Sunteți pe pagina 1din 15

SPECIALIZAREA INGINERIA SISTEMELOR

BIOTEHNICE SI ECOLOGICE

BIOTEHNOLOGII

~BIOTEHNOLOGII DE DEPOLUARE A SOLULUI


CONTAMINAT CU PRODUSE PETROLIERE~

Prof : Gabriela Isopencu

Student: Ivanescu Gabriela


Grupa: 742

CUPRINS

1. Definitia procesului biotehnologic


2. Tipul de microorgansime implicate in procesul de
depoluare microbiologica
3. Scheme
4. Descrierea proceselor biotehnologice propriu-zise
5. Concluzii
6. Bibliografie

1.Definitia procesului biotehnologic

Intr-o maniera rapida, putem defini biotehnologiile ca fiind un ansamblu de tehnici si cunostinte
legate de utilizarea viului n procesele de productie, ca rezultat al progreselor recente ale
biologiei moleculare.
Totodata, ele pot contribui la crearea de noi surse de microorganisme, utilizate n procesele de
depoluare a mediului si de rezolvare a numeroase probleme ecologice.
Biotehnologiile mediului, n ansamblul lor, constinuie un nou mod de a evalua si de a rezolva
problemele date.
Tratarea poluarii ca rezultat al unui mod inadecvat de utilizare a resurselor va presupune gasirea
unor solutii optime pentru reciclarea si reutilizarea deseurilor, determinnd, astfel, att reducerea
gradului de poluare, ct si cresterea profiturilor. Biotehnologiile mediului ofera beneficiile
utilizarii unor combinatii de microorganisme selectate pentru capacitatile lor sinergetice de a
mbunatati calitatea apei, a solului si a aerului. Utilizarea acestor tehnici la nivel de sistem
ecologic consta n optimizarea unor metode de implantare si utilizare unor structuri vii
specializate, de la microbi pna la plante si pesti, pentru mbunatatirea calitatii apei, solului si
aerului.
Biotehnologiile mediului ofera instrumente puternice si eficiente din punct de vedere al
costurilor, apte de a rezolva probleme de remediere si protectie a mediului, ce marcheaza
nceputul secolului XXI, nsa acestea devin eficiente numai daca n utilizarea lor se tine cont de
caracteristicile biologice ale biosistemului n care sunt aplicate.

2.Tipul de microorgansime implicate in procesul de depoluare


microbiologica

n prezent si n Romnia, gospodarirea si asigurarea unor conditii de calitate bune a


solurilor, a devenit o problema majora in contextul alinierii tarii noastre la standardele si
cerintele impuse pe plan mondial. De asemenea, poluarea solului cu produse petroliere, face
parte din cele mai evidente probleme de mediu cu care se cotfrunta Romnia n ultimii ani, avnd
n vedere ritmul tot mai accelerat si intensiv de folosire a acestor substante pentru satisfacerea
nevoilor de echitate si de energie. Metodele conventionale de depoluare a solurilor contaminate
cu produse petroliere se aplica cu succes la scara internatiotala, insa, majoritatea prezinta
urmatoarele inconveniente: generarea unor efluenti lichizi sau gazosi ce necesita o
tratare/depozitare suplimentara, perioade mari de operare, dificultati de motinorizare si control,
costuri ridicate de capital si operare.
Dupa anii 70, a avut loc in microbiologia solului un salt de la aplicarea acestei stiinte in
agricultura, la folosirea microorganismelor in decontaminarea mediului poluat, iar dupa anii 80,
bioremedierea solurilor devine din ce in ce mai importanta. Pornind de la activitatile degradative
ale microorganismelor au fost elaborate tehnologii de depoluare, care sunt cuprinse generic in

termenul de bioremediere. Biodegradarea hidrocarburilor petroliere existente in diferite medii, in


particular in sol, se bazeaza pe de o parte pe utilizarea microorganismelor indigene, deja
existente in natura si adaptate la poluantul respectiv, iar pe de alta parte pe introducerea de
microorganisme alohnote. Tocmai de aceea, in procesul de depoluare apare de multe ori
necesitatea selectarii din multinudinea de microorganisme existente in natura pe acelea care
corespund scopului urmarit. In acest sens, bacteriile de interes sunt selectate din mediile poluate
si apoi sunt supuse unui screening de laborator, care permite alegerea acelor tulpini sau asociatii
care manifesta performantele cele mai bune in degradarea hidrocarburilor reziduale.
Microorganismele capabile sa utilizeze hidrocarburi petroliere ca sursa unica de carbon si
energie au fost denumine de Aheart, in 1973, microorganism hidrocarbon-oxidante sau
hidrocarbonoclastice. Preparatele microbiene, deja larg comercializate in lume, pentru
bioremedierea mediilor poluate au la baza consortii microbiene in care predomina reprezentanti,
in special, ai genului Bacillus, Pseudomonas si Xatthomonas.
Procedeul experimental pentru studiul procesului de biodegradare a urmat urmatoarele
etape: Izolarea, purificarea si selectarea unor microorganisme cu capacitati biodegradative,
prezente in probele de sol putertic contaminate, prin cultivarea pe medii cu motorina ca unica
sursa de carbon si energie si adaptarea microorganismelor selectate in conditii de laborator.
Prima etapa a constat in pregatirea suspensiei dilutie de sol poluat cu produs petrolier in
vederea izolarii microorganismelor hidrocarbon-oxidante.
A doua etapa a presupus insamntarea dilutiilor realizate pe medii de cultura solide
pentru obtinerea de colonii izolate, in care unica sursa de carbon si energie a fost reprezentata de
un continun de motorina de 0,5%.
Screening-ul calitativ efectuat pe o proba de sol contaminat cu hidrocarburi petroliere, a dus la
izolarea in cultura pura a unor microorganisme care s-au dezvoltat in prezenta motorinei ca unica
sursa de carbon si energie. Tulpinile izolate apartin genului Pseudomonas sp., Bacillus sp.,
Xatthomonas sp., Acinetobacter sp., Saccharomyces sp. Bacteriile din genul Pseudomonas sunt
Gram negative, au forma de bastonas, sunt flagelate, aerobe si pigmenteaza mediul de cultura in
galben fluorescent. Aceste bacterii sunt locuitori comuni ai solului si apei. Bacteriile din genul
Bacillus sunt Gram pozinive, sporulate, au forma de bastonas si sunt aerobe sau facultativ
anaerobe. Bacteriile din genul Xatthomonas sp. sunt mobile, Gram-negative, au forma de
bastonas, sunt aerobe si produc pigmenti galbeti. Acinetobacter este un get din care fac parte
bacterii Gramnegative, imobile, sub forma de bastonas, strict aerobe si sunt organisme
importante in sol unde contribuie si la mineralizarea compusilor aromatici. Aceste
microorganisme cu suprafete hidrofobe au capacitatea de a adera la suprafete hidrofile (asa cum
sunt picaturile de titei) si de a sintetiza o gama larga de enzime, care asigura degradarea
hidrocarburilor reziduale si potentialul de indepartare sau de conversie a titeiului din mediu.
Coloniile de Saccharomyces sp.sunt plate, netede si au textura cremoasa.
Pentru determinarea randamentului de biodegradare a stratului superficial de motorina a fost
utilizata tulpina care a dovedit cea mai buna adaptabilitate la diferite continuturi de motorina,
tulpina apartinnd genului Pseudomonas sp. Aceste microorganisme sunt utilizate in controlul
poluarii.

Figura 1 Colonii de Bacillus sp. Izolate


din proba de sol contaminata cu
produse petroliere

Figura 3 Colonii de Pseudomonas


sp. izolate

Figura 2 Aspect microscopic al tulpinii de


Bacillus sp.

Figura 4 Aspect microscopic al


tulpinii de Pseudomonas

Tulpinile bacteriene au fost izolate si selectionate din microflora autohtona a unui sol poluat cu
hidrocarburi petroliere si apartin genului Pseudomonas sp., Bacillus sp., Xatthomonas sp.,
Acinetobacter sp., Saccharomyces sp. Tulpinile izolate au fost testate in laborator pentru
evidentierea capacitatii de biodegradare a hidrocarburilor petroliere prin insamntarea acestora
pe medii minerale, cu formula sintetica, la care s-a adaugat motorina, drept unica sursa de carbon
si energie. Pentru stabilirea capacitatii biodegradative a microorganismelor selectate s-au efectuat
experimente in care s-a variat cantinatea de motorina introdusa in mediul de cultura, ca unica
sursa de carbon. Rezultatele obtinute dupa cultivarea submersa a microorganismelor din genul
Bacillus au demonstrat ca cel mai mare consum de motorina s-a constatat pe mediul de cultura la
care s-a aditionat 10 % motorina, la 120 de ore de cultivare prin agitare, iar in cazul
microorganismelor din genul Pseudomonas, pe mediul la care s-a aditiotat 12,5 % motorina, la
96 de ore de cultivare. In cazul microorganismelor din genul Xatthomonas cel mai mare consum
s-a inregistrat in probele la care s-a adaugat 7,5% motorina, la 120 de ore de cultivare, iar la cele
din genul Acinotobacter la 5%, la 120 de ore. Privind in ansamblu rezultatele studiului, s-a
stabilit ca tulpina de Pseudomonas s-a dovedit cea mai buna adaptabilitate in conditiile date,

urmnd a fi folosita si in alte studii experimentale. Randamentul experimental al procesului de


biodegradare al stratului superficial de motorina, obtinut in conditiile optime stabilite reprezinta
randamentul de decontaminare maxim (96 %), la un timp reprezentativ de 266 de ore.
Estimarea efectelor cantinative si calitative ale surselor de poluare
Problema depoluarii solurilor si acviferelor contaminate cu produse petroliere lichide este
una dintre cele mai complexe activitati din domeniul protectiei mediului, att sub aspect
teoretic, ecotomic ct si organizatoric.
Numarul mare de factori care influenteaza procesele si modul necorespunzator in care se
abordeaza acestia, conduc la situatii in care nu se obtin rezultatele scontate in urma
depoluarilor.
Abordarea sistematica si organizata a procedurii de stabilire a tehnologiei de depoluare
optime este o conditie necesara pentru obtinerea unor rezultate favorabile.
Firmele mari, cu activitati in domeniul extractiei, transportului si prelucrarii titeiului si
produselor petroliere sunt firme care se confrunta cu numeroase situatii accidentale cu
efecte poluatoare asupra mediului inconjurator. In aceste conditii este justificata
infiintarea in cadrul acestor societati comerciale a unor subunitati specializate si dotate
corespunzator pentru realizarea depoluarilor, inclusiv a solului, subsolului sau a pnzei de
apa freatica.
Schema logica prezentata in figura este un exemplu util in abordarea organizarii unei
activitati de depoluare.
O parte dintre etapele cuprinse in schema trebuie sa fie realizate de catre poluator, o alta
de catre depoluator, iar autoritatile administratiei locale si ale sistemului integrat de
protectie a mediului trebuie sa-si asume responsabilitatile ce tin de urmarirea realizarii si
receptia finala a lucrarii de depoluare.
Modelul propus poate fi mbunatatit prin adaptari la conditiile concrete specifice fiecarui
caz in parte.
Poluarea solurilor si acviferelor cu produse petroliere reprezinta o categorie de incidente
frecvent intltine, cu consecinte ecologice si economice semnificative.
In majoritatea cazurilor de poluare a solurilor cu produse petroliere efectele negative se
extind in scurt timp de la producere att asupra subsolului, pna la pnza freatica, prin
infiltrare, ct si asupra atmosferei prin evaporarea compusilor din poluant care au
volatilitate ridicata.
Alegerea corecta a unei tehnologii de depoluare eficienta a unui sol sau a unui acvifer
contaminat cu produse petroliere lichide reprezinta o decizie foarte importanta si dificila
datorita tumarului foarte mare de variabile si interactiuni de care depind rezultatele finale.
Compozitia si structura solului si subsolului in corelatie cu caracteristicile fizico-chimice
ale poluantului formeaza sisteme specifice care impun atumite abordari in alegerea
tehnologiilor de depoluare.

Situatii frecvente de suprafete de sol poluate cu produse petroliere


- Fisurarea conductelor de tratsport produse petroliere lichide, plasate aerian sau ingropate,
datorata fenomenelor de coroziune, eroziune sau tentativelor de furt. In cazul unei conducte
plasate aeriat observarea incidentului se poate realiza la scurt timp de la producerea avariei si se
poate interveni rapid pentru oprirea pomparii si decontaminarii solului. Daca incidentul se
produce la o conducta ingropata observarea se poate produce trziu, cnd produsul petrolier
ajunge la suprafata solului sau in fntnile din zona prin intermediul panzei freatice,
decontaminare fiind mult mai dificila in astfel de cazuri.
- La conductele de transport titei sau produse petroliere zone deosebit de critice sunt cele ale
subtraversarilor si supratraversarilor cursurilor de ape unde la pericolul contaminarii solului se
adauga si pericolul contaminarii apelor traversate.
- Accidente ale mijloacelor de transport ale produselor petroliere (cisterne auto, cisterne de cale
ferata, mijloace navale fluviale sau maritime etc.) urmate de raspndirea produselor transportate
pe suprafete intinse de sol sau apa.
- Incidente tehnice la instalatiile de extractie titei, pompare si transport, prelucrare titei si
fractiuni petroliere, urmate de deversari de produse pe suprafata solului. In aceasta categorie pot
fi incluse si situatiile frecvett intltine de poluari vechi (istorice) in cadrul amplasamentelor in
care se prelucreaza titeiul inca din perioada interbelica.
- Fisurarea fundurilor mijloacelor de depozitare a titeiului, produselor petroliere, inclusiv a
reziduurilor grele (rezervoare supraterane, semiingropate sau ingropate, bataluri, gropi
neametajate etc.).
- In aceasta categorie pot fi incluse si unele cazuri de poluari semtificative ale solului si
subsolului de sub cladiri si de sub platforme betonate.
FLUXUL TEHNOLOGIC SPECIFIC SCHELELOR DE EXTRACTIE
Fluxul tehnologic general specific activitatii de extractie si separare titei-gaze cuprinde
urmatoarele etape importante:
amestecul de hidrocarburi sub forma lichida si gazoasa insotit de apa de zacamant si impuritati
mecanice este extras prin intremediul sondelor
fluidele extrase (titei,apa de zacamant care poate fi emulsionata sau libera, gaze) sunt
transportate prin conducte catre parcurile de separare-colectare
separarea fazei lichide (titei-impuritati-apa de zacamant) de faza gazoasa se realizeaza in
separatoarele parcurilor din schele
titeiul in amestec cu apa de zacamint dupa separarea gazelor este stocat provizoriu in
rezervoarele parcului in vederea evacuarii acestuia catre statiile de tratare si depozitare
gazele bogate sunt dirijate catre instalatia de degazolinare
gazele sarace sunt dirijate catre consumul intert al schelei sau statiile de distributie gaz metan
in cadrul rezervoarelor de tratare titeiul este tratat termo-chimic
apa de zacamtat este colectata si reinjectata prin sondele de injectie.

Unilajele care pot reprezenta, in functiune, si sursele specifice de poluare pentru factorul de
mediu sol/subsol si acvifer sunt:
- sonde-tevi de extractie, turle, careu sonde
- parcuri separatoare-claviaturi sonde, separatoare, rezervoare, pompe
- statii de compresoare-instalatii de racire, turn racire, pompe
- baterii cazate-statii de dedurizare, rezervoare
- depozite de rezervoare-bazine decantaore, rezervoare petrol
- instalatii colectare ape uzate-retea de catalizare, bazine decantoare, habe
- statii de epurare-separatoare de ulei
- conducte de tratsport-conducte de amestec,de injectie
- batalurile de slam-celule de slam,diguri de retentie,satturi de garda,conducte de sifonare
Importatta hidrocarburilor poluante
Hidrocarburile sunt un grup de compusi ce contin H si C. Reprezinta cel mai important grup de
substante chimice datorita abundentei lor, importanei industriale, folosirii lor ca sursa primara de
energie, dar si datorita toxicitatii.

Hidrocarburile petroliere sunt substante chimice taturale folosine de catre om pentru o multime
de activinati, incluzand carburanti pentru vehicule si incalzirea locuintelor.
4. Procesele de biodegradare a hidrocarburilor sub actiunea microorganismelor
Interesul pentru bioremedierea solurilor si apelor poluate a crescut in ultimii douazeci de ani, in
primul rand datorita faptului ca s-a descoperit ca microorganismele sunt capabile sa descompuna
compusii xenobiotici care pana acum s-au considerat a fi rezistenti in fata proceselor biologice ce
au loc in sol.
Degradarea compusilor organici contaminanti poate fi realizata si in cadrul proceselor chimice si
fizice, dar, bioremedierea este considerata o metoda mai sigura si mai punin costisitoare pentru
indepartarea contaminantilor periculosi si producerea de substante secundare netoxice.
Microorganismele au un prim rol catalitic in bioremediere, cunostintele legate de transformarile
din cadrul comunitatilor microbiene sunt in continua dezvoltare in procesul de elaborare a
tehnologiilor avansate de bioremediere Poluantii din mediu sunt un rezultat al contaminarii
directe produse de centrele industriale in crestere, aplicarea pesticidelor, erbicidelor si
insecticidelor, si al contaminarii indirecte rezultate din transportul atmosferic pe distante mari ce
contribuie la distribuirea contaminantilor persistenti ca bifenolii policlorinati in jurul pamantului.
Caracteristicile poluantilor, conditiile de mediu, tipul vegetatiei si solului, precum si apropierea
de sursa, creaza un complex de conditii ce influenteaza circuitul poluantilor.
Solurile reprezinta rezervoare cheie pentru poluantii din mediu, depozitarea si persistenta
poluantilor in sol fiind dependente de o serie de factori: de schimburile atmosferice, de formarea
reziduurilor de granita, de ingroparea poluantilor si de biodegradarea lor.
Biodegradarea implica desfacerea compusilor organici
prin intermediul biotransformarii in metaboliti mai punin complecsi,
prin mineralizarea in minerale anorganice, H2O, CO2 (aerob) sau CH4 (anaerob).
Atat bacteriile cat si fungii au fost intens studiati pentru capacitatea de a degrada o gama larga de
poluanti ai mediului, inclusiv hidrocarburi aromatice policiclice, hidrocarburi halogenate si
compusi nitroaromatici.
Enzimele/lanturile biochimice necesare pentru studiile initiale ale transformarii sunt adesea
specifice pentru anumiti contaminatti ai mediului, transformandu-i in metaboliti care pot fi
asimilati in mai multe lanturi principale desfasurate de bacterii.
Gradul si rata biodegradarii depind de mai multi factori cum ar fi pH-ul, temperatura,
oxigenul, populatiile microbiene, gradul de aclimatizare, accesibilitatea la nutrienti, structura
chimica a compusilor, proprietatile de transport celular si degradarea chimica pe medii de
cultura.
Unele substante chimice noi, nedegradabile, care arareori apar in natura, pot fi transformate
incomplet, deoarece lipsesc caile microorganismelor pentru degradarea lor completa.
Intrucat microorganismele nu au lanturi metabolice pentru mineralizarea anuminor chimicale
sintetice noi, au totusi capacitatea de a dezvolta in timp astfel de sisteme catabolice.
In procesele de bioremediere, se intalneste des ca obiectiv folosirea tehnologiilor microbiene
pentru a accelera rata de descompunere a poluantilor.
Biotehnologiile joaca un important rol in desfasurarea proceselor de tratare a solurilor
contaminate. Ca in cazul oricarui proces microbian, optimizarea condiniilor de mediu in
cadrul bioremedierii reprezinta un obiectiv important intrucat activitatile microbiologica,
fiziologica si biochimica sunt dirijate catre biodegradarea contaminatilor tinta.

Factorii de mediu care influenteaza cresterea si bioactivinatea microbiana, include


continutul de umiditate, temperatura, pH-ul, tipul de sol, concentratia contaminantilor si oxigenul
in procesele aerobe sau potentialul redox in degradarile anaerobe. Modificarile acestor parametri
dincolo de valorile optime pot modifica rata de crestere microbiana precum si substraturile vizate
si pot determina incetarea prematura si nereusita procesului de bioremediere. Potentialul de
biodegradare poate fi de asemenea limitat de catre toxicitatea poluantilor. Unele specii pot sa-si
elaboreze sisteme de aparare celulara, ceea ce le permite sa tolereze concentratiile mari de
contaminanti toxici. Deoarece majoritatea proceselor de bioremediere se bazeaza pe activinatea
comunitatilor microbiene complexe, se impune aflarea cat mai multor aspecte despre rolul
interactiv si interdependent jucat de speciile individuale la nivelul acestor comunitati.
Bioremedierea cu ajutorul comunitatilor microbiene
Printre tehnologiile de remediere a solului disponibile pentru decontaminarea si detoxifierea
solurilor contaminate de hidrocarburi, bioremedierea este una dintre cele mai sigure din punct de
vedere al impactului de mediu si al costurilor de aplicare.
Microorganismele si-au dezvoltat o varietate de cai biochimice pentru a degrada sau detoxifia
hidrocarburile. Hidrolazele si oxigenazele sunt clasele cele mai importante dintre enzime, care
sunt raspunzatoare pentru catalizarea reactiilor de biotransformare. Hidrolazele (hidrolaze,
esteraze, amidaze) nu necesita factori si sunt stabile la o variatie mare de pH si temperatura.
Deoarece comuninatile microbiene joaca un rol important in ciclurile biogeochimice, este
esentiala analiza structurii comunitatilor microbiene si modificarile ce apar pe parcursul
procesului de bioremediere.
Este necesara cercetarea pentru caracterizarea rolului jucat de organismele ce metabolizeaza
hidrocarburile in degradarea substraturilor petroliere prezente in solurile contaminate cu
hidrocarburi.
Activitatea microorganismelor din sol este influentata de prezenta microhabitatelor, de
tipul de sol, de structura si textura acestuia, de asigurarea cu substante organice si nutrienti si de
factorii de mediu. In functie de multinudinea de factori care actioneaza, activitatea
microorganismelor este variabila, atat din punct de vedere biologic (alternanta fazelor vegetative
cu fazele de latenta), cat si din punct de vedere al activitatii metabolice si de nutritie.
Numeroase microorganisme din sol au capacitatea de a utiliza hidrocarburile gazoase,
solide si lichide din seria alifatica si aromatica drept unica sursa de carbon si energie,
descompunandu-le la compusi cu greutate moleculara mai mica, sau chiar la dioxid de carbon si
apa.
Raspandite larg in mediile naturale, si uneori semnificative numeric, microorganismele active
ataca diferiti compusi, ca: petrolul, kerosenul, uleiurile minerale, parafina, gazul de iluminat,
gazele de sonda, cauciucul natural si sintetic, uleiurile de racire, suprafetele asfaltate, conductele
subterane si cablurile electrice protejate de coroziune cu ajutorul materialelor impregnate cu
parafina, elastomeri sau diferiti derivati ai hidrocarburilor.
Ulterior, s-a demonstrat ca mai multi microfungi din sol, inclusiv Penicillium glaucum pot
ataca parafina, descompunand-o si utilizand-o ca unica sursa de carbon si energie.
Importanta fenomenului in natura a fost semnalata pe baza frecventei ridicate a
microorganismelor active in sol si a incapacitatii de acumulare a unor hidrocarburi sintetizate
de plante sau unor ceruri produse de insecte.

In ultimele trei decenii s-au identificat peste 200 de specii de microorganisme capabile sa
metabolizeze hidrocarburile, microorganisme care au fost numine hidrocarbonoclastice. In urma
analizarii microbiologice a probelor de soluri poluate cu titei unele in concentratii excesive
(>30%), au fost izolate tulpini bacteriene cu o inalta rata de supravietuire in aceste conditii
severe de poluare. Tulpinile bacteriene au fost multiplicate, izolate si purificate prin cultivarea
dilutiilor zecimale succesive de sol pe medii nutrinive solidificate.
Bacterii si fungi consumatoare de hidrocarburi izolate in sol

Pentru degradarea completa a hidrocarburilor usoare, sunt necesare mai multe specii de bacterii.
Populatiile indigene de bacterii prezente in sol contin amestecul necesar de bacterii pentru a face
posibila degradarea. In cazul hidrocarburilor mai grele, se adauga preparate comerciale pentru
suplimentarea populatiei de bacterii native.
Principiile proceselor de bioremediere a solurilor contaminate cu hidrocarburi
Tehnicile de bioremediere includ un numar de sisteme ori procese care utilizeaza
microorganismele pentru tratarea solurilor si apelor freatice pentru degradarea ori
descompunerea reziduurilor periculoase, inclusiv hidrocarburile petroliere. Populatiile
microbiene din siturile contaminate au fost capabile sa degradeze hidrocarburi, solventi
clorurati, fenoli, PCB (bifenil policlorurati) si diferite pesticide. Si totusi, bacteriile nu pot
degrada toti contaminantii, sau ii pot degrada prea lent. Si unii contaminanti degradabili pot sa
nu fie accesibili pentru microorganism deoarece, spre exemplu, ei sunt prea strans legati de
particulele solului arata ca bioremedierea a fost folosita cu succes pentru controlul contaminarii
cu hidrocarburi.
Limitele bioremedierii in situ:
-procesul poate fi mai lent decat la tehnicile ex situ,
-poate fi greu condus
-poate ca sa nu ofere rezultate bune in solurile argiloase, ori in straturile mai profunde ale solului,
acolo unde oxigenul nu poate fi distribuit prin tratamente de suprafata. Sunt frecvent inregistrate
dificultati cu controlul fluxului in zona nesaturata. In plus, in cazul tuturor tehnicilor de
remediere in situ, subprodusele intermediare pot fi mai mobile si periculoase decat componentele
originale .

Concluzie

Microorganismele au un prim rol catalitic in bioremediere, cunostintele legate de transformarile


din cadrul comunitatilor microbiene sunt in continua dezvoltare in procesul de elaborare a
tehnologiilor avansate de bioremediere Poluantii din mediu sunt un rezultat al contaminarii
directe produse de centrele industriale in crestere, aplicarea pesticidelor, erbicidelor si
insecticidelor, si al contaminarii indirecte rezultate din transportul atmosferic pe distante mari ce
contribuie la distribuirea contaminantilor persistenti ca bifenolii policlorinati in jurul pamantului.
Solurile reprezinta rezervoare cheie pentru poluantii din mediu, depozitarea si persistent
poluantilor in sol fiind dependente de o serie de factori: de schimburile atmosferice, de formarea
reziduurilor de granita, de ingroparea poluantilor si de biodegradarea lor.

Bibliografie

http://eeg.ro/index.php/decontaminare/tratarea-in-situ/
www.google.ro
https://www.google.ro Poluarea solului acviferului cu titei si produse
petroliere
Wikipedia
Studiu privind biodegradabilitatea produselor petroliere folosind unele
tulpini microbiene