REZIDUURILE SOLIDE ȘI LICHIDE:

TIPURILE ȘI CARACTERISTICILE LOR;

RISCURILE PENTRU SĂNĂTATEA UMANĂ

REZIDUURILE SOLIDE ȘI LICHIDE: TIPURILE

ȘI CARACTERISTICILE LOR; RISCURILE
PENTRU SĂNĂTATEA UMANĂ
Poluarea reprezintă contaminarea mediului înconjurător cu materiale nocive, fiind cea mai mare cauză de
mediu, la nivel mondial, de îmbolnăvire și de deces prematur, fiind considerată un risc major pentru sănătatea
planetei, o cauză a distrugerii ecosistemelor și este strâns legată de schimbările climatice globale.
În ultimele decade, poluarea a devenit o problematică globală care a ajuns să afecteze atât natura, cât și
calitatea de viață a oamenilor. Astfel, e important să conștietizăm efectele nefaste pe care fenomenul poluării le-
a adus asupra întregii umanități și, în special, asupra mediului pentru a o putea combate. Deși este vorba de o
reacție circulară (omul poluează, iar poluarea afectează omul, suprimându-i posibilitățile de evoluție), s-au luat
relativ puține măsuri pentru a combate acest fenomen.

Poluarea solului apare, în special în urma activităţilor umane. Ea se realizează prin îndepărtarea şi
depozitarea neigienică a reziduurilor solide şi lichide, a dejectelor animalelor şi cadavrelor acestora, deşeurilor
industriale, prin utilizarea necorespunzătoare în agricultură a substanţelor fertilizante/antidăunătoare, utilizarea
apelor uzate în irigaţii.

POLUAREA SOLULUI-EFECTELE ASUPRA MEDIULUI ÎNCONJURĂTOR

Poluarea solului are consecințe atât asupra oamenilor, cât și asupra celorlalte organisme din mediul
înconjurător, indiferent ca este vorba de animale, insecte sau alte tipuri de vietăți. Activitățile industriale,
agricole și domestice produc din ce în ce mai multe deșeuri, care sunt o cauză directă a degradării solului.
Deși nu este întotdeauna vizibil, populația este expusă la efecte periculoase:
 boli sau afecțiuni ale oamenilor și ale animalelor din cauza alimentației modificate;
 producție agricolă slabă cauzată de poluanții din sol;
 modificarea climei, generate de procesele de deșertificare și de degradare a atmosferei;
 împrăștierea agenților poluanți și în alte medii, precum aerul și apa;
 extincția unor specii de animale sau alte organisme vii;
 dislocări masive ale populațiilor.
În mod evident, poluarea afectează calitatea vieții, sănătatea, dar și starea economiei globale. Aceasta are efecte
atât pe termen scurt, cât și lung, prin apariția unor fenomene ireversibile sau greu de combătut.
În mod particular, se pot observa efectele poluării asupra omului, care suferă din ce în ce mai des de mai multe
afecțiune, cum sunt alergiile ori iritațiile cutanate, dar și boli mai grave ce pot afecta diverse sisteme ale
organismului, precum cel nervos. Poluarea este unul dintre factori care conduc la apariția bolilor autoimune sau
la declanșarea diverselor tipuri de cancer.

CUM SUNT EXPUȘI OAMENII LA AGENȚII CONTAMINANȚI DIN SOL?

Există mai multe căi prin care oamenii ajung în contact cu agenții patogeni din sol:
 prin ingerare – copiii de vârste mici se joacă la nivelul solului și pot înghiți particule fine, care nu
sunt vizibile cu ochiul liber. De asemenea, acest lucru se poate întâmpla oricui, mai ales dacă iei
masa într-o zonă în care solul nu este acoperit cu iarbă sau alte plante, din cauza vântului;
 prin alimente – solul contaminat poate fi prezent pe produsele recoltate, spre exemplu pe frunzele
de salată, morcovi, cartofi;
 prin respirare – atunci când inspiri, poți inhala particule de praf care sunt nocive, mai ales în zone
unde se construiește intens;
 prin absorbție la nivelul pielii – agenții contaminanți pot pătrunde în organism prin piele, așa cum
o face creozotul, o substanță cancerigenă, utilizată pentru a trata lemnul;
 prin alimente crescute în sol contaminat – dacă solul are parte de agenți poluanți, atunci există
riscul ca aceștia să fie preluați de către alimente odată cu nutrienții din pământ.
Poluarea solului poate fi:
1. Poluarea cu substanţe chimice
 Poluarea cu reziduuri menajere organice se face prin deşeuri menajere solide şi lichide. Materia
organică este biodegradabilă de către microorganismele din sol şi de către cele care însoţesc
poluanţii organici. Materiile organice sunt descompuse până la produşi finali mineralizaţi, nitraţi,
 fosfaţi, sulfaţi. Compuşii azotaţi pot fi înglobaţi în sol sub formă de azot organic teluric cu rol de
fertilizare.
 Poluarea cu substanţe utilizate în agricultură. Substanţele fertilizante sunt compuşi chimici
anorganici folosiţi pentru creşterea fertilizării solului. De regulă conţin azot, fosfor, potasiu şi sunt
folosite ca substanţe unice sau în amestec.
 Substanţele ce conţin azor se vor regăsi în sol sub formă de nitraţi. Aceştia migrează în apă
şi în plantele de cultură. În acest fel ei ajung în organismul uman, generând la sugar  boala
denumită methemoglobinemie.
 Pesticidele sunt puţin solubile în apă şi greu biodegradabile, acestea migrează către
structurile inferioare ale solului, ajungând în apă, şi se acumulează în rădăcinoase. Omul este
expus, prin consum de alimente şi apă potabilă poluate cu pesticide.
 Poluarea solului cu substanţe minerale se realizează prin depunerea pe sol a poluanţilor răspândiţi
în atmosferă, prin depozitarea incorectă a deşeurilor industriale. Substanţele toxice de pe sol pot
migra în apele subterane, odată cu precipitaţiile ajung în apele de suprafaţă, fiind încorporate în
culturile vegetale.
2. Poluarea cu agenţi biologici
Poluarea solului cu reziduuri antrenează şi o poluare biologică intensă, de provenienţă umană sau animală.
Aceşti agenţi biologici sunt diferiţi de flora autohtonă şi constituie flora supraadăugată a solului. Timpul lor de
supravieţuire în sol este variat, în funcţie de specie şi de condiţiile telurice. De regulă, formele vegetative rezistă
mai puţin, de la căteva zile la câteva săptămâni, în timp ce formele sporulate, de la câteva luni la ani. Frecvent
agenţii biologic ce poluează solul provin din intestinul omului sau al animalului.

IGIENA REZIDUURILOR
Prin reziduuri înţelegem totalitatea substanţelor solide şi lichide rezultate în urma activităţilor umane. Pot fi
clasificate în două categorii:

I. REZIDUURILE SOLIDE
În această categorie intră resturile solide provenite din locuinţe, cămine, restaurante, şcoli, instituţii publice,
străzi, pieţe, activităţi comerciale şi industrial. Reziduurile solide sunt constituite din resturi care rezulta din
activitatea omului si care nu sunt solubile in apa sau/si nu sunt purtate de apa. În functie de natura lor
reziduurile solide pot fi:
 Reziduurile menajere – Aceste reziduuri sunt reprezentate de: resturi alimentare, hârtie, ambalaje, sticlă,
materiale plastice, ţesături, cadavre animale, gunoi de construcţie. Tendinţa generală este de creştere a
gunoaielor cu 1 – 3% anual.
 Reziduurile stradale – au o componenţă variată şi cuprind toate resturile din pieţe, parcuri, străzi.
Componenţa lor este apropiată de cea a gunoiului menajer.
 Reziduurile industriale – natura şi cantitatea lor variază în raport cu procesele de producţie, cu gradul de
industrializare. Cele provenite din industria chimică, metalurgică, siderurgică conţin numeroase
substanţe chimice periculoase. Cele din industria alimentară sunt bogate în substanţe organice uşor
biodegradabile.
 Reziduurile zootehnice – provin de la creşterea animalelor şi sunt caracteristice mediului rural. Este
vorba de reziduuri complexe ce conţin paie, resturi de furaje, dejectele animalelor. Este un gunoi bogat
în substanţe organice, ceea ce face ca el să fie folosit ca îngrăşământ.
 Reziduurile speciale – cuprind reziduurile cu un înalt grad de periculozitate provenite din spitale ( în
special cele de boli infecto-contagioase, umane şi animale, ce sunt bogate în floră microbiană patogenă
sau condiţionat patogenă). Clasificarea pe categorii a deşeurilor rezultate din activitatea medicală se face
pe criterii practice, după cum urmează:
 deşeuri nepericuloase – sunt deşeuri rezultate din activitatea serviciilor medicale, tehnico-
administrative, de cazare, a blocurilor alimentare şi a oficiilor de distribuţie a hranei; aceste
deşeuri se colectează şi se îndepărtează la fel ca cele menajere;
 deşeuri periculoase – ce se pot clasifica în: deşeuri anatomo-patologice şi părţi anatomice ce
cuprind material biopsic, părţi anatomice rezultate din sălile de operaţii sau de la autopsie,
cadavre de animale rezultate din activităţile de cercetare; deşeurile infecţioase sunt cele ce
 provin sau care au venit în contact cu sângele sau alte lichide biologice, cu virusuri, bacterii,
paraziţi, deşeuri chimice şi farmaceutice includ serurile, vaccinurile cu termen de valabilitate
expirat, medicamente expirate, reziduuri de substanţe chimioterapice.

Colectarea reziduurilor solide

Procesul de colectare a reziduurilor incepe de regula de la locul lor de producere, iar in acest scop, în
functie de natura lor, sunt utilizate diverse ambalaje sau recipienti precum: saci din hartie, saci din material
plastic, pubele confectionate din tabla sau mase plastice. Gunoiul astfel colectat este preluat si transportat de
masini specializate pentru a fi depozitat si tratat in locuri sau instalatii special amenajate. Indepartarea
reziduurilor se mai poate realiza si prin reteaua de canalizare a orasului dupa macinarea acestora la nivel de
apartament. Metoda prezinta eficienta numai in conditiile existentei unui volum mare de apa menajera pe
locuitor. Acesta este necesar antrenarii cantitatilor importante de reziduuri generate de activitatile specifice
aglomerarilor umane. O alta metoda de indepartare a reziduurilor solide o constituie eliminarea lor in canalele
pneumatice care preiau gunoiul si il transporta spre silozuri sau incineratoare anume destinate. Aici, gunoiul
este neutralizat sau, respectiv incinerat. Procedeul implica existenta si functionarea in bune conditii a unor
instalatii speciale care, de cele mai multe ori, impun costuri de exploatare ridicate.

Neutralizarea reziduurilor solide

Cuprinde operatia de inlaturare completa a nocivitatilor. Se poate realiza prin:
-  depozitarea controlata reprezinta cea mai veche metoda de neutralizare si are la baza capacitatea de
autopurificare a solului. Gunoiul se depoziteaza in gropi naturale, sau zone special amenajate din care s-a extras
pamantul. In momentul depozitarii, reziduurile sunt tratate cu insecticide si raticide. Sub aceasta forma, in
decurs de mai multi ani, se realizeaza o mineralizare completa a lor;
-  compostarea - utilizeaza platforme special amenajate unde se depun straturi alternative de pamant si
gunoi iar la sfarsit se acopera cu pamant vegetal pe care se seamana gazon si se planteaza arbusti rezistenti la
poluare. Acest depozit poate atinge 1,8-2 m;
- platformele ecologice astfel construite sunt impermeabilizate pentru a proteja panzele de apa subterana.
Procesul de neutralizare are la baza dezvoltarea florei termofile care ridica temperatura compostului la 50 -
600 C, ducand la distrugerea oualelor de paraziti, a germenilor patogeni si a larvelor de insecte. In decurs de 5 -
6 luni pe timp de iarna sau 3-4 luni pe timpul verii, mineralizarea este completa si gunoiul rezultat in urma
compostarii poate fi utilizat ca ingrasamant in agricultura;
- camerele bioterme sunt construite special pentru compostarea centralizata a gunoiului. In ele se introduc
reziduuri printre care circula un curent de aer proaspat si eventual usor incalzit ce permite dezvoltarea unei flore
aerobe termofile (70 - 800C). In aceste conditii, in 20-30 de zile se obtine neutralizarea agentilor patogeni si
mineralizarea reziduurilor;
- incinerarea reziduurilor reprezinta cea mai moderna metoda de neutralizare a unor cantitati mari de
gunoi. Crematoriile de gunoi se amplaseaza uneori in oras sau, de regula, in afara acestuia pentru a nu polua
atmosfera. Pentru functionarea optima a incineratoarelor de gunoi sunt necesare operatiuni preliminare de
selectarea si indepartare a resturilor de metal si sticla. In urma acestora rezulta o masa omogena de material
combustibil. Metoda prezinta avantajul neutralizarii perfecte a reziduurilor solide insa, necesita o tehnologie
adecvata de prelucrare preliminara incinerarii.
-evacuarea reziduurilor în mare – este o metodă folosită de unele centre populate plasate pe litoral.
Reziduurile măcinate trebuie transportate în larg la distanţe convenabile, în zone unde curenţii marini au
direcţie numai către larg.

II. REZIDUURILE LICHIDE

Reziduurile lichide numite şi ape reziduale apar din apele folosite în diferite scopuri. Clasificarea acestor ape se
face pornind de la provenienţa lor şi caracteristicile majore de componenţă.
-Apele uzate menajere – rezultă din folosirea apei potabile în locuinţă. Volumul lor este egal cu cel al apei
potabile distribuite. Ele sunt bogate în materii organice şi în agenţi biologici. Materiile organice provin din
activităţile casnice (resturi menajere) şi din dejecte. Agenţii biologici  ( bacterii, virusuri, fungi, paraziţi) sunt
eliminaţi odată cu dejectele şi îndepărtaţi cu apele uzate. În ultimul timp utilizarea crescută a detergenţilor,
dezinfectanţilor în gospodărie duce la prezenţa acestora în apele uzate.
-Apele uzate industriale -  rezultă în urma folosirii apei în diverse procese industriale. Ele se caracterizează prin
variaţii mari de volum, compoziţie şi ritm de producere. Compoziţia lor depinde de procesul de producţie.
-Apele uzate din zootehnie – provin de la unităţile de creştere a animalelor. Ele sunt bogate în agenţi patogeni,
în substanţe organice.
-Apele uzate speciale – provin din spitalele de boli infecţioase, umane şi animale. Conţin cantităţi mari de
agenţi biologici, alături de medicamente eliminate de pacienţi prin dejecte.
-Apele meteorice – provin din precipitaţiile căzute pe teritoriul colectivităţii.

Importanta sanitara a apelor reziduale poate fi:

- epidemiologica - datorata posibilitatilor de raspandire in mediul inconjurator a unor boli cu mare putere de
diseminare in masa populatiei;
- toxicologica;
- ecologica prin aspectul neplacut pe care-l creeaza, prin mediul favorabil, deosebit de propice pentru
dezvoltarea insectelor de disconfort si prin actiunea nociva asupra florei si faunei din zona pe care o afecteaza;
- economica.

Colectarea apelor reziduale se poate efectua prin sistem:

- unitar - o singura retea la care se face aductiunea tuturor apelor reziduale produse de colectivitate;
- diferentiat - format din circuite de canalizare dubla (pentru apele meteorice pe de o parte si pentru apele
comunale si industriale pe de alta parte);
- mixt:
- imbina cele doua sisteme;
- optimizeaza considerentele sanitare cu cele economice.
Indiferent de sistem, reteaua de canalizare trebuie sa indeplineasca urmatoarele cerinte:
- sa fie astfel dimensionata incat sa preia toate apele produse de colectivitatea pe care o deserveste;
- sa asigure un timp cat mai scurt pentru evacuarea apelor reziduale (5-7 ore) pentru a evita aparitia proceselor
de descompunere pe durata tranzitului spre locurile de deversare;
- sa nu favorizeze poluarea aerului, a apelor subterane, a solului si nici a retelelor de distributie a apei potabile;
- sa fie bine ventilate pentru a nu permite acumularea gazelor nocive sau explozive si in egala masura, sa
asigure conditii optime pentru operatiile de intretinere.

Neutralizarea apelor uzate

În mod normal aceste ape sunt întoarse în natură după o prelucrare prealabilă.
-Deversarea apelor uzate în sursele naturale de apă se  foloseşte doar pentru situaţia unui volum mic de apă
uzată. Neutralizarea se face prin diluţie şi prin procese de autoepurare naturală.
-Tratarea apelor reziduale bogate în poluanţi se face prin metode fizice şi biologice.

Epurarea apelor reziduale

Epurarea reprezinta totalitatea metodelor si mijloacelor de retinere si indepartare din apele uzate a poluantilor
care depasesc limita admisa pentru protectia surselor de apa. Se realizeaza prin 3 grupe de operatii:
- epurarea fizica sau mecanica - are ca scop reducerea si indepartarea poluantilor minerali si organici aflati in
suspensie. In mod obisnuit, apele reziduale care sunt supuse procesului de epurare fizica sunt trecute succesiv
prin mai multe faze de tratare dupa cum urmeaza: retinerea si indepartarea poluantilor solizi de diametre mari -
se realizeaza prin trecerea apelor prin gratare adecvate, decantarea apelor care au rezultat in urma primului
proces, are loc depunerea a 60-80% din materialul transportat. Timpul de decantare este de cca. 30 - 45 minute
dupa care, poate urma filtrarea apelor decantate;

- epurarea biologica -  acest procedeu se poate face prin interventia substantelor organice, a
microorganismelor, a oxigenului din aer - care realizeaza descompunerea biochimica naturala a substantelor
organice. Epurarea biologica cuprinde metode: naturale (campurile de asanare, campurile de irigare, lacurile
biologice) si artificiale (filtre biologice). Alte metode artificiale folosesc substante chimice in acest sens. Pe
langa aspectul strict sanitar al epurarii apelor concomitent se urmareste si recuperarea diferitelor ingrediente
chimice din apele reziduale mai ales din cele industriale.

- dezinfectia apelor uzate- o ultima si uneori foarte necesara etapa o constituie dezinfectia apelor reziduale.
Aceasta poate fi considerata ca o epurare chimica desi se adreseaza unor elemente biologice. Curent,
dezinfectia se face cu clor, dozele fiind stabilite in functie de calitatea apei reziduale. Dezinfecţia apelor uzate
este obligatorie mai ales pentru apele provenite de la spitale, laboratoare de microbiologie şi virusologie. Aceste
ape se dezinfectează înainte de a fi îndepărtate prin reţeaua de canalizare a oraşului.

POLUAREA SOLULUI-CUM POATE FI COMBĂTUTĂ DE CETĂȚENI ȘI DE

AGENȚII ECONOMICI?
Responsabilitatea în fața poluării solului trebuie să se manifeste atât la nivel individual, de către fiecare
cetățean, cât și de către organizații. Există mai multe soluții pentru combaterea și prevenirea poluării, ce pot
aduce îmbunătățiri semnificative în acest sens. Prin reîmpădurire și alte procedee speciale, autoritățile încearcă
să combată efectele poluării, însă și domeniul privat poate juca un rol esențial în acest proces.

1. Măsuri de prevenire și combatere pentru cetățeni

Fiecare persoană în parte poate avea un aport important la reducerea acestei probleme și la restaurarea calității
solului. Succesul acestui demers, reglementat de autorități, depinde de toți indivizii și de deciziile acestora.
1. colectează deșeurile separat, pe categorii: sticlă, hârtie, plastic, metal;
2. oferă spre reciclare deșeurile electrice, electronice, bateriile, becurile și alte deșeuri potențial periculoase
pentru sol.
3. susține afacerile sustenabile, care folosesc ambalaje realizate din materiale reciclate, biodegradabile sau
ușor de reciclat la rândul lor;
4. folosește obiecte cu impact minim asupra mediului: sacoșe refolosibile din material textil, tacâmuri din
materiale biodegradabile etc;
5. achiziționează haine și încălțăminte realizate în mod sustenabil, cu minim impact asupra solului sau
realizate din materiale care nu afectează mediul dacă sunt aruncate, dar care rezistă în timp, pentru a evita
consumul excesiv: in, bumbac organic și altele;
6. sub nicio formă nu arunca resturi pe jos, indiferent dacă te afli în oraș sau într-un spațiu natural.

2. Măsuri de prevenire și combatere pentru organizații

Multe dintre consecințele poluării asupra solului pot fi combătute de către societăți cu ajutorul planurilor de
management al deșeurilor. Acesta poate fi realizat de firme care oferă servicii și consultanță legislativă de
mediu.
Un plan corect de gestionare a deșeurilor constă în:
 întocmirea unui plan de prevenire a deșeurilor în primă fază;
 încadrarea corectă a deșeurilor pe categorii;
 păstrarea evidenței deșeurilor, care este o cerință obligatorie prin lege;
 colectarea selectivă a resturilor după categoriile predefinite;
 predarea deșeurilor în baza unei documentații corespunzătoare către operatori economici autorizați.
BIBLIOGRAFIE:
1. .Gavăt Viorica Sănătatea mediului şi implicaţiile sale în medicină Editura “Gr. T.
Popa” Iaşi, 2007

2. Gavăt Viorica, Petrariu F. D., Gavăt C.C., Doina Azoicăi Factorii de risc din
mediu şi sănătatea, Editura EditDAN Iasi, 2001.
 3. Mănescu S., Cucu M., Diaconescu M.L. Chimia sanitară a mediului, Bucureşti
Ed.Medicală, 1994.

4. Prejbeanu Ileana, Igiena mediului ,Editura SITECH, Craiova, 2014.

5. Grigore Friptuleac, Igiena solului și problemele de sănătate, Chișinău 2018

WEBOGRAFIE
6. https://stratos.ro/efectele-poluarii-solului/

7. https://www.scrigroup.com/geografie/ecologie-mediu/REZIDUURI-SOLIDE-SI-
LICHIDE25421.php

8. https://stratos.ro/poluarea-solului-care-sunt-sursele-ce-efecte-are-si-cum-poate-fi-combatuta/

9. .https://www.cartercenter.org/resources/pdfs/health/ephti/library/lecture_notes/
health_extension_trainees/ln_hew_solid_waste_final.pdf

10. https://sanitarabucuresti.spiruharet.ro/images/scoala-sanitara/1617/bfk/curs_4_igiena_solului.pdf

11. “Biological Pollution.” EHEP, 11 July 2013, www.hsph.harvard.edu

12. “What Is Chemical Pollution? | ClientEarth.” Clientearth.org, 2022, www.clientearth.org