Deseurile- notiuni introductive

Deseurile sunt substante rezultate in urma unor procese biologice sau tehnologice,
care nu mai pot fi folosite ca atare, pe care detinatorul le inlatura, are intentia sau obligatia
de a le inlatura, dintre care unele sunt refolosibile. De regula, deseurile reprezinta ultima
etapa din ciclul de viata al unui produs.
Ciclul de viata al produsului reprezinta perioada cuprinsa intre data de fabricatie a
produsului si data la care acesta devine deseu.
Una dintre cele mai acute probleme legate de protectia mediului este reprezentata
de generarea deseurilor in cantitati mari si gestiunea necorespunzatoare a acestora.
Dezvoltarea economica din ultimii ani, cresterea productiei si a consumului, dar si
existenta tehnologiilor si a instalatiilor deja invechite din industrie, care consuma energie
si materiale in exces, au condus, anual, la generarea de cantitati mari de deseuri.
Gestionarea necorespunzatoare a deseurilor conduce la numeroase cazuri de
contaminare a solului si a apelor subterane si de suprafata, amenintand totodata si
sanatatea populatiei.
Conform legislatiei in vigoare si a experientei europene in domeniu, deseurile pot fi
reutilizate de catre agentul economic generator, pot fi tratate si reciclate sau transferate
catre o statie de tratare (pentru reducerea gradului lor de periculozitate) sau catre un
incinerator (pentru reducerea volumului). Deseurile nerecuperabile sunt, de obicei,
depozitate, dar numai ca ultima optiune de eliminare.
Fiecare etapa din gestiunea deseurilor poate prezenta un potential risc pentru
mediu, deoarece diferitele metode de gestionare implica eliberarea poluantilor in mediu.
Agricultura, mineritul, industria si activitatile gospodaresti sunt surse importante de
generare a deseurilor, atat din punct de vedere cantitativ, cat si din punct de vedere al
impactului asupra mediului.
Conform politicilor actuale de dezvoltare durabila se impune necesitatea stabilirii
unor indicatori de mediu, care sa reflecte tendintele starii mediului si sa monitorizeze
progresele facute in domeniul respectiv. Aceasta activitate are la baza atat Legea
Mediului, cat si reglementarilor specifice din domeniul deseurilor:
- Ordonanta de Urgenta 78/2000 privind regimul deseurilor;
- Legea 426/2001 pentru aprobarea Ordonantei de Urgenta 78/2000 privind regimul
deseurilor;
- Hotararea de Guvern 856/2002 privind evidenta gestiunii deseurilor si aprobarea
liste cuprinzand deseurile, inclusiv deseurile periculoase.
Ministerul Mediului organizeaza, impreuna cu agentiile judetene de protectie a
mediului, anchete anuale pe baza de chestionare, la care raspund atat generatorii de
deseuri industriale, cat si gestionarii de deseuri urbane si industriale.
Anual se elaboreaza rapoarte privind gestionarea deseurilor la nivel judetean, regional sau
national, atat pentru necesitatile interne de raportare, cat si in vederea elaborarii
raportarilor pentru EUROSTAT, responsabilul european cu statistica deseurilor.
Odată cu intrarea pe Piaţa Unică, gestionarea deşeurilor într-o manieră modernă
europeană este o cerinţă obligatorie. În plus, această activitate poate constitui o sursa
nouă de venituri, anterior ignorată, întrucât are beneficii economice dacă este valorificată
eficient.

Una din cele mai importante categorii de deşeuri industriale sunt cele ce provin din
activitatea de producţie a confecţiilor. Deşeurile textile pot fi valorificate economic, întâi
prin colectare şi apoi prin obţinere de produse materiale. Este esenţial ca această
problemă să fie conştientizată la nivel de management, deoarece progresul tehnologic nu
poate fi analizat numai prin prisma unor criterii strict economice.
Există o necesitate la nivel de industrie pentru apariţia şi utilizarea frecventă a unor
noi tipuri de tehnologii:
  Tehnologie raţională - consumuri din ce în ce mai reduse de materiale şi energie
 Tehnologie curată - ecologizarea tehnologiilor deja existente
 Ecotehnologie – prezintă tehnologii noi, ce sunt adaptate cerinţelor ecologice
actuale
În acest context, deşeurile reprezintă o problemă majoră în fiecare ţară europeană,
iar cantităţile de deşeuri sunt în general în creştere. Generarea deşeurilor implică o
pierdere de materiale şi energie şi impune costuri economice şi de mediu ridicate pentru
societate pentru colectarea, tratarea, şi prelucrarea lor.
Fiecare cetatean din Romania “produce” zilnic aproape 1 kilogram de deseuri.
Deseurile sunt formate din resturi de la prepararea hranei, recipiente de plastic,
ambalaje, ziare, materiale textile, deseuri de gradina, componente metalice, iar, mai
nou, chiar aparatura electrocasnica scoasa din uz, autoturisme si multe altele. Aceste
resturi carora li se spune in mod curent “deseuri urbane” sau “deseuri municipale”
trebuiesc colectate selectiv, transportate, depozitate, neutralizate de maniera in care sa
perturbe cat mai putin mediul inconjurator pentru generatia noastra si pentru cele
viitoare.
Managementul deseurilor devine din ce in ce mai acut o preocupare a cetatenilor si
a autoritatilor locale din toate zonele tarii cu cat, aruncarea la intamplare a deseurilor
in spatii neamenajate special, pe parcursul multor ani, a condus la un impact periculos
asupra mediului inconjurator.
In tarile occidentale preocuparile pentru aceasta componenta socio-economica
isi afla originile cu cateva decenii in urma. La ora actuala, sistemele occidentale de
reglementari in domeniu si, mai ales, structurile diversificate de implementare a
reglementarilor, structuri ce includ toate componentele societatii civile si pun baza pe
actiunea si constiinta cetatenilor, au condus la educarea acestora in spiritul protejarii
resurselor naturale si a mediului.

Deseurile in Europa

Un kilogram de deseuri de persoana pe zi poate nu pare cine stie ce dar, la nivelul

Europei, pe parcursul unui intreg an aceasta conduce la peste 200 de milioane de tone
de deseuri municipale care trebuiesc prelucrate si depozitate intr-un fel sau altul. Mai mult
decat atat, deseurile municipale nu reprezinta decat o mica parte din “muntele” de desuri
produse annual in interiorul tarilor comunitatii.
Situatia actuala nu mai poate continua. Deseurile nu sunt numai un pericol la adresa
mediului inconjurator. Ele au devenit o amenintare la adresa sanatatii umane in general si
a modului nostru de viata. Gropile de desuri devin pe zi ce trece mai pline. Metale grele si
substante toxice se scurg zi de zi in sol si in apa freatica. Depozitele genereaza gaze
toxice si explozive. Si mai periculoase se dovedesc a fi gropile de deseuri neamenajate
sau slab amenajate al caror risc este incomparabil mai mare decat al depozitelor
construite in conformitate cu cerintele si tehnologiile moderne.
Considerata multa vreme ca o solutie alternativa la depozitarea deseurilor,
incinerarea acestora produce cantitati mari de substante toxice si metale grele.
Pentru prevenirea imprastierii acestora trebuiesc montate siteme de filtare complicate si
costisitoare. Filtrele uzate cu grad foarte mare de contaminare impreuna cenusile
cantarind cca. o patrime din greutatea deseurilor incinerate trebuiesc si ele in final
depozitate intr-o groapa de deseuri.
In sfarsit, o parte importanta a deseurilor industriale si casnice sunt clasificate ca
fiind periculoase, ceea ce reclama tehnologii speciale de tratare.
Transportarea deseurilor intr-o alta tara dipusa, eventual, sa le accepte, nu este, in mod
evident, o solutie pe termen lung. Cu toate acestea, depozitarea deseurilor este numai una
dintre laturile problemei. Cantitatea de deseuri pe care o producem este o consecinta a
stilului nostru de viata.
Modelul nostru de productie - consum trebuie sa se adapteze la cerinta de
minimizare a presiunii asupra mediului in care traim si consumam resursele limitate ale
Terrei. Pe scurt, productia de deseuri este unul dintre cei mai relevanti indicatori ai
progresului pe calea dezvoltarii durabile.

Colectarea selectiva – Definiție.

Colectarea selectiva a deseurilor sau colectarea separate a deseurilor, asa cum

este definita conform Regimului Deseurilor (Legea 211/2011) reprezinta “colectarea în
cadrul căreia un flux de deşeuri este păstrat separat în funcţie de tipul şi natura
deşeurilor, cu scopul de a facilita tratarea specifică a acestora” si pentru asigurarea
unui grad ridicat de valorificare, producătorii de deşeuri şi deţinătorii de deşeuri sunt
obligaţi să colecteze separat cel puţin următoarele categorii de deşeuri:
 Hârtie;
 Metal;
 Plastic;
 Sticlă.

Romania, prin cap 22 din Tratatul de Aderare, privind protectia mediului, si-a
asumat printre alte obligatii, gestionarea corespunzatoare deseurilor la nivel national.
La sfarsitul anului 2011 a fost promulgata Legea 211/2011 privind regimul deseurilor,
principalul obiectiv al acestui cadru legal fiind reducerea cantitatii de deseuri eliminate
in favoarea cresterii cantitatii de deseuri valorificate. Mai concret, eliminarea deseurilor
trebuie evitata pe cat posibil si incurajata valorificarea si reciclarea.
In acest sens, Legea 211/2011 impune o ierarhie a deseurilor in vederea
încurajarea acţiunii în materie de prevenire a generării şi gestionării 2 eficiente şi
eficace a deşeurilor, astfel încât să se reducă efectele negative ale acestora asupra
mediului.

Ierarhia deşeurilor se aplică în funcţie de ordinea priorităţilor în cadrul legislaţiei

şi al politicii în materie de prevenire a generării şi de gestionare a deşeurilor, după cum
urmează:
a)prevenirea; măsurile luate înainte ca o substanţă, un material sau un
produs să devină deşeu, care reduc:
- cantitatea de deşeuri, inclusiv prin reutilizarea produselor sau
prelungirea duratei de viaţă a acestora;
- impactul negativ al deşeurilor generate asupra mediului şi sănătăţii
populaţiei; sau
- conţinutul de substanţe nocive al materialelor şi produselor;
b)pregătirea pentru reutilizare; operaţiunile de verificare, curăţare sau valorificare prin
reparare, prin care produsele ori componentele produselor care au devenit deşeuri sunt
pregătite pentru a fi reutilizate fără nicio altă operaţiune de pretratare

c)reciclarea; operaţiune de valorificare prin care deşeurile sunt transformate în produse,

materiale sau substanţe pentru a-şi îndeplini funcţia iniţială ori pentru alte scopuri.
d)alte operaţiuni de valorificare, de exemplu valorificarea energetică; valorificarea energetică
şi conversia în vederea folosirii materialelor drept 3 combustibil sau pentru operaţiunile de
umplere (Ex. Valorificarea deseurilor de lemn netratat ca si combustibil)
e)eliminarea, orice operaţiune care nu este o operaţiune de valorificare. Se aplica deseurilor
din a caror componenta nu mai poate fi utilizat nimic.
In vederea respectarii Ierarhiei deseurilor si atingerii obiectivelor in domeniul Regimul
Deseurilor, colectarea separata a deseurilor pe categorii, incadrarea acestora pe coduri
conform listei deseurilor si facilitarea cresterii gradului de valorificare este imperios
necesara.
In vederea respectarii Ierarhiei deseurilor si atingerii obiectivelor in domeniul Regimul
Deseurilor, colectarea separata a deseurilor pe categorii, incadrarea acestora pe coduri
conform listei deseurilor si facilitarea cresterii gradului de valorificare este imperios
necesara.
1) Hartie/Carton
2) Metal
3) Plastic
4) Sticla
Pentru indeplinirea celor de mai sus, producătorii de deşeuri şi autorităţile administraţiei
publice locale au următoarele îndatoriri, conform Regimului Deseurilor:
a) să atingă, până în anul 2020, un nivel de pregătire pentru reutilizare şi reciclare de
minimum 50% din masa totală a cantităţilor de deşeuri, cum ar fi hârtie, metal, plastic
şi sticlă provenind din deşeurile menajere şi, după caz, provenind din alte surse, în
măsura în care aceste fluxuri de deşeuri sunt similare deşeurilor care provin din
deşeurile menajere;
b) să atingă, până în anul 2020, un nivel de pregătire pentru reutilizare, reciclare şi alte
operaţiuni de valorificare materială, inclusiv operaţiuni de umplere rambleiere care
utilizează deşeuri pentru a înlocui alte materiale, de minimum 70% din masa
cantităţilor de deşeuri nepericuloase provenite din activităţi de construcţie şi demolări;

Colectarea selectiva a deseurilor presupune selectarea deseurilor pe tipuri de

material si/sau sortimente direct la sursa.
Colectarea si eliminarea deseurilor este perceputa de cea mai mare parte a
locuitorilor oraselor drept una din elementele de baza care conditioneaza calitatea vietii
urbane, aceasta activitate fiind cotata ca importanta imediat dupa alimentarea cu apa si cu
energie electrica. O componenta deosebit de semnificativa ecologic, economic, dar si
social, a procesului de sortare si valorificare a deseurior de ambalaje o reprezinta etapa
colectarii acestor deseuri.
Colectarea selectivă a deşeurilor de ambalaje se poate efectua:
1) Din uşă în uşa
2) Prin aport voluntar.
 Colectarea din uşă în uşă

In funcţie de tipul de deşeuri de ambalaje se poate obţine o eficienţă a colectării de la

50 % la 80 % dacă campania de comunicare cu populaţia este eficientă, iar aceasta se
implică. Deşeurile reciclabile pot fi colectate:

 fie separat pe tip de deşeu – sticlă, hârtie, carton, plastic, etc

Colectarea unui singur tip de deşeu în pubela traditională este bine adaptată zonelor
unde frecvenţa de colectare este ridicată.

 fie toate tipurile de deşeuri în ansamblu

Colectarea în amestec are totuşi dezavantaje în sensul că trebuie prevazută sortarea

în “aval” (după colectare) pe tip de deşeu. Această modalitate de colectare nu permite
colectarea sticlei în amestec deoarece sticla sparta poate contamina celelalte deşeuri.

Colectarea din uşă în uşă se realizeaza prin:

1. ridicarea deşeurilor menajere voluminoase se poate face, în general, o dată pe

lună, simultan cu colectarea traditională;
2. sau pot fi ridicate la comandă, operatorii de salubritate putând efectua acest
serviciu chiar la domiciliu.

Colectarea prin aport voluntar

Eficienţa colectării selective este cuprinsă între 10 şi 60 % din cantitatea totală de

deşeuri de ambalaje în funcţie de:

 Natura deşeului (eficienţa este mai slabă în cazul metalelor)

 Densitatea echipamentelor de colectare voluntară
 Amplasarea containerelor (zone cu acces liber, la periferia căilor de comunicatie,
etc.)
 Comunicarea cu populaţia este obligatorie, aceştia trebuind să cunoască centrele
de colectare voluntară care există şi tipurile de deşeuri care sunt acceptate.
 Putem ajunge la o eficienţă a colectării dacă densitatea containerelor de colectare
este de 1 container/500 locuitori în zonele urbane şi 1 container/200 locuitori în
zonele cu habitat dispersat.

Prin colectarea selectivă a deşeurilor de ambalaje putem recupera urmatoarele sorturi

de deşeuri:

 Sticlă
 Ziare, reviste
 Ambalaje menajere

Colectarea prin aport voluntar se realizează:

 în cadrul centrelor de colectare voluntară. Acestea pot fi utilate cu locuri de stocare

speciale pentru deşeurile voluminoase;
 în containere speciale amplasate periodic în zone cu acces liber.
Populatia are obligatia, mai mult morala in tara noastra, sa depuna selectiv deseurile in
containere diferite, inscriptionate corespunzator, amplasate special de administratia locala.
Pentru aplicarea unitara, la nivel national al colectarii selective, containere si
recipientele folosite in cadrul serviciilor publice de salubritate, se inscriptioneaza cu
denumirea materialului/materialelor pentru care sunt destinate si au urmatoarele culori pe
categorii de materiale:
 Deseuri nerecuperabile/nereciclabile – negru/gri;
 Deseuri compostabile/biodegradabile – maro;
 Hartie/carton – albastru;
 Sticla alba/colorata – alb/verde;
 Metal si plastic – galben;
 Deseuri periculoase – rosu.

Pentru colectarea deseurilor de sticla o alternativa la sistemul existent ar putea fi

infiintarea de puncte stradale dotate cu recipienti tip clopot, de mare capacitate,
inscriptionati corespunzator si amplasati fie pe trotuar la marginea acestuia fie chiar pe
carosabil, acolo unde acesta poate fi “decupat” in acest scop.
Inscripţionarea şi aplicarea marcajului colorat trebuie să fie durabile şi vizibile, astfel
încât să se asigure identificarea destinaţiei containerelor şi recipientelor de colectare
selectivă.
Fiecare dintre noi, constient sau nu, putem contribui la dezvoltarea durabila. De
fapt, putem spune ca avem o gandire durabila atunci cand aruncam deseurile din plastic
sau hartie in locurile special amenajate.
Recuperarea deseurilor menajere va deveni, probabil, aproape un reflex si in randul
romanilor, dar este un proces de durata. Sa nu uitam ca dezvoltarea durabila este, de
asemenea, un concept foarte “tanar”. Deocamdata, de reciclarea deseurilor casnice par sa
se ocupe, in prezent, doar carutasii care merg printre blocuri in cautare de fier vechi sau
alte metale. In urma cu cativa ani, printre blocuri erau amplasate containere pentru
colectarea selectiva a deseurilor – sticla, plastic, hartie, o initiativa laudabila care nu strica
sa fie reluata.
La nivel industrial, lucrurile s-au miscat mult mai repede. Astfel, multe fabrici
folosesc deseuri drept combustibil, iar in anumite localitati se încearca implementarea unor
sisteme de incalzire casnica pe baza arderii deseurilor. Companiile sunt primele care au
constientizat importanta economica (dar si ecologica) a recuperarii si refolosirii deseurilor.
Lester Brown atrage atentia, in lucrarea “Planul B 2.0” asupra conflictului dintre
civilizatia industriala si mediul ambiant si mentioneaza doua aspecte:
- tendinta de epuizare a resurselor naturale de energie, de materii prime si de hrana, sau
consumarea celor regenerabile intr-un ritm superior capacitatii lor de regenerare;
- deteriorarea fizica si poluarea factorilor de mediu: apa, aer, sol.
In acest context, el puncteaza importanta reciclarii deseurilor. Lester Brown a creat
in 1974 "Worldwatch Institute" si este promotorul unor serii de studii, materializate in
rapoartele anuale privind progresele pe calea structurarii unei societati durabile: "Starea
lumii" sau "Semne vitale". "O societate durabila, spune el, este cea care isi modeleaza
sistemul economic si social astfel incat resursele naturale si sistemele de suport ale vietii
sa fie mentinute".

Opţiunile de gestionare a deşeurilor urmăresc:

- prevenirea – prin aplicarea tehnologiilor curate în activităţile care generează deşeuri;
- reutilizarea sau reciclarea deşeurilor – prin aplicarea celor mai bune practici în domeniu;
- valorificarea – prin refolosire, reciclare materială şi recuperarea energiei;
- eliminarea şi depozitarea – care se face de agenţi economici specializaţi şi autorizaţi.
Responsabilitatea pentru activităţile de gestionare a deşeurilor revine generatorilor
acestora, în conformitate cu principiul – poluatorul plăteşte, sau, după caz, producătorilor
în conformitate cu principiul – responsabilitatea producătorului. Organizarea activităţilor de
 colectare, transport şi eliminare a deşeurilor dintr-o anumită zonă este obligaţia
administraţiilor publice locale. Organizarea activităţii de gestionare a deşeurilor de
producţie este responsabilitatea celui care le produce sau agenţilor economici din zonă. În
contextul aderării la U.E., România a preluat pînă în prezent aproximativ 98 % din
legislaţia europeană aferentă domeniului deşeurilor. Directiva Consiliului nr. 99/31/C.E,
privind depozitarea deşeurilor, ale cărei prevederi se regăsesc în HG 349 din 2005, are ca
obiective clare stabilirea măsurilor, procedurilor şi recomandărilor privind gestionarea
deşeurilor. În acest context, consiliile locale au atribuţii importante privind îndeplinirea
prevederilor din planurile de gestionare a deşeurilor. Fiecare dintre administraţiile locale şi
agenţii economici trebuie să înţeleagă importanţa acestor reglementări în domeniul
gestionării deşeurilor.
Consiliile locale şi agenţii economici sunt obligaţi să ia o serie de măsuri cum ar fi:
 asigurarea sistemului de colectare a deşeurilor, inclusiv asigurarea etapizată a
colectării selective, transport, neutralizare, valorificare, incinerare şi depozitare
finală;
 dotarea căilor de comunicaţie şi a locurilor publice de colectare a deşeurilor cu un
număr suficient de recipiente pentru colectarea selectivă a acestora;
 colectarea selectivă şi transportul la timp al întregii cantităţi de deşeuri produse pe
teritoriul localităţilor;
 amenajarea unor depozite finale pentru deşeurile colectate selectiv, dimensionate
corespunzător şi dotate pentru a asigura protecţia sanitară a populaţiei şi a
mediului;
 interzicerea depozitării deşeurilor în alte locuri decît cele destinate depozitelor
stabilite prin documentaţiile urbanistice;
 elaborarea de instrucţiuni pentru agenţii economici, instituţii şi populaţie, privind
modul de gestionare a deşeurilor în cadrul localităţilor şi aducerea la cunoştinţa
acestora prin mijloace adecvate;
 orice alte măsuri şi mijloace legale pe care le consideră necesare;
asocierea cu alte autorităţi ale administraţiei locale, precum şi colaborarea contractuală
cu agenţi economici, în scopul realizării unor lucrări de interes public privind
gestionarea deşeurilor;
 organizarea de acţiuni privind refacerea mediului.

Consiliile locale sunt obligate, şi trebuie să ia măsuri urgente, pentru colectarea
selectivă. Trebuie să implementeze colectarea selectivă la sursă a deşeurilor
(ambalaje, deşeuri organice şi restul deşeurilor menajere). Trebuie să ia în calcul un
număr suficient de containere, pe tipuri, în funcţie de zonă şi numărul de locuitori.
Primarii şi consiliile locale trebuie să creeze condiţii pentru ca întreaga cantitate de
deşeuri menajere să poată fi colectată şi să nu se practice moduri de eliminare ilegale.

Implementarea Sistemului de Management al Deşeurilor reprezintă o soluţie directă

a problemelor înregistrate de România privind protecţia mediului înconjurător şi
reduce din diferenţele considerabile existente între standardele europene şi româneşti din
domeniu.

Măsura cuprinde următoarele componente:

Colectarea selectivă a deşeurilor, ce include colectarea deşeurilor având ca sursă
locuinţele, firmele mici şi mijlocii şi instituţii publice. Colectarea selectivă va fi obţinută prin
construirea a aproximativ 950 de puncte de colectare pentru deşeurile menajere,
furnizarea de containere pentru deşeurile organice, sticlă şi plastic, hârtie şi carton şi
deşeurile reziduale, ca şi prin achiziţionarea de vehicule pentru colectarea acestora.
Proiectul include un centru de service tehnic pentru întreţinerea camioanelor.
 Reciclarea deşeurilor va fi facilitată prin construirea unei staţii de sortare a sticlelor
şi a două centre de reciclare ce vor colecta deşeurile periculoase, deşeurile rezultate în
urma lucrărilor de construcţie şi deşeurile voluminoase. Staţia de sortare va avea o
capacitate de 20 de milioane de sticle pe an şi va fi amplasată în apropierea depozitului
de deşeuri. Unul dintre cele două centre de reciclare va fi construit în zona Bistriţa. În
cadrul proiectului, se prevede reciclarea a 6,000 tone de hârtie pe an.
Compostare şi concasare. Măsura ISPA include construirea unei staţii de
compostare, ce va reduce substanţial cantitatea de deşeuri transportată către depozit.
Deşeurile ce vor fi compostate sunt cele organice menajere, iarba şi crengile tăiate şi
rumeguşul. Compostul va fi utilizat, în primii ani, pentru acoperirea vechiului depozit de
deşeuri. Totodată, va fi achiziţionat un concasor pentru deşeurile rezultate în urma
demolărilor şi lucrările de construcţie, cu o capacitate de 60-70 t/oră. Această componentă
a sistemului va asigura compostarea a aproximativ 35,000 tone de deşeuri organice şi
concasarea a 16,000 tone de deşeuri de construcţii şi demolări pe an.


O îndepărtarea ecologică a deşeurilor poate fi obţinută numai respectănd toate
componentele sistemului unitar:

colecta
re
valorificar
e
tratare

După colectarea ordonată şi regulată, în spiritul protecţiei sănătăţii în localitate, ar

trebui să aibă loc o valorificare maximă a componentelor reziduurilor, având în vedere
beneficiile economice şi ecologice. In acest caz se poate vorbi despre tratarea biologică şi
valorificarea corelată a deşeurilor organice (deseuri din bucătărie şi din gradini), colectate
separat.
În final, deşeurile rămase trebuie îndepărtate ecologic. În starea de depozitare
finală, deşeul trebuie să aibă o structură cât se poate de inertă (neutră faţă de mediu),
adică să fie stabil din punct de vedere fizico-chimic şi sărac în emisii, pe termen lung.
Pentru indeplinirea acestor cerinţe este necesară tratarea termică sau mecano-biologică a

deşeurilor şi izolarea zonei de depozitare finală, prin măsuri de protecţie adecvate în

conformitate cu tipul si compozitia evolutiva a deşeurilor, prognozată pe termen lung.

Colectare selectivă a diferitelor tipuri de deseuri

Printr-o colectare selectivă a fracţiunilor deşeurilor se optimizează cota de

valorificare a acestora. Cheltuielile şi profitul trebuie să fie într-un raport raţional, întrucât
este necesară o examinare specifică a valorii şi a cheltuielilor de selecţie ale tipului
respectivdereziduuri.

Exemplu: Deşeuri organice

 Din reprezentarea compoziţiei medii a gunoiului din Europa reiese faptul că
deşeurile organice (mai ales resturi din bucătărie şi deşeuri vegetale) reprezinta
aproximativ 40% din totalul deşeurilor. Această fracţiune, are un efect dezavantajos din
punct de vedere tehnic - în cazul depozitării sau al incinerării, din cauza conţinutului ridicat
de substanţe biodegradabile şi de apă. Evacuarea acestor substanţe, în general a tuturor
fracţiunilor de deşeuri, nu mai este posibilă după colectarea neselectivă.
În consecinţă, condiţiile politice – cadru în Europa demonstrează tendinţa clară
către colectarea selectivă şi valorificarea deşeurilor organice. Obligaţia legislativă directă
de a colecta şi composta deşeurile organice există în Luxemburg, in Olanda şi în câteva
dintre landurile din Austria şi Germania. În mai multe ţări încurajarea compostării
deseurilor organice este de asemenea, parte componentă a politicii de mediu.
Conştientizarea populaţie

Strategia Naţională de Gestionare a Deşeurilor şi Planul Naţional de Gestionare a

Deşeurilor sunt principalele documente legislative după care se ghidează procesul de
gestionare al deşeurilor în România, inclusiv al deşeurilor menajere.
În ultimii ani populaţia centrelor urbane ale judeţului a început să observe interesul
manifestat şi investiţiile făcute de autorităţile administraţiilor publice şi operatorii de
salubritate în iniţierea unui sistem de colectare selectivă a deşeurilor menajere.
Experienţa UE arată că o colectare selectivă la sursă, adică de la nivel de gospodărie,
ajută mai rapid la această extindere. Fiecare cetăţean trebuie să conştientizeze faptul că,
dacă nu acţionează în direcţia colectării separate a unor deşeuri care se generează zilnic
(ambalaje de hârtie şi carton, recipienţi de plastic, sticlă sau metal, deşeuri electrice şi
chiar baterii) şi le aruncă amestecat în pubele sau în containerele de gunoi, acest lucru se
va reflecta foarte curând nu doar în gradul de poluare ridicat, ci şi în preţul pe care trebuie
să-l plătească pentru serviciul de salubritate.
Inevitabil, în următoarea perioadă de timp aceste servicii se vor scumpi, cauzele
principale fiind:
 obligaţiile pe care România şi le-a asumat de a închide vechile şi poluantele rampe
de gunoi
 impunerile Directivelor UE referitoare la deşeuri, prin care eliminarea deşeurilor
prin depozitare finală pe o rampă ecologică va fi ultima soluţie, primordială fiind
aplicarea tuturor metodelor posibile de recuperare şi valorificare a materialelor
reciclabile.
Populaţia, mare generatoare de deşeuri trebuie să ştie că, cu cât colectarea selectivă la
sursă este mai bună, cu atât efortul de valorificare al lor – şi implicit costurile de operare –
se reduc. În plus, după cum se ştie, serviciile de salubritate se plătesc la metru cub de
deşeu colectat, iar, spre exemplu, 70 % din volumul total al deşeurilor menajere îl
constituie PET-urile.
O altă problemă generată de deşeurile menajere din România este conţinutul
foarte mare de materiale biodegradabile. Odată ajunse pe rampa de gunoi acestea se
descompun odată cu eliberarea unor substanţe, poluante atât pentru sol şi ape de
suprafaţă, cât şi pentru atmosferă (emisiile de gaz metan care se formează conduc la
accentuarea efectului de seră).
Materialele biodegradabile pot fi reduse foarte uşor mai ales la nivelul gospodăriilor
individuale (casele de locuit din zonele urbane, dar mai ales din cele rurale) unde pot fi
valorificate ca şi compost, care este un material fertilizant pentru agricultură, foarte eficace
şi mai ales natural.
