ȘORGOT IOAN VIRGIL

IMPACTUL DEȘEURILOR ASUPRA

MEDIULUI ȘI COLECTAREA SELECTIVĂ A
DEȘEURILOR
Clasa a XI-a
Auxiliar didactic

Cuprins
1.Deșeurile în natură.............................................................................................................................3
2- Tipuri de deșeuri..............................................................................................................................4
2.1- Deșeurile menajere........................................................................................................................5
2.2- Deşeuri ce provin din diferite activităţi industriale........................................................................5
2.3- Deşeuri ce provin din minerit.........................................................................................................6
2.4-Deşeuri din construcţii şi demolări.................................................................................................6
2.5-Deşeuri ce provin din activităţi agrozootehnice..............................................................................6
3.Impactul deșeurilor asupra mediului.................................................................................................7
3.1-Poluarea aerului..............................................................................................................................7
3.2-Poluarea terenurilor.......................................................................................................................7
3.3-Impactul deșeurilor asupra florei și faunei.....................................................................................7
3.4-Impactul deșeurilor asupra solului și apei.......................................................................................8
4.Colectarea selectivă...........................................................................................................................8
5.Reciclarea deșeurilor..........................................................................................................................9
5.1. Conceptul de reciclare...................................................................................................................9
5.2- Cei 4 R -,,Reducere, Refolosește, Reciclează, Regândește”..........................................................10
5.2.1- Reciclarea hârtiei......................................................................................................................11
5.2.2. Reciclarea maselor plastice.......................................................................................................12
5.2.3- Reciclarea sticlei........................................................................................................................13
5.2.4- Reciclarea metalului..................................................................................................................14
5.2.5- Valorificarea deşeurilor agricole...............................................................................................14
5.2.6-Valorificarea deșeurilor periculoase şi radioactive....................................................................14
5.3 . Avantajele reciclării.....................................................................................................................14
6. Compostarea...................................................................................................................................15
Aplicații...............................................................................................................................................16
Bibliografie..........................................................................................................................................17

2
1.Deșeurile în natură
Deșeurile sunt substanțe rezultate în urma unor procese biologice sau tehnologice, care nu
mai pot fi folosite ca atare, pe care deținatorul le înlatură, are intenția sau obligația de a le
înlatura, dintre care unele sunt refolosibile. De regula, deșeurile reprezintă ultima etapa din
ciclul de viața al unui produs. Ciclul de viață al produsului reprezintă perioada cuprinsă între
data de fabricație a produsului și data la care acesta devine deșeu.
Reciclarea reprezintă operațiunea de valorificare a deșeurilor prin care acestea sunt
transformate în produse, materiale sau substanțe noi pentru a-și îndeplini funcția lor
inițială sau pentru alte scopuri.
Gestionarea deșeurilor, cunoscută și ca managementul deșeurilor, se referă la educația
privind colectarea, transportul, tratarea, reciclarea și depozitarea deșeurilor. De obicei, termenul
se referă la materialele rezultate din activități umane și la reducerea efectului lor
asupra sănătății oamenilor, a mediului, sau aspectului unui habitat.Gestionarea deșeurilor are ca
scop și economisirea unor resurse naturale prin reutilizarea părților recuperabile. Deșeurile
gestionate pot fi atât solide, cât și lichide sau gazoase, precum și cu diverse proprietăți (de
exemplu radioactive), necesitând metode de tratare specifice fiecărora.
În prezent problema gestionării deşeurilor se manifestă tot mai acut din cauza creşterii
cantităţii şi diversităţii acestora, precum şi a impactului lor negativ, tot mai pronunţat, asupra
mediului înconjurător. Depozitarea deşeurilor pe sol fără respectarea unor cerinţe minime,
evacuarea în cursurile de apă şi arderea necontrolată a acestora reprezintă o serie de riscuri majore
atât pentru mediul ambiant cât şi pentru sănătatea populaţiei.
Obiectivele prioritare ale gestionării deşeurilor sunt prevenirea şi reducerea producerii
de deşeuri şi a gradului de periculozitate al acestora prin:
-dezvoltarea de tehnologii curate, cu consum redus de resurse naturale;
-dezvoltarea tehnologiei şi comercializarea de produse care prin modul de fabricare, utilizare
sau eliminare nu au impact sau au cel mai mic impact posibil asupra creşterii volumului sau
periculozităţii deşeurilor, ori asupra riscului de poluare;
-dezvoltarea de tehnologii adecvate pentru eliminarea finală a substanţelor periculoase din
deşeurile destinate valorificării;
-valorificarea materială şi energetică a deşeurilor, cu transformarea acestora în materii prime
secundare, ori utilizarea deşeurilor ca sursă de energie.
Una dintre cele mai acute probleme legate de protecția mediului este reprezentată
de generarea deșeurilor în cantitați mari și gestiunea necorespunzatoare a acestora. Dezvoltarea
economică din ultimii ani, creșterea producției si a consumului, dar și existența tehnologiilor și
a instalațiilor deja învechite din industrie, care consuma energie si materiale în exces, au
condus, anual, la generarea de cantitați mari de deșeuri. Gestionarea necorespunzatoare a
deșeurilor conduce la numeroase cazuri de contaminare a solului si a apelor subterane si de
suprafată, amenințând totodata si sănatatea populației
Altă problemă legată de deșeuri reprezintă că fiecare etapă din gestiunea deșeurilor poate
prezenta un potențial risc pentru mediu, deoarece diferitele metode de gestionare implica
eliberarea poluanților în mediu. Agricultura, mineritul, industria si activitațile gospodarești sunt
surse importante de generare a deșeurilor, atât din punct de vedere cantitativ, cât si din punct de
vedere al impactului asupra mediului.
Conform legislației în vigoare și a experienței europene în domeniu, deșeurile pot
fi reutilizate de către agentul economic generator, pot fi tratate si reciclate sau transferate către
o stație de tratare (pentru reducerea gradului lor de periculozitate) sau catre un incinerator
(pentru reducerea volumului). Deșeurile nerecuperabile sunt, de obicei, depozitate, dar numai
ca ultimă opțiune de eliminare.
O problemă nerezolvată în multe state ale Globului,inclusiv în Romînia reprezintă
colectarea separată a deșeurilor reciclabile care asigură o serie de benificii:
• reducerea cantitaților de deșeuri care ajung la depozit;
• economisirea de materie primă, energie, bani și timp;
3
• protejarea pădurilor și asigurarea unui aer curat;
• reducerea poluării a aerului ,solului și a apei;
•asigură spații de depozitare pentru restul deșeurilor/materialelor.
•reducerea poluării estetice;
•diminuarea încălzirii globale.
La nivel global se încearcă adoptarea unor metode standard de gestionare a deşeurilor
într-un sistem integrat însă unele ţări întâmpină probleme majore în ceea ce priveşte
aplicabilitatea lor din cauza gradului scăzut de dezvoltare socio-economică, ţări care au ca
strategie politică de bază dezvoltarea economică, lăsând problemele legate de mediu (impactul
deşeurilor asupra mediului, în cazul de faţă) pe o poziţie inferioară. Într-o astfel de situaţie se
află România, unde constituirea unui sistem integrat de management al deşeurilor este încă în
faza incipientă.

2- Tipuri de deșeuri
Deşeurile sunt materiale considerate fără valoare sau fără utilitate. Contactul omului cu
deșeurile poate surveni fie în mod direct, prin acumularea haldelor de gunoi în apropierea
zonelor de locuit, fie indirect, prin scurgerile în sol, apă subterană sau apă de suprafaţă şi
emisie în atmosferă.
*După sistemul EEA (European Environment Agency) deşeurile pot fi împărţite în
următoarele categorii: deşeuri periculoase, deşeuri municipale, nămoluri de epurare, deşeuri de
la ambalaje, deşeuri de la producerea energiei electrice şi deşeuri electronice.
* În funcţie de compoziţia lor, deşeurile mai pot fi clasificate în deşeuri organice,
deşeuri anorganice, deşeuri din hârtie şi carton, deşeuri din mase plastice, deşeuri din sticlă şi
deşeuri metalice.
* Din punct de vedere al naturii şi locurilor de producere, deşeurile se clasifică astfel:
- deșeuri din industria de extracție – sunt reprezentate de fragmente de roci şi minereuri sărace.
Acestea sunt depuse de regulă la gura minei în zone neamenajate expuse periodic eroziunii şi
spălării de către apele de suprafaţă.
- deșeuri industriale - provin în general din industria prelucrătoare (textilă, a lemnului,
alimentară).
- deșeuri din construcţii – reprezintă materialele provenite din demolarea construc- ţiilor și din
resturile de materiale rămase de la şantierele de construcţii civile și industriale
- deşeuri stradale – sunt reprezentate de hârtie, plastic, resturi ceramice și sticle, moloz, resturi
alimentare, resturi vegetale, metale și praf, acumulate în zonele stradale din activităţi cotidiene
- deşeuri menajere – sunt reziduurile solide colectate de la locuinţele populaţiei și sunt
reprezentate prin: hârtie, plastic, material textil, ceramică, metal, sticlă, ambalaje, diverse
substanţe chimice, baterii, anvelope, uleiuri şi nu în ultimul rând resturi alimentare.
- deșeuri agricole – sunt constituite din resturi vegetale, precum cocenii şi paiele. Din zootehnie
rezultă mari cantităţi de gunoi de grajd şi dejecţii animaliere.
- deșeuri periculoase – aceste substanţe nu se folosesc direct de către om, însă cele mai multe
sunt utilizate la fabricarea multor produse finite necesare omului. Dintre acestea amintim:
vopsele, solvenţi, insecticide, pesticide, acizi, compuşi metalici etc.
- deșeuri radioactive – sunt rezultate din activităţi industriale, medicale şi de cercetare. Cele
mai mari cantităţi provin din activitatea de producere a energiei electrice.
Deșeurile, în marea lor majoritate, pot deveni periculoase în condiţii precare de depozitare sau
de transport. Astfel, ele pot deveni explozive, oxidante, inflamabile, iritante, toxice,
cancerigene, corozive, infecţioase, mutagene, radioactive și pot emite gaze toxice în contact cu
apa, aerul sau un acid.

4
2.1- Deșeurile menajere
Deșeurile menajere reprezintă c ategoria de deşeuri la care omul, prin activităţile lui zilnice,
contribuie direct este cea a deşeurilor menajere. După posibilităţile de valorificare reziduurile
menajere sunt de mai multe tipuri:
- compostabile, respectiv resturi organice rezultate de la pregătirea hranei, hârtie, oase, textile;
- combustibile: lemn, cauciuc, materiale plastice;
- inerte, care sunt necompostabile și necombustibile: materiale nemetalice, materiale de
construcţii, ceramică;
- reciclabile, la care se încadrează hârtia, sticla, materialele plastice, metalele.
Dacă până în prezent noţiunea de gunoi menajer era folosită pentru reziduurile rezultate din
activitatea umană, astăzi această denumire nu mai este valabilă deoarece prin gunoi se înţelege
un obiect care nu mai are nici o valoare și care trebuie îndepărtat, considerându-se total
nefolositor. Realitatea arată însă că, odată cu evoluţia şi creşterea populaţiei și a gradului de
civilizaţie, resturile rezultate din gospodărie, de la prepararea hranei la care se mai adaugă și o
cantitate însemnată de materiale provenite din ambalarea alimentelor, şi chiar o serie de obiecte
de uz casnic sau personal deteriorate, nu mai sunt nişte gunoaie de aruncat, ci o adevărată
resursă secundară de materii prime și materiale refolosibile. Lada de gunoi constituie astăzi un
bogat şi inepuizabil zăcământ. Numim deşeuri menajere, deșeurile rezultate în mod obişnuit din
activitatea casnică, resturile provenite din magazine, hoteluri, cantine, unităţi de alimenta- ţie
publică, instituţii de învăţământ și alte instituţii publice în care activitatea sau prezenţa
oamenilor poate produce reziduuri cu compoziţie similară reziduurilor din gospodărie. În ţările
europene dezvoltate, deșeurilor menajere au următoarea compoziţie: 16 % hârtie şi cartoane, 5
% metale, 6 % sticlă, 39 % resturi menajere, 6 % textile, 11 % plastice şi 17 % alte componente
diverse.

Deşeuri din construcţii şi menajere din Onești (Foto Șorgot Virgil)

Cantităţi anuale de reziduuri menajere din diferite ţări:

Elveţia – 707 kg/locuitor
Bulgaria – 410 kg/locuitor
Ungaria – 413 kg/locuitor
SUA – 930 kg/locuitor
Anglia – 521 kg/locuitor
Olanda – 595 kg/locuitor
Franţa – 532 kg/locuitor
România – 365 kg/locuitor
Ucraina - 380 kg/locuitor (orașe mari)
Moldova - 370 kg/locuitor

2.2- Deşeuri ce provin din diferite activităţi industriale

Diferitele activităţi industriale constituie surse de poluare, importante de luat in calcul, de la
procesul de exploatare a materiei prime şi prelucrare, până la depozitarea materialelor
reziduale. Atunci când vorbim despre industria prelucrătoare considerăm diferitele activităţi de

5
producţie: din industria alimentară, industria băuturilor, industria forestieră, industria textilă.
Industria energetică, care are doua mari ramuri: producerea de energie şi energetica nucleară,
are un impact semnificativ asupra mediului precum si asupra sănatăţii umane. În ceea ce
priveşte problema generării deşeurilor, în procesul de producere a energiei electrice se
consideră în primul rând depozitarea haldelor de steril, rezultate în urma exploatării cărbunilor,
care au un impact semnificativ asupra ecosistemelor terestre, a apelor subterane dar şi emisiile
din procesul de rafinare al petrolului. Industria energeticii nucleare a luat un mare avânt în
ultimul secol, marile puteri militare sunt din ce în ce mai preocupate de dezvoltarea acestei
ramuri, însă generarea şi depozitarea deşeurilor radioactive rezultate, foarte periculoase, ridică
mari probleme.

Batal de nămoluri-platforma Borzeşt -.Halda de deşeuri industriale Chimcomplex (foto..Șorgot V)

2.3- Deşeuri ce provin din minerit
În urma extracţiei de minereuri rezultă diferite tipuri de materiale, fragmente de roci, minereuri
ce nu mai sunt utilizate, zguri, care sunt de obicei depuse la gura minelor sau sunt depozitate în
halde de steril. Deşeurile de acest tip sunt foarte periculoase din cauza substanţelor toxice
conţinute, mai ales metalele grele, poluează ecosistemele terestre, apele de suprafaţă şi cele
subterane (prin scurgeri şi infiltrări) şi cel mai grav este faptul ca efectele persistă timp
îndelungat.

Deșeuri miniere
(foto:wikipedia)

2.4-Deşeuri din construcţii şi demolări

Aceste deşeuri sunt constituite din materiale ce rămân în urma construirii, demolării,
renovărilor de clădiri (azbest,molozuri).

Deșeurile menajere de pe valea Cașinului (2017)-Foto:Șorgot Virgil

2.5-Deşeuri ce provin din activităţi agrozootehnice

Activităţile agricole generează de asemenea deşeuri, acestea sunt constituite din resturi
vegetale, dejecţiile animalelor, si necesită o atenţie deosebită din cauza faptului că pot

6
reprezenta o sursă de ingraşăminte sau pot fi folosite ca şi combustibili însă numai dacă sunt
gestionate corect.
3.Impactul deșeurilor asupra mediului
Conform EEA, impactul deșeurilor asupra mediului este reprezentat de:
• poluarea solurilor prin emisii de nutrienţi, metale grele, compuşi toxici rezultaţi din levigatul
depozitelor de deşeuri;
• reducerea suprafeţelor de teren din cauza construcţiilor depozitelor;
• poluare prin emisiile de gaze cu efect de seră datorate atât tratării deşeurilor din depozit cat şi
rezultate din diferite tehnici neconforme;
• poluarea apelor subterane datorate scurgerilor din depozitele de deşeuri la care se adaugă
poluarea terenurilor invecinate;
• intensificarea utilizării vehiculelor mari pentru transportul deşeurilor.
Populaţia umană, consideră deșeurile ca sursă de poluare a aerului, a apelor de suprafaţă, a
solurilor, prin scăderea fertilităţii solurilor, schimbări în biocenozele terenurilor din apropierea
depozitelor şi nu în ultimul rând disconfort vizual, olfactiv.

3.1-Poluarea aerului
Poluarea aerului cu mirosuri neplăcute şi cu suspensii antrenate de vânt este deosebit de
evidentă în zona depozitelor orăşeneşti actuale, în care nu se practică exploatarea pe celule şi
acoperirea cu materiale inerte. Scurgerile de pe versanţii depozitelor aflate în apropierea apelor
de suprafaţă contribuie la poluarea acestora cu substanţe organice şi suspensii. Depozitele
neimpermeabilizate de deșeuri urbane sunt deseori sursa infestării apelor subterane cu nitraţi şi
nitriţi, dar și cu alte elemente poluante. Apele scurse pe versanţi influenţează calitatea solurilor
înconjurătoare, fapt ce se repercutează asupra folosinţei acestora.

3.2-Poluarea terenurilor
Un impact negativ al deșeurilor reprezintă și scoaterea din circuitul natural sau economic
a terenurilor pentru depozitele de deşeuri este un proces ce poate fi considerat temporar, dar
care în termenii conceptului de “dezvoltare durabilă”, se întinde pe durata a cel puţin două
generaţii dacă se însumează perioadele de amenajare (1-3 ani), exploatare (15-30 ani), refacere
ecologică și postmonitorizare (15-20 ani). În termeni de biodiversitate, un depozit de deşeuri
înseamnă eliminarea de pe suprafa- ţa afectată a unui număr de 30-300 specii/ ha, fără a
considera şi populaţia microbiologică a solului. În plus, biocenozele din vecinătatea depozitului
se modifică, în asociaţiile vegetale devin dominante speciile din zonelor poluate iar unele
mamifere, păsări, insecte părăsesc zona, în avantajul celor care îşi găsesc hrana în gunoaie
(şobolani, ciori).
3.3-Impactul deșeurilor asupra florei și faunei
Deşi efectele asupra florei şi faunei sunt teoretic limitate în timp la durata exploatării
depozitului, reconstrucţia ecologică realizată după eliberarea zonei
de sarcini tehnologice nu va mai putea restabili echilibrul biologic
iniţial, evoluţia biosistemului fiind ireversibil modificată.
Actualele practici de colectare, transport şi depozitare a deșeurilor
urbane facilitează înmulţirea şi diseminarea agenţilor patogeni și a
vectorilor acestora: insecte, şobolani, ciori, câini vagabonzi.
Deşeurile, mai ales cele industriale, constituie surse de risc pentru
sănătate datorită conţinutului lor în substanţe toxice precum metalele grele (plumb, cadmiu),
pesticide, solvenţi, uleiuri uzate etc.

Poluarea mediului cu deșeuri

(foto:wikipedia)

7
3.4-Impactul deșeurilor asupra solului și apei
Depozitele neimpermeabilizate de deşeuri urbane sunt deseori sursa infestării apelor subterane
și a celor curgătoare cu nitrați și nitriți, dar si cu alte elemente poluante.
Depozitele de deşeuri influentează negativ calitatea solurilor înconjuratoare, fapt ce se
repercutează asupra folosintei acestora.
Un aspect negativ este acela că multe materiale reciclabile și utile sunt depozitate împreună
cu cele nereciclabile; fiind amestecate și contaminate din punct de vedere chimic și biologic,
recuperarea lor este dificilă.
Astfel impactul deșeurilor asupra apei și solului se manifestă prin:
- dezvoltarea agenţilor patogeni - boli virale, bacteriene şi parazitare;
- acumularea de suspensii din râuri şi lacuri;
- acumularea de nitrați și nitriți în apă și sol - pot afecta sănătatea omului și sunt generaţi mai
ales de agricultură;
- acumularea de metalele grele(prin marea lor toxicitate sunt o problemă gravă, ele provenind
mai ales din industrie, depozite de deşeuri);
- micropoluanţii organici - sunt în principal pesticidele și se epurează greu şi au o mare
diversitate, fiind greu de identificat individual.
- pericolul migrării substanţelor poluante din descompunerea deșeurilor în sol, în apele
subterare sau în cele de suprafaţă şi ulterior în culturi este extrem de mare datorită acumulării
acestor substanţe în organismele vegetale şi animale şi în final în organismul uman, ca ultimă
verigă a lanţurilor trofice. Calitatea solului poate să fie degradată;
Toate aceste consecințe se rezulă la concluzia că gestiunea deșeurilor necesită adoptarea
unor măsuri specifice, adecvate fiecărei faze de eliminare a deșeurilor în mediu. Respectarea
acestor măsuri trebuie să facă obiectul activităţii de monitorizare a factorilor de mediu afectaţi
de prezența deşeurilor.
4.Colectarea selectivă
Colectarea selectivă a deşeurilor este etapa cea mai importantă din cadrul gestiunii deşeurilor,
care contribuie considerabil la creşterea gradului de reciclare a acestora. 
Colectarea selectivă a deșeurilor sau colectarea separate a deșeurilor, așa cum este
definită conform Regimului Deșeurilor (Legea 211/2011) reprezintă “colectarea în cadrul
căreia un flux de deşeuri este păstrat separat în funcţie de tipul şi natura deşeurilor, cu scopul de
a facilita tratarea specifică a acestora” și pentru asigurarea unui grad ridicat de valorificare.
Deşeurile menajere conţin cantităţi apreciabile de materiale refolosibile ce pot fi colectate şi
valorificate. În prezent, există tehnologii moderne şi instalaţii complexe care fac posibilă
transformarea deșeurilor în materii prime.
Domeniul în care există cele mai multe materiale refolosibile este cel al locuinţelor din oraşe,
acest lucru fiind foarte evident într-o societate de consum cum tinde să devină și ţara noastră.
Colectarea selectivă a deşeurilor este un procedeu ce permite reciclarea diferitelor tipuri de
materiale: hârtie-carton, sticlă, aluminiu, metale neferoase, materiale organice şi este o metodă
foarte avantajoasă din punct de vedere economic. Se poate face la sursa de generare fie p e tipuri
de deșeuri, fie mixt - combinând iniţial două sau trei
tipuri de deșeuri și separându-le ulterior.
Pentru a se reuși colectarea separată se înntreprind
următorii pași:
- amplasarea unor containere destinate colectării
selective în zonele de depozitare a deșeurilor;
- pregătirea populaţiei în vederea colectării selective;
- realizarea
circuitelor
complete de tip colectare-reciclare;
Pentru reducerea volumului, a cantității
deșeurilor supuse depozitării, dar și a creșterii

8
gradului de recuperare a acestora, se colectează selectiv deșeurile reciclabile. Colectarea
selectivă a deșeurilor se poate face din containere inscripționate, de la asociațiile de
proprietari/locatari și de la agenții economici (fig.).Colectarea deșeurilor reciclabile de la
persoanele fizice/gospodării se face din saci galbeni inscripționați.
Colectarea selectivă a deșeurilor(foto:wikipedia)

Colectarea selectivă a deşeurilor se impune datorită următoarelor raţiuni:

- recuperarea mai uşoară a materialelor refolosibile;
- posibilitatea utilizării în agricultură a deşeurilor urbane fermentabile prin eliminarea
elementelor nefermentabile.

5.Reciclarea deșeurilor
5.1. Conceptul de reciclare
Reciclarea este un concept al secolului XX și a apărut pentru a limita risipa resurselor şi
pentru o utilizare mai eficientă a acestora. A devenit din ce în ce mai clar că industrializarea şi
creşterea susţinută a popula- ţiei au condus la consumarea unor cantităţi de materii prime din ce
în ce mai mari. Peste tot în lume se observă tot mai des efectele sărăciei și deşi în multe din
ţările în curs de dezvoltare sau subdezvoltate s-ar impune o gestionare mai eficientă a
resurselor, reciclarea este practicată în mare parte doar în ţările dezvoltate din cauză că procesul
de reciclare necesită anumite tehnologii şi cheltuieli.
Reciclarea 1 presupune separarea şi colectarea materialelor în vederea transformării
lor în produse utile noi. O mare parte din aluminiul, sticla, hârtia sau oţelul folosite astăzi în
întreaga lume sunt deja provenite din reciclare. Sticla şi oţelul pot fi reciclate nu doar o dată, ci
de nenumărate ori. Reciclarea aluminiului şi oţelului utilizat la cutiile de băuturi, a hârtiei şi
cartoanelor, a sticlei, precum şi a anumitor mase plastice constituie peste tot în ţările
occidentale o industrie înfloritoare. De asemenea, reciclarea permite comunităţilor să reducă
costurile de depozitare a deşeurilor. Consumul de energie este şi el influenţat pozitiv de
reciclare.
Reciclarea este metoda ce vizează doua aspecte importante: eficienţa folosirii resurselor
şi impactul asupra mediului. Deşeurile nu mai reprezintă, în societatea de astăzi, acel rău
inevitabil, ci o sursa importanta de resurse secundare, tocmai de aceea se promovează din ce în
ce mai mult reciclarea şi avantajele în ceea ce priveşte utilizarea durabilă a resurselor, de
asemenea deşeurile reprezintă o sursă regenerabilă de energie, (Stehlìk, 2009). Această metodă
consideră clasificarea deşeurilor în funcţie de componenţa lor, respectiv in funcţie de existenţa
lor ca posibile resurse secundare. Conform normelor europene, metoda reciclării poate consta
în: reciclarea materiei şi reutilizarea energiei.
Reciclarea deşeurilor presupune o serie de activităţi: colectarea, transportul deşeurilor,
prelucrarea intermediara care implică sortare, mărunţire sau compactare, valorificarea
materialelor şi prelucrarea finală.
Cele mai mari avantaje pentru mediu ale reciclării sunt legate, nu de depozitarea
deșeurilor, ci de conservarea resurselor naturale, a energiei și reducerea poluării în procesul de
producţie care rezultă din folosirea materiilor prime reciclate în locul materiilor prime pure.
Materialele reciclate au fost deja prelucrate o dată, astfel încât producţia, în majoritatea
cazurilor, este mai curată decât procesul original.
În domeniul reciclării se impun următoarele strategii:

1
România, prin cap 22 din Tratatul de Aderare, privind protecția mediului, și-a asumat printre alte obligații,
gestionarea corespunzatoare deșeurilor la nivel național. La sfărșitul anului 2011 a fost promulgată Legea
211/2011 privind regimul deșeurilor, principalul obiectiv al acestui cadru legal fiind reducerea cantității de
deșeuri eliminate in favoarea creșterii cantității de deșeuri valorificate. Mai concret, eliminarea deșeurilor trebuie
evitată pe cât posibil și încurajată valorificarea și reciclarea.

9
- prevenirea formării deşeurilor;
- valorificarea deșeurilor prin optimizarea sistemelor de colectare şi triere ;
- eliminarea finală a deşeurilor care nu şiau găsit o valorificare.

5.2- Cei 4 R -,,Reducere, Refolosește, Reciclează, Regândește”

*REDUCERE!
Alimentele sau celelalte produse pe care le cumpărăm sunt învelite în material sau ambalaj,
necesar pentru a le proteja și promova. Trebuie să ne asigurăm că alimentele pe care le
cumpărăm dispun de ambalaj atât cât le este necesar și că ulterior acesta poate fi reutilizat sau
reciclat. Să nu luăm ambalaj în plus! (pentru care, apropo, tot noi plătim!)
*REFOLOSEȘTE!
Soluția pentru a reduce cantitatea de deșeuri pe care o trimitem la groapa de gunoi / stația de
sortare este aceea de a găsi modalități de reutilizare a acestora. Se pot da la schimb, se pot dărui
celor ce au nevoie sau pof fi folosite în alte scopuri.
*RECICLEAZĂ!
Când reciclăm, luăm materialele care nu mai pot fi folosite, lucruri pe care le considerăm deșeu
și le transformăm în produse noi. Reciclarea ține deșeurile departe de groapa de gunoi și
salvează resurse naturale prețioase, precum și energie și bani.
Principalele simboluri penru reciclare sunt:
*REGÂNDEȘTE!
Trebuie să fim atenți ce lucruri utilizăm și cum le utilizăm. Înainte de a utiliza sau de a
achiziționa un produs, și nu după, trebuie să analizăm rentabilitatea acestuia din mai multe
perspective. Regândirea acțiunilor noastre și optarea pentru produse ecologice zi de zi ar salva
planeta de „invazia” deșeurilor.
Se pot recicla:
– recipiente din sticlă transparentă;
– recipiente din sticlă colorată;
– hârtie;
– ziare/tipărituri;
– cutii din aluminiu pentru băuturi;
– plasticul.

10
 Simboluri utilizate pentru reciclarea deșeurilor

5.2.1- Reciclarea hârtiei

Multe materiale de împachetat, hârtie de ziar, şerveţele sunt facute în totalitate sau în parte din fibre de
hârtie reciclabile. Acelaşi tip se foloseşte din ce în ce mai mult în fabricarea hârtiei de scris şi imprimat.
Aceeaşi hârtie nu poate fi reciclată de multe ori: tendinţele de transformare succesive scad calitatea
fibrei pâna când are loc o deteriorare definitivă. Aşa că fibrele primare sunt pentru a menţine consistenţa
şi alte caracteristici, iar procesele de reciclare pot ajuta la înlocuirea fibrelor distruse. Cu tehnologiile
actuale hârtia poate fi reciclată de cel mult patru ori. În lume sunt reciclate până la 25 % din cantităţile
de hârtie existente, deşi nu există cauze de ordin tehnic sau economic care să împiedice
dublarea acestei cifre. Reciclând numai jumătate din hârtia folosită astăzi în lume se poate
acoperi aproape 75 % din necesarul de hârtie nouă salvând, în acelaşi timp 4 milioane hectare
de pădure. Hârtia reciclată conţine mai multe tipuri diferite de hârtie. Industria hârtiei
recuperate colectează materiale din nenumă- rate surse, le sortează şi le grupează separat pe
diferite tipuri, supunându-le unui proces tehnologic pentru a fi mai uşor de manevrat,
transportat, urmând ca acestea să fie făcute pastă de lemn pentru hârtie.
În zilele noastre , hârtia nouă se fabrică în general având ca bază pasta mecanică sau celuloza .
Totuşi trebuie să subliniem că producerea celulozei din lemn realizează o puternică poluare a
atmosferei şi a apelor .
Fibrele de celuloză sunt extrase din lemn cu ajutorul produselor chimice sulfuroase , apoi
albite .
Poluarea mediului poate fi redusă graţie tehnologiilor moderne şi utilizării crescânde de
maculatură.Fibrele sunt extrase din maculatură şi folosite pentru fabricarea hârtiei noi .
Maculatura se dizolvă în multă apă până se reduce la o pastă lichidă , impurităţile mari precum
şi materialele plastice , metalele ,etc. sunt extrase , apoi se adaugă produse chimice pentru a
elimina cerneala tipărită . În maşina de hârtie , această pastă trece printr-un număr mare de
bobine , aici apa fiind extrasă şi astfel se obţine hârtia reciclată , care poate fi folosită din nou
Astfel:pe o tonă de hârtie irosită :
-> 2 foi de scris și un ziar pe zi, timp de 1an;
- o tonă de hârtie reciclată -> 17 copaci salvați;
- 4102 kwh și 26.000 L apa economisiți
- 27 kg noxe mai puțin eliminate în atmosferă
*Avantajele reciclării hârtiei:
- reducerea consumului de apă cu aproximativ 60 %;
- reducerea consumului de energie cu aproximativ 40 %;
- reducerea poluării aerului cu aproape 70 %;
- reducerea poluării apei cu circa 35 %;

11
 - reducerea cantităţii de material lemnos exploatat;
(pentru a salva pădurile o tonă de maculatură salvează circa 5 m 3 de masă lemnoasă necesară
fabricării unei cantități echivalente de celuloză, precum și 30.000 litri de apă; pentru că
prelucrarea maculaturii se realizează cu consum energetic de 2-3 ori mai redus decât în cazul
folosirii fibrelor celulozice, iar poluarea atmosferică este cu 80% mai redusă);
- prin reciclarea deşeurilor de hârtie, se elimină clorul toxic, necesar producerii hârtiei albe.
* Oportunități de reutilizare și reciclare:
Principalele utilizări ale hârtiei reciclate: substituirea pastei de hârtie, realizarea unor produse
pentru construcții (pereții din carton cu gips, combustibili obținuți din deșeuri).
*Etapele unei colectari corecte:
- adunarea hârtiilor care nu mai pot fi folosite la împachetat sau scris etc.
- strivirea cutiilor de carton pentru a ocupa un spațiu mai mic;
- depozitarea într-un loc special amenajat pentru colectarea hârtiei.
*Modalități de reducere a consumului de hârtie:
-să stocăm cartonul și hârtia în pungi, saci sau cutii reutilizabile!
-să depunem deșeurile de hârtie stocate în containerele de colectare a hârtiei aflate în zonă!
-să avem grijă să fie curate și nu cu impurități!
-să folosim hârtia față-verso!
-din rolele de la șervețele de bucătărie și de la hârtie igiencă putem crea un frumos suport
colorat de birou pentru pixuri!
5.2.2. Reciclarea maselor plastice
După anul 1950 materialele plastice au devenit de mare interes, în mai puţin de zece ani
producţia maselor plastice crescând foarte mult. Consumul mondial poate fi acum comparabil
cu cel al metalelor neferoase. Reciclarea materialelor plastice s-a dezvoltat constant şi se
realizează într-o gamă largă în multe ţări. Există încă probleme tehnice, economice și
structurale de depăşit, însă posibilităţile sunt vaste. În unele sectoare, prejudecăţile împotriva
materialelor secundare rămân un obstacol important în reciclarea plasticului, dar această
atitudine se schimbă rapid, odată cu luarea în considerare a protecţiei mediului şi a altor
influenţe.
Industria de mase plastice a creat un sistem de codificare care permite consumatorilor
identificarea diferitelor tipuri de plastice utilizate în industria ambalajelor.Codul poate fi regăsit
pe spatele celei mai mari părţi dintre containere. Dintre multele tipuri de material plastic
utilizate în domeniul ambalajelor, se reciclează în mod uzual: ambalajele de apă minerală /
sucuri, confecţionate din PET (tetraftalat de polietilenă), materie prima reciclabilă. Ambalajele
se predau clătite, cu dopul şi inelul îndepărtate. Etichetele de hârtie nu trebuie îndepărtate.
Ambalajele de culori diferite se separă. Cele clare vor conduce la obţinerea unor granule cărora
li se poate da orice întrebuinţare. Cele colorate se amestecă şi se colorează în procesul
de topire cu diferite culori, în funcţie de destinaţia care urmează să li se dea.
Recuperarea ambalajelor de plastic reprezintă o mare provocare, datorită în primul rând
numărului mare de PET-uri (polyethylene terephthalate - este un material sofisticat (polimer)de
o rezistenţă mare) folosit cu foarte mare eficienţă ca recipient pentru băuturi. Avantajul
reciclării ambalajelor PET este enorm, dat fiind numărul mare de sticle folosite care pot fi
exploatate la un cost acceptabil.
Colectarea materialului plastic din deșeurile menajere solide se poate realize prin două metode:
a. sortarea de către consumatori, este mai dificilă datorită numărului mare de tipuri de
plastic. Pentru o sortare reuşită plasticul trebuie marcat prin diverse culori sau prin numere.
b. sortarea diferitelor tipuri de plastic la staţiile de procesare.
PET este prescurtarea de la polietilen tereftalat şi se prezintă sub forma unei răşini (o formă
de poliester). Mai precis, polietilenul tereftalat este o combinaţie a doi monomeri: etilen glicol
modificat şi acid tereftalic purificat.
Există șapte tipuri diferite de materiale plastice. În vederea realizarii unui corect proces de
reciclare a maselor plastice se determină tipul plasticului înscris în partea de jos a

12
recipientului. Acest număr corespunde gradului materialului din plastic. Gruparea separată pe
tip de material este obligatorie înainte de a recicla.
Cele mai des întalnite tipuri sunt:
-PET( polietilen tereftalat);
-HDPE ( polietilena de inalta densitate);
-PVC ( policlorura de vinilin);
-LDPE ( polietilena de joasa densitate);
-PP ( polipropilena);
-PS (polistiren).
*Importanța reciclării PET-urilor se datorează următorilor factori :
-pentru că degradarea plasticului durează peste 500 de ani;
-pentru că plasticul este fabricat din petrol, benzină și carbune. În prezent există aproximativ 40
de tipuri de plastic, fiecare având o compoziție chimică și proprietăți diferite;
-pentru că fiind fabricat din resurse naturale neregenerabile, acestea odată epuizate nu vor mai
putea fi înlocuite;
-pentru că produsele realizate din plasticul reciclat au un cost de fabricaţie mai mic fața de cele
realizate din materiile prime;
-pentru că reciclând o sticlă de plastic se economiseste energie suficientă pentru funcționarea
unui bec de 60 W timp de 6 ore.

Depozite de PET-uri
Ambalajele PET, ca dealtfel toate materialele plastice, nu sunt biodegradabile. Creşterea
consumului acestora, mai ales în ultimii 10 ani, a dus la sporirea alarmantă a numărului de
ambalaje aruncate iresponsabil în natură. Prin colectarea şi reciclarea acestora, se
reduce impactul negativ asupra mediului înconjurător. Polietilenul tereftalat reciclat (RPET)
poate fi folosit pentru: fibre de poliester (75%) folosite la rândul lor ca materie primă pentru
covoare, tapiţerii, jucării, pâsle pentru industria textilă, ca izolaţie la paltoane, saci de dormit,
industria auto ş.a.; folie industrială; chingi şi benzi; noi ambalaje PET alimentare şi
nealimentare (ex.: cartoane pentru ouă, obiecte de uz casnic etc).
Un alt aspect pozitiv al reciclării PET-urilor constă în reducerea cantităţilor de deşeuri ce
merg spre gropile de gunoi; ponderea acestora a crescut înfiorător în ultimii ani, ajungând până
la 30% din volumul total.
5.2.3- Reciclarea sticlei
În mod uzual la fabricarea sticlei se utilizează resurse naturale prin a căror exploatare se
produce o anumită degradare a mediului ambiant. Sortarea sticlei în vederea reciclării se face
pe culori. Fiecare sticlă de o anumită culoare se obţine într-un anumit furnal. Dacă se amestecă
aceste culori se poate obţine o sticlă neclară.
*
•    Sticla se produce folosind următoarele materii prime: nisipul de cuarţ, calcarul, soda (produs
poluant);
•    Reciclarea sticlei menajează mediul şi economiseşte în timp bogăţiile naturale, apa şi
electricitatea

*Avantajele reciclării sticlei:

13
- economie foarte mare de energie, sticla reciclată se prelucrează la temperaturi mai scăzute
decât materia primă;
- fiecare creştere cu 10% a conţinutului de sticlă reciclată duce la o scădere cu circa 2% a
consumului de energie;
- reducerea poluării aerului cu 20%;
- reducerea consumului de apă cu 50%;
- economisirea materiilor prime şi reducerea degradării mediului prin extracţia unui număr mai
mic de resurse naturale;
- păstrarea proprietăţilor sticlei obţinute prin reciclare.
*Modalități de colectare și reciclare a sticllei
Sticla poate fi reciclată la nesfârșit fără să își piardă din calități. În plus, cioburile de sticlă
reprezintă materia primă perfectă pentru producția unei sticle noi. Astfel, o tonă de sticlă duce
la economisirea a 1,2 tone de materii prime (sodă, nisip, s.a.)
Dar pe lângă reciclarea sticlei în scopuri ecologice, sticla poate fi și reciclată și în scopuri
estetice. Cum este exemplul lui Gaudi, artistul ale cărui lucrări te seduc de fiecare dată când
pășești în Barcelona. La începutul secolului XX, Gaudi folosea bucățelele de sticlă colorată
pentru a transforma fațadele de piatră ale clădirilor în adevarate opere de artă.
Pentru a pregăti sticla de pentru reciclare, se aruncă conținutul de alimente din ea și se
îndepărtează părțile din metal (capace, inele).
* Importanța reutilizării și reciclării sticlei
-pentru că sticla este fabricată în mare parte din nisip și necesită o cantitate enormă de energie;
-se folosește mult mai puțină energie pentru reciclarea ei;
-pentru că durata naturală de degradare a sticlei este de 4.000 ani;
- pentru că cioburile de sticlă pot fi utilizate și la obținerea mixturilor asfaltice;
-pentru că reutilizarea sticlelor și borcanelor determină un efect pozitiv asupra mediului şi
economiei. Fabricarea sticlei din materiale reciclate (cioburi) economisește o treime din energia
folosită la început.
5.2.4- Reciclarea metalului
Ambalajele metalice rezistente la coroziune și la deformare, sunt reciclabile 100%. Proprietăţile
magnetice ale acestora facilitează sortarea lor. Materialele metalice recuperate din deșeuri nu
diminuează calitatea produselor obţinute ulterior. Prin recuperarea acestor deşeuri se poate
realiza o mare economie de resurse energetice și financiare.
5.2.5- Valorificarea deşeurilor agricole
Din practicarea agriculturii se obţin cantităţi foarte mari de resturi vegetale şi dejecţi
ianimaliere. Resturile vegetale se pot folosi la: obţinerea celulozei, compostare, obţinere de
biogaz, producerea energiei termice și electrice prin incinerare împreună cu resturi menajere.
Dejecţiile se pot transforma într-un foarte bun îngrăşământ organic, din care se poate obţine și o
cantitate de biogaz
5.2.6-Valorificarea deșeurilor periculoase şi radioactive
Deşeurile periculoase practice nu se pot valorifica, ele trebuie neutralizate și depozitate în spaţii
special amenajate. La nivel mondial, cantitatea de deşeuri radioactive este foarte redusă în
comparaţie cu alte tipuri de deşeuri. Prin tratare în uzine special amenajate şi foarte bine dotate
din aceste deșeuri se pot recupera o parte din materialele radioactive, ce pot fi introduse în
circuitul economic. Deşeurile neutilizabile sunt depozitate în zone special construite, în cea mai
mare parte subteran.
5.3 . Avantajele reciclării
• Reciclarea elimină parţial poluarea şi conservează resursele naturale. Analize detaliate au
evidenţiat faptul că aceste beneficii de mediu ale reciclării sunt cu mult mai eficiente decât
orice alte acţiuni de protejare a mediului.
• Reciclarea conservează energia. Mult mai puţină energie este necesară pentru a transforma
materialele reciclate în produse noi, comparativ cu a începe producţia cu materiale primare,

14
brute. Prin reciclarea unei tone de materiale într-un program obişnuit de reciclare, sunt
economisiţi cel puţin 187 dolari SUA prin realizarea de economii la electricitate, petrol, gaze
naturale şi cărbune, chiar în condiţiile în care ţinem cont de consumurile datorate colectării şi
transportării materialelor.
• Reciclarea elimină costurile depozitării reziduurilor sau a incinerării lor. Costurile reciclării
sunt parţial amortizate prin evitarea cheltuielilor de depozitare sau incinerare și prin vinderea
materialelor rezultate. Preţurile de depozitare variază foarte mult în funcţie de zonă, și piaţa
materialelor reciclate este într-o creştere explozivă.
• Programele de reciclare proiectate adecvat și implementate complet pot fi deplin competitive
cu depozitarea sau incinerarea reziduurilor. În prezent sunt disponibile numeroase tehnici de
eficientizare a reciclării, unele din ele fiind în curs de testare și implementare.
• Reciclarea crează noi locuri de muncă şi creşte competitivitatea industriei. Reciclarea oferă
industriei resurse mai ieftine, avantaje economice pe termen lung care se translatează în valoare
pentru consumatorii ce cheltuiesc mai puțin pe produse și ambalaje. Efectele reciclării asupra
dezvoltării industriale sunt semnificative.
6. Compostarea
Prin compost se înţelege un produs obţinut printr-un proces aerob, termofil, de descompunere şi
sinteză microbiană a substanţelor organice din produsele reziduale, care conţine peste 25 %
humus relativ stabil format predominant din biomasă microbiană şi care în continuare este
supus unei slabe descompuneri fiind suficient de stabil pentru a nu se reîncălzi ori determina
probleme de miros sau de înmulţire a insectelor şi are raportul C:N = 10-15.
Compostarea poate fi deci definită și ca o metodă de management al procesului de oxidare
biologică care converteşte materiile organice heterogene în altele mai omogene, cu particule
fine asemănătoare humusului.
Prin compostare se înţelege totalitatea transformărilor microbiene, biochimice, chimice şi
fizice pe care le suferă deşeurile organice, vegetale şi animale, de la starea lor iniţială şi până
ajung în diferite stadii de humificare, stare
calitativ deosebită de cea iniţială, caracteristică
produsului nou format, denumit compost.

Compostarea deșeurilor

Avantajele compostului sunt:

- este un bun îngrăşământ pentru sol utilizat în
agricultură şi horticultură;
- se realizează o bună utilizare a nutrienţilor;
- creşte porozitatea şi înbunătăţeşte structura
solului;
- se măreşte capacitatea de reţinere a apei în sol;
- se crează un sistem de protecţie pe scară largă împotriva fertilizatorilor artificiali.
Aproape trei sferturi din gunoiul zilnic este format din deșeuri organice ce provin de la
resturile de la bucătărie (coji de legume și fructe, zaţul de la cafea, hârtia de filtru, resturi de
mâncare, oase şi coji de ouă), resturile de la animale (gunoi de grajd, gunoiul de la iepuri sau
alte animale de casă, gunoiul de la păsările de curte, paiele care au fost folosite la hamsteri sau
alte animale mici), pene și păr, resturile din gradină (iarbă, frunze uscate, crengi și scoarţă,
buruieni, materialul rezultat după ce a fost tuns gardul viu). Aceste deșeuri pot fi foarte utile în
gospodărie, datorită conţinutului lor de substanţe nutritive necesare grădinii noastre.

Aplicații

15
1.Precizați semnificația simbolului pentru fiecare imagine de mai jos

II. Enumetrați 5 modalități de reducere a consumului de hârtie

III.Enumerați 5 avantaje ale reciclării deșeurilor

Bibliografie
1.Căpățână, Camelia, Racoceanu, Cristinel (2003),Deșeuri,București, Editura Matrix Rom;

16
2.Păunescu, Ioan; Atudorel, Alexei (2002), Gestionarea deșeurilor urbane, București, Editura
Matrix Rom;
3.Legea 211 din 15.11.2011 privind regimul deșeurilor;
4.https://ro.wikipedia.org/wiki/Deșeu;
5.http://www.economisestepentrutine.ro/colectarea-selectiva-a-deseurilor-impact-asupra-
mediului/;
6.http://www.scritub.com/geografie/ecologie/POLUAREA-AERULUIA-APEI-SI-A-
SO6211171823.php;
7.http://enrin.grida.no/htmls/romania/soe2000/rom/cap7/impact.htm;
8.http://www.referatele.com/referate/geografie/online12/RECICLAREA---CONCEPT-
GENERAL--Recuperarea-si-reutilizarea-resurselor-reciclabile-referatele-com.php
9.https://www.hartareciclarii.ro/pages/reciclareahartiei;
10.https://www.ecoplast-group.ro/reciclare_mase_plastice.php;
11.http://www.sigurec.ro/ro/despre-sigurec/reciclez1/reciclarea-sticlei.html;
12.https://www.google.ro/search?
q=simboluri+reciclare&hl=ro&site=webhp&source=lnms&tbm=isch&sa=X&sqi=2&ved=0ah
UKEwiqm_uzluPTAhUhApoKHb6wDzkQ_AUIBigB&biw=1152&bih=756.

17
18
19
20
21