toate legăturile intime dintre toţi
„actorii ei şi să însereze, în acest complex de structuri şi fenomene obiective, adaosul activităţii
sale sociale folosind, dar şi respectînd, o legitate pre-existentă.
În natură, sunetele puternice sunt o raritate, zgomotul este slab şi de obicei de scurtă
durată. Dar, sunetele sunt indispensabile existenţei animale şi umane. Sunete precum murmurul
apei unui izvor, freamătul frunzelor sunt întotdeauna plăcute omului, ele liniştesc, calmează
sistemul nervos sunt o sursă de antistres. Dar, aceste sunete devin tot mai rare, fiind înlocuite de
zgomotul provocat de industrie şi transport. Marea majoritate a activităţilor omeneşti sunt
generatoare de zgomote. Poluarea sonoră poate fi generată de surse naturale şi surse artificiale.
Sursele naturale sunt erupţiile vulcanice, cutremurele, alunecări de teren, vuietul unei
cascade, etc. Sursele artificiale de zgomot sunt ( industria, transporturile ) rutiere, aeriene şi
navale, agrotehnica şi zootehnia intensive şi chiar traiul în aglomeraţiile urbane sunt puternice
surse potenţiale şi actuale de poluare, atunci cînd încadrarea lor în circuitul ecologic general nu
este bine adaptată. Ele produc zgomote de diferite intensităţi şi pot fi staţionare sau mobile.
Zgomotul urban, chiar la intensitate egală cu acela dat de fenomenele naturale, este mult
mai vătămător pentru sănătate. Atmosfera poluată şi ceaţa atenuează zgomotele. Obstacolele de
asemenea atenuează intensitatea sonoră, fiind utilizate la reducerea zgomotelor.
Actualitatea şi importanţa problemei abordate. Sunetul s-a integrat în viața noastră
cotidiană încît rareori suntem conștienți de toate funcțiile sale. El ne oferă momente de distracție
cînd ascultăm o simfonie sau cîntecul păsărilor, ne permite să comunicăm cu familia și prietenii
noștrii prin intermediul vorbirii. Tot sunetul ne avertizează de apropierea unui automobil, ne
atrge atenția atunci cînd sună telefonul sau bate cineva la ușă sau cînd sună sirena unui vapor.
În condițiile civilizației contemporane, omul trăiește într-o continuă ambianță sonoră.
Pretutindeni el este însoțit neîncetat de un cortegiu de sunete și zgomote de cele mai diferite
intensități avînd efecte mai mult sau mai puțin agresive asupra confortului și chiar asupra
sănătății sale.

3
 Zgomotul este un complex de sunete, fără un caracter periodic, care afectează starea
psihologică şi biologică a oamenilor şi a altor organisme din natură. Aceste note acustice
afectează toate colectivităţile umane.
Ele sunt prezente mai ales în mediu urban. Transporturile terestre şi aeriene, şantierele de
construcţii şi industriale degajează în atmosferă zgomote insuportabile cu o mare variabilitate
decibelică. Datorită lor locuitorii oraşelor sunt supuşi unui stres aproape permanent.
Zgomotul poate produce la nivelul organului auditiv fenomenul de oboseală auditivă,
traumatism sonor și surditate profesională.
Măsurile de combatere a zgomotului se impun ca o necesitate de prim ordin și ele sunt
foarte numeroase. Astfel pentru diminuarea zgomotului produs de traficul rutier, perdelele
forestiere constituite din arbori și arbuști au capacitatea de a reduce zgomotul cu circa 10d.B.
În condițiile civilizației contemporane oamenii sunt supuși unei agresiuni continue datorită
unei mari diversități de zgomote ca urmare a utilizării de mașini, utilaje industriale, aparate
casnice. Ca și poluarea aerului, notele acustice afectează colectivitățile umane pentru ca omul
este adaptat la un anumit nivel de zgomote și vibrații, intensitatea sonoră maximă are un prag de
80db peste care suprapunerea dezordonată 111g69b a sunetelor devine nocivă. Limita de
suportabilitate la om este de 60db.
Scopul acestei lucrări constă în determinarea principalelor surselor de poluare acustică și
stabilirea metodelor de combatere a acestora.
Obiectivele tezei sunt următoarele:
- definirea conceptului de poluare acustică
- analiza diferitelor surse de poluare acustică
- expunerea problematicii ce intervine în poluarea sonoră
- înţelegerea conexiunii poluare-depoluare sonoră
- măsurare şi combatere a poluării sonore
Gradul de investigaţie a temei. Studii în ceea ce privește poluarea acustică se regăsește în
lucrările autorulor precum: Barnea, M. „Efectele poluării mediului asupra omului”, Ciplea AL.,
„Poluarea mediului ambiant”, Munteanu, Rodica, Rojanschi V., Bran Florina,. Diaconu Gh,
Stănescu, R., Roșu Daniela, „Poluarea sonoră”.
Sumarul compartimentelor tezei. Tеzа dаtă cоnţinе intrоducеrе în cаrе sunt rеflеctаtе
аctuаlitаtеа tеmеi cеrcеtаtе, scоpul lucrării şi оbiеctul cеrcеtаt, gradul de investigație a temei
precum și cuvinte cheie. Pе lîngă intrоducеrе sunt 3 cаpitоlе cu subcapitole, cоncluzii generale și
recomandări, şi bibliоgrаfiа.
Capitolul Ι Aspecte teoretice aferente noțiunii de poluare acustică – inițial sunt
reflectate conceptele ale poluării acustice, care în ziua de astăzi a devenit o problemă foarte
4
importantă și destul de gravă. Am analizat conceptul de zgomot și caracteristicile principale. Am
încercat să analizăm și să descriem principalele surse de poluare, deasemenea și echipamentele
necesare de măsurare a zgomotului.
Capitolul ΙΙ Influența poluării acustice asupra populației – în acest capitol am descris
care sunt efectele în urma poluării sonore asupra organizmelor vii în special asupra oamenilor.
Efecte - care produc multe probleme de sănătate.
Capitolul ΙΙΙ Măsuri și metode de prevenire și reducere a poluării sonore și vibrațiilor
– în ultimul capitol al lucrării sunt prezentate metodele de combatere a poluării sonore, care
este necesitatea și importanța diminuării surselor de poluare acustică ce influențează oamenii.
În cоncluzii şi recomandări sunt gеnеrаlizаtе rеzultаtеlе оbţinutе pе pаrcursul cеrcеtării,
dе аsеmеnеа sunt еvidеnţiаtе căilе și metodele dе prevenire și reducere a poluării fonice. Sunt
prеzеntаtе situаţiilе cе influеnţеаză nеgаtiv asupra organizmelor vii, din mоtivul cărоrа sunt
prеzеntаtе mеtоdеlе, dеciziilе cе trеbuiе аbоrdаtе pеntru а diminua sursele de poluare.
Termeni cheie: nivel sonor, energie acustică, nivel de presiune acustică, nivel acustic
echivalent continuu (Lech), vibraţii mecanice industriale, prevenirea şi reducerea poluării sonore,
bel-decibel, sonometru, dozimetru, ecran anti-zgomot.

Capitolul Ι Aspecte teoretice aferente noțiunii de poluare acustică

1.1. Analiza noțiunii de zgomot. Generalități

5
 Poluarea acustică, denumită și poluare fonică sau poluare sonoră, este o componentă a
poluării mediului, produsă de zgomote.
Poluarea fonică reprezintă totalitatea sunetelor produse de oameni, animale sau de
aparatură și mașini, care deranjează activitățile cotidiene.
Poluarea fonică reprezintă expunerea oamenilor sau a animalelor la sunete ale căror
intensități sunt stresante sau care afectează sistemul auditiv. Deși sunetele puternice sau
înspăimîntătoare fac parte din natură, în ultimele două secole zonele urbane și industriale au
devenit extrem de zgomotoase.
Poluarea fonică, zgomotul, afectează indivizii în mod diferit, disconfort și probleme de
sănătate, ritm cardiac înalt, dereglări psihice și nivel mare de stres, dereglări de somn, probleme
cognitive, capacitate redusă de concentare, probleme auditive.
Omul trăieşte în lumea sunetelor şi a zgomotului. Sunetul se defineşte prin vibraţiile
mecanice ale mediului, care se transmit la aparatul auditiv. Zgomotul este sunetul puternic,
necoordonat.
Sunetele fac parte integrantă din viaţa noastră, cu ajutorul lor putem comunica, suntem
avertizaţi în cazul unor pericole, obţinem informaţii sau ne relaxăm ascultînd muzica preferată.
Din punct de vedere fizic sunetele reprezintă " vibraţii ale particulelor unui mediu capabile să
producă o senzaţie auditiv” .
Sunetul este o formă de energie fizică creată de obiectele care vibrează. Aceste vibraţii se
transmit sub forma unor unde de presiune crescută sau scăzută care iradiază de la suprafaţa
obiectului, aceste unde constituie stimuli fizici pentru ureche. Sunetul se propagă sub formă de
unde elastice numai în substanţe (aer, lichide și solide) și nu se propagă în vid. Atunci cînd
auzim ceva, de fapt urechea este atinsă de vibraţiile unduitoare ale presiunii atmosferice.
Urechea transformă undele sonore în impulsuri electrice, pe care le transmite mai departe, la
creier, care la rîndul său decodifică semnalele. Urechea se obișnuiește treptat cu sunetele, iar cu
timpul învăţăm și sensul acestora.
Sunetul este un fenomen fizic care stimulează simțul auzului. Sunetul s-a integrat în viața
noastră cotidiană încît rareori suntem conștienți de toate funcțiile sale. El ne oferă momente de
distracție cînd ascultăm o simfonie sau cîntecul păsărilor. Ne permite să comunicăm cu familia
și prietenii noștrii prin intermediul vorbirii. Tot sunetul ne avertizează de apropierea unui
automobil, ne atrage atenția atuci cînd sună telefonul sau bate cineva la ușă, sau cînd sună sirena
unui vapor.
Sunetul reprezintă o vibraţie a particulelor unui mediu capabilă să producă o senzaţie
auditivă. Sunetul se propagă sub formă de unde elastice numai în substanţe (aer, lichide şi solide)
şi nu se propagă în vid. În aer, viteza de propagare este de 340 m/s [15].
6
 Unitatea de măsură a intensităţii sunetelor este decibelul (dB). Este o unitate de măsură
relativă, avînd ca bază logaritmul raportului între intensitatea zgomotului dat şi intensitatea de
referinţă, stabilită convenţional, ca fiind presiunea vibraţiilor sonore de 0, 0002 dine/cm şi care a
fost considerată ca limita de jos a sunetelor audibile de către om. Ţinînd seama de scara
logaritmică, înseamnă că sunetele cu intensitatea de 10, 20, 30 dB reprezintă depăşirea de 10,
100, 1000 ori a pragului inferior al intensităţii sunetului.
Omul percepe sunete cu o frecvenţă între 16 şi 20000 vibraţii pe secundă şi cu o intensitate
între 0 şi 120 dB (de 10 000 000 000 000 ori peste pragul minim.) Zgomotul produs de o
convorbire se situează între limitele de 30 şi 60 dB.
Nivelul de 20-30 dB este inofensiv pentru organismul uman, acesta este fondul sonic
normal. Limita sunetului este 80 dB. Sunetele de 130 dB provoacă senzaţia de durere, iar de 150
dB sunt insuportabile.
Există însă în jurul nostru și multe sunete neplăcute sau nedorite, denumite în mod obișnuit
zgomot, alături de alţi poluanţi, zgomotul în anumite situaţii devine factor de disconfort mergînd
pînă la a reprezenta un potenţial pericol pentru starea de sănătate a persoanelor expuse.
Zgomotul - un sunet nedorit, constă dintr-un amestec de multe frecvențe diferite într-un
anumit interval; este astfel comparabil cu lumina albă, care constă într-un amestec de lumini de
culori diferite. Zgomote diferite sunt distinse prin diferite distribuții ale energiei în mai multe
intervale de frecvență.
Zgomotul se defineşte ca fiind o suprapunere dezordonată a sunetelor de frecvenţe şi
intensităţi diferite care produc o senzaţie dezagreabilă şi agresivă. Apare ca o consecinţă a
activităţii industriale a omului, a activităţii de transport în urma căreia unde mecanice,
reprezentate de trepidaţii, sunete, infrasunete şi vibraţii ultrasonore au o acţiune dăunătoare
asupra sănătăţii omului.
Existǎ un mod diferit de definire a zgomotului: fizicienii definesc zgomotul ca o
suprapunere dezordonată cu frecvenţe şi intensităţi diferite, iar fiziologii consideră zgomotul,
orice sunet supărător care produce o senzaţie dezagreabilă.
Zgomotul este prezent mai ales în mediu urban. Transporturile terestre şi aeriene, şantierele
de construcţii şi industriale degajează în atmosferă zgomote insuportabile cu o mare variabilitate
decibelică. Datorită lor locuitorii oraşelor sunt supuşi unui stres aproape permanent. Zgomotele
care apar în timpul mersului unui vehicul provin, în principal, din:
 funcţionarea ansamblului motor;
 funcţionarea organelor de transmisie;
 caroserie şi şasiu;
 sistemul de rulare.
7
 Deși suntem în permanenţă înconjuraţi de sunete, atît la locul de muncă cît și în oricare alt
loc, în majoritatea cazurilor ne putem desfăfura activitatea ignorînd zgomotul ambiental. Dar
odată cu creșterea nivelului zgomotului, acesta devine un factor poluant care dacă este
permanent, influenţează negativ nivelul de performanţă profesională, fiind de foarte multe ori
cauza oboselii, nervozităţii sau a diminuării cantitative și/sau calitative a calităţii activităţii
prestate.
Parametrii principali consideraţi în analiza acţiunii zgomotului sunt:
- intensitatea;
- frecvenţa;
- modul de acţiune;
- durata acţiunii zgomotului;
- durata activităţii în mediul zgomotos.
Sunetele fac parte din viața noastră, cu ajutorul lor comunicăm, ne putem feri de pericole
sau ne bucurăm de momente plăcute ascultînd muzică ori sunetele plăcute ale naturii. Odată cu
dezvoltarea civilizației a crescut numărul surselor de zgomot și intensitata acestuia, datorită
apartiției de noi echipamente, utilaje și mașini. Peste 60% din populaţia urbană este afectată de
zgomot, din cauza traficului rutier intens.
1.2. Surse majore de poluare sonoră
Marea majoritate a activităţilor omeneşti este generatoare de zgomote. Poluarea sonoră
poate fi generată de surse naturale şi surse artificiale.
 Sursele naturale de zgomot sunt erupţiile vulcanice, cutremurele, alunecările de
teren, vuetul unei cascade etc.
 Sursele artificiale de zgomot pot fi surse generatoare de zgomot în mediul
ambiant:
- zgomotul utilajelor industriale şi agricole, sunetul sirenelor, soneriile, claxoanele;
- zgomotul produs de traficul auto sau aerian.
Sursele artificiale de zgomot mai pot fi clasificate în două mari categorii:
a) zgomotele produse de transport (rutiere, feroviare, aeriene);
b) zgomotele de vecinătate (stabilimente industriale, şantiere, activităţi domestice şi
de petrecere a timpului liber etc.).
Vibraţiile sunt mişcările alternative ale unui sistem material faţă de poziţia de echilibru.
Fenomenele cu efectele lor asociate sunt importante deoarece vibraţiile pot fi dăunătoare
pentru om sau pentru elementele de rezistenţă ale structurilor, dar pot avea şi un efect benefic,
util (baterea unor piloţi, forări etc.).

8
 Dintre sursele de vibraţii cu efecte defavorabile asupra structurilor de rezistenţă ale
construcţiilor şi maşinilor se detaşeazǎ:
 mişcarea de rotaţie a unor maşini cu mase neechilibrate;
 utilajele supuse unor sarcini variabile de scurtă durată (şocuri);
 sarcinile mobile (poduri rulante, convoaie de vehicule pe poduri etc.);
 acţiunea acţiunea mişcărilor seismice, vântului;
 exploziile etc.
Zgomotul poate apǎrea fie la mişcarea de translaţie, fie la mişcarea de rotaţie a două
corpuri, intensitatea sunetului rezultat fiind datǎ de coeficientul de frecare şi de reacţiunile
normale dintre corpurile în contact. Astfel, cu cît suprafeţele corpurilor sunt mai rugoase, cu
asperităţi pronunţate cu atît intensitatea zgomotului produs este mai mare. În urma frecării,
corpul vibrează pe frecvenţele sale proprii care vor determina spectrul zgomotului generat, acesta
fiind influenţatǎ şi de amortizarea internă a vibraţiilor corpurilor în trecer (de exemplu: rularea
roţilor pe şine, prelucrarea pieselor la raboteze, rotirea axelor în lagăre generează zgomot prin
frecare).
Tipurile de zgomote sunt următoarele :
1. Zgomotul aerian - este produs într-o încǎpere, care se propagă prin mediul aerian
al încăperii respective pînă la elementele de construcţie despărţitoare (pereţi, planşee), prin
intermediul cărora este radiat în încăperile adiacente.
2. Zgomotul aerodinamic, denumit şi zgomot de sirenă este generat de scurgerea
unui fluid între suprafeţe rigide, fixe (de exemplu, refularea aerului printr-o gură de ventilator),
precum şi scurgerea fluidelor datorită mişcării relative a suprafeţelor (de exemplu, rotirea unei
elice, a rotorului unei maşini) care atrage după sine variaţii de presiune, forma spectrului
zgomotului depinde de o serie de factori printre care dimensiunile şi forma conductei de scurgere
a fluidului, viteza curentului, de debit, vîscozitate etc.
În cazul zgomotului de jet, analizele spectrale au pus în evidenţă şi existenţa unui spectru
infrasonor şi ultrasonor. În cazul zgomotului magnetic, care este specific maşinilor electrice,
acesta se datorează forţelor periodice care se exercită în interspaţiul dintre stator şi rotor.
Componentele tangenţiale ale forţelor magnetice dau naştere momentului (cuplului) total care
produce lucrul util al motorului, iar componentele radiale nu contribuie la efectuarea unui lucru
mecanic util, ci acţionînd asupra elementelor maşinii electrice, le pun în vibraţie, generînd
zgomot. Deci, de mărimea componentelor radiale ale forţelor magnetice depinde şi intensitatea
zgomotului generat. Astfel, zgomotul se datorează formării de turbioane în focar, desprinderii
turbioanelor de pe marginea arzătorului şi vibraţiilor aerului în focar.

9
 În spectrul unui asemenea zgomot predomină componentele de joasă frecvenţă 60 - 260
Hz, aceasta datorîndu-se şi apariţiei fenomenului de rezonanţă între vibraţiile proprii ale
focarului şi vibraţiile generate de arzător.
Zgomotul alb - sunet complex, al cărui spectru, în funcţie de frecvenţa, este continu, având
valoare medie a energiei acustice raportată la un herţ.
Zgomotul aleatoriu - al cǎrui nivel variază întîmplător în timp.
Zgomotul colorant - sunet complex al cărui spectru, în funcţie de frecvenţă, este ccontinu,
avînd valoarea medie a energiei acustice care variază cu frecvenţa.
Zgomotul de fond - care exista într-un punct dat, în absenţa semnalelor acustice auditive.
Zgomotul de impact - cel care ia naştere sub forma de sunet structurat, produs prin lovirea
unui element de construcţie şi care este radiat în încăpere sub formă de zgomot aerian. Se
defineşte şi un zgomot de impact standardizat, produs cu ajutorul ciocanului de impact.
Zgomotul de instalaţii - este recepţionat în interiorul unei unităţi în care se desfășoară o
activitate şi datorat funcţionării unor instalaţii dintr-o unitate.
Zgomotul staţionar - este caracterizat printr-un nivel constant în timp.
3. Zgomotul produs de mijloacele de transport rutier - Zgomotul emis de
vehiculele rutiere are un spectru de frecvenţă foarte larg, el fiind centrat între 500 Hz şi 1000 Hz.
Nivelul puterii acustice a unui vehicul variază de o manieră complexă în funcţie de
parametrii de construcţie (concepţie, fabricaţie, întreţinere). În timp ce motoarele actuale sunt tot
mai performante pe plan energetic, vehiculele cu gaz natural şi cele electrice sunt mult mai
silenţioase [3].
4. Zgomotul provenit de la mijloacele de transport feroviar și tramvaie - În
domeniul transportului feroviar poluarea sonoră provine din:
- activitatea propriu-zisă de transport feroviar (prin zgomotul produs de circulaţia
vagoanelor şi a locomotivelor şi de semnalizarea acustică);
- activitatea din depourile de locomotive;
- activitatea din staţiile de cale ferată.
Trenul este o structură care emite o gamă foarte variată de zgomote şi vibraţii, ce au la
bază fenomene de natură mecanică şi electromecanică.
Au fost identificate următoarele surse:
- zgomotul determinat de circulaţia vagoanelor, care apare ca rezultat al vibraţiilor şi al
şocurilor diferitelor părţi componente ale vagoanelor (nivelul zgomotului poate atinge 125-130
dB cel mai intens fiind cel provocat de lovirea roţilor de neuniformităţile liniei. Acest tip de
zgomot se propagă la distanţe mari de axa căii ferate.

10
 - zgomotul locomotivelor - apare şi el în timpul deplasării trenurilor, nivelul acustic
crescînd cu 6-7 dB(A) [3];
- zgomotul staţiilor de cale ferată, care este influenţat de volumul traficului, de gradul de
dotare tehnică şi de puterea mijloacelor de tracţiune aflate în funcţiune în staţiile de cale ferată şi
în triaje (zgomot înregistrat la distanţa de 100 m faţă de axa căii ferate este în medie de 65-75
dB(A), putînd atinge însă şi 90 dB în cele mai aglomerate zone ale staţiei).
- semnalele acustice din staţiile de cale ferată. Factorii care influențează zgomotul de la
traficul feroviar includ proiectarea, calitatea și mentenanța liniilor și a materialului rulant,
ecranările de zgomot și structurile feroviare.
5. Zgomotul provenit din activități urbane - Pe lîngă zgomotul generat de trafic,
se adaugă și zgomotul din piețe, locuri de joacă ( țipetele copiilor pot atinge și 80 dB), terenurile
sportive, artificiile, discotecile și cluburile,terasele, terenurile sportive și stadioanele (zgomotul
poate atinge 100 dB), animalele comunitare care tulbură liniștea, în special noaptea, ateliere și
service-uri auto.
6. Zgomotul provenit din industrie - Nivelul zgomotului de pe platforma
combinatului poate atinge 80 dB în cele mai multe zone, iar noaptea poate ajunge pînă la 75 dB).
Zgomotul provine de la oțelării, turnătorii, exhaustoare, ventilatoarele industriale și instalațiile
care eliberează aburul în atmosferă. Aceeași situație este întîlnită și în Șantierul Naval Damen, a
doua zonă industrială importantă a Galațiului. Fiind construit la o distanță mai mare de cartierele
periferice, zgomotul nu este resimțit, față de cazul combinatului, unde zgomotul este resimțit în
zonele periferice.
În afară de sunetele audibile, efecte dăunatoare au și ultrasunetele și infrasunetele. De
menționat că ultrasunetele sunt mai puțin agresive. Efecte negative la om apar doar prin iradierea
îndelungată prin radiații sonore de putere mare. Infrasunetele însoțesc unele fenomene naturale
(furtuni, cutremure, erupții vulcanice) dar apar și în cadrul unor activități ce țin de transport.
Autovehiculele și în special autoturismele sunt principala sursă de poluare a aerului în
zonele urbane. Femeile însărcinate și copiii, tinerii și cei cu probleme respiratorii sunt supuși
celor mai mari riscuri de sănătate. În UE cca 28% din emisile de gaze au efect de sera, 84%
dintre acestea provenind din transportul rutier. Poluarea fonică, zgomotul, afecteaza indivizii în
mod diferit, disconfort și probleme de sănătate, ritm cardiac înalt, dereglări psihice și nivel mare
de stres, dereglări de somn, probleme cognitive, capacitate redusă de concentare, probleme
auditive.

1.3. Măsurarea și echipamente de monitorizare a sunetelor

11
 Măsurarea caracteristicilor fizice ale zgomotului generat de diferite maşini şi agregate are
mai multe obiective:
- Verificarea faptului că zgomotul generat de sursă este conform normelor;
- Compararea zgomotului emis de maşini cu aceleaşi caracteristici;
- Compararea zgomotului emis de maşini diferite;
- Determinarea zgomotului perceput de la o oarecare distanţă.
Măsurarea zgomotului se efectuează conform unor prescripţii care stabilesc metodele şi
aparatele de măsură utilizate, datele acustice, condiţiile de montare şi funcţionare a utilajului
supus încercării.
Caracterizarea unei surse de zgomot se face prin precizarea puterii acustice emise, spectrul
de frecvenţă şi indicele de directivitate. Practic, măsurătorile acustice se realizează în încăperi
care nu sunt ancoide (camera ancoidă = camera ai cărei pereţi absoarbe total sunetul, fără
reflexie - mai scumpă!) nici total reverberante ci se comportă între aceste două limite.
Camera reverberantă se caracterizează prin faptul cǎ toate suprafaţele sunt acoperite cu un
material cît se poate de dur şi de refractant, cît şi prin faptul că nici o suprafată nu este paralelă
altei suprafeţe, creind un cîmp sonor difuz, energia acustică fiind în mod egal distribuită în
întreaga încăpere.
Efectuarea corectă a măsurătorilor impune condiţii iniţiale privind:
- cîmpul acustic în care se fac măsurătorile;
- plasarea microfonului faţă de sursa acustică;
- alegerea criteriilor de apreciere a zgomotului.
Importanţă deosebită mai prezintă:
1. Locul măsurării care se stabileşte în funcţie de scopul măsurătorii (încadrarea în
norme, stabilirea soluţiilor tehnice pentru combaterea poluării sonore) şi de natura cîmpului
acustic.
2. Stabilirea suprafeţelor şi punctelor de măsurare. De regulă se stabilesc suprafeţe
ipotetice (contururi) de măsură (emisferice sau paralelipipedice), măsurarea efectuîndu-se în
cîmp acustic liber (deasupra unui plan reflectant), difuz (încăpere puternic reverberantă) sau
semidifuz (încăpere semireverberantă).
3. Amplasarea punctelor de măsurare şi modul concret de măsurare sunt diferite
pentru utilaje diferite: compresoare, ventilatoare, motoare etc.
Relaţia între puterea reală şi puterea de transmitere a erorilor de măsurare a vibraţiilor
sonore a fost examinată cu un echipament special. În concluzie, performanţele controlului sunt
foarte sensibile la erorile care apar între forţe şi vitezele măsurate [14]. În acest sens, s-au

12
construit echipamente speciale pentru minimizarea acestor erori, adică a vitezelor la pătrat şi a
forţelor la pătrat sau a oricăror altei cantităţi însumate.
Există tonalități supărătoare pentru fiecare persoană, la fel cum și la nivelurile de zgomot
percepția este diferită, în funcție de acuitatea acustică a fiecaruia [16]. Aparatul trebuie sa fie
capabil să răspundă la cîteva cerinţe :
- să fie portabil;
- să nu influențeze cîmpul acustic în zona în care sunt efectuate măsurători;
- să fie ușor de utilizat, ușor de setat și să fie ușor de lucrat cu el.
Sonometrul este cel mai simplu aparat portabil pentru măsurarea zgomotului. Aparatul
măsoară efectiv nivelul de presiune acustică exprimat în dB. Sonometrul este un aparat care
răspunde semnalului sonor aproximativ în acelaşi mod ca urechea umană şi care permite
determinări de nivel de zgomot obiective şi reproductibile.
Analizorul de fregvență este un aparat care permite măsurarea spectrului zgomotului,
adică a distribuţiei presiunii acustice în funcţie de frecvenţă. În principiu, analizorul de frecvenţă
este constituit dintr-un amplificator de intrare, o serie de reţele corectoare, o secţiune de
amplificare selectivă şi un amplificator de ieşire.
Analizorul de frecvenţă tip 2107 (BRŰEL şi KJAER) este un amplificator selectiv
continuu în domeniul de frecvenţă 20 Hz – 20 KHz împărţit în 6 domenii. Filtrul este constant
proporţional cu lărgimea benzii care este reglabilă de la 6 la 20%. Are încorporate circuite de
ponderare A, B şi C care pot fi înserate în serie cu filtrul permiţând analiza de frecvenţă a
semnalelor de tărie sonoră egală.
Înregistratorul de nivel. Acest aparat este conceput în vederea înregistrării exacte a
nivelurilor semnalelor în diferite game de frecvenţe, cît şi a semnalelor de curent continuu. Tipul
cel mai des utilizat la noi în ţară este 2305 (BRŰEL şi KJAER); care înregistrează semnalele în
gama de frecvenţe 2 Hz – 200 KHz.
Nivelurile de zgomot pot fi înregistrate în funcţie de timp, folosind hîrtie liniată, sau în
funcţie de frecvenţă (analiză spectrală), împreună cu analizorul de frecvenţă 2107, folosind hîrtie
etalonată în frecvenţe.
Generatorul este o sursă de semnale electrice care pot fi convertite în zgomot acustic cu
ajutorul unui difuzor. Asemenea generatoare, sunt utile la măsurarea transmisiei zgomotelor prin
structuri în verificarea caracteristicilor microfoanelor şi în operaţiile de etalonare.
Dozimetru. Normele naţionale şi internaţionale definesc limita de nocivitate a zgomotului
fǎcînd referire la conceptul de doză de energie acustică, sau doză de zgomot, care este nivelul
echivalent continuu, raportat la un interval de timp (de obicei 8 ore sau o săptămînă).

13
 La locurile de muncă din cadrul rafinăriilor de petrol şi combinatelor petrochimice, la care
nivelul de zgomot rămîne aproximativ constant de-a lungul unei zile de muncă, nivelul
echivalent continuu este dat de indicaţiile sonometrului.
În multe cazuri însă, nivelul de zgomot variază în timpul unei zile de muncă în limitele
destul de largi făcînd dificilă şi uneori imposibilă măsurarea nivelului de zgomot echivalent
continuu.
În asemenea situaţii, deosebit de utile, s-au dovedit dozimetrele portabile (de buzunar) tip
4424 (firma BRŰEL şi KJAER), care înregistrează automat doza de energia acustică
recepţionată de purtător, într-un anumit interval de timp. Nivelului echivalent continuu admis de
90 dB (A) îi corespunde doza de zgomot de 100%.
Simpla purtare de către un muncitor a acestor dozimetre, în timpul echivalent unui ciclu
complet de lucru, permite determinarea dozei de energie acustică recepţionată şi compararea sa
cu limita admisă de 90 dB(A). Dozimetrul tip 4424 este dotat cu un microfon special care poate
fi montat fie direct pe aparat fie pe casca de protecţie a muncitorului. Valorile citite pe afisajul
aparatului sunt în procente. Transformarea în dB(A) se face cu nomograme, care sunt în funcţie
de poziţia comutatorului şi de durata de măsurare.
Valorile nivelului intensităţii acustice a diferitelor surse le transformă peste anumită limită
în surse de zgomot [5].

14
 Capitolul ΙΙ Influența poluării acustice asupra populației
2.1. Efectul nociv al zgomotului asupra omului

În ultimul timp zgomotul a devenit un adevărat flagel pentru oraşe mari.

Şi acest lucru nu este surprinzător, deoarece cu dezvoltarea industriei şi tehnicii în birouri a
apărut o mulţime de calculatoare, în atelierele - echipamente noi, iar arterele din megalopolisuri
mari sunt aglomerate cu autoturisme grăbite. Faptul că zgomotul afectează sănătatea umană este
dovedit de mult timp. Şi, din păcate, nu toată lumea înţelege efectul nociv al zgomotului
permanent asupra omului.
Zgomotul desemnează orice sunete care interferează semnale utile, aceste sunete au un
efect iritant şi dăunător. Dacă vom evalua zgomotul ca un fenomen fizic, atunci putem spune că
oscilaţiile corpurilor solide reprezintă unde de frecvenţă şi intensitate diferită. Omul este capabil
să aude vibraţii, ale căror frecvenţă este de 16-20000 Hz.
Prin ce este dăunător zgomotul?
Efectul zgomotului asupra sănătăţii, desigur, depinde de timpul expunerii unei persoane,
intensitatea sunetelor şi frecvenţa acestora. Este dovedit faptul că sunt mai dăunătoare sunetele
continue, decît cele intense. Infrasunete sunt foarte periculoase, pentru că oamenii nici nu le
simt. Sunete de o amplitudine de 3-5 Hz pot cauza anxietate, dureri de cap şi dureri în coloana
vertebrală. Acest lucru se întîmplă pentru că sunetele acestui spectru sonor coincid cu frecvenţa
de rezonanţă a corpului uman. În general, prejudiciile cauzate de zgomot în oraşele mari, pot fi
comparate cu impactul nociv pe care îl are asupra oamenilor mediul poluat din oraş.
Efectul zgomotului asupra sănătăţii umane poate fi diferit - de la o simplă iritaţie pînă la
tulburări patologice grave ale organelor şi sistemelor interne. În primul rînd, desigur, suferă
auzul oamenilor. Volumul şi frecvenţa efectelor de sunet provoacă, în mod direct, dezvoltarea
pierderii a auzului. Boala se dezvoltă treptat, astfel încît aveţi nevoie să vă protejaţi în avans de
acest iritant. Din cauza sunetelor puternice de înaltă frecvenţă în organele auditive apar
modificări patologice ireversibile.
Efectul fonic nociv nu este limitat doar cu organele de auz. Iritantul sporit de zgomot
afectează sistemul nervos uman, sistemul cardiovascular, cauzând excitări severe. Zgomotul
sporit poate provoca insomnie, oboseală rapidă, agresivitate, afecta funcţia de reproducere şi
contribui la tulburări psihice grave. [17]
Efectele fonice nocive asupra omului au chiar şi niveluri mici de sunete de la 40 – pînă la
70 dB. Există limitele admise de zgomot, care reprezintă un nivel acceptabil de zgomot la locul
de muncă şi la domiciliu.

15
 Dacă vom evalua factorii care afectează sănătatea umană în oraşele mari, zgomotul are,
probabil, cel mai important impact negativ asupra sănătăţii umane. Pentru a ne proteja împotriva
efectelor nocive ale zgomotului ar trebui să reglementăm strict durata acestuia, compoziţia
spectrală, intensitatea şi alte caracteristici. Acest obiectiv stă în faţa instituţiilor sanitare de
igienă.
Este un păcat, dar pînă în prezent, din cauza impactului negativ al zgomotului, mulţi
oameni solicită asistenţă în instituţiile medicale, cumpără medicamente. Şi aceste maladii nu sunt
numai de caracter nervos, zgomotul contribuie la dezvoltarea altor maladii grave.
Nivelul de zgomot admis poate fi numit acela, care nu are un impact nociv asupra
funcţiilor fiziologice ale organismului uman. Dacă zgomotul provoacă o iritare, dureri de cap şi
pierderea auzului, atunci trebuie să luptăm cu acesta. Acasă se instalează izolarea fonică, la locul
de muncă trebuie să verificaţi nivelul de zgomot şi să ne adresăm administraţiei, iar farmacia
online vă va ajuta la o livrare rapidă a medicamentelor pentru durerile de cap la domiciliu.
Cea mai mare parte din poluarea acustică provine de la automobile, trenuri și avioane.
Echipamentele de construcție și mașinăriile din fabrici produc sunete care pot fi asurzitoare.
Unele aparate casnice, instrumente muzicale și jucării pot fi la fel de zgomotoase ca și
pocnitorile și armele de foc. Muzica atunci cînd este ascultată la volum ridicat în căști poate
afecta urechea internă. Sunetele nedorite reprezintă cel mai larg răspîndit tip de disconfort. Dar
zgomotul este mai mult decît un simplu disconfort, reprezintă un pericol real și prezent pentru
sănătatea oamenilor. Supusă la 45 decibeli de zgomot o persoana normală nu poate dormi. La
120 decibeli urechea înregistrează durere, dar afectarea auzului începe la un nivel mult mai mic,
pe la 85 decibeli. Durata expunerii este de asemenea importantă.
Există dovezi că în rîndul tinerilor americani sensibilitatea auzului scade cu fiecare an din
cauza expunerii îndelungate la zgomot, incluzînd muzica amplificată excesiv. În afară de
pierderea auzului, astfel de zgomot poate provoca lipsa somnului, iritabilitatea, indigestie, ulcer,
hipertensiune, și posibil chiar boli de inima. O singură izbugnire de zgomot, cum ar fi trecerea
unui camion, se știe că poate dăuna funcțiilor endocrine, neurologice și cardiovasculare la mulți
indivizi, expunerea prelungită sau frecvența la astfel de zgomot tinde să facă acest disconfort
fiziologic cronic. În plus, stresul provocat de zgomot induce o tensiune severa în viața zilnică și
contribuie la producerea bolilor psihice.
Efectele poluării acustice pot fi infrasunetele, ultrasunetele şi zgomotul.
Infrasunetele pot apărea la automobile cu viteză mare, la elicoptere, la apropierea furtunii,
explozii, cutremure, în timpul zborului avioanelor supersonice. Ultrasunetele au frecvenţe de
20000 Hz - 1 miliard Hz. Sunt produse în natură, în industrie sau în aparatura electrocasnică.

16
 Zgomotul acţionează asupra întregului organism, deoarece senzaţia auditivă ajunge la
sistemul nervos central, prin intermediul căruia influenţează alte organe. Efectele resimţite de om
sunt:
 reducerea atenţiei, a capacităţii de muncă, deci creşte riscul producerii accidentelor;
 instalarea oboselii auditive care poate dispărea o dată cu dispariţia zgomotului;
 traumatisme, ca urmare a expunerii la zgomote intense un timp scurt. Aceste traume pot
fi ameţeli, dureri, lezarea aparatului auditiv şi chiar ruperea timpanului;
 scăderi în greutate, nervozitate, tahicardie, tulburări ale somnului, deficienţă în
recunoaşterea culorilor;
 surditate la perceperea sunetelor de înaltă frecvenţă [2].
Poluarea sonoră în autovehicule.
La utilajele autopropulsate, vibraţiile transmise către conducătorul autovehiculului sunt
percepute de organism şi, în mod deosebit, de acele părţi ale corpului ce se află în contact
nemijlocit cu elementele utilajului care sunt în mişcare vibratorie.
Vibraţiile mecanice care se transmit asupra omului au o acţiune nocivă complexă,
afectîndu-i sănătatea prin efectele fiziopatologice şi stînjenind (îngreunînd) desfăşurarea
procesului muncii pînă la pierderea capacităţii de muncă. Cele mai importante efecte produse de
acţiunea vibraţiilor sunt de natură fiziologică, mecanică şi termică, preponderente fiind ultimele
două.
Stabilirea valorilor limită pentru vibraţii constituie o operaţie complexă, bazată pe
determinări experimentale, observaţii ale procesului muncii, în condiţii de vibraţii, precum şi
experienţă corespunzătoare domeniului explorat. Limitarea nivelului de vibraţii transmise omului
se bazează pe mai multe criterii şi anume:
a) criteriul medical (igienă şi protecţie sanitară) pentru fixarea limitelor admisibile în
raport cu efectele nocive pe care le provoacă vibraţiile asupra organismului (în special pentru
utilajele cu acţiune vibrantă, al căror principiu de funcţionare conduce la utilizarea vibraţiilor în
procese tehnologice);
b) criteriul profesional care ia în considerare condiţiile necesare în vederea efectuării
unei anumite activităţi fără concentrarea suplimentară a atenţiei. Acest criteriu se impune, în
special, la acele lucrări de construcţii unde se cere o atenţie neperturbată, în scopul asigurării
unei precizii ridicate, atît pentru tehnologie cît şi pentru manipularea utilajului. Ca exemplu pot
fi date lucrările de ridicare – montare cu macaraua a elementelor prefabricate sau de executare a
săpăturilor şi finisărilor, respectiv cu excavatoare, autogredere, buldozere, a lucrărilor de
încărcare/descărcare cu încărcătoare frontale etc.;

17
 c) criteriul tehnico-economic care ţine seama, atît de realizarea mijloacelor de
combatere a vibraţiilor, cît şi de efectele economice care rezultă din costurile de producţie şi a
productivităţii muncii. Curbele limită de expunere la vibraţii, pe baza cărora se stabilesc criteriile
de apreciere la expunere, sunt exprimate în funcţie de frecvenţa vibraţiilor, amplitudinea
acceleraţiilor, timpul de expunere şi de direcţia de transmitere a vibraţiilor.
Zgomotul legat de muncă constituie în Europa o preocupare în creștere întrucît afectează în
mod direct milioane de lucrători nu numai în industria grea, ci și într-o mulţime de sectoare de
activitate cum sunt serviciile, educaţia și divertismentul. O treime a angajaţilor din Europa sunt
expuși la niveluri ridicate de zgomot pe durata a peste un sfert din programul lor de lucru, iar
circa 40 milioane de lucrători sunt nevoiţi să ridice tonul peste nivelul normalde conversaţie
pentru a se face auziţi, cel puţin jumătate din programul lor de lucru.
Ultrasunetele. Sunt produse în natură, în industrie, sau de aparatură electrocasnică.
Animalele recepţionează ultrasunetele, iar liliecii utilizează ultrasunetele emise de ei pentru
orientarea în timpul nopţii. La om, ultrasunetele distrug globulele roșii din sînge, produc
migrene, greaţă, sau chiar pierderea echilibrului. Aspecte pozitive ale ultrasunetor sunt că distrug
bacteriile, virușii, ca de exemplu: bacilul tuberculozei, virusul gripei, al tifosului și că ele își
găsesc aplicaţii în diagnosticarea medicală, sterilizarea unor obiecte medicale pentru
identificarea golurilor, fisurilor interne, locaţia marină a vaselor eșuate pe fundul mărilor, sau a
submarinelor, trasarea hărţilor oceanelor, studii climice.
Zgomotul afectează și animalele, nu numai omul, producîndu-le stres, creșterea riscului de
mortalitate, probleme de comunicare care afectează reproducerea și navigarea organismelor
acvatice, pierderea temporară sau definitivă a auzului, restrîngerea habitatului care poate merge
pînă la extincţia speciei (un exemplu este moartea unor specii de balene din cauzadetectoarelor
militare cu ultrasunete). Cercetările recente demonstrează efectele sunetelor produse de om
asupra organismelor marine, precum mamifere, broască ţestoasă și alte organisme marine.
Zgomotele echivalente cu cele suportate de oameni în activitatea lor cotidiană au produs la
maimuţe o creștere cu peste 30% a tensiunii arteriale și o creștere a nivelului glucozei în sînge.
Spre deosebire de celelate forme de poluare, poluarea fonică crește în continuare iar
populaţia se arată tot mai nemulţumită.
Efectele resimțite de om sunt: reducerea atenției, a capacității de muncă, cresc riscul
producerii de accidente, traumatisme ca: amețeli, dureri, lezarea aparatului auditiv și chiar
ruperea timpanului, scăderi în greutate, nervozitate, tahicardie, tulburări ale somnului, surditate.
Zgomotele de intensitate mare pot provoca deteriorarea clădirilor, aparatelor și
instrumentelor.

18
 2.2. Efectele secundare ale zgomotului asupra unei persoane
În prezent studiul zgomotului asupra organismului uman a arătat că nivelul foarte mare al
acestuia, acţionează negativ asupra sănătăţii persoanei [9], dar în contradicţie cu acestea şi
liniştea apăsătoare produce reacţii patologice. Sunetele de o anumită intensitate sunt necesare
sistemului nervos al omului, în special la efectuarea diferitor calcule. Fiecare individ
interpretează zgomotul în mod diferit. Foarte mult aceasta depinde de vîrstă, temperament, starea
de sănătate, factori externi etc. Sunetele de o intensitate mare (şocul) afectează aparatul auditiv,
centrele nervoase şi pot produce reacţii dureroase.
Poluarea sonoră provoacă organismului uman o serie întreagă de efecte secundare,
începînd cu uşoare oboseli auditive şi pînă la stări nevrotice grave sau chiar traumatisme ale
organului auditiv.
Sunetele cu o frecvenţă mai ridicată sunt mai periculoase decât cele cu o frecvenţa joasă.
Zgomotele mari produc oboseală [9], aceasta fiind de două tipuri şi anume:
- Oboseala musculară
Fenomenul de diminuare a reacţiei muşchiului faţă de o solicitare, după o activitate se
numeşte oboseală musculară. Asupra cauzelor oboselii musculare există două teorii: teoria
chimică şi teoria sistemului nervos central. Cert este că starea scoarţei cerebrale joacă un rol
important în apariţia senzaţiei de oboseală. Acesta se poate deduce din faptul ca prin acţiunea
voinţei se poate prelungi capacitatea de contracţie musculară şi din aceea că se pot forma reflexe
condiţionate în legătură cu apariţia stării de oboseală.
- Oboseala senzorială
Receptorii senzoriali supuşi în permanenţă stimulilor, sunt în permanentă stare de
funcţionare. Totuşi, excitabilitatea lor variază în funcţie de stimulii la care sunt supuşi. După
importanţa acestei variaţii se poate vorbi de adaptare sau oboseală. Atît adaptarea cît şi oboseala
se exprimă printr-o creştere a pragului de excitaţie, deci printr-o scădere a excitabilităţii, însă
adaptarea este tranzitorie şi încetează imediat după stimulare, în timp ce oboseala este de durată.
În mod practic, organele senzoriale obosesc numai cînd sunt supuse la acţiunea prea prelungită a
unui excitant puternic.
Ne rezumăm, în cele ce urmează la oboseala vizuală şi auditivă.
- Oboseala vizuală poate să apară în urma solicitării aparatului vizual (iluminat neadecvat,
o muncă obositoare care solicită în special aparatul optic) sau din cauza unei deficienţe a
organului vizual. Simptomele cele mai frecvente sunt: cefalee, iritaţie oculară, lăcrimare,
ameţeală, reducerea sensibilităţii la contraste, încetinirea percepţiei. Ca urmare, se observă o
iritabilitate psihică crescută, o reducere a capacităţii de muncă, tendinţa de depresie psihică,
tulburări de somn, lipsa de apetit, risc de accidentare, creşterea absenteismului. Funcţiile de bază
19
ale vederii se diminuează pe măsura creşterii oboselii vizuale. Stabilitatea vederii scade, cîmpul
vizual se diminuează, numărul de erori în muncă creşte, productivitatea muncii scade.
- Oboseala auditivă se defineşte prin doi parametrii: nivelul creşterii pragului şi timpului
de revenire a pragului sonor după încetarea stimulului. Fenomenele de oboseală auditivă încep să
apară la o intensitate a sunetului care depăşeşte 60 dB, timpul de recuperare fiind proporţional cu
intensitatea stimulilor. Dacă intensitatea este prea mare domeniul oboselii poate fi depăşit,
intrând în cel al traumatismului sonor caracterizat prin leziuni ireversibile care au urmare
surditatea. Sunetele scurte provoacă adaptarea, sunetele prelungite, oboseala.
Durata stimulului sonor are, de asemenea, importanţă în generarea fenomenelor de
oboseală auditivă. Un sunet de 120 dB cu o frecvenţă de 1000-2000 cicli/sec., dacă este emis
timp de 2-10 minute, produce surditatea şi slabe ameţeli care durează 1-2 zile.
Poluarea fonică reprezintă o formă de poluare neglijată pînă în prezent, formă care are însă,
un impact semnificativ asupra societăţii umane, afectînd starea de sănătate a populaţiei. Efectele
specifice patologice ale zgomotului sunt traumatismele auditive, care apar ca urmare a acţiunii
îndelungate a zgomotului, care depăşeşte limita superioară normală de percepere a organului
auditiv. În cadrul traumelor acustice, datorită unei expuneri îndelungate la zgomot, structurile
cele mai afectate sunt celulele ciliate, mai ales cele din grupul extern.
Zgomotul nu are numai o acţiune patologică specifică asupra organului auditiv, provocînd
pierderile temporare sau permanente ale acuităţii auditive, dar poate să exercite un anumit efect
toxic asupra organismului. Astfel, zgomotul provoacă modificări în echilibrul fiziologic al
organismului; simptomul general este o senzaţie de oboseală, de slăbiciune. Tulburările pot duce
la ameţeli, cefalee, migrene permanente, pierderea poftei de mîncare, anemie. Zgomotul produce
tulburări neurovegetative cum ar fi accelerarea ritmului cardiac, a ritmului respirator, modificări
ale presiunii sanguine, slăbirea atenţiei, leziuni ale timpanului, diminuarea reflexelor.

20
 Capitolul ΙΙ Măsuri și metode de prevenire și reducere a poluării sonore și
vibrațiilor
3.1. Combaterea poluării acustice datorate mijloacelor de transport
Poluarea fonică reprezintă expunerea oamenilor sau a animalelor la sunete ale căror
intensități sunt stresante sau care afectează sistemul auditiv. Deși sunetele puternice sau
înspăimîntătoare fac parte din natură, în ultimele doua secole zonele urbane și industriale au
devenit extrem de zgomotoase.
Sunetele sunt indispensabile existenței animale și umane. Sunete precum murmurul apei
unui izvor, freamătul frunzelor sunt întotdeauna plăcute omului, ele linistesc, scot stresul.
Dar aceste sunete devin tot mai rare, fiind înlocuite de zgomotul provocat de industrie și
transport.
Marea majoritate a activităților omenești este generatoare de zgomote. Poluarea sonoră
poate fi generată de surse naturale și surse artificiale.
În oraşele mari, zgomotul este un factor disturbator, datorită caracterului permanent şi
intensităţii mari a sunetelor provenite din surse multiple. În mediul rural zgomotul de fond
lipseşte, existînd doar surse fonice izolate şi intermitente [7].
Poluarea sonoră reprezintă un factor de risc pentru sănătate. S-a constatat că zgomotele de
intensitate scăzută, dar permanente din locuinţe sunt iritanţi cronici ai organismului uman.
Combaterea zgomotului nu este un termen sinonim cu reducerea zgomotului, după cum
reglarea temperaturii nu înseamnă întotdeauna scăderea temperaturii. Este adevărat că multe
probleme de combatere a zgomotului se soluţionează favorabil prin realizarea unei reduceri a
unei părţi a puterii acustice sau a presiunii acustice. Există însă situaţii în care soluţia corectă
constă în modificarea spectrului de frecvenţă, fără a se reduce neapărat nivelul acustic total.
Măsurile de prevenire şi reducere a poluării sonore implică tratarea a trei aspecte:
1. un aspect de natură socială, care constă în adoptarea celor mai eficiente măsuri în
vederea înlăturării efectului de noxă socială;
2. un aspect tehnic care constă în realizarea unor maşini, agregate, instalaţii şi
construcţii al căror nivel de zgomot să nu depăşească limitele admise;
3. un aspect medico-sanitar care constă în aplicarea unor măsuri menite să protejeze
individul împotriva efectelor nocive ale zgomotului, în vederea unui confort fizic şi psihic
corespunzător.
Tehnica de combatere a zgomotului se corelează cu definirea exactă a obiectivelor
urmărite, corelat cu aspectele menţionate anterior.

21
 Măsurile pentru reducerea poluării fonice necesită investiţii, noi materiale, noi tehnici în
construcţiile civile, industriale, în construcţia de maşini, regândirea unor procedee, instalaţii,
mijloace şi sisteme de trafic şi nu, în ultimul rând, un comportament civilizat al oamenilor între
ei.
Poluarea sonoră (fonică) poate fi redusă prin măsuri specifice genului de activitate
generatoare de zgomot.
1. Zgomotul produs de autovehicule se poate reduce prin:
- limitarea vitezei de circulaţie (se poate reduce cu cca 4 − 5 dB);
- interzicerea circulaţiei pe anumite trasee ori la anumite ore, mai ales a maşinilor grele.
2. Prevenirea ori reducerea zgomotului produs de avioane, care nu au caracter general, se
realizează prin:
- restricţii orare, în special interdicţia de zbor în timpul nopţii;
- stabilirea de itinerarii, altitudini de nivel şi de proceduri de zbor;
- respectarea regulilor de urbanism, care permit evitarea construirii în apropiere a
aeroporturilor.
3. Prevenirea zgomotelor produse de transporturile feroviare o constituie acţiunea asupra sursei
de producere prin:
- stabilirea unor norme de construcţie stricte;
- măsuri de izolare a construcţiilor riverane traficului feroviar.
4. Prevenirea ori reducerea zgomotului datorat industriei, şantierelor, discotecilor ori
restaurantelor, activităţilor casnice etc se poate face prin:
- măsuri tehnice moderne, care vizează direct sursa generatoare de zgomot, în sensul
reducerii zgomotului la niveluri normale, acceptabile pentru organism, prin insonorizarea
surselor de zgomot cu ecrane şi carcase fonoabsorbante sau fonoizolante;
- utilizarea amortizoarelor, antifoanelor, materialelor izolante antifonice moderne
(polistiren expandat, polistiren elastificat, material spongios din poliuretan);
- măsuri de construcţie a locuinţelor din materiale fonoizolante (BCA, poliflex etc.) cu
spatele la stradă, asociat cu proiectarea şi achiziţionarea unor aparate electronice casnice
silenţioase (frigidere, aspiratoare, maşini de spălat, mixere etc.);
- măsuri de atenuare prin utilizarea factorilor de mediu, dintre aceştia arborii avînd un rol
important. S-a demonstrat că în interiorul zonelor plantate cu arbori zgomotul scade cu circa
20%, iar perdelele de protecţie constituite din arbuşti au capacitatea de a reduce zgomotul pe
şosele cu 10-15 dB.
Protejarea locuințelor:
- presupune plantarea de perdele de protecție;
22
 - plasarea blocurilor cu spatele la șosea;
- utilizarea de materiale fonoizolante fie interioare sau exterioare;
- termopane;
- ap electrocasnice mai silențioase.
Măsurile pentru reducerea poluării fonice necesită investiții, noi materiale, noi tehnici în
construcțiile civile, industriale, în construcția de mașini, regîndirea unor procedee, instalații,
mijloace și sisteme de trafic și nu în ultimul rînd, un comportament civilizat al oamenilor între ei.
De aceea, un mare rol în combaterea poluării sonore ca și al altor forme de poluare, o are
comunitatea locală. Membrii ei pot determina autoritățile să elaboreze o legislație care să
influențeze pozitiv factorii poluanți de orice fel, cărora le spunem „Nu poluați orașul!”.
Poluarea sonoră de lungă durată și de mare intensitate se repercutează și asupra aparatului
respirator, asupra creșterii presiunii arteriale, asupra proceselor de imunitate etc. În mediile
urbane, astăzi este tot mai frecvent diagnosticul de hipertensiune nevrotică, datorată, printre
altele, zgomotelor. Ceva mai mult, zgomotul excesiv provoacă afecțiuni ulceroase, tulburări ale
aparatului cardiovascular etc.
Iată de ce în prezent combaterea zgomotelor și a vibrațiilor a devenit parte integrantă din
lupta pentru sănătatea omului, pentru menținerea echilibrului ecologic în biosferă. Diferitele
instituții de cercetare studiază și propun soluții concrete delimitare a zgomotelor atît la locurile
de muncă, în diferite ramuri industriale, cît și în transporturi și locuințe, în multe orașe au fost
date în folosință mijloace de transport așa-zise silențioase, iar în domeniul construcțiilor de
locuințe se experimentează noi și noi materiale fonoizolatoare. Organizatia Mondiala a Sănătății,
prin organismele pe care le coordonează, se preocupă de problema reducerii zgomotelor în egală
măsură ca și de menținerea purității aerului, apelor și solului.

3.2. Necesitatea şi importanţa reducerii poluării acustice

Poluarea fonică (sonoră) reprezintă o componentă importantă a poluării mediului
înconjurător şi prin caracterul nociv şi prin prezenţa sa în toate compartimentele vieţii moderne,
poluarea sonoră constituie o problemă majoră pentru toate ţările dezvoltate economic sau în curs
de dezvoltare. Poluarea fonică reprezintă agresiunea continuă, determinată de diferite zgomote
produse de maşini, utilaje, aparatură industrială sau casnică, în incinta contrucţiilor sau în afara
acestora, zgomote favorizate de modul de amplasare şi izolare constructivă a acestora.
Poluarea fonică este una dintre cele mai mari probleme cu care se confruntă europenii la
ora actuală, alături de poluarea atmosferică și managementul deșeurilor. Conform unor statistici
ale Organizaţiei mondiale a sănătăţii (OMS) jumătate din europeni trăiesc într-un zgomot
permanent, iar o treime suferă de insomnii din cauza poluării sonore. Nu doar poluarea fonică
23
stradală este deranjantă, dar și cea produsă de obiectele electrocasnice din gospodării sau de
vecinii gălăgioși.
Zgomotul este un factor nociv prezent în mediul ambiant al omului. El devine o problemă
de sănătate publică în Europa odată cu mecanizarea, urbanizarea şi creşterea densităţii populaţiei
urbane. [6, 10].
În statele europene circa 40% din populaţie este expusă zgomotului produs de traficul
rutier cu o intensitatea de 55 Db și 20% zgomotelor de peste 65 dB. Dacă se iau în considerare
toate zgomotele produse de transporturi, atunci peste 50% din populaţia Europei nu are confortul
sonor normal la domiciliu și 30% este afectată în timpul nopţii. Poluarea sonoră este mai severă
în ţările în curs de dezvoltare prin densitatea crescută a circulaţiei și prin absenţa centurilor de
circulaţie în marile orașe.
Traficul, indiferent sub ce formă se găsește el, este, se pare, cea mai mare formă de
ameninţare de poluare sonoră. Traficul din orașe, traficul naval, deasupra și pe sub apă este
dăunător omenirii dar și animalelor acvatice, care comunică prin sunete ce se pot confunda cu
sunetele provenite de la detectoarele cu ultrasunete.
În ultimii 30 de ani, statele lumii au depus eforturi maxime pentru a controla poluarea
sunetului, dar cu toate acestea, rezultatele sunt mult subașteptări. WFAE, respectiv Forumul
Mondial pentru Acustică Ecologică a fost înfiinţat în 1993 ca și organizaţie internaţională care
cuprinde organizaţii și persoane individuale, ce împărtășesc aceleași temeri privind situaţia
actuală azgomotului pe planeta noastră. Forumul promovează educaţia pentru menţinerea unui
mediu ecologic, studii și cercetări în domeniul poluării fonice, diseminarea informaţiilor, măsuri
de protecţie și prevenire, echilibrarea dezechilibrelor ecologice datorate zgomotelor. Începînd cu
anul 2000, WFAE are o publicaţie bianuală pentru dialog, cercetări, comentarii, critici și
perspective. [8] Rezolvarea problemei poluării să nu uităm însă că este spinoasă chiar și în state
cu experienţă în domeniu şi ea impune o abordare pluridisciplinară în care trebuiesc antrenaţi
specialişti din diferite domenii: urbanism şi amenajarea teritoriului, protecţia mediului, sănătate
publică, poliţie, cercetarea mediului, informatică, inginerie, mass-media, organizaţii
neguvernamentale etc.
Unul dintre cele mai întîlnite efecte ale zgomotului, pe timpul nopţii, este tulburarea
somnului. Acest fenomen poate apărea şi fără ca persoana afectată să fie conştientă de el,
reflectîndu-se doar într-o stare de oboseală ulterioară. Dacă fenomenul de tulburare a somnului
se permanentizează, efectele psihologice ale acestuia sunt variate, cuprinzînd insomnie,
nervozitate, anxietate, depresii nervoase, care, cu timpul, se pot acutiza, devenind cronice. Pentru
a asigura un somn lipsit de tulburări de acest gen, este necesar ca intensitatea sunetelor nocturne
să nu atingă limita de 55 dB. De asemenea, influenţe negative apar şi în ceea ce priveşte
24
performanţa şi productivitatea în muncă, prin diminuarea capacităţii de concentrare şi atenţie.
Spre exemplu, funcţionarii de birou supuşi unor zgomote discontinue vor produce erori cu 37%
mai numeroase decât de obicei. În cazul muncitorilor care efectuează o muncă manuală,
randamentul de muncă va scădea cu 33%, începînd cu cea de-a patra oră de muncă, într-o uzină
în care funcţionează un ciocan pneumatic.

3.3. Managementul poluării sonore

Măsurile tehnice pentru combaterea poluării sonore se referă la ecranarea sursei de zgomot
și protecţia urechii omului și a locuinţei, spaţiului în care își desfășoară activitatea. Se caută noi
materiale de construcţie, cu proprietăţi antifonice, iar arhitectura spaţiilor de locuit trebuie să ţină
cont de amplasarea dormitoarelor astfel încît să nu fie expuse arterelor de circulaţie cu flux
continuu.
Direcţia principală în managementul poluării sonore, atît în politicile naţionale cît și în cea
intenaţională, este dezvoltarea unor criterii pentru nivelele de expunere și promovarea unor
măsuri de control al zgomotului, ca parte integrată a programului de protecţie a mediului.
Managementul poluării sonore ar trebui să:
 monitorizeze expunerea omului la zgomot;
 să controleze sursele de poluare sonoră și nivelul de emisii în special în zone specifice,
cum ar fi școlile, spitalele, zonele rezidenţiale, locurile de joacă, dar și stabilirea locurilor
„sensibile” atît pe perioada zilei cît și noaptea, controlul sănătăţii în zonele de risc;
 să ţină cont de consecinţele zgomotului la planificarea teritorială atransportului;
 să introducă sisteme de control a efectelor adverse asupra sănătăţii;
 să evalueze eficienţa politicilor de diminuare a zgomotului;
 să adopte un ghid pentru zgomotul public, în vederea protejării sănătăţii populaţiei [1].
În general cele mai înalte nivele de zgomot se întîlnesc în unităţile industriale și în marile
aglomerări urbane. Pentru a nu perturba calitatea activităţii la locul de muncă, au fost introduse o
serie de măsuri pentru prevenirea și limitarea depășirii anumitor niveluri de zgomot. Aceste
măsuri pot fi: sociale (norme și legi de interzicere sau limitare a nivelului sonor) ,tehnice (soluţii
silenţioase, pereţi fonoizolanţi etc.), organizatorice (cărți de protecţie, dispunerea surselor de
zgomot la o distanţa mare faţă de angajaţi) și igienice (control medical, alimentaţie cu vitamine,
etc.).
În industrie apar zgomote de diferite intensităţi și frecvenţe, cu acţiune continuă, sau
intermitentă. Ciocanele pneumatice, de exemplu, produc zgomote de 110 dB, războaiele de ţesut
96-100 dB, etc.
Dintre procedeele utilizate pentru reducerea zgomotelor industriale se pot menţiona:
25
 a) utilizarea unor ecrane fonoizolante, interpuse între sursa de zgomot și personalul
uman;
b) protecţia individuală cu antifoane;
c) îmbunătăţirea caracteristicilor tehnice ale utilajelor ce poluează intensfonic;
d) utilizarea carcaselor la mașini și utilaje în timpul funcţionării;
e) alegerea corectă a fundaţiei utilajelor, neomiţînd criteriul reducerii zgomotelor;
f) folosirea, acolo unde este posibil, a suspensiilor elastice (resorturi metalice,
cauciuc, fibre de sticlă, pîslă, mase plastice, plută, azbest);
g) schimbări în structura și arhitectura halelor;
h) utilizarea de materiale fonoizolante pentru pereţii camerelor;
i) rotaţia personalului;
j) folosirea unor materiale de construcţie care reduc zgomotele.
În centrele urbane unde traficul este principala sursă de poluare sonoră, proiectarea urbană
deficitară poate conduce la poluare sonoră prin amplasarea spaţiilor rezidenţiale în preajma
unităţilor industriale. în natură, intensitatea sunetului este în jur de 35 de dB, pe cînd traficul din
zilele noastre produce în unele locuri 90 de dB. Există o serie de posibilități de reducere a
zgomotului pe autostrăzi: bariere pentru sunet, limitarea vitezei de deplasare, modificarea texturii
drumului, limitarea accesului mașinilor grele, controlul traficului care să impună reducerea
accelerării, dezvoltarea de modele computaţionale adaptate unei anumite locaţii, în funcţie de
topografie, meterologie, tub sonor de exemplu: (pe autostrada din Melbourne, Australia) pentru
reducerea zgomotului.
Marile artere de circulaţie ridică probleme greu de rezolvat: gardurile vii și copacii
contribuie în măsură mică la soluţionarea problemei, iar ecranele de protecţie sonoră construite
în Franţa, Saponia sunt inestetice, costisitoare, accentuează monotonia traseului de autostradă,
produc acumularea de gaze toxice cu efecte asupra sănătăţii șoferilor. Astăzi se consideră ca
aceste ecrane de protecţie sunt o soluţie locală, pe distanţe mici, în zonele urbane populate.
Amplasarea locuinţelor va avea în vedere și atenuarea zgomotelor. Astfel, clădirile nu se
construiesc paralele cu șoseaua, interpunerea între șosea și blocul de locuinţe a unor blocuri
administrative, amplasarea șoselelor în denivelări naturale, sau artificiale, utilizarea unor ecrane
de zgomot naturale, cum sunt arborii, arbuștii, rambleurile acoperite cu vegetaţie.
O măsură eficientă ar fi realizarea hărţilor de zgomot și punerea lor la dispoziţia publicului,
adoptarea de planuri de acţiune, în baza rezultatelor conţinute de hărţile strategice de zgomot, în
vederea prevenirii și reducerii zgomotului și a efectelor acestuia în special acolo unde valorile
nivelurilor dezgomot depășesc limitele admise.

26
 Concluzii generale și recomandări
Poluarea acustică reprezintă expunerea a oamenilor sau a animalelor la sunete de nivele
deranjante, stresante sau dăunatoare. Cu toate că sunetele infricoșătoare și puternice sunt o parte
din natură, numai în anii recenți, datorită urbanizării, a devenit lumea zgomotoasă în mod cronic.
Echipamentele de construcție, mașinile agricole și amalgamul de mașinării din interiorul
fabricilor pot fi periculos de zgomotoase. Alte obiecte cum ar fi aparatele de tăiat iarba, arme de
foc și unele jucării pot fi deasemenea zgomotoase. Chiar și muzica, dacă este ascultată la un
volum foarte mare, în special în căști, poate fi la fel de dăunătoare ca și zgomotul produs de o
drujbă.
Pînă și în oceane este prezentă problema zgomotului. Motoarele navelor, în special al
vapoarelor, produc mult sunet. Platformele pentru forare la adîncime sunt și ele zgomotoase și
mai recent sunt sunetele foarte puternice de frecvența joasă, sonar-ul, emise pentru a detecta
submarine și pentru a obține informații despre temperatura apelor și despre încălzirea globală.
Cele mai importante probleme legate de sănătate, cauzate de poluarea fonică, sunt
pierderea auzului. Orice sunet care depășește ca intensitate vorbitul poate răni celule delicate din
cohilee, zona unde sunetul este transformat în impuls nervos auditiv. Inițial rana este una
temporară, însă, expunerea repetată poate produce o rană permanentă. Zgomotele puternice
provoacă surziri rapide, sunetele extrem de zgomotoase, cum ar fi sunetul produs de descarcarea
unei arme de aproape, poate provoca surzire imediată. Cu toate acestea și suntele de 85 de
decibeli vor provoca o pierdere a auzului dupa o expunere îndelungată. 10 mil. de a americani au
unele probleme cu auzul datorate parțial sau integral expunerii la zgomote puternice și 20 de mil.
sunt în risc.
Majoritatea problemelor legate de auz au sursa la locul de muncă, unde muncitorii nu se
pot feri de sunete periculoase și expunerea la acestea poate dura mai mulți ani.
Chiar și la nivele sub cele care provoacă pierderea auzului, poluarea fonică produce unele
probleme, cum ar fi incapacitatea de a conversa cu una sau mai multe persoane și probleme
legate de somn. Fiind o sursă de stress, ea poate provoca pe lîngă tensiuni mari și alte probleme
cardiovasculare, alături de dereglări nervoase. Conform Institutului Național al Sănătății, 65 de
milioane de americani sunt expuși la zgomote ce le pot diminua capacitățile de lucru și le pot
produce dereglări ale somnului și alte 25 de milioane își riscă sănătatea datorită zgomotului.
Zgomotul este un factor de stress și pentru animalele domestice și pentru cele sălbatice. În
zonele retrase, elicopterele și avioanele militare înspăimîntă adesea animalele. De exemplu, în
Alaska, s-a arătat că zgomotul produs de avioane reduce șansele de supraviețuire a puilor de

27
căprioară. Se consideră că sunetele din ape din jurul porturilor pot produce confuzii sonarului
natural al balenelor, folosit pentru a naviga, comunica și pentru a-și găsi hrana.
Astăzi se caută soluţii pentru a evita producerea şi transmiterea zgomotelor. Maşinile sau
motoarele ce vor fi construite este de dorit să producă un zgomot minim. Blocurile care se vor
construi trebuie să posede un strat fonoabsorbant antiimpact. Ideal ar fi introducerea unor perdele
izolante de arbori în jurul surselor industriale de zgomot şi în jurul cartierelor de locuit.
Indiferent de mediul în care se produce poluarea, dat fiind faptul că nu se poate schimba un
element al unui sistem fără ca întreg sistemul să nu aibă de suferit, Pămîntul cu toate
vieţuitoarele şi ecosistemele sale vor avea de suferit, iar efectele poluării se vor resimţi fără însă
a se putea spune cînd şi cît de puternice vor fi acestea.
În urma analizei temei investigate am putea formula și unele recomandări:
1. Deși zgomotul este considerat un factor de stres, de disconfort, sunt luate puține
măsuri pentru reducerea acestuia, sau chiar deloc, datorită inconștienței populației. Zgomotul a
devenit parte componentă în viețile noastre și, din nefericire, nu realizăm efectele negative ale
acestuia asupra organismului și sănătății noastre.
2. De cele mai multe ori metodele de reducere sunt mai puțin costisitoare decît se
presupune. De exemplu, prețul panourilor fonoabsorbante nu depășește prețul panourilor de
siguranță montate pe marginile drumurilor, care nu au proprietate fonoabsorbantă. Panourile se
pot amplasa în zona gării, pentru protecția locatarilor din apropiere, pe centură în mod special,
pentru că limita de viteză este ridicată și viteza vehiculelor este direct proporțională cu zgomotul
produs, dar și pe străzi.
3. În ceea ce privește protecția mediului, cea mai avantajoasă și mai puțin
costisitoare metodă de micșorare a impactului negativ al zgomotului, este aceea de plantare de
copaci și de întreținere a spațiilor verzi. Acest metodă are beneficii pe termen lung, fiind o
metodă de curățare a aerului, copacii preluînd din dioxidul de carbon din atmosferă, dar are și un
impact psihologic pozitiv asupra populației.
4. Putem diminua zgomotul și prin folosirea unor mijloace de transport mai puțin
zgomotoase, cum ar fi bicicleta, care este și un mijloc de transport ecologic.
5. O altă metodă de reducere care ar trebui aplicată foarte des se bazează pe
principiul „poluatorul plătește”, și anume amendarea șoferilor „zgomotoși”.
Toate aceste recomandări şi sugestii vor duce la optimizarea metodelor de reducere a
poluării acustice și prevenirea efectelor negative ale zgomotului ce influențează organizmele vii.

28
 Bibliografie
1. Andronescu, Medeea -Nadia Tăriceanu Nicolae , Ghiţu Mihai Lucian, „Managementul
zgomotului în șantierele de construcţii”.
2. Barnea, M., Efectele poluării mediului asupra omului, Editura Academiei R.S.R,
Bucureşti, 1973, pag. 73-90
3. Bogathy, Z., „Introducere în psihologia muncii”, Tipografia Universității de Vest,
Timișoara, 2002.
4. Ciplea. L.I, Ciplea AL., „Poluarea mediului ambiant”, Editura Tehnică, București, 1979
5. Darabont A., Pece Şt., Dăscălescu A. Managementul securităţii şi sănătăţii în muncă, vol.
1 şi 2, Editura AGIR, Bucureşti, 2001.
6. Directiva 2002/49/CE privind evaluarea riscului şi managementul zgomotului ambiental,
Articolul 3, litera a).
7. Guski R., Personal and social variables asco-determinants of noise annoyance.
Noise/News International 1993, vol I, nr.2, pp 45-56.
8. Guidelines For Communit Noise”, edited bYBirgitta Berglund, Thomas Gindvall,
Dietrich H Schwela, World Healt Organization, Keneva, Gondon, 1999.
9. Munteanu, Rodica, Poluarea sonoră. importanţa hărţilor acustice, Universitatea
„Transilvania” din Braşov, Buletinul AGIR nr. 4/2007, octombriedecembrie.
10. Passchier-Vermeer W., Passchier WF., Noise exposure and Public HealthEnvironmental
Health Perspectives, 2000; March; 108 (Suppl 1): pp 123–131.
11. POLUAREA FONICA, Lagardini BĂLĂIŢĂ, Lucrările Simpozionului, „Săptămâna
europeană pentru securitate şi sănătate în muncă”, Sovata, 16-18 octombrie 2005
12. Rojanschi V., Bran Florina,. Diaconu Gh, „Protecția și ingineria mediului”, ediția a ΙΙ-a,
Editura Economică, București, 2002.
13. Roșu Daniela, „Poluarea sonoră” capitol în „Ecologie. Suport de curs”, editor Albulescu
Mariana, Editura Eurobit, Timișoara, 2008
14. Stănescu, R., Grant Agreement number: 226646 -CP- 1- 2005-1-IECOMENIUS-
C21(2005-3264), Măsurarea nivelului sunetului în Parcul Trivale, Universitatea din Piteşti.
15. https://dexonline.ro/definitie/sunet (accesat 05.05.2017)
16. http://www.pmb.ro/harti/harta_zgomot/docs/strategia_de_zgomot_ambiental.pdf (accesat
06.05.2017)
17. http://ecology.md/md/page/efectul-nociv-al-zgomotului-asupra-omului (accesat pe
08.05.2017)

29