Tipuri de reziduuri solide şi nocivitatea lor.

Colectarea, transportul,
neutralizarea reziduurilor solide
Activitatea multiplă caracteristică localităților populate, duce la acumularea permanentă
și în cantitate însemnată a deșeurilor solide. Acestea constituie una dintre preocupările complexe
ale igienei centrelor populate, ridicând probleme de ordin tehnic, economic, financiar și sanitar,
îndeosebi prin componenta lor organică. Salubrizarea poate fi considerate ca fiind un ansamblu
de măsuri, care urmăresc colectarea, îndepărtarea și neutralizarea deșeurilor. Alegerea metodelor
adecvate va contribui la lichidarea rapidă a nocivității deșeurilor, asigurând alături de alți factori,
scăderea morbidității populației.
Importanța igienico-sanitară a studierii deșeurilor solide reiese din pericolul reprezentat
de acestea pentru sănătatea populației. Nocivitatea lor depinde de caracteristicile lor fizice,
chimice și biologice, poluând, în unele condiții, mediul ambiant. La descompunerea substanțelor
organice, prin fermentație și putrefacție, are loc poluarea aerului cu gaze rău mirositoare sau cu
compuși chimici toxici. Solul va fi primul care va avea de suferit din cauza acestor compuși.
Indirect acestea conduc la poluarea apei, alimentelor și la imposibilitatea menținerii salubră a
locuințelor.
Acțiunea de salubrizare este strâns legată de exigența igienico-sanitară a populației, starea
de salubritate a unei localități populate oglindind nivelul de cultură și cerințele colectivității în
raport cu educația igienico-sanitară. Deșeurile au și un rol important epidemiologic, constituind o
cale de transmitere a bolilor microbiene și virotice, deoarece fiind bogate în substanțe organice
permit supraviețuirea acestora un timp destul de îndelungat. Deșeurile solide sunt focare de
dezvoltare a insectelor, în special a muștelor - factori de răspândire a bolilor transmisibile.
întrucât constituie cel mai prielnic mediu pentru înmulțirea muștelor, indicatorul de apreciere a
condițiilor igienico-sanitare în care sunt păstrate sau prelucrate deșeurile solide este musca. Un
agent de transmitere a numeroaselor boli contagioase sunt și rozătoarele, care găsesc un substrat
prielnic de nutriție în deșeurile solide. Numai colectarea permanentă și tratarea la timp a
deșurilor solide va putea contribui la diminuarea rolului epidemiologic deșeurilor solide.
Deci, deșeurile solide cuprind resturile solide provenite din activitatea umană din
locuințe, cămine, cantine, școli, instituții publice, străzi, piețe, activități comerciale și industriale,
insolubile în apa, parțial sau total recuperabile și cu potențial risc pentru sănătate. Ținând cont de
particularitățile de compoziție dominante și de proveniența lor, deșurile solide se pot grupa în:
menajere, stradale, industriale, agrozootehnice, speciale.
Deșeuri menajere. Dupa L.Alexa, cantitatea și calitatea deșeurilor menajere diferă de la
o țară la alta și depinde de o multitudine de factori: zona geografică, clima, gradul de satisfacere
a nevoilor alimentare ale populației, sistemele de încălzire. Caracteristicile cantitative ale
gunoiului menajer variază între 0,5-2,5 kg pentru fiecare locuitor/24h. Cantitățile diferă și după
mărimea orașului. Calitativ, deșeurile menajere au compoziție diferită: resturi alimentare, hârtie,
ambalaje, lemn, cenușă, sticlă, materiale plastice, țesături, gunoi de construcție, sol. Este într-o
creștere continuă cantitatea deșeurilor celulozice (hârtie, carton) și de materiale plastice.
Deșeurile stradale au componență diferită și cuprind toate resturile din piețe, parcuri,
străzi. Cantitativ aceste deșeuri variază între 0,2-0,3 kg/locuitor/an, iar componența calitativă
este apropiată de cea a deșeurilor menajere.
Deșeurile industriale depind de procesele de producție. Cele provenite din industria
chimică, metalurgică conțin diferite substanțe chimice, metale, metaloizi, pesticide. Deșeurile din
industria alimentară conțin compuși organici ușor biodegradabili, iar cele industriale - substanțe
chimice toxice, care constituie riscuri directe pentru sănătate, prin contactul nemijlocit al omului,
cât și indirect prin ape subterane sau de suprafață, prin alimente vegetale și animale impurificate.
Deșeurile agrozootehnice provin, de la creșterea animalelor și se întalnesc, de regulă, în
mediul rural. Sunt deșeuri complexe, compuse din materialul uzat ca așternut, resturi de furaje și
dejecțiile animalelor. Anual cantitatea acestor deșeuri este de cca 10 tone pentru un animal mare
și de 3-5 tone pentru animalul mic. Deșeurile agrozootehnice prezintă un gunoi foarte bogat în
substanțe organice, ceea ce face ca ele să fie utilizate ca îngrășământ. Deșeurile menajere și
agrozootehnice, din industria alimentară conțin substanțe organice oxidabile, care alcătuiesc
substratul nutritiv pentru microorganisme, substanțe organice – suportul nutritiv pentru insecte și
rozătoare.
Reziduurile speciale – cuprind reziduurile cu un înalt grad de periculozitate provenite
din spitale ( în special cele de boli infecto-contagioase, umane şi animale, ce sunt bogate în floră
microbiană patogenă sau condiţionat patogenă). Clasificarea pe categorii a deşeurilor rezultate
din activitatea medicală se face pe criterii practice, după cum urmează:
 deşeuri nepericuloase – sunt deşeuri rezultate din activitatea serviciilor medicale, tehnico-
administrative, de cazare, a blocurilor alimentare şi a oficiilor de distribuţie a hranei;
aceste deşeuri se colectează şi se îndepărtează la fel ca cele menajere; următoarele
materiale se includ în această categorie: ambalajele materialelor sterile, flacoane de
perfuzie care nu au venit în contact sângele sau cu alte lichide biologice, ghipsul
necontaminat cu produse biologice, hârtia, resturile alimentare ( cu excepţia celor
provenite de la secţiile de infecto-contagioase),  sacii şi alte ambalaje din material
plastic,  recipientele de sticlă ce nu au venit în contact cu sângele sau alte lichide
biologice;
 deşeuri periculoase – ce se pot clasifica în: deşeuri anatomo-patologice şi părţi
anatomice ce cuprind material biopsic, părţi anatomice rezultate din sălile de operaţii sau
de la autopsie, cadavre de animale rezultate din activităţile de cercetare; deşeurile
infecţioase sunt cele ce provin sau care au venit în contact cu sângele sau alte lichide
biologice, cu virusuri, bacterii, paraziţi ( seringi, sonde, comprese, pansamente,
perfuzoare); deşeuri înţepătoare-tăietoare sunt reprezentate de ace, ace cu fir, catetere,
 seringi cu ac, branule, lame de bisturiu de unică folosinţă); deşeuri chimice şi
farmaceutice includ serurile, vaccinurile cu termen de valabilitate expirat, medicamente
expirate, reziduuri de substanţe chimioterapice.
Nocivitatea reziduurilor solide
Depozitate şi neutralizate incorect, ele reprezintă un factor important de risc. Principalele
nocivităţi pot fi astfel grupate:
-poluarea solului la nivelul suprafeţei de depozitare;
-poluarea bazinelor naturale de apă prin spălarea de către apele de precipitaţie;
-poluarea apelor subterane prin infiltrarea apelor de precipitaţie poluate;
-poluarea aerului prin produşii rezultaţi în urma descompunerilor;
-dezvoltarea muştelor şi a altor insecte, ce sunt vectori a numeroase microorganisme
patogene;
-reprezintă locuri de dezvoltare a rozătoarelor: şoareci, şobolani;
-conţin numeroşi germeni patogeni şi paraziţi;
-influenţează nefavorabil individul din punct de vedere psihic.

Colectarea deșeurilor solide

Colectarea deșeurilor presupune adunarea lor în diferite recipiente: coșuri de gunoi,
containere. La locul de producere, deșeurile trebuie colectate în condiții care să asigure izolarea,
să împiedice accesul insectelor și emanarea de mirosuri. De la locul de producere, gunoaiele sunt
evacuate în containere de mare capacitate amplasate în curtea blocului la distanță de 15 m de
locuință, pe platfome1e special amenajate. Ele trebuie sa fie din material neporos, rezistent
mecanic și chimic, ușor, durabil, insonor, fără colțuri, la evacuare să evite contactul gunoi-om,
împrăștierea în timpul încarcarii. În blocurile cu multe etaje, deșeurile sunt colectate de la nivelul
fiecarui etaj prin conducte verticale, apoi se colectează în încăperi special amenajate, situate la
parter sau subsol, de unde trebuie îndepărtate în fiecare zi, înainte de începerea proceselor de
descompunere. Pentru a permite reciclarea, colectarea deșeurilor care conțin materialele
refolosibile se face separat, în recipiente de culori diferite. Pe recipiente există etichete care
precizează exact ce fel de deșeuri se pot pune în recipientul respectiv.
Transportul reziduurilor solide
Trebuie făcut la  întervale cât mai mici: cel mult 2 zile vara şi 5 zile iarna. Transportul se
face cu maşini compactoare, etanşe, de preferat în timpul nopţii. Maşinile sunt încărcate de
personalul specializat manual sau prin schimbarea containerelor. Localitățile, în care lipsesc
autogunoierele, se utilizează autocamioane simple preconizate acestui scop, închise, periodic
dezinfectate. Numărul autocamioanelor necesare sunt calculate în raport cu cantitățile de deșeuri
produse, cu ritmul colectării și mărimea distanței parcurse până la locurile de neutralizare.
Neutralizarea reziduurilor solide
Metodele de neutralizare a reziduurilor solide trebuie să respecte câteva cerinţe
principale:
-evitarea contaminării şi poluării factorilor de mediu;
-evitarea dezvoltării insectelor şi a rozătoarelor;
-după epurare, reziduurile rezultate să devină inofensive din punct de vedere
epidemiologic;
-reziduurile rezultate după neutralizare să poată fi folosite economic.
Depozitarea controlată – este o metodă practicată pe scară largă. Sistemul constă în 
depozitarea reziduurilor în gropi naturale, râpe sau depresiuni provenite din diferite exploatări şi
plasate la periferia colectivităţilor.
Compostarea reziduurilor – impune depozitarea lor pe o platformă amenajată în afara
localităţii. Platformele sunt din ciment, argilă (impermeabile) cu lungimi de 10 – 25 m plasate în
rânduri paralele. Depozitarea se face în stive de 1,8 – 2 m înălţime, în straturi succesive ( un strat
de gunoi, unul de sol).
Camere biotermice – sunt construite din cărămidă sau beton, spaţii în care se introduc
reziduurile şi unde circulă un curent de aer cald ce permite dezvoltarea florei termofile.
Incinerarea – se realizează în cuptoare speciale, denumite crematorii de gunoaie.
Problema majore ridicate de incinerare este  legată de riscul de  poluarea atmosferică.
Evacuarea reziduurilor în mare – este o metodă folosită de unele centre populate plasate
pe litoral. Reziduurile măcinate trebuie transportate  în larg la distanţe convenabile, în zone unde
curenţii marini au direcţie numai către larg.
Deşeurile periculoase – vor fi incinerate în instalaţii ce respectă normele legate de
emisiile de gaze în atmosferă; depozitate în depozitul de deşeuri al unităţii şi apoi neutralizate
prin autoclavare, dezinfecţie chimică, dezinfecţie cu microunde, încapsulare, iradiere înainte de a
fi eliminate final prin depozitare în depozitul de deşeuri.
În concluzie, măsurile tehnico-sanitare de protecție a solului constau în salubrizarea
centrelor populate. Aceste măsuri sunt orientate spre condiționarea cerințelor igienice, față de
construcția și exploatarea corectă a tuturor instalațiilor destinate pentru colectarea, stocarea
temporară, transportarea, neutralizarea și utilizarea reziduurilor lichide și solide menajere și a
deșeurilor industriale. Deșeuri sunt considerate toate substanțele solide și lichide provenite în
urma vieții și activitații oamenilor în localitătile populate și care nu mai sunt necesare economiei
acestora, constituie un balast și trebuie îndepărtate ca inutile și dăunătoare sănătății.

Bibliografie
Friptuleac G. Igiena solului și problemele de sănătate, 2018
Gh. OSTROFET, E. CIOBANU, C. CROITORU, A. TIHON, A. GARBUZ.- IGIENA
GENERAL.A-Curs, Vol. 3, 2019
Prejbeanu Ileana, Igiena mediului ,Editura SITECH, Craiova, 2014.