Introducere

Protecţia mediului a devenit o prioritate planetară. Faptul că nu s-au luat la timp măsurile
necesare a determinat apariţia unor riscuri ecologice majore, care ameninţă întreaga planetă,
ţara noastră fiind şi ea o piesă din acest puzzle mondial. Efectul de seră, alterarea stratului de
ozon, criza apei potabile, extinderea deşertului, inundaţii, uragane, alunecări de teren, riscuri
nucleare, toate impun cu mare urgenţă luarea de măsuri.

Deșeurile sunt resturi de materiale obținute printr-un proces tehnologic sau casnic, care nu mai
au utilitate în realizarea unui produs. Gestionarea deșeurilor, întâlnită și sub denumirea
managementul deșeurilor se referă la procesul de colectare, transport, tratare și depozitare a
deșeurilor.

Deșeurile pot impacta mediul în foarte multe feluri – de la modul în care deșeurile sunt produse
până la felul în care sunt colectate și procesate, toți acești pași au un impact asupra mediului
înconjurător și al calității vieții.

De cele mai multe ori, din lipsa unei infrastructuri și a gestionării propice, depozitele de deșeuri
(gropi de gunoi) atât menajere cât și industriale, au un impact negativ asupra mediului. Aceste
depozite de deșeuri modifica peisajul și calitatea aerului din jur, poluează apele de suprafața și
modifica fertilitatea și calitatea solului din jur.

Gestionarea deseurilor reprezinta una dintre problemele importante cu care ne confruntam in

ceea ce priveste protectia mediului. Gestionarea deșeurilor se referă la depozitarea
temporară, reutilizarea, colectarea, transportul, tratarea, reciclarea și eliminarea
deșeurilor, principalul scop fiind economisirea materiei prime prin reutilizarea deșeurilor
reciclabile, contribuind astfel la reducerea presiunii asupra resurselor naturale .
Responsabilitatea pentru activitatile de gestionare a deseurilor revine generatorilor acestora,
conform principiului „poluatorul plateste” sau dupa caz, producatorilor, in conformitate cu
principiul „responsabilitatea producatorului”.
 Figura nr. 1 - Conceptul de ierarhizare a sistemelor de gestionare a deseurilor

Ierarhia deșeurilor cuprinde următoarele elemente:

1. Prevenirea - Primul pas este acela de a reduce numărul de deșeuri pe care fiecare
din noi îl produce astfel vom crea un impact mai mic asupra mediului înconjurător.
Principiul de bază este acela de minimizare a deșeurilor astfel încât să se genereze o
cantitate cât mai mica de deșeuri.

2. Reutilizarea - A doua etapă este aceea de reutilizare a deșeurilor. Este soluția optimă
pentru a reduce cantitățile de deșeuri care nu mai sunt folosite în scopul inițial și de a
găsi metode diferite de a refolosi un material pe care îl considerăm deșeu.

3. Reciclarea - Al treilea pas este reprezentat de procesul de reciclare. Reciclarea

înseamnă transformarea deșeurilor într-o materie primă nouă care va fi utilizată în
fabricarea noilor produse.

4. Valorificarea - Poate fi reprezentată de operațiuni de utilizare a deșeurilor drept

combustibil pentru generarea agentului termic sau curent electric, regenerarea anumitor
uleiuri/solvenți, reciclarea deșeurilor din plastic, hârtie, metal, sticlă, lemn, compostarea
deșeurilor biodegradabile, etc.

5. Eliminarea – Înseamnă orice operațiune care nu presupune valorificare, chiar și în

cazul în care una dintre consecințele secundare ale acesteia ar fi recuperarea de
substanțe sau de energie. Etapa de eliminare a deșeurilor trebuie aplicată numai după
ce au fost folosite la maxim toate celelalte mijloace, în mod responsabil, astfel încât să
nu producă efecte negative asupra mediului.
 Activitatile componente ale gestionarii deseurilor trebuie sa se desfasoare cu respectarea
normelor de protectie a mediului, care reflecta cerintele impuse de legislatia europeana.
Directivele europene transpuse in legislatia româneasca au determinat o noua abordare a
problemei deseurilor, acordând atentie necesitatii protejarii si economisirii resurselor naturale,
reducerii costurilor de gestiune si gasirii de solutii eficiente pentru reducerea poluarii.

Principii si obiective ale gestionarii deseurilor

Protectia mediului constituie obligatia si responsabilitatea autoritatilor administratiei publice

centrale si locale, precum si a tuturor persoanelor fizice si juridice. Principiile si elementele
strategice privind protectia mediului sunt prezentate dupa cum urmeaza:

a) principiul integrarii cerintelor de mediu in celelalte politici sectoriale;

b) principiul precautiei in luarea deciziei;
c) principiul actiunii preventive;
d) principiul retinerii poluantilor la sursa;
e) principiul "poluatorul plateste";
f) principiul conservarii biodiversitatii si a ecosistemelor specifice cadrului biogeografic
natural;
g) utilizarea durabila a resurselor naturale;
h) informarea si participarea publicului la luarea deciziilor, precum si accesul la justitie in
probleme de mediu;
i) dezvoltarea colaborarii internationale pentru protectia mediului.

Conditii generale privind regimul deseurilor

Principalul obiectiv al dispozitiilor referitoare la gestionarea deseurilor trebuie sa fie protectia

sanatatii oamenilor si a mediului impotriva efectelor nocive cauzate de colectarea, transportul,
tratarea, stocarea si depozitarea deseurilor. Astfel trebuie satisfacute urmatoarele conditii
necesare si obligatorii:

a. sa nu prezinte riscuri pentru apa, aer, sol, fauna sau vegetatie;

b. sa nu produca poluare fonica sau miros neplacut;

c. sa nu afecteze peisajele sau zonele protejate/zonele de interes special.

Gestiunea deseurilor
Activitatea de gestionare a deseurilor include urmatoarele: colectarea, transportul, valorificarea
si eliminarea deseurilor, inclusiv supravegherea acestor operatii si ingrijirea zonelor de
depozitare dupa inchiderea acestora.

Problema deșeurilor in România

În prezent, problema gestionării deşeurilor se manifestă şi în România, tot mai acut, din cauza
creşterii cantității şi diversității acestora, precum şi a impactului lor negativ, tot mai pronunțat,
asupra mediului înconjurător. Dezvoltarea urbanistică şi industrială a localităților, precum şi
creşterea generală a nivelului de trai al populației, antrenează producerea unor cantități din ce
în ce mai mari de deşeuri. Prin varietatea substanțelor organice şi anorganice conținute,
acestea fac ca procesul degradării aerobe şi anaerobe de către microorganisme să fie dificil de
condus, provocând, în cazul evacuării şi depozitării necontrolate, atât poluarea solului, cât şi a
aerului şi a apei. Sunt afectate, de asemenea, ecosistemele din vecinătatea acestor depozite,
creându-se mari dezechilibre în cadrul lanțurilor trofice.

În conformitate cu prevederile Planului național de gestionare a deșeurilor, aprobat prin HG. nr.
942/2017, ”deşeurile municipale sunt deșeurile menajere și alte deșeuri, care, prin natură sau
compoziție, sunt similare deșeurilor menajere”.

Conform Ordonanței de urgență nr. 92/2021 privind regimul deșeurilor, deşeuri municipale
înseamnă:

a) deşeuri amestecate şi deşeuri colectate separat de la gospodării, inclusiv hârtia şi cartonul,

sticla, metalele, materialele plastice, ţiodeşeurile, lemnul, textilele, ambalajele, deşeurile de
echipamente electrice şi electronice, deşeurile de baterii şi acumulatori şi deşeurile
voluminoase, inclusiv saltelele şi mobila;

b) deşeuri amestecate şi deşeuri colectate separat din alte surse, în cazul în care deşeurile
respective sunt similare ca natură şi compoziţie cu deşeurile menajere.

Deşeurile municipale nu includ deşeurile provenite din producţie, agricultură, silvicultură,

pescuit, fose septice şi reţeaua de canalizare şi tratare, inclusiv nămolul de epurare, vehiculele
scoase din uz sau deşeurile provenite din activităţi de construcţie şi desfiinţări.

Deșeurile municipale generate

Valoarea a fost calculată prin însumarea cantităților generate pentru următoarele tipuri de
deșeuri:
 deșeuri meajere şi asimilabile şi din servicii municipale colectate de operatorii de salubritate,
exclusiv deșeurile inerte;

 deșeuri menajere generate şi necolectate de operatorii de salubritate;

 deșeuri reciclabile provenite de la populație, colectate prin intermediul operatorilor economici

autorizați, alții decât operatorii de salubritate (hârtie şi carton, metale, plastic, sticlă, lemn,
textile, DEEE, deșeuri de baterii şi acumulatori). Sunt incluse deșeurile voluminoase, deșeurile
din parcuri, grădini şi de la curăţenia străzilor, inclusiv conţinutul coșurilor de gunoi stradale,
precum şi deșeurile de echipamente electrice şi electronice provenite din gospodării.

Sunt excluse:

 Nămolurile de la epurarea apelor uzate orăşeneşti;

 Deşeurile din construcţii şi demolări.

După modul de colectare, deşeurile municipale sunt:

 Colectate de sau în numele municipalităţilor;

 Colectate direct de operatori economici privaţi – valabil pentru DEEE şi alte tipuri de
deşeuri reciclabile;
 Generate şi necolectate printr-un operator de salubritate, ci gestionate direct de generator.
Cantitățile de deșeuri generate de populaț care nu este deservită de servicii de saluţritate
se calculează utilizând indicii de generare prevăzuți în Planul național de gestionare a
deșeurilor. Pentru anul 2020 indicii de generare luați în calcul sunt: 0,61 kg/loc/zi pentru
mediul urban și 0,29 kg/loc/zi pentru mediul rural.

Mai jos ,in tabelul 1 sunt prezentate cantitățile de deșeuri municipale generate pe categorii
de deșeuri în perioada 2016-2020.
 Ponderea principalelor categorii de deșeuri municipale generate în anul 2020 se prezintă
astfel:

În prezent, românii depozitează 73,63% din gunoiul pe care-l produc (289 kg/cap de

locuitor), conform datelor din anul 2020 prezentate in Raportul privind strea mediului inRomânia
in anul 2021 prezentat de APMB. În ceea ce privește reciclarea, România reclica in anul 2020
doar 11,86% din deseurile municipale generate. O parte din deşeurile municipale colectate fiind
trimisă direct către valorificare finală (materială sau energetică), respectiv către eliminare, în
timp ce o altă parte este trimisă către instalaţii de tratare intermediară (staţii de sortare,
compostare). Eliminarea deșeurilor municipale care nu sunt valorificate se realizează exclusiv
prin depozitare. Până în prezent, în România nu au fost puse în funcţiune instalaţii pentru
incinerarea deşeurilor municipale. La sfârşitul anului 2020, erau autorizate şi în operare 46 de
depozite conforme pentru deșeuri municipale. Ponderea principalelor activități de gestionare a
deșeurilor municipale, raportat la cantitatea de deșeuri generată, în perioada 2016-2020 se
prezintă astfel
Din cele de mai sus se observă că în anul 2020 se înregistrează o ușoară reducere a cantităților de
deșeuri municipale depozitate. Totuși, cantitatea de deșeuri depozitată rămâne în continuare
ridicată, ceea ce este în neconcordanță cu principiile și oţiectivele adoptate de către UE prin
pachetul legislativ privind economia circulară.

Referitor la cantitățilede deșeuri biodegradabile depozitate,in anul 2020 România depozita 2,08
milione tone din 3,00 milioane tone generate. Față anul 1995 cantitatea de deseuri depozitata
era de 43,33% in condițiile in care, conform prevederilor OUG nr 2/2021 privind depozitarea
deseurilor, csntitstes de deșeuri biodegradabile depozitată pentru anul 2020 trebuia să fie de
maxim 35% din cantitatea totală produsa in anul 1995.

Din punct de vedere al colectării selective, în România colectarea selectivă se realizeză

pentru toate categoriile de deșeuri, în recipienți adecvați înscripționați cu codurile
fiecărei categorii de deșeu. Recipienții sunt amplasați în spații special amenajate.

Conform OUG 92/2021 Art.17 (3), producătorii de deșeuri și deținătorii de deșeuri cu

condiția respectării prevederilor art. 16 alin. (1) și (4) au obligația introducerii colectării
selective pentru hârtie, metal, plastic și sticlă.

Deșeurile menajere sunt împărțite în două fracții, în funcție de conținutul lor:

 Fracția uscată: ✓ Materiale din plastic: folii și pungi de plastic, pahare, ghivece,
tăvițe, cutii, bidoane și alte diverse recipiente din plastic; ✓ Materiale din carton
și hârtie: ziare, reviste, hârtie, documente, plicuri, carton, carton ondulat; ✓
 Materiale din sticlă: borcane, damigene, sticle de vin, sticle de băuturi, sticle de
ulei sau oțet, alte sticle albe și colorate; ✓ Metal: cutii din metal sau din metal
moale (ex: cutii ce au conținut hrană pentru pisici), dopuri și capace din metal,
folie metalică, cutii nereturnabile de sucuri și bere. Fracția uscată se consideră a
fi și hârtia, cartonul, sticla și plasticul ce nu mai pot reciclate. Exemple: Ambalaje
de plastic ce păstrează urme de mâncare și nu pot fi curățate (folie carne, folie
salam, etc), hârtie și carton cu reziduuri de mâncare, șervețele de bucătărie
folosite, hârtie de ambalat lucioasă, porțelanul, ceramica, pahare și farfurii,
cristal, oglinzi, geamuri, vase rezistente la căldură, etc.
 Fracția umedă: ✓ Resturi de fructe și legume, de pâine și cereale, zaț de
cafea, resturi de ceai, păr și blană, haine din fibre naturale (bumbac, mătase
sau lână), coji de ouă, de nucă, cenușă sau alte deșeuri precum scutecele, vată
și bețișoarele de urechi, oase, resturi de alimente (carne, produse lactate, ouă
întregi)

Deșeurile biodegradabile, reprezentate de fracția umedă, prezintă potențial

valorificabil, prin compostare. Compostarea sau tratarea biologică a deșeurilor
aparținând fracției umede din deșeul menajer, reprezintă grăbirea procesului de
descompunere a elementelor organice solide și umede, cu ajutorul microorganismelor
aerobe în condiții controlate. Cantitatea deșeurilor menajere care ajunge la groapa de
gunoi poate fi redusă considerabil prin colectarea selectivă și responsabilă a deșeurilor,
dar și prin înlocuirea materialelor nereciclabile, cu alternative sustenabile. Pentru a
încuraja colectarea responsabilă a deșeurilor pe categorii, deșeurile se vor colecta în
saci colorați sau pubele colorate astfel:
In România toate administrațiile locale au delegat serviciile publice de salubritate către
operatori licențiați ANRSC sau au organizat servicii publice ale administrației publice
locale. In concluzie, țintele de acoperire 100% cu servicii de salubritate sunt atinse. În
mediul urban și în centrele de comună au fost implementate sisteme de colectare
selectivă a deșeurilor municipale cu mici excepții.

Toți operatorii de salubritate sunt dotați cu autospeciale autocompactoare pentru

colectare și transport deșeuri. Colectarea se execută selectiv în pubele și containere
standardizate, închiriate sau proprietatea cetățenilor, colorate standard pentru deșeu
umed, hârtie, plastic, sticlă/metal. Există însă și sisteme de colectare duală pentru
deșeu umed și pentru reciclabile în amestec, selectarea operându-se la stația de
sortare.Din păcate această metodă duce la un procent de reciclare foarte redus de doar
12-15 % si demotivează cetățenii care separă deseurile.

Se cunoaște faptul că deșeurile sunt o sursă importantă de emisii de dioxid de carbon,

reciclarea acestora fiind metoda de reducere a emisiilor evacuate în atmosferă.
Reciclarea deșeurilor poate fi cuantificată după cum urmează:

 1 tonă de plastic reciclat = se evită eliberarea în atmosferă a 2300 kg CO2

 1 tonă de metal reciclat = se evită eliberarea în atmosferă a 1750 kg CO2
 1 tonă de hârtie reciclată = se evită eliberarea în atmosferă a 795 kg CO2
 1 tonă de sticlă reciclată = se evită eliberarea în atmosferă a 529 kg CO2

În România, în anul 2021, doar 11% din deșeurile municipale se reciclau, în condițiile
în care media europeană era de 45%. România este mult în urma altor state în ceea
ce privește aplicarea directivelor europene referitoare la managementul deșeurilor .
Principala provocare pentru România în viitorul apropiat în ceea ce privește gunoaiele o
reprezintă atingerea țintei de 55% până în 2025.

Dintre factorii care influențează negativ colectarea separată putem enumera:

 lipsa educației în managementul deșeurilor a populației,

 nivelul scăzut al expertizei în domeniu a unor autorități locale,

  legile permisive sau ambigue și lipsa sancțiunilor concrete'', a precizat expertul.

În acest context, oamenii sunt fie descurajați, fie neinformați, iar reciclarea are loc doar
în proporții foarte reduse.

Dacă în mediul urban s-au realizat paşi importanţi pentru colectare, selectare şi
reciclare, în mediul rural nu se poate vorbi despre aşa ceva

Concluzii

Pentru a deveni o ţară curată, România trebuie să implice toate instituţiile şi pe fiecare cetăţean
în parte în această acţiune şi să aloce fonduri financiare necesare pentru a obţine un chip curat
şi strălucitor. Acest efort înseamnă, în definitiv, protejarea sănătăţii oamenilor, protecţia mediului
înconjurător şi economisirea resurselor naturale. Este extrem de dificil pentru o ţară al cărei
popor nu a beneficiat de educaţia corespunzătoare în acest sens, iar acum răspunde destul de
greu la semnalele ce i se transmit de a-şi schimba practic din rădăcini comportamentul comod,
risipitor şi indiferent la „suferinţa” mediului înconjurător. Mulți dintre noi trăiesc cu falsa impresie
că viața low-waste înseamnă să reciclăm mai mult, când, de fapt, un stil de viață low-waste
echivalează cu utilizarea minimală a plasticului și implicit producerea a câtor mai puține deșeuri.

Ținând cont că protecţia mediului a fost ridicată la rang de obiectiv de interes şi responsabilitate
publică majore, bazat pe principiile fundamentale ale dreptului mediului: principiul conservării,
principiul prevenirii, principiul precauţiei în luarea deciziilor şi principiul „poluatorul plăteşte”
consider că problema gestiunii deseurilor este o problema complexa. Intelegerea corecta a
problemelor conduce la alegerea solutiilor optime de rezolvare a acestora, si in final la
gestionarea ecologic rationala a deseurilor si la salvarea unor resurse naturale pretioase atat
pentru noi, dar mai ales pentru generatiile viitoare. Avem datoria morala sa lasam generatiilor
viitoare un mediu curat.

Bibliografie
1.Raportul privind strea mediului inRomânia in anul 2021 prezentat de APMB
2.Planul Național de Redresare și Reziliență
3.https://ro.wikipedia.org/wiki/Gestionarea_deșeurilor#Gestionarea_integrată_a_deșeurilor
4.https://rebu.ro/utile/cum-se-face-corect-colectarea-separata/
5.https://retail.ro/articole/interviuri-si-analize/analiza-managementul-deseurilor-miza-de-1-2-
miliarde-de-euro-romania-se-afla-printre-ultimele-locuri-in-ue-la-gestiunea-deseurilor-6158.html
6. http://www-old.anpm.ro/files2/Capitolul%207%20-%20Deseuri_20091227450.pdf