Referat

La Tema „Problemele
ecologice ale transporturilor și
perspectivele soluționării lor”

A elaborat: Șevcenco Ion

1
 CUPRINS
1. Rolul transporturilor în poluarea mediului
2. Principalele probleme care sporesc impactul transportului auto asupra
mediului
3. Concluzii generale și recomandări

2
 1. Rolul transporturilor în poluarea mediului
Transportul joacă un rol important în dezvoltarea economică a statului, dar totodată el este
unul dintre cei mai importanţi poluatori ai mediului înconjurător.
Poluarea de către transport este un factor major de scădere a calităţii aerului şi are un
impact serios asupra sănătății. În marea majoritate a oraşelor mari, poluarea este cauzată de
transport, în categoria căruia intră: autovehiculele, locomotivele, vapoarele, avioanele etc. Cea
mai mare pondere de gaze ce poluează aerul provine totuşi de la autovehicule, datorită numărului
foarte mare al acestora. Şi deoarece majoritatea autovehiculelor sunt concentrate în zonele
urbane (aprox. 90%), se poate înţelege rolul lor deosebit de important în poluarea oraşelor.
Indiferent de tipul motorului autovehiculele poluează aerul cu oxizi de carbon şi de azot,
hidrocarburi nearse, oxizi de sulf, aldehide, plumb, azbest, funingine, etc. La nivelul Uniunii
Europene circa 28% din emisiile de gaze cu efect de seră sunt datorate transporturilor şi 84%
dintre acestea revin transportului rutier, cu mențiunea că 10% provin din traficul rutier urban.
Emisiile de gaze cu efect de seră din sectorul transport sunt evident în creştere, iar îmbunătăţirea
eficienţei energetice a diferitelor sectoare din transport şi introducerea biocombustibililor nu sunt
suficiente pentru reducerea creşterea emisiilor de gaze cu efect de seră din transporturi. Ca şi
fenomen complex, poluarea prin transporturi nu este întotdeauna una locală, aceasta influențând
prin componentele dinamice ale mediului (aer, apă) zone mult mai extinse, efectele resimțindu-se
la nivel global. Efectele poluării prin transporturi asupra mediului şi a sănătății populației pot fi
atât directe (ca urmare a expunerii la diverși agenți poluanți şi fenomenelor climatice deosebite),
cât şi indirecte (din cauza activității agenților poluanți asupra apei, solului şi vegetației).
În ultimii 20 de ani, ramura transportului a marcat constant o sporire cu aproximativ 3,1%
pe an în ceea ce privește transportul de pasageri și 2,3% pe an pentru transportul de bunuri.
Concomitent, sectorul de transport și-a pus amprenta din ce în ce mai mult asupra mediului
natural și societății.
Toate tipurile de transport contribuie la poluarea complexă a mediului, din cauza alcătuirii
sistemice a acestuia şi a propagării modificărilor de la o componentă la alta. Măsurile specifice
dezvoltării unui sistem de transport durabil în marile oraşe sunt: introducerea unor taxe pe
carburanţi, parcare, impozite anuale pentru deţinerea unor autovehicule etc.; interzicerea
traficului auto în anumite zone istorice sau centrale; dezvoltarea unor reţele infrastructurale
pentru ciclişti şi pietoni; încurajarea transportului public (în special a autovehiculelor
nepoluante) şi delimitarea utilizării anumitor trasee; constrângerea scoaterii din uz a

3
autovehiculelor vechi; constrângerea întreţinerii periodice a vehiculelor; limitarea vitezelor;
încurajarea amenajării unor spaţii de parcare (parcaje etajate).
Recent Agenția Europeană pentru Mediu a publicat un raport care incriminează transportul
rutier (inclusiv autoturismele) drept cel mai important poluator cu compuși dăunători sănătății
dintre toate ramurile economice. Raportul include măsurători efectuate de cele 27 de state
membre în intervalul 1990-2013 şi consemnează „îmbunătățiri semnificative“ în ceea ce privește
nivelul emisiilor aferent autoturismelor, camioanelor, autobuzelor şi autocarelor. Totuși, ca
pondere în totalul emisiilor, transportul rutier a rămas în fruntea clasamentului la majoritatea
categoriilor de compuși dăunători sănătății. Astfel, autovehiculele sunt sursa dominantă a
poluării cu oxizi de sulf, monoxid de carbon şi compuși organici volatili (alții decât metanul).
Pornind de la aceste considerente autorul cărţii de faţă propune cititorului o metodologie unitară
de abordare a economiei de combustibil şi de limitare a emisiilor la motoarele pentru
autovehicule, a metodelor pasive şi active de reducere a emisiilor poluante şi o promovare a
surselor de propulsie alternative. Cartea este scrisă într-un limbaj simplu şi intuitiv, pentru a
facilita posibilitatea de pătrundere asupra ideilor şi conceptelor derulate şi dezbătute
În ultimii ani numărul autovehiculelor din ţară s-a majorat de cca 2,0-2,5 ori şi această
tendinţă este în creştere. În anul 2003 85,5% din emisiile sumare pe țară revin transportului auto.
În oraşele mari această cotă este mai ridicată: Chişinău – 95,4%, Bălţi – 94,2%, Tighina – 84,6%.
Autorii enumără principalele probleme care sporesc impactul transportului auto asupra mediului,
reflectă principalele acte normative și acţiunile care trebuie întreprinse pentru soluţionarea
problemei.
Aerul atmosferic, alături de alte componente ale mediului ambiant, are o însemnătate vitală
pentru natură. Însă dezvoltarea societăţii umane, spre regret, duce la crearea unui impact antropic
şi tehnogen negativ asupra calităţii aerului.
Calitatea aerului atmosferic în este influenţată de emisiile provenite din trei tipuri de surse
de poluare:
- Sursele fixe, care includ centralele termoelectrice (CET-urile) şi cazangeriile,
intreprinderile industriale în funcţiune;
- Sursele mobile, care includ transportul auto, feroviar, aerian, fluvial şi tehnica
agricolă;
- Sursele transfrontaliere.
În ultimii ani, emisiile de GES cu efect indirect, provenite de la arderea carburanţilor în
sectorul transport, au înregistrat, de asemenea, reduceri considerabile. În general, se menţine
aceeaşi tendinţă specifică şi a gazelor cu efect de seră direct, reducerea emisiilor fiind generată în
mod special de recesiunea economică, specifică perioadei de tranziţie la economia de piaţă, şi
4
implicit de reducerea consumului general de carburanţi în acest sector. De menţionat este şi
faptul că suplimentar inducerii fenomenului de încălzire globală gazele cu efect de seră indirect,
în special oxizii de azot şi bioxidul de sulf, contribuie şi la generarea precipitaţiilor atmosferice
acide, cu un impact deosebit asupra sănătăţii oamenilor, ecosistemelor forestiere şi
agrofitocenozelor (conform unor calcule, pierderile economice de pe urma ploilor acide se
estimează la circa 6 mii Euro per tonă de emisii ale gazelor cu efect de seră indirect).
Poluarea aerului, alături de poluarea solului și a apelor, este o problemă de scară
internațională care nu cunoaște delimitări naționale sau bariere geopolitice. Multe din efectele
toxice ale poluanților sunt dificil de identificat și catalogat pentru că mulți poluanți atmosferici
acționează sinergic cu alți factori stresori biotici sau abiotici. Revoluţia industrială care
caracterizează epoca noastră, urbanizarea și concentrarea populației în orașe mari precum şi
procesul de chimizare avansată a agriculturii au numeroase consecinţe asupra mediului ambiant.
Poluanții atmosferici afectează și ecosistemele urbane, cărora le provoacă diferite grade de
vătămări. Efectele poluanților variază în funcție de tipul activităților antropogene generatoare și
de caracteristicile topoclimatice ale mediului. Ecosistemele urbane, cît și cele forestiere, mai ales
cele din Europa Centrală, au fost expuse poluării de zeci chiar sute de 27 ani. Primele simptome
vizibile, care au atras atenția oamenilor de știință, au fost vătămările foliare la conifer.
Transportul reprezintă în jur de o treime din totalul consumului final de energie şi mai mult de o
cincime din emisiile de gaze cu efect deseră. De asemenea, acesta este responsabil de o mare
parte a poluării aerului în mediu urban, precum şi de poluarea fonică. Volumul de transport este
în creştere: anual cu 1,9% pentru pasageri şi cu2,7% pentru transportul de mărfuri. Această
creştere depăşeşte îmbunătăţirile realizate în eficienţa energetică a diverselor mijloace de
transport. În ciuda creşterii transportului, emisiile asociate de substanţe nocive precum
monoxidulde carbon, hidrocarburile nearse, particulele şi oxizii de azot sunt în scădere
deoarecesunt impuse norme mai stricte de emisii pentru autovehicule şi camioane. Totuşi
transporturile continuă:
1. să fie principalii poluanţi atmosferici care provoacă degradarea atmosferică
2. poluarea chimică a aerului cu emisii de gaze nocive degajate de motoarele cu
ardereinternă;
3. să ducă la efecte nocive ale poluanţilor asupra mediului şi asupra sănătăţii;

5
 2. Principalele probleme care sporesc impactul transportului auto
asupra mediului
Situaţia ecologică a planetei noastre lasă de dorit. Aproximativ o treime din populaţia lumii
trăieşte în zone cu o concentraţie maximă admisă de substanţe periculoase în aer.
Unul din poluanţii majori ai aerului în vremea noastră este transportul auto. Substanţele
nocive emise în aer, inclusiv în urma transportului, reduc durata medie a vieţii cu cîţiva ani.
Conform statisticilor, în mediul rural, la sate şi locuri în care utilizarea autovehiculelor este
scăzută speranţa medie de viaţă pentru oameni este cu 4-5 ani mai mare, decît în oraşe cu o
industrie de automobile înfloritoare şi în creştere.
Automobilele, pe lângă beneficiile de necontestat aduse societății umane, au și
dezavantaje. Poluează mediul și sunt zgomotoase. În ultimul secol automobilele și utilizatorii
acestora sunt răspunzătoare pentru milioane de morți premature și vătămări mai ales a celora care
trăiesc în mediile urbane supraaglomerate.
Drumurile parcurse de automobile au ajuns să facă parte din peisajele naturale, suprafețe
importante de grădini și spații verzi au fost transformate în parcări și garaje.
    Pe lângă poluarea aerului cu substanțe chimice nocive automobilele au și un impact negativ
asupra fundațiilor clădirilor. Automobilele poluează și după ce nu mai sunt utilizate, în principal
datorită uleiului de motor și a acidului de baterie deversate în natură. Anvelopele uzate constituie
de asemenea un element care poluează mediul.
Emisiile vehiculelor reprezintă gaze de evacuare, vapori de combustibil din rezervorul cu
combustibil şi carburator, gaze de carter, funingine, etc. Mai mult decît atît, există o dependenţă
directă a volumului de poluanţi atmosferici toxici de starea tehnică a autovehiculelor. Atunci
cînd motorul funcţionează în mod normal, substanţele periculoase nu trebuie să depăşească rata
admisibilă. Monoxidul de carbon standard nu trebuie să depăşească 35% , oxid de azot - 21% şi
hidrocarburi- 12%. Prin respectarea acestor norme de către toate mijloacele de transport auto, s-
ar putea reduce considerabil poluarea mediului înconjurător. Dar putem spune că respectarea
standardelor în zilele noastre este o raritate şi sectorul auto nu este o excepţie.
Emisiile de poluanţi rezultante din domeniul transporturilor au un impact negativ asupra solului,
rezervoarelor de apă şi plantelor. În ceea ce priveşte oamenii, emisiile în urma automobilelor duc
la multe maladii. Cele mai frecvente sunt cancer, boli cardiovasculare şi diferite maladii
respiratorii. În fiecare an, emisiile de gaze toxice duc la moartea a circa 300 de mii de persoane
numai în Rusia.

6
 Progresul înregistrat de industria auto, precum şi în alte domenii în curs de dezvoltare
rapidă, desigur, este foarte important şi binevenit, dar acum mai mult ca niciodată trebuie să
acordăm o atenţie protecţiei mediului înconjurător. Pînă cînd nu se va îmbunătăţi starea şi
întreţinerea tehnică a tuturor caracteristicilor necesare ale autovehiculelor, situaţia ecologică pe
planeta noastră nu se va schimba. Este foarte important deja astăzi să începem cercetările
ştiinţifice care vizează, în special, reducerea emisiilor de poluanţi în atmosferă şi să monitorizăm
punerea lor în aplicare. Astăzi, din păcate, acest tip de cercetări nu este relevant. Puţini oameni
acordă o atenţie faptului că umanitatea a devenit un ostatic al industriei auto. Dar înţelegem
perfect că situaţia ecologică creată la moment în multe ţări, nu ne va lăsa să aşteptăm mult timp
şi în curînd necesitatea de a lua măsuri pentru a reduce emisiile provenite din transporturi va
creşte considerabil.
Pentru a elimina creşterea emisiilor toxice în urma vehiculelor, este logic să presupunem că, în
primul rînd, trebuie să acordăm atenţie emisiilor parvenite în urma autocamioanelor, acestea
aduc cele mai mari daune atmosferei din cauza cererilor mari, precum şi în urma tehnicii speciale
şi autobuzelor. O mare parte din acest transport aparţine statului şi organizaţiilor, care au
mijloacele necesare pentru a avea grijă de îmbunătăţirea situaţiei ecologice.
Actualmente, în Republica Moldova transportul auto este una dintre cele mai importante
surse de poluare ale aerului atmosferic cu substanțe toxice. Acestea sunt un amestec eterogen de
diferite gaze, cu diferite proprietăți chimice și fizice, constând din produse de ardere completă și
incompletă, excesul de aer, aerosoli. Dintre acestea sunt: monoxid de carbon, hidrocarburi (etan,
metan, etilenă, benzen, acetilena, etc.), benzo (a) piren, aldehide (formaldehidă, acroleină,
aldehidă acetică ș.a.), oxizi de azot, oxizi de sulf, funingine și alte substanțe toxice.
Principalele probleme care sporesc impactul transportului auto asupra mediului:
• calitatea combustibilului;
• insuficienţa nodurilor de intersecţie pe autobanuri, a staţiilor auto şi parcărilor auto
moderne;
• calitatea nesatisfăcătoare a învelişului rutier, în special în interiorul cartierelor;
• parcarea automobilelor în curţi, pe gazoane şi pe trotuare;
• exploatarea îndelungată şi starea tehnică nesatisfăcătoare a unităţilor de transport etc
Consecinţa directă a poluării atmosferei este diminuarea permanentă a calităţii vieţii pe
Pământ. În creşterea gradului de poluare a aerului o pondere deosebită o au activităţile umane,
arderea carburanţilor fosili (petrol, cărbune, gaze naturale), activităţile pentru întreţinerea
proceselor industriale şi în mod special, vehiculele cu motor. Efectul de seră definit drept
fenomenul prin care anumite gaze reţin în atmosferă o parte din căldura reflectată de scoarţa
terestră, are ca principală consecinţă încălzirea globală. Deja s-aconstatat o tendinţă
7
îngrijorătoare de creştere a temperaturii globale, având consecinţe greu de evaluat şi perspective
destul de sumbre. Această tendinţă poate să continue şi să se accelereze dacă activităţile umane
vor conduce la o disipare tot mai mare de energie în mediul ambiant.
Mediul înconjurător este agresat intens și diversificat de transporturile rutiere, activităţile
de transport influenţând negativ fauna, flora şi orice îndeletnicire economic. Transportul auto
elimină în atmosferă pînă la 50% din cantitatea de hidrocarburi, fiind considerat principalul
impurificator cu substanţe organice ale zonelor urbane. Se consideră că la nivelul Uniunii
Europene, circa 28 %d i n e m i s i i l e d e g a z e c u e f e c t d e s e r ă s u n t c a u z a t e d e
t r a n s p o r t , 8 4 % d i n a c e s t e a provenind din transportul rutier. Mai mult de 10 % din
emisiile de dioxid de carbonprovin în UE din traficul rutier din zonele urbane. Aproximativ 65
% din populaţia. Uniunii Europene este expusă la nivele inacceptabil de  înalte de
zgomot, în cea mai mare parte produs de traficul urban, cauzând disconfort şi probleme de
sănătate (ritm cardiac mai înalt, dereglări psihice şi de somn, probleme auditive, stres etc.).
Poluarea prin emisii de substanțe nocive
Poluarea prin emisii de substanțe nocive provenită din traficul rutier depinde de tipul de
vehicul și alți factori ai automobilului(uzura, carburant). Acest tip de poluare este destul de
periculos deoarece se produce aproape de sol, rezultînd concentrații mari la înălțimi mici și se
produce pe toată suprafața locatarilor. Gazele provenite din traficul rutier au o pondere mare în
producerea efectului de seră deoarece aceste gaze absorb radiațiile solare și păstrează căldura în
atmosferă. În mod normal, în lipsa acestor gaze, radiațiile solare s-ar reflecta în afara atmosferei
terestre.
Poluarea fonică/sonoră a transporturilor
Una dintre presiunile pe care traficul le manifestă asupra localității este zgomotul, zgomot
datorat motoarelor, zgomot datorat frecării dintre cauciucuri și partea carosabilă, zgomot datorat
clacsoanelor rău folosite. În special traficul greu, mașinile care sunt folosite pentru realizarea de
construcții și mașinile de mare tonaj folosite la transportul mărfurilor în /din sau prin localitate
pot produce un real discomfort.Energia transmisă prin zgomot dăunează organismului uman- este
o transmitere de energie disipată de organism, se începe cu deranjament asupra organului de
specialitate - ureghea - și se continua cu organismul în ansamblu (reacții de oboseală,
somnolonță, dureri de cap, dureri în organism, tulburări ale ritmului cardiac etc.), toate au effect
reducerea capacității de muncă și în combinație cu alte boli pot avea și efecte mult mai grave.
Traficul rutier poluează nu numai atmosfera prin gazelle pe care le emite, ci poluează și
fonic într-o mare măsură.
În cazul poluării sonore, sistemul nervos este solicitat continuu de către un stimul lipsit de
informație utilă, ceea ce duce la manifestări nedorite, scăderea atenției, starea de oboseală,
8
cefalee, amețeli, tulburări de somn. Speciile de plante și copacii sunt la rîndul lor victim ale
poluării fonice. Studiile au arătat că unele păsări își schimbă fregvența pe care cîntă, pentru a se
face auzite. Liliecii se confruntă cu problem în a-și găsi hrana, broaștele au dificultăți în a-și găsi
partenerii.
Zgomotul afectează sistemul nervos al omului producând modificari psihofiziologice ale
circulatiei sângelui, tulburari de somn, influenteaza negativ functia vizuală și a
glandelor endocrine, producănd tulburări biochimice. 
În acelasi timp zgomotul produce oboseală auditivă și traumatismul sonor.
Efectele poluării din traffic asupra organismelor vii

Dintre efectele principale ale poluării din traficul rutier amintim efectele asupra
organismelor vii (plante, animale, oameni) și efecte asupra materiei ( degradarea clădirilor,
corodare, innegrire).
Expunerea la particule respirabile se poate traduce prin alterări ale funcțiilor pulmonare,
agravarea bolilor respiratorii sau cardiovasculare déjà existente, creșterea susceptibilității la
infecții respiratorii, alterări morfologice ale tractului respirator, carcinogeneza, creșterea
mortalității.
Copii sunt cei mai afectați, deoarece:
a) Respiră mai mult aer raportat la greutatea corporal în comparație cu adulții
b) Au căi aeriene mai scurte în comparație cu adulții ceea ce permite un nivel de
sedimentare mai scăzut al elementelor nocive, astfel încît particulele ajung ușor în plămîni
c) Prezintă o vulnerabilitate crescută la nivelul alveolelor datorită contractului scăzut
cu alergeni specifici în antecedente
d) Mecanismele lor immune sunt immature
e) Timpul petrecut în aer liber este mai mare decît la adulți, ceea ce îi predispune la o
cantitate mai mare de substanțe toxice
Efectele poluării din trafic clădirilor
Cu cît poluarea crește, cu atît culorile pălesc. Traficul rutier provoacă trepidații asupra
solului care au effect negative asupra structurii clădirilor. Gazele emise se depun pe suprafața
clădirilor și apare fenomenul de innegrire, ceea ce duce la un aspect neplăcut dar și la corodarea
materialelor, a statuilor.
Cauzele principale care conduc la creşterea impactului transportului asupra mediului sunt
prezentate în continuare.
- Parcul învechit al automobilelor.
- Calitatea joasă a carburanţilor.
- Supraaglomerarea traficului.
9
 - Calitatea proastă a drumurilor. Conform unui sondajului de opinie efectuat în ultimii
ani, chişinăuenii văd următoarele căi de diminuare a impactului transportului auto asupra
mediului şi sănătăţii:
– instituirea restricţiilor la importul de automobile vechi;
– introducerea testării tehnice şi ecologice obligatorii;
– utilizarea gazului în calitate de carburant;
– dezvoltarea ciclismului;
– aplicarea standardelor ecologice europene Euro-2, Euro-3, Euro-4 pentru automobile;
– înlocuirea treptată a microbuzelor cu unităţi de transport public de înaltă capacitate;
– bicicletele ar putea substitui parţial automobilele în oraş.
Acțiunea mediului poluant asupra organismului uman este foarte variată și complexă. Ea
poate merge de la simple incomodități în activitatea omului, disconfortul, pînă la perturbări
puternice ale stării de sănătate și chiar pierderea de vieți omenești. Aceste efecte au fost sesizate
de multă vreme, însă omul a rămas tot iresponsabil față de natură. Efectele acute au fost primele
asupra cărora s-au făcut observații și cercetări privind influența poluării mediului asupra sănătății
populației. Ele se datorează unor concentrații deosebit de mari ale poluanților din mediu, care au
repercusiuni puternice asupra organismului uman. Efectele cronice reprezintă formele de
manifestare cele mai frecvente ale acțiunii poluării mediului asupra sănătății.      
Acestea se datorează faptului că în mod obișnuit diverșii poluanți existenți în mediu nu
ating nivele foarte ridicate pentru a produce efecte acute, dar prezența lor, continuă chiar la
concentrații mai scăzute, nu este lipsită de consecințe nedorite. Efectele cronice au însă o
deosebită importanță și sub aspect economic și social.
Starea ecologică a mediului, este agravată şi din cauza circulaţiei şi staţionării maşinilor în
locuri neautorizate. Deseori partea carosabilă a străzilor şi trotuarelor sunt impracticabile pentru
pietoni ca rezultat al transformării lor în parcaje de zi. Nu mai puţin alarmantă este situaţia
parcajelor de noapte, o mare parte din acestea fiind amplasate în locuri neamenajate,
intensificînd astfel procesul de poluare a solului şi apelor cu produse petroliere şi alte deşeuri
lichide. De cele mai multe ori ne confruntăm cu problema amplasării acestora în apropierea
blocurilor locative, influienţînd în mod negativ starea de sănătate a locuitorilor.
Nivelul de poluare a mediului de către automobile este în mod considerabil influenţat şi de
calitatea combustibilului utilizat, consumul căruia creştere odată cu majorarea numărului
unităţilor de transport, sporind astfel cota emisiilor poluante. În ultimii ani se înregistrează o
creştere a ponderii combustibilului cu conţinut de plumb redus, ceea ce reprezintă un avantaj în
vederea reducerii poluării mediului şi impactului asupra sănătăţii. Deşi nu mai este emanat în
cantităţi mari, acest metal continuă să fie prezent în praf, ca urmare a emisiei lui timp de decenii.
10
 3. Concluzii generale și recomandări
În cadrul societăţii umane, transporturile înseamnă o componentă fundamentală, de aceea
sunt absolut necesare atît în contextul vieții sociale cît și în cel al vieții economice și culturale.
Însă, pe termen lung, industria transportului degradează calitatea mediului și afectează direct sau
indirect starea de sănătate a populației, efect ce generează costuri substanțiale asupra comunității.
Este cunoscut deja faptul, că transportul constituie principala sursă de poluare a aerului
atmosferic, emanând în aer cantități mari de hidrocarburi, oxid de carbon, dioxid de azot, dioxid
de sulf, funingine, benz(a)piren, precum și plumb.
Calitatea aerului atmosferic, în mare măsură, este condiționată de fluxul intensiv
al transportului auto.
În Republica Moldova pe perioada anului 2018 cantitatea emisiilor de poluanți în
atmosferă a transportului auto a constituit 205 598,054 tone sau cca 77 % din cantitatea sumară
de poluanți în aerul atmosferic din sectorul transpori;
- transportul feroviar - 1 999,27 tone;
- transportul aerian - 27799,30 tone;
- transportul fluvial - 16,16 tone.
Emisiile de poluanţi rezultante din domeniul transporturilor au un impact negativ asupra
solului, resurselor acvatice şi plantelor, iar oamenilor provocîndu-le multe maladii. Cele mai
frecvente sunt bolile cancerigene, cardiovasculare şi respiratorii.
Substanţele nocive emise în aer reduc durata medie a vieţii cu cîţiva ani. Conform
statisticilor, în mediul rural şi locuri în care utilizarea autovehiculelor este scăzută speranţa
medie de viaţă pentru oameni este cu 4-5 ani mai mare, decît în oraşe cu o industrie de
automobile înfloritoare şi în creştere. 
1. O primă concluzie este că transportul este o activitate economică importantă
deoarece prin intermediul acestuia se efectuează deplasarea în spațiu a bunurilor și a oamenilor
în scopul satisfacerii necesităților materiale și spirituale ale societății omenești, însă acesta are
repercursiuni asupra mediului natural.
Activitatea de transport este un domeniu de neînlocuit în prezent fiind implicat în
dezvoltarea umană, care generează un impact negativ asupra factorilor de mediu. Deci, este
important să venim cu soluții care vor reduce daunele produse asupra mediului.
2. Sursa principală de poluare și formare a calității mediului ecourban este
transportul auto, emisiile căreia constituie 88-96% din cele sumare. Poluarea aerului nu este

11
echivalentă pe întreg teritoriul, aerul atmosferic fiind mai poluat în sectoarele cu trafic intens al
transportului auto.
3. Substanţele nocive emise în aer (praful, oxizii acizi ai sulfului și azotului, aldehida
formică, hidrocarburile, compuşi organici volatili etc.), inclusiv în urma transportului au impact
major asupra stării ecologice a componentelor de mediu, inclusiv a biodiversității floristice, care
într-un ecosistemul urban este puternic influențată și de factorul antropogen.
4. Poluanții din aer afectează aparatul fotosintetic al plantelor. Astfel, conținutul de
pigmenți asimilatori (clorofila „a” și „b”) în țesutul foliar al plantelor (Salvia splendens și
Tagetes erecta) au suferit cele mai mari modificări, comparativ cu martorul în variantele: 50%
aer/50% emisii (gaze de eșapament) și 100% emisii (gaze de eșapament), ceea ce reflectă reacția
de răspuns a plantelor expuse stresului chimic, determinat de gradul de poluare a atmosferei.
Pentru reducerea creşterii emisiilor toxice, este logic să presupunem că, în primul rînd,
trebuie să acordăm atenţie emisiilor parvenite în urma exploatării autocamioanelor, acestea aduc
cele mai mari daune atmosferei din cauza cererilor mari, precum şi a tehnicii speciale şi
autobuzelor. Nu mai puțin contează întreţinerea acestora, modul şi intensitatea de exploatare.
Este necesar de a menţiona în primul rând, faptul că responsabilitatea pentru reducerea
poluării mediului de la sursele mobile ţine de competenţa autorităţilor administraţiei publice
centrale, responsabile pentru elaborarea şi promovarea politicii statului în domeniul
transportului. Politica de transport determină în mare măsură, starea mediului în care noi trăim.
Cu regret, ministerele/departamentele ramurale nu acordă atenţia cuvenită protecţiei mediului
înconjurător, deoarece consideră că aceasta este o prerogativă doar a Ministerului Ecologiei şi
Resurselor Naturale.
În acest context, pentru îmbunătăţirea calităţii mediului orăşenesc este necesar de a
întreprinde următoarele acţiuni:
• Consolidarea eforturilor, capacităţilor şi potenţialului pentru:
- schimbarea principiilor politicii de transport;
- respectarea cadrului legislativnormativ şi standardelor în vigoare;
- realizarea prevederilor strategiilor, programelor, planurilor existente în domeniu şi, de
asemenea, a tratatelor internaţionale, la care Republica Moldova este parte.
Calea cea bună este exploatarea corectă a mijloacelor de transport, organizarea efectivă şi
corectă a traficului automobilistic, renunţarea la automobil atunci când este posibil în favoarea
mersului pe jos, bicicletei, altor mecanisme nepoluatoare.
Pentru soluţionarea problemei, Ministerul Ecologiei şi Resurselor Naturale întreprinde
următoarele acţiuni:

12
 • Anual, la 22 septembrie, organizează în comun cu autorităţile publice centrale de
specialitate şi locale şi organizaţiile nonguvernamentale acţiunea în cadrul Iniţiativei Uniunii
Europene „ În oraş fără automobilul meu”, scopurile acesteia fiind:
- sensibilizarea populaţiei, autorităţilor publice şi agenţilor economici privind impactul
unităţilor de transport asupra mediului;
- promovarea unor măsuri noi, mai eficiente, de diminuare a efectelor negative;
- propagarea folosirii transportului velo şi asigurarea reţelei de circulaţie şi parcare;
• Consolidara colaborării cu ministerele şi cu ONG-urile interesate pentru implementarea
practicilor nonpoluante;
• organizarea şi desfăşurarea orelor ecologice în instituţiile de învăţământ cu tematica de
protecţie a mediului;
• intensificarea prin intermediul subdiviziunilor teritoriale a controlului de stat privind
respectarea de către agenţii economici a legislaţiei în vigoare;
• acordarea suportului financiar din partea Fondului Ecologic Naţional pentru realizarea
activităţilor de ameliorare a stării mediului înconjurător;
Pentru a preveni și a reduce poluarea mediului cu transport este necesar de implementat mai
multe măsuri și anume:
 măsură sustenabilă ar fi implementarea unui program de promovare care s-ar
intitula “Mergem cu mașina mea”. Astfel se va crea un sistem de transport mai puțin
congestionat. Metodele prin care e posibil de realizat acest lucru sunt:
- Mersul la muncă cu mașina colegului. În loc să meargă 5 angajați cu 5 mașini la locul de
muncă, vor merge 5 angajați cu o mașină, dacă aceștia stau aproape de cel care va conduce
vehiculul.
- Crearea unei aplicații prin care atunci cînd vei parcurge un drum pînă la destinația X, vei
pune acest lucru în acea aplicație, iar ceilalati utilizatori care au un drum comun pot să te
contacteze pentru a merge împreună cu tine, contra-cost bineînțeles.
 altă măsură este promovarea troleibuzului ca un mijloc de transport public.
Este binevenită preluarea bunelor practici ale unor state europene în care autoritățile urbelor mari
dau prioritate nu mașinilor, ci locuitorilor, restricționînd accesul vehiculelor în centru sau
interzicerea exploatării celor mai poluante mașini. Pentru reducerea impactului asupra mediului
din sectorul transporturi, prin limitarea emisiilor de gaze cu efect de seră, transportul public este
una dintre priorităţile organelor de guvernare din comunitatea europeană. Această prioritate este
reflectată într-o serie de acte legislative şi normative în vigoare.
Impactul dăunător asupra mediului generat de transporturi poate fi redus în trei
moduri: eviatarea transportului inutil, tranziția transportului necesar de la mijloace de transport
13
dăunătoare mediului la cele ecologice și îmbunătățireaperformanței de mediu a tuturor
mijloacelor de transport, inclusiv utilizarea eficientă a infrastructurii.
Populaţia Republicii Moldova în mediul urban este de 47,9%. În ultimele decenii, calitatea
mediului urban a suferit o serie de schimbări şi cu regret predomină cele cu caracter negativ.
Calitatea aerului, intensitatea zgomotului şi traficul tot mai intens sunt o problemă majoră.
Spaţiile deschise şi zonele verzi sunt permanent ameninţate de avalanşa construcţiilor noi. E
îngrijorător nivelul poluării aerului mai ales în mun. Chişinău. Cauza este dublarea numărului de
transporturi, străzile şi scuarele urbei sunt aglomerate cu diferite automobile. În municipiu zonele
de protecţie a aerului sunt limitate, nu avem zone de restricţii pentru transportul de automobile,
numai o pistă pentru ciclişti, străzi cu statut numai pentru pietoni. Pentru îmbunătăţirea calităţii
aerului este necesară implementarea măsurilor de reducere a poluării cauzate de vehicule,
creştere a suprafeţelor de spaţii verzi şi controlul respectării standardelor în construcţii şi traficul
rutier.
Pînă atunci, de urgenţă se cer a fi întreprinse cîteva măsuri utilitare, cum ar fi: • aplicarea
reglementărilor de circulaţie pentru autovehiculele de mare tonaj (peste cinci tone); • adoptarea
unor standarde mai severe cu privire la emisiile vehiculelor. Cu regret, aceste probleme au fost
abordate şi cu opt ani în urmă, cînd primăria mun. Chişinău a semnat Carta de aderare la această
acţiune europeană, însă au rămas doar pe hîrtie. Toate eforturile 6 întreprinse au avut un efect
superficial. Practic, în domeniul diminuării poluării aerului atmosferic de la transportul auto,
schimbări spre bine nu se observă, din contra unele poziţii de salvare practicate anterior, sunt
neutilizate.
Pentru a avea un mediu curat şi protejat de poluare de la mijloacele de transport şi nu
numai, educaţia trebuie începută de la vîrstele cele mai fragede. În acest scop au fost iniţiate
diferite programe privind ocrotirea spaţiilor verzi din jurul comunităţii în care trăiesc,
comportamentul prietenos faţă de natură, reflectarea naturii în desene (concursuri de desene),
eseuri, altoirea sentimentului de negare a 7 tot ceea ce provoacă ”poluarea mediului”.
Pe parcursul Săptămînii Mobilităţii Europene se vor desfăşura conferinţe, mese rotunde, iar
în şcoli şi gimnazii se vor petrece ore ecologice, urmînd a se discuta această temă la orele de
diriginţie, precum şi organizarea concursurilor pentru cel mai bun eseu la tema ”Mediul şi
transportul”. Ar fi binevenit ca unele clase să fie specializate la compartimentul ”Protecţia
mediului” astfel încît un număr din ce în ce mai mare de absolvenţi să se îndrepte către
facultăţile cu profil ecologic. Realizarea măsurilor expuse ar contribui la stoparea proceselor de
poluare continuă şi la ameliorarea calităţii aerului atmosferic.
Elaborarea şi implimentarea unui program cu genericul „Transportul, mediu şi sănătatea”
va contribui la o mai bună conlucrare între instituţiile abilitate ale statului pentru soluţionarea
14
problemelor din domeniul transportului, protecţiei mediului şi sănătăţii şi participarea publicului
în procesul de luare a deciziilor, la armonizarea legislaţiei naţionale cu cea a Uniunii Europene.
Prin creşterea nivelului educaţional al populaţiei, a gradului de amenajare, prin construcţia
raţională a străzilor cu creşterea numărului de benzi pentru circulaţia transportului public şi a
bicicliştilor, amenajarea trotuarelor pietonale, acordarea unor facilităţi economice – cost redus al
călătoriei în transportul public, va fi încurajată folosirea mijloacelor de transport ecologic
(biciclete, transportul public electric) şi mersul pe jos în loc de folosirea automobilelor.
În perioada actuală reducerea sau eliminarea impactului produs asupra mediului
înconjurător constituie problema majoră a umanității. Măsurile de protecție a mediului, necesare
ca urmare a desfășurării diverselor activități cu incidență asupra acestuia, se situează în
centrul preocuparilor întregii lumi.
Infrastructura transporturilor rutiere reprezintă, prin amploarea și diversitatea impactelor,
unul din principalii poluanți. Din acest considerent, problematica protecției mediului ambient
este necesar să fie inclusă în toate etapele constructive, respectiv în proiectarea, execuția,
întreținerea și exploatarea infrastructurii rutiere.

15