Monitorizarea calitatii solului

Odata cu dezvoltarea societatii umane si a cresterii populatiei s-

a intensificat si gradul de utilizare a resurselor naturale
regenerabile si neregenerabile. Exploatarea si valorificarea
acestora au dus la aparitia de reziduuri si emisii poluante care sunt
responsabile de degradarea calitatii mediului.
Astfel, depoluarea a devenit un obiectiv important in ajutorul
caruia, pe langa elaborarea, realizarea si implementarea
metodelor de prevenire si reducere a poluarii, a aparut un sistem
de monitorizare in timp si spatiu a indicilor de calitate pentru diferite
componente ale mediului: aer, apa, sol.
Solul este mediul poros natural format in urma unor procese
biogeochimice intermediate de schimburile de materie si energie
din biosfera. Acesta se dezvolta in permanenta la suprafata
uscatului sub influenta agentilor atmosferici si hidrologici,
prezentand o succesiune de straturi numite orizonturi, formate din
minerale si roci primare care sunt supuse in permanenta unor
procese de dezagregare si alterare, procese ce ofera solului
conditii minime de apa, aer si substante nutritive convenabile fixarii
plantelor si aparitiei microorganismelor care ajuta la
descompunerea resturilor organice.
In componenta solului intra compusi gazosi, lichizi si solizi,
elemente care se intrepatrund si intre care apar diferite relatii.
Aceste componente sunt: mineralele, materia organica, apa si
aerul.
 Datorita structurii si proprietatilor sale, solul contribuie la reglarea
compoziţiei atmosferei şi a hidrosferei prin participarea la circuitul
elementelor chimice şi respectiv al apei în natură. Totodata,
procesele chimice aparute in urma schimburilor cu hidrosfera si
atmosfera duc la modificarea cantitatii si a naturii elementelor din
sol, acesta fiind un sistem deschis.

Poluarea solului. Tipuri de poluare

Prin poluarea solului se intelege “orice actiune care produce

dereglarea functionarii normale a solului ca suport si mediu de viata
pentru plantele si microorganismele terestre in cadrul diferitelor
ecosisteme naturale sau antropice, dereglare manifestata prin
degradarea fizica, chimica sau biologica a solului sau aparitia in sol
a unor caracteristici care reflecta deprecierea fertilitatii sale,
respectiv reducerea capacitatii bioproductive din punct de vedere
calitativ si / sau cantitativ.”
 Poluarea directa a solului a aparut in urma perturbarii reactiilor
solului implicate in ciclurile elementare globale de catre activitatile
umane prin:
 Depozitarea necontrolata pe si in sol de deseuri solide sau
lichide de diverse tipuri (municipale, industriale, de mina,
namoluri, materiale toxice, dejectii al animalelor si cadavrele
acestora);
 Utilizarea in conditii necorespunzatoare sau in concentratii
mai mari a unor produsi chimici (ingrasaminte, ierbicide,
pesticide) in agricultura.
Poluarea indirecta a solului apare ca urmare a depunerii
agentilor poluanti obtinuti din emisii atat prin transportul acestora
de catre curentii de aer cat si prin precipitatii. Apa meteorica primita
anual de sol poate modifica sau altera calitatea solului prin
strabaterea acestuia sau poate ajunge in panza freatica modificand
calitatea abei subterane sau poate fi drenata in rauri si lacuri,
alterand calitatea apei de suprafata.
 O alta sursa de poluare indirecta o constituie infiltrarea in sol
a unor produse petroliere de la exploatarile petroliere si
transport.

Dupa natura agentilor de poluare, exista mai multe tipuri de

poluare a solului.
Poluarea chimica preponderent organica
♦ Este cauzata de deseurile menajere si zootehnice, precum si
de unele deseuri industriale provenite de la companii
alimentare.
 ♦ Datorita degradarii acestor deseuri cu ajutorul
microorganismelor din sol, aceasta forma de poluare persista
in sol o perioada de timp limitata.
♦ Indicatorii specifici sunt atat produsi intermediari ai procesului
de biodegradare (amoniac, hidrogen sulfurat, nitriti), cat si
produsi finali mineralizati (nitrati, sulfati, fosfati).
♦ Cel mai utilizat indicator pentru poluarea organica este azotul
organic teluric; valoarea sa raportata la azotul organic total din
sol constituie un indicator cunoscut sub denumirea de cifra
sanitara sau indicele lui Hlebnicov:
IH = N organic teluric / N organic total
♦ Indicele Hlebnicov este intotdeauna subunitar, deoarece
numai o parte din azotul total este organic.
♦ Gradul de poluare a solului este prezentata in urmatorul tabel:
IH < 0,70-0,75 0,75-0,85 0,85-0,95 >0.95
Grad de Sol poluat Sol mediu Sol cu Sol nepoluat
poluare poluat poluare (‘curat’)
redusa

♦ O categorie de poluanti organici periculosi, pe termen lung, o

reprezinta produsele petroliere care pot polua suprafata
solului dar pot patrunde si in adancimea lui, poluand apele
subterane.

Poluarea chimica preponderent anorganica

 ♦ Este cauzata atat de deseurile care contin concentratii mari
de metale grele si produsi organici sintetici din zona
industriala, cat si de deseuri de roci din exploatarile miniere.
♦ In prezent, si traficul auto contribuie intr-o mare masura la
poluarea solului.
♦ Cele mai periculoase metale grele sunt considerate a fi:
cadmiul, plumbul, cromul, cuprul, nichelul si zincul.
♦ Poluarea cu metale grele duce la modificarea proprietatilor
fizico – chimice ale solului, avand ca efect inhibarea
dezvoltarii plantelor si afectarea sanatatii oamenilor prin
patrunderea metalelor toxice in apele subterane sau de
suprafata.

Poluarea biologica
♦ Este cauzata de diverse deseuri organice ce contin flora
microbiana diferita de cea telurica care participa activ la
procesele biologice si biochimice din sol.
♦ Agentii patogeni pot fi de mai multe tipuri:
 Agenti patogeni de provenienta intestinala umana: bacilul tific,
bacilii dizenterici, vibrionul holeric, virusurile poliomielitice,
virusul hepatitei; enterobacteriile rezista pe sol in medie 10-
30 zile, iar enterovirusurile 4-6 saptamani. Acesti germeni
ajung de pe sol in apa si alimente, transmiterea bolii prin
contact direct cu solul este foarte rar intalnita.
 Agenti patogeni de provenienta intestinala animala: bacilul
tetanic, bacilul antracis, germenii gangrenei gazoase,
rickettsia burnetti, leptospire, brucele, pasteurele, clostridii.
Rezistenta acestora in sol este mare (luni, ani) si se transmit
în timpul muncilor agricole, jocurilor copiilor, război.
 Anumite ciuperci si actinomicete care produc micoze:
tricomicoza, histoplasmoza, aspergiloza. Transmiterea se
 face prin inhalarea de spori sau patrunderea prin pielea
lezata.
 Parazitozele care cuprind paraziti intestinali ce au nevoie de
o gazda intermediara, grupa din care fac parte teniile si
paraziti intestinali ce se dezvolta direct pe sol: ascaridul
(Ascaris lumbricoides) care produce ascaridioza, mai ales la
copii si tricocefalul (Tricocefalus trichiura) care produce
tricocefaloza la adulti in lipsa unei igiene elementare.

Poluarea radioactiva
♦ Este cauzata de actiunea cumulata a mai multor agenti fizici
naturali (praf radioactiv, radiatia solara, sunetul, radiatia
ionizanta) si artificiali (substante radioactive produse pe cale
indirecta in sol, deseuri radioactive lichide sau solide
depozitate incorect).
♦ Elementele periculoase cu izotopi radioactivi care se gasesc
in natura sunt: Strontiu - 90, Cesiu - 137, Uraniu - 238, Toriu
- 232.
♦ Efectele radiatiei radioactive asupra corpului uman pot fi
distructive: efecte somatice imediate sau tardive, efecte
genetice.
♦ Masurarea radioactivitatii se face cu aparate realizate special
in acest scop: contaminometru, analizoare audio si
multicanal, detectoare cu scintilatii, contorul Geiger – Muller;
acestea masoara nivelul de radiatii emise de un element
radioactiv instabil (radiatii alfa, beta sau gamma).
Poluarea mecano-fizica
♦ Apare in urma lucrarilor de excavare efectuate in exploatarile
miniere, cariere, pentru drumuri de acces, organizari de
 santier, decopertari dar si a eroziunii solului cauzata de
actiunea apei si a vantului.

Poluarea agricola
♦ Este cauzata de utilizarea in mod abuziv a unor produse
chimice pentru cresterea productiei agricole.
♦ Produsele fertilizante sunt de natura organica, naturale,
reprezentate prin: compost, deseuri de la animale sau pasari,
turba, plante (trifoi, lucerna) sau anorganica, obtinute prin
sinteza chimica din substante care contin elemente primare
(azot, fosfor, potasiu) si elemente secundare (calciu,
magneziu, sulf).
♦ Biocidele, din care fac parte: ierbicidele, insecticidele,
algicidele, fungicidele, bactericidele, acaricidele, zoocidele,
pesticidele (includ toate categoriile enumerate, exceptand
ierbicidele).
♦ In functie de compozitia chimica, pesticidele se clasifica
astfel:

Tipul de pesticid Compozitie chimica Exemple

Organoclorurate Derivati halogenati ai DDT, lindan,
hidrocarburilor alifatice toxafen, aldrin
si aromatice
Organofosforice Esteri complecsi ai Metil si etil-
acizilor fosforului paration, malation,
mevinfos
Carbamice Derivati ai acizilor Aldicarb
carbamic, tiocarbamic si
ditiocarbamic
Cu azot Derivati de uree, fenol, Metribuzin
guanidina
 ♦ Ajunse pe plante sau sol, pesticidele sufera reactii chimice si
biochimice de transformare la suprafata sau in interiorul
tesuturilor, unele descompunandu-se in plante. Fara enzimele
vegetale, metabolizarea chimica este lenta iar pesticidele
persista mult timp pe plante sau in sol.

Calitatea solului. Monitorizare

Solul este considerat un important rezervor de elemente

nutritive, un mediu de existenta si dezvoltare de activitati umane,
habitatul de dezvoltare a unor organisme, un mediu de protectie
genetica a unor specii si, implicit, a biodiversitatii, un filtru natural
de protectie si de detoxifiere, un mediu de producere de biomasa,
un loc de depozitare a apei, nutrientilor si caldurii, dar si un
transformator de materiale si energie provenite din alte surse
naturale (atmosfera, radiatii solare, ape de suprafata si subterane).
Calitatea solului este determinata de o serie de caracteristici
dezvoltate in conditii de presiuni si interactiuni fizico-chimice,
mecanice si biologice si este evaluata prin indicatori de calitate
care exprima continutul unor compusi organici, anorganici sau
toxici.
Procesul de evaluare a calitatii solului cuprinde urmatoarele
etape:
 selectarea functiilor specifice fiecarui tip de sol in parte,
amplasamentului geografic si regimului climatic;
 stabilirea proceselor si interactiunilor asociate acestor functii;
  stabilirea proprietatilor si indicatorilor de calitate cu
sensibilitate mare in sesizarea schimbarilor in functiile si
procesele din sol.
Evidentierea diferitelor procese sau modificari în starea solului
se realizeaza printr-un procedeu unitar bine definit, numit „sistem
de monitoring” prin care starea actuala a solului este evaluata,
caracterizata prin observatii, masuratori, determinari periodice ale
diferitelor sale însusiri.
Monitorizarea calitatii solului este esentiala pentru dezvoltarea
durabila a sistemului de utilizare a solului si pentru conservarea
acestuia si reprezinta determinarea sistematica a variabilelor
solului astfel incat să se inregistreze atat modificarile temporale,
cat si cele spatiale.

Indicatori de calitate ai solului

Degradarea solului consta in modificarea indicatorilor cantitativi

si calitativi din cauza unor procese cum ar fi: eroziunea, alunecarile
de teren, salinizarea, alcalinizarea si acidifierea solurilor,
dezechilibre de nutritie in sol, poluarea chimica si biologica,
excavari de terenuri, acoperirea solului cu diverse materiale,
distrugerea completa prin exploatari miniere.
Indicatorii de calitate ai solului trebuie sa poata fi masurabili,
cuantificabili si sa poata fi folositi la monitorizarea calitatii solului si
la prognoza efectelor sistemelor de agricultura si practicilor
gospodaresti privind productivitatea terenului agricol, calitatea
mediului inconjurator, securitatea si calitatea alimentelor si a
sanatatii umane si animale.
In functie de natura lor, indicatorii de calitate ai solului pot fi:
  fizici: granulometrie, culoare, textura, continut de apa,
densitate aparenta, gradul de tasare, porozitate,
conductivitate hidraulică;
 chimici: pH, continut de humus, azot total, fosfor mobil,
potasiu mobil, saruri solubile, metale grele, reziduuri de
pesticide;
 biologici: numar de microorganisme, indice de colonizare.
Valorile indicatorilor de calitate ai solului sunt reglementate la
nivel national de autoritatea centrala de protectie a mediului
impreuna cu cea a agriculturii si de protectie a apelor si padurilor
si sunt implementate specific in fiecare zona administrativa. Acesti
indicatori trebuie sa indeplineasca cerintele minime de siguranta
privind monitorizarea si prognozarea efectelor pe care le pot avea
asupra calitatii solului. Orice indice de evaluare si control al calitatii
solului cuprinde trei componente de baza: de productivitate, de
mediu si de sanatate.
Prin urmare, indicatorii de calitate sunt functie de:
 proprietatile solului;
 productivitatea potentiala;
 factorii de mediu;
 sanatatea umana;
 starea de eroziune;
 diversitatea biologica;
 calitatea alimentelor;
 managementul implicat.

In Romania, calitatea unui sol de referinta este exprimata prin

indicatori de calitate singulari sau de grup care evalueaza
continutul unor compusi chimici de natura organica sau
anorganica, al nutrientilor, al pesticidelor, al hidrocarburilor
aromatice, al produselor petroliere, aciditatea si alcalinitatea.
Metodele de determinare a indicatorilor de calitate ai solului sunt
standardizate la nivel european si sunt bazate pe metode
gravimetrice (materia uscata si continutul de apa), titrimetrice
(carbonati, azot total), spectrometrice (Cd, Cr, Co, Cu, Pb, Mn, Ni),
cromatografice (perclorati), electrochimice (pH, conductivitatea
electrica), GC (pesticide, fenoli, hidrocarburi aromatice volatile,
hidrocarburi halogenate, eteri), HPLC (ierbicide, hidrocarburi
aromatice policiclice). In afara acestor metode standardizate, in
laboratoare se utilizeaza si metode nestandardizate dar acceptate.

Solul, la fel ca si aerul si apa, joaca un rol extrem de important

pentru omenire si speciile vii, de aceea metodele de prevenire,
control si monitorizare sunt obligatorii pentru a putea reduce
consecintele negative si pentru a putea evita alterarea acestei
componente.
Suport de curs MM_I_CRETESCU

2. Indicatori si clase de calitate pentru factorul de mediu apa

Apa in starea ei naturala ar trebui teoretic sa fie de puritate avansata (H2O ca

substanta pura se intalneste foarte rar; cu toate acestea, in urma unor procesari
avansate, se poate obtine apa nanopura folosita in scopuri tehnologice speciale;
aceasta prezinta o conductivitate electrica de cca 0.01S/cm). In realitate, ca urmare a
interactiunii cu factorii de mediu apa-aer-sol, aceasta contine o serie de saruri
dizolvate si alte substante care pot favoriza viata acvatica.
Activitatile antropice, mai ales industriale, contribuie semnificativ la
impurificarea apelor de suprafata cu diferiti poluanti, de regula prin intermediul
apelor uzate.
In prezent, exista un numar de cca. 40 de indicatori de calitate ai apei, listati in
directivele si normativele concepute pentru fiecare categorie de apa (de suprafata,
uzata...), unde sunt prevazute si valorile limita admisibile ale acestora ca referinta in
stabilirea calitatii apei):

- conditii de calitate pentru apa de suprafata: Directiva 2008/105/EC,

Normativul din 16/02/2006, Ordinul nr. 161 din 16 februarie 2006;

- conditii de calitate pentru apa uzata in vederea evacuarii in retelele de

canalizare ale localitatilor si statiilor de epurare, respectiv in receptorii
naturali: Directiva 91/271/EEC, NTPA 002/2002 şi respectiv NTPA
001/2002 (aprobate prin H.G. 188/ 20.03.2002, modificata si completata prin
H.G. 352/11.05.2005).

1
Suport de curs MM_I_CRETESCU

Dupa natura lor, indicatorii de calitate ai apei pot fi clasificati in trei

categorii principale:
- indicatori de natura fizica si organoleptica: temperatura, conductivitate electrica,
turbiditate, gust, culoare, miros.
- indicatori de natura chimica: duritate, pH, alcalinitate, continut de nutrienti (in
special pe baza de azot si fosfor), de oxigen dizolvat, de substante organice, de solide,
etc.
- indicatori de natura bacteriologica (continut de bacterii coliforme totale, fecale) si
biologica (protozoare, alge, oua de nematode etc.).
Astfel, caracterizarea apei din punct de vedere al continutului de oxigen
dizolvat (OD) este foarte importanta pentru evaluarea calitatii apei deoarece fara
oxigen nu exista viata. De asemenea, conţinutul de azot (azot Kjeldhal, azot total, azot
amoniacal, azotiţi, azotaţi) si de fosfati (ortofosfat, fosfat total) ofera informatii
importante cu privire la calitatea apei. De exemplu, se stie ca nutrientii in cantitate
excesiva sunt implicati in aparitia fenomenului de eutrofizare a apelor de suprafata
(dezvoltarea excesiva a biomasei vegetale (alge, plante acvatice), cu deteriorarea
calitatii apelor, respectiv scaderea continutului de oxigen dizolvat din apa, aparitia
fenomenelor de putrefactie etc., cu toate efectele negative asupra vietii acvatice dar si
a activitatilor umane aferente – turism, sport, alimentari cu apa etc.).
In descrierea de mai sus, azotul total reprezinta suma intre azotul anorganic
(N-NO3-, N-NO2-, N-NH4+) si organic; analog, fosforul total reprezinta suma intre
fosforul anorganic (de regula PO43-, celelalte specii ionice fiind in cantitate
neglijabila) si organic:

Ntotal = Nanorg + Norg (2.1)

Ptotal = Panorg + Porg (2.2)

2
Note curs_MM_GSoreanu

Pentru evaluarea calitatii apei din punct de vedere al continutului total de substante
organice se utilizeaza caracterul reducator al acestora care in prezenta unui oxidant (in
cantitate si concentratie cunoscuta, de exemplu K2Cr2O7 pentru apa uzata sau KMnO4
pentru apa de suprafata), permite indirect masurarea continutului de substante
oxidabile care poate fi considerat proportional cu continutul total de substanta
organica (ec. 2.3). Acest indicator este denumit consumul chimic de oxigen (CCO).
Se mentioneaza ca CCO inglobeaza atat substantele organice (S.O.) nebiodegradabile
cat si biodegradabile (ec. 2.4), acestea din urma fiind exprimate la randul lor prin
intermediul indicatorului denumit consumul biochimic de oxigen (CBO). Prin urmare,
CBO ≤ CCO. Continutul de substante organice se poate exprima si prin intermediul
continutului de carbon organic total (COT).

Red1 + Ox1 → Red2 + Ox2 (2.3)

S.O.total = S.O.nebiod + S.O.biod (2.4)

O serie de poluanti intra in categoria indicatorilor specifici de calitate ai apelor.

Acestia se refera la poluantii persistenti care pot fi:
- de natura anorganica: ioni de metale grele (Pb(II), Fe(II), Fe(III), Cr(III), Cr(VI),
Zn(II), Ni(II), Cd(II) etc.);
- de natura organica: pesticide (organoclorurate, carbamice etc.), fenoli, produse
farmaceutice (antibiotice, derivati ai acidului acetil salicilic, etc.).
Se pot efectua analize specifice daca este vizata o anumita substanta organica
sau un alt poluant din categoria celor presistenti.

3
Note curs_MM_GSoreanu

Asa cum s-a mentionat mai sus, apele uzate industriale reprezinta un mediu
purtator de poluanti, care odata ajunsi in apele de suprafata pot determina deteriorarea
semnificativa a calitatii acestora. Astfel, ionii de metale grele pot proveni din
industria acoperirilor galvanice; substantele organice persistente pot proveni din
industria compusilor organici, petrochimica, a celulozei si hartiei, farmaceutica;
nutrientii pot proveni din industria compusilor anorganici, a ingrasamintelor chimice,
farmaceutica, etc., ceea ce consituie cateva exemple de surse antropice generatoare
de ape uzate.
In conformitate cu Directiva 2000/60/CE calitatea apei de suprafata poate fi
descrisa din doua puncte de vedere:
- starea ecologica a apei, definita prin indicatorii de calitate biologici, precum si
fizico-chimici si hidromorfologici relevanti;
- starea chimica a apei, din punct de vedere al respectarii standardelor de calitate
pentru mediu, cu referire in particular la substantele prioritare/prioritare periculoase.
Ca si in cazul celorlalti factori de mediu, exista mai multe clase de calitate
pentru apa de suprafata, cotate de la I (potabilizabila) la V (neutilizabila sau
”otravita”) (Figura 2.4).

Clasa de calitate I II III IV V

Stare ecologica Foarte Buna Moderata Slaba Proasta
buna
Cod culoare

albastru verde galben portocaliu rosu

Figura 2.4. Clasificarea apelor de suprafata in functie de starea ecologica a acestora

4
Note curs_MM_GSoreanu

Din punct de vedere al starii chimice, apa de suprafata este categorisita astfel
(Directiva 60/2000/EC):
- buna (albastru);
- deteriorata (rosu).

Clasificarea calitatii apelor se realizeaza si in functie de utilizarea acestora,

categoriile I-III fiind cele mai uzuale, dupa cum urmeaza:

- clasa I (calitate superioara): incadrarea apei in aceasta categorie implica

posibilitatea utilizarii acesteia in diferite scopuri care necesita o apa de calitate
superioara; astfel o apa de clasa I este adecvata pentru alimentarile cu apa
potabila sau pentru utilizare in procesele de fabricatie din industria alimentara;
- clasa II (calitate satisfacatoare): este adecvata pentru piscicultura, urbanism si
agreement;
- clasa III (calitate tehnica): este adecvata pentru irigatii sau utilizare in diverse
scopuri tehnologice.

3. Indicatori si clase de calitate pentru factorul de mediu sol

Solul reprezinta un amestec complex de substante care pot fi grupate astfel:

- substante anorganice: provin din alterarea rocilor suport (pietris, particule fine
de roca, nisip etc.);

5
Note curs_MM_GSoreanu

- substante organice: provin din descompunerea substantelor de natura vegetala

sau animala; in particular, formarea humusului (un amestec de substante
organice bazate pe acizi humici si fluvici) confera fertilitate solului;
- apa: este un constituient important al solului, formand cu substantele
anorganice si organice o solutie chimica complexa care asigura functiile vitale
ale solului.
Poluarea antropica a solului poate fi:
- directa: datorita deversarii ingrasamintelor si pesticidelor (in cazul terenurilor
agricole) sau ca urmare a depozitarii necontrolate a unor deseuri (pe terenuri
de natura urbana sau rurala);
- indirecta: datorita depunerii agentilor poluanti emisi in aer ca urmare a
antrenarii acestora la suprafata solului de catre precipitatii sau prin transportul
acestora de catre curentii de aer; infiltrarea in sol a apelor contaminate
provenite din diferite surse poate contribui semnificativ la poluarea solului.

Monitorizarea calitatii solului reprezinta o necesitate chiar si in lipsa unei

poluari antropice. Monitorizarea se efectueaza pentru a determina daca solul este
propice diferitelor activitati, tinand cont de exemplu de faptul ca solul este folosit
pentru cultivarea diferitelor plante folosite ca hrana sau ca plante tehnice in industrie;
nu in ultimul rand se remarca rolul vietatilor din sol, tinand cont de faptul ca acestea
fac solul un mediu viu.
Indicatorii de calitate care se recomanda a fi monitorizati in cazul solurilor
sunt:
- indicatori fizici: culoare, textura, structura
- indicatori chimici (pH, pesticide, produse petroliere, metale grele, ingrasaminte);
- indicatori biologici (in special germeni patogeni).

6
 Note curs_MM_GSoreanu

Astfel, solul poate fi caracterizat prin urmatoarele proprietati principale:

- culoare – ofera informatii despre modul de formare a solului si despre
compozitia acestuia;
- textura: depinde de raportul constituentilor solului si influenteaza
permeabilitatea apei in sol; de exemplu textura poate fi argiloasa, nisipoasa,
luto-nisipoasa etc.
- structura: depinde de modul de agregare a particulelor solide cu ajutorul unor
lianti din sol (precum humusul); poate fi grauntoasa, lamelara etc. si
influenteaza retentia apei in sol;
- pH: reprezinta logaritm din concentratia ionilor de hidrogen aflati in
componenta solului; prin masurarea acestuia se pot obtine informatii cu privire
la aciditatea sau alcalinitatea solului.

Principalii agenti de poluare amintiti mai sus pot proveni din diverse surse:
- pesticide organo-clorurate (DDT,...) sau carbamice: provin din utilizarea acestora in
agricultura;
- ingrasaminte (pe baza de K, N, P): specifice agriculturii intensive; efectul poluant al
acestora este datorat fie cantitatii excesive (in special) fie toxicitatii acestora;
- metale grele: provin in special din cenusele zburatoare care contin metale grele
precum Pb, Zn, Cd, sau chiar Hg;
- produse petroliere: provin din activitatile antropice (de prelucrare a petrolului,
folosirea combustibililor fosili in diferite procese) sau surse naturale (iesirea
petrolului la suprafata etc.);

7
 Note curs_MM_GSoreanu

Indicatorii de calitate care reflecta gradul de poluare chimica a solului se

masoara prin intermediul concentratiei acestora (de exemplu, g/g), cu mentiunea ca
in cazul poluarii organice se prefera adesea utilizarea asa-numitului indicator
Hlebnicov (ec. 2.5).

Norganic teluric ( acizi humici)

IH = (2.5)
Norganic (total )

De asemenea, conform Ordinului 278/2011 se pot defini:

- calitatea solurilor: ”cuprinde totalitatea insusirilor solului care ii asigura acestuia un
anumit grad de fertilitate naturala” (fertilitatea naturala este ”insusirea globala a
solului de a furniza elementele nutritive in cantitati si proportii corespunzatoare
pentru cresterea acelor categorii de culturi pentru care temperatura si ceilalti factori ai
mediului sunt favorabili”).
- calitatea terenurilor: ”cuprinde atat fertilitatea solului, cat si modul de manifestare
fata de plante a celorlalti factori de mediu, cum sunt cei cosmicoatmosferici (lumina,
caldura, precipitatii etc.), continuand cu cei geomorfologici si hidrologici”

Din punct de vedere al gradului de poluare/degradare a solurilor care

determina o reducere a productiei vegetale, exista mai multe clase de calitate pentru
sol, respectiv notate de la 0 (nepoluat) la 9 (total poluat)
.

8
Note curs_MM_GSoreanu

Tabelul 2.2. Clasificarea solurilor dupa gradul de poluare

Clasa de
Cod clasa/ Reducerea
poluare/degradare/deficiente
simbol/harti productiei [%]
(PDD)
0 Nepoluat/nedegradat/fara (0-5)
deficiente
1 Foarte slab poluat/degradat/cu (6-15)
deficiente
2 Slab poluat/degradat/cu (16-25)
deficiente
3 Slab/moderat (26-35)
poluat/degradat/cu deficiente
4 Moderat poluat/degradat/cu (36-45)
deficiente
5 Moderat/puternic (46-55)
poluat/degradat/cu deficiente
6 Puternic poluat/degradat/cu (56-65)
deficiente
7 Foarte puternic (66-75)
poluat/degradat/cu deficiente
8 Excesiv poluat/degradat/cu (76-85)
deficiente
9 Total poluat/degradat/cu (86-100)
deficiente

9
Suport curs MM_I_CRETESCU
ccurs_MM_I_CRETESCU

Indicatori si clase de calitate ai factorilor de mediu

1. Indicatori si clase de calitate pentru factorul de mediu aer

Asa cum se cunoaste, aerul este un amestec gazos care contine in principal
oxigen (21%, v/v) si azot (78%, v/v), prezenta altor gaze (argon, dioxid de carbon,
heliu...) fiind detectata numai sub forma de urme. Calitatea aerului, ca si a altor
factori de mediu, este afectata in special de emisiile antropogene de poluanti.
Se deosebesc cinci categorii de poluanti atmosferici reprezentativi pentru
calitatea aerului:

- oxizii azotului (NOx: NO, NO2; N2O, N2O3, N2O4, N2O5): provin in principal din
arderea combustibililor fosili, in special solizi si lichizi, tipul de oxid format fiind
dependent de cantitatea de aer; denumirea de NOx este asociata in unele cazuri numai
cu NO si NO2, acestia fiind si cei mai comuni poluanti din aceasta clasa; NO are
afinitate pentru hemoglobina din sange, afectand astfel transportul de oxigen; mai
ales, oxizii azotului contribuie la formarea asa-numitului smog fotochimic (amestec
gazos continand in principal ozon, dar si alte substante nocive) prin reactia acestora
cu unii compusi organici volatili din aer sub actiunea luminii solare;

- oxizii sulfului (SOx: SO2 si SO3): ca si in cazul oxizilor de azot, acestia pot proveni
in special din procesele de ardere in care intervin combustibili solizi si lichizi; de
exemplu, pentru limitarea emisiilor de dioxid de sulf care provin de la centralele
termoelectrice care functioneaza pe pacura, continutul de sulf in pacura este
reglementat (trebuie sa fie  2%, conform celor mai bune tehnici disponibile);
prezenta atat a oxizilor sulfului cat si ai azotului favorizeaza formarea precipitatiilor
acide.

1
Suport curs MM_I_CRETESCU
ccurs_MM_I_CRETESCU

- oxizii carbonului (COx: CO si CO2): spre deosebire de CO care este toxic la cantitati
foarte scazute (micrograme), CO2 este toxic doar la cantitati imense (in schimb, este
un gaz cu efect de sera); CO este in special un poluant pentru indoor air (spatii
inchise) – ca si in cazul NO, scapari de CO pot conduce la asfixierea persoanelor prin
reactia CO cu hemoglobina din sange; datorita instabilitatii sale (CO+1/2 O2 
CO2), se poate considera ca CO nu este un indicator propriu-zis al calitatii aerului
atmosferic care ar trebui monitorizat; cu toate acestea, la emisie (gura cosurilor) sau
in zonele cu trafic intens, se practica monitorizarea acestuia in scopul stabilirii
eficientei procesului de ardere si respectiv a gradului de contaminare cu precursori ai
gazelor cu efect de sera.

- compusi organici volatili (COV): generic vorbind, acesti compusi sunt caracterizati
prin presiune ridicata de vapori; din aceasta categorie fac parte toti solventii organici
cu presiune ridicata de vapori precum:

- aldehide si cetone;
- alcooli;
- compusi organo-clorurati (diclor metan, tetraclorura de
carbon etc.);
- esteri si eteri;
- BTEX (benzen, toluen, etilbenzen, xilen);
- produse petroliere distilate (benzina...)

2
Suport curs MM_I_CRETESCU
ccurs_MM_I_CRETESCU

Metanul (CH4) este de asemenea un compus organic volatil, insa fiind

considerat un compus cu efect pronunat de sera (GES) nu este luat in considerare in
acest context - metanul este pe locul doi din punct de vedere al potentialului de
incalzire globala, dupa dioxidul de carbon. Astfel, metanul este cuantificat separat
atunci cand sunt evaluate emisiile industriale (de aici si denumirea de compusi
organici volatili nemetanici sau COVNM pentru categoria COV-urilor definita ca mai
sus).
Emisiile de COVNM-uri in atmosfera contribuie la formarea smogului si
ozonului troposferic, iar in unele conditii pot afecta direct sanatatea umana si animala.

- pulberi: pot fi de doua categorii:

- pulberi sedimentabile (care se depun gravitational);
- pulberi in suspensie (care au tendinta de a pluti in aer, datorita dimensiunilor
foarte mici); dupa dimensiunea acestora, se deosebesc doua categorii de pulberi in
suspensie: PM10 si PM2.5 (in care valorile 10 si 2.5 reprezinta diametrul maxim al
particulei, in m, iar PM reprezinta abrevierea de la ”particulate matter”); in
particular, pulberile in suspensie se pot depune pe alveolele aparatului respirator
putand provoca boli grave ale acestuia.
Poluarea cu pulberi este nedorita deoarece acestea se pot depune pe cursurile
de apa, vegetatie etc., afectand procesele specifice biotopului respectiv, cum ar fi spre
exemplu cele de natura fiziologica.

Pe langa cele cinci categorii principale de indicatori de calitate, normativele

europene au impus si monitorizarea ozonului produs in atmosfera prin reactii
fotochimice si respectiv a plumbului rezultat din compusii organici de aditivare a
combustibililor.

3
Suport curs MM_I_CRETESCU
ccurs_MM_I_CRETESCU

In functie de tipul statiei de monitorizare (de trafic, de fond urban...),

monitorizarea se considera relevanta pentru calitatea aerului daca ofera informatii cu
privire la cel putin urmatorii poluanti: NO si NO2 (exprimati ca NO2), SO2, CO,
PM10 si O3. Monitorizarea continua (on-line) a acestor poluanti este obligatorie, cu
posibilitatea afisarii in timp real a rezultatelor masuratorilor pe panourile digitale
publice.

Indicatorii de calitate ai aerului se masoara prin intermediul concentratiilor

acestora (de regula, g/m3) si sunt reglementati prin directivele dedicate calitatii
aerului ambiant (ex. Directiva 2008/50/EC), Legea 104 din 15 iunie 2011 şi
respectiv prin intermediul Occupational Safety and Health Administration (OSHA)
etc., dupa caz, unde sunt stabilite concentratiile limita admisibile ale acestora in aerul
inconjurator (anexa 2) si respectiv limitele de expunere inclusiv la locul de munca
(cum ar fi OSHA PEL – Permissible Exposure Limits). Pe baza rezultatelor
masuratorilor se pot trage concluzii cu privire la calitatea aerului inconjurator,
respectiv incadrarea acestuia intr-o anumita clasa de calitate, de la 1 la 6 (anexa 3).
Astfel, clasa 1 corespunde codului verde (aer de calitate excelenta), in timp ce clasa 6
corespunde codului roşu sau foarte rau (Figura 2.3).

Clasa de calitate 1 2 3 4 5 6
Stare aer Excelent Foarte Bun Mediu Rau Foarte
buna rau
Cod culoare

verde Verde verde galben portocal rosu

iu

Figura 2.3. Clase/coduri de calitate pentru aer

4
Suport curs MM_I_CRETESCU
ccurs_MM_I_CRETESCU

Indicii de calitate ai aerului pot fi exprimati in doua moduri:

- indice specific, corespunzător concentraţiei individuale a poluanţilor monitorizaţi;

- indice general, corespunzător celui mai mare indice specific observat.