Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
- Inaintea examenului fizic rugam pacientul sa ne indice zonele dureroase ale abdomenului – recomandare de a fi
examinate la final;
- In timpul examenului se recomanda urmarirea expresiei faciale;
- Cu blandete, maini incalzite, stetoscop incalzit, cu atentie la lungimea fanerelor;
- Informarea pacientului privind manevrele ce urmeaza a fi efectuate;
- Recomandare de a folosi manusi de examinare: leziuni cutanate exudative, plagi abdominale, manevrare
imbracaminte contaminata cu fluide corporeale;
- Examinatorul situat in dreapta bolnavului;
- Examinare bimanuala sau unimanuala (mana dominanata);
- Extremitatea cefalica usor ridicata;
- Pacientul este rugat sa respire usor cu gura intredeschisa;
- Pacientul sta in decubit dorsal, cu gambele usor flectate pe coapse si acestea pe bazin
- Relaxarea musculaturii abdominale cu coapsele semiflectate pe abdomen;
a) Repere anatomice:
• Marginea costala inferioara
• Creasta iliaca antero-superioara
• Simfiza pubiana
• Tuberculul pubic
• Ligamentul inghinal
• Ms drept abdominal
• Procesul xifoid
b) Regiuni abdominale:
Sistemul celor 4 cadrane
Cadranul superior drept: Ficat, Vezicula biliara, Duoden, Rinichi
drept, Unghi hepatic al colonului
Cadranul superior stâng: Stomac, Splina, Coada pancreas, Unghi
splenic colon
Cadranul inferior drept: Cecul, Apendicele, Anexa dreapta, Epiplon,
Anse intestinale;
Cadranul inferior stâng: Colon sigmoid, Anexa stanga, Epiplon, anse
de intestine subire.
Ioana Covaliu- Sinteză Semiologie Chirurgicală semestrul 2
Inspectia abdomenului
• Examinatorul urmareste aspectul abdomenului in timpul miscarilor bolnavului
• Ex: pacientii cu litiaza urinara in colica au miscari permanente pentru a gasi o pozitie antalgica/ pacientii cu
peritonita au un abdomen imobil cu miscari respiratorii superficiale pentru a nu-si agrava durerea
Ioana Covaliu- Sinteză Semiologie Chirurgicală semestrul 2
Palparea abdomenului
In general se incepe din cadranul inferior stang/ fosa iliaca stanga in sens invers acelor de ceasornic. Bolnavul în
clinostatism, cutrunchiul uşor ridicatşi cucoapsele flectate, pentru a seobtine o relaxare a musc.abdominale, care să
permit în special palparea profundă. Prin palparea superficiala, usoara se permite decelarea zonelor dureroase si putem
aprecia organelle superficiale si masele tumorale.
Doctorul are palma si antebratul intr-un plan orizontal, degetele adunate, toata palma este aplicata pe suprafata
abdomenului si se incepe palparea. Palma trebuie doar usor ridicata pt. a trece de la o regiune la alta, cu miscari usoare,
fine, care sa nu determine din partea bolnavului o reactie de aparare.
Puncte apendiculare:
6.Punctul McBurney: situat la mijlocul linei ce uneste splina iliaca
antero-superioara cu ombilicul si corespunde bazei apendicelui;
7.Punctul Morris: situat la 2-3 cm de ombilic pe linia spino-
ombilicala dreapta;
8.Punctul Lanz: situat pe linia bispinoasa, la unirea 1/3 drepte cu 2/3 stangi
Punctul Sonneburg: situat pe linia bispinoasa la intersectia acesteia cu mg externa a dreptului
abdominal.
9.Punctul ovarian: se situeaza la cativa centimetric deasupra arcadei crurale, pe linia ce uneste mijlocul
arcadei cu ombilicul
10. Punctul piloric: situat imediat de asupra punctului duodenal care se afla la dreapta liniei mediane
albe, sub punctul cistic; apare in ulcerulpiloric.
11. Punctele ureterale superior si mijlociu:
Ioana Covaliu- Sinteză Semiologie Chirurgicală semestrul 2
-cel superior se afla la intersectia mg externe a dreptului abdominal cu orizontala dusa prin ombilic
- cel mijlociu corespunde punctului Lanz sau Sonnenburg
- cel inferior vezico-vaginal/ vezico rectal Bazy se gaseste lateral in timpul tuseului rectal sau vaginal
Palparea organelor
Semnul Rowsing: pacientul va descrie durere in fosa iliaca dreapta cand se palpeaza fosa iliaca sau flancul stangprin
compresiunerogra
Semnul Blumberg: durere vie la decompresiune bruscă, după manevra de palpare în fosa iliaca dreapta.
Ioana Covaliu- Sinteză Semiologie Chirurgicală semestrul 2
Semnul psoasului
Pacient in decubit lateral stang cu extensia membrului inferior drept pe
abdomen sau in decubit dorsal cu flexia membrului inferior pe
abdomen, dar examinatorul face contratractiune. Daca pacientul are
apendicita acuta retrocecala – semn pozitiv deoarece apendicele
inflamat se afla intr-o pozitie retroperitoneala in contact cu muschiul
psoas care este intins de catre aceasta manevra
Semnul obturatorului
Semnul este pozitiv pentru apendicita acuta
pelvina daca pacientul prezinta durere cand
face rotatia interna a coapsei pe abdomen cu
genunchiul flectat. Apendicele inflamat e
situat in pelvis si e in contact cu m. obturator
intern care e pus in tensiune de aceasta
manevra.
Semnul valului
Se observa la pacientii cu ascita libera, se
executa bimanual palmele fiind dispuse la nivelul flancurilor. Putem efectua si testul matitatii deplasabile pe flancuri.
Ascultatia
Fiziologic:
1. Zgomote intestinale: ascultatia lor nu se face intr-un punct anume si au aspect de garguimente. Au o frecventa de
5-30/minut si pot avea o frecventa:
crescuta in diaree/ocluzia intestinala la debut cand peristaltica intestinala incearca depasirea
obstacolului si diminuarea diametrului intestinal, inflamatia muoasei intestinale
scazute sau absente in ileus paralitic/peritonita/procese inflamaorii ale seroasei/ dupa chirurgia
abdominala.
!!! Trebuie sa ascultam cel putin 2 minute inainte de a afirma absenta lor.
2. Sufluri arteriale/venoase:
arteriale: au o componenta sistolica si una diastolica si sunt produse de obstructiile arteriale
partiale. Au intensitate maxima la nivelul liniei mediane in epigastru.
venoase: se aud in epigastru si periumbilical. Sunt sisto-diastolice si sunt generate de
accentuarea circulatiei colaterale porto-cave din ciroza hepatica.
3. Frecaturile: sunt relative rare, iar intensitatea lor variaza cu respiratia. Sunt produse de peritoneul inflamat situate pe
suprafata unui organ. Cauze: tumori, biopsii hepatice recente, infarct splenic.
La pacienţii la care procesul inflamator intraperitoneal este limitat la o regiune a abdomenului avem semnele de iritaţie
peritonealǎ (apǎrare muscularǎ, semnul Blumberg, durere la tuse sau la percuţie) limitate.
Cele mai frecvente cauze de iritaţie peritonealǎ localizatǎ sunt: apendicita acutǎ, colecistita acutǎ, diverticulita
sigmoidianǎ.
Abdomenul acur ocluziv este determinat de oprirea completa si persistenta a tranzitului digestiv ( ocluziile
intestinale) datorita existentei unui obstacol mecanic si apare durere abdominalǎ, distensie abdominalǎ (meteorism),
oprirea tranzitului intestinal şi vǎrsǎturi.
- ocluzia intestinalǎ inaltǎ se gaseste la nivelul intestinului subtire predominǎ vǎrsǎturile şi durerile colicative,
distensia abdominalǎ puţin importantǎ, iar tranzitul intestinal pentru materii fecale şi gaze poate fi incǎ prezent
càteva ore. ( cauze: hernia, corpi straini formati din fibre alimentare nedigerate si conglomerate, boala Cohn, enerite
infectioase)
- ocluzia intestinalǎ joasǎ se gaseste la nivelul colonului si rectului, se manifesta prin durere de intensitate mica,
vǎrsǎturile apar tardiv, oprirea tranzitului intestinal este precoce, iar distensia abdominalǎ marcatǎ. ( cause: cancer,
inflamarea diverticulilor colonului aka diverticulita, compresii extrinsece ca tumorile abdominale, fecaloamele)
Semne clinice:
-durera la inceput discrete, cu character pasager si se amelioreaza la tratamentul cu analgezice/antispastice. De multe ori,
primele dureri indica localizarea sediului ocluziei: periombilical, în cazul intestinului subţire, pe flancuri în cazul
colonului sau suprapubian şi perineal, în afecţiunile rectale. E cauzata de hiperperistaltismul si distensia intestinului in
rezultatul acumularii de aer si mase fecale in lumenul ansei proximale obstructiei. Daca durerea incepe violent avem
O.I. prin strangulare, volvulus, infarct intestinal
-varsaturile: pot apărea imediat sau mai tarziu, în funcţie de sediul ocluziei:
În O.I. de intestin subţire, vărsăturile apar mai rapid, cu conţinut iniţial clar (suc gastric) sau gălbui (bilios), apoi cu
caracter poraceu, fetide (conţinut intestinal).
Ioana Covaliu- Sinteză Semiologie Chirurgicală semestrul 2
În O.I. la nivelul colonului, vărsăturile apar tardiv, atunci când apare distensia retrograda a intestinului subţire, şi au de la
început caracter poraceu, fecaloid. Vărsăturile determină apariţia
sindromului de deshidratare, în funcţie de durată şi gravitate, iar în stadii avansate, a insuficienţei renale.
- distensia abdominală (meteorismul). Poate fi absent în cazul ocluziilor înalte de intestin subţire. Se însoţeşte deseori
de zgomote intestinale (borborisme), care indică trecerea conţinutului enteral printr-un obstacol incomplet (subocluzie
intestinală).
În cazul obstrucţiilor colorectale, distensia apare progresiv, devenind uneori importantă. Este cazul neoplaziilor, când
stenozarea are loc de-a lungul unor perioade mai îndelungate (săptămâni – luni). La acesti pacienţi coexistă deseori o
alternanţă constipaţie – diaree, ceea ce indică o obstrucţie incompleta.
- oprirea tranzitului digestiv este semnul definitor al O.I. Survine relativ precoce în OI joase (rect, colon stâng), şi mai
târziu sau deloc în O.I de intestin subţire. În obstrucţiile colice, este deseori precedat de alternanţa constipaţie – diaree.
- hemoragia digestivă inferioară apare de cele mai multe ori la pacienţii cu cancer colorectal sau de intestin subţire.
Amploarea hemoragiei este variabilă, de la hemoragii oculte, care pot fi depistate numai prin teste specifice ale
materiilor fecale (ex. Haemocult), pâna la hemoragii masive, cu risc vital imediat. Anemia este primul semn al unei
hemoragii de mica amploare, dar care dureaza mai mult timp.
Abdomenul acut hemoragic reuneşte afecţiunile ce evoluează cu hemoragie internă. Hemoragia internă se poate
produce in lumenul digestiv - situaţie in care se exteriorizează prin hematemeză, melenă sau rectoragie şi vorbim de
hemoragie internă exteriorizată -sau se produce in cavitatea peritoneală - situaţie in care apar numai semnele şocului
hemoragic. Cauzele hemoragiei interne sunt UG, UD, rupture varicelor esofagiene, tumorile gastrice, cancerul colo-
rectal, sarcina extrauterine rupta, rupture traumatica a splinei sau a ficatului etc.
Abdomenul acut ischemic cuprinde infarctul entero-mezenteric care este cauzat de intreruperea circulatiei
mezenterice si duce la necroza intestinului. Prin perforatia acelor zone de necroza apare si peritonita. De asemenea,
putem avea si torsiune de organ ce consta in rasucirea unui orga abdominal mobil de exemplu ovar, trompa uterine,
stomac, intestine subtire, colon sigmoid etc. in jurul axului sau vascular ce duce la strangularea pediculului vascular si
la intreruperea circulatiei sanguine la nivelul acestui organd, urmata de necroza si perforatie.
Ioana Covaliu- Sinteză Semiologie Chirurgicală semestrul 2
5. Percuţia este posibilă numai în cazul herniilor voluminoase. Prin percuţie putem aprecia conţinutul herniei:
• Reductibila= are un conţinut care se reduce spontan în abdomen sau prin intermediul unor manevre palpatorii şi
apare ca o umflătură în zona abdominală sau inghinală, excepţie făcând herniile interne. Aceasta poate fi dureroasă,
însă nu este sensibilă la atingere, iar, uneori, există cazuri când durerea poate fi anterioară descoperirii umflăturii.
Umflatura poate creşte când pacienţii stau în picioare sau când presiunea abdominală înregistrează o creştere, cum ar fi
în timpul unui acces de tuse. Umflătura poate fi redusă, împinsă în abdomen, în cazul în care aceasta nu este foarte
mare.
• Ireductibila= este imposibil să fie adusă în poziţie normală şi desemnează o mărire a unei hernii care, la un
moment dat, a fost reductibilă. Acestea sunt doar ocazional dureroase, însă există şi hernii cronice, fără nici o durere.
Hernia ireductibilă mai este cunoscută şi sub denumirea de hernie încarcerată, putând conduce la forma strangulată. E
cauzata de aderente ce se formeaza intre sacul hernia si continutul herniei, micsorarea coletului herniar, hernia vechi
voluminoase, capacitatea sacului herniar de a acumula continut abdominal.
• Obstructie herniara= combinatia dintre ireductibilitate si ocluzie intestinala acuta. Apare lipsa de impulsie la tuse,
ireductibilitatea, lipsa durerii, lipsa tensiunii la acest nivel si apar semnele clinice de ocluzie intestinala.
• Strangulare intestinala= hernie nereductibilă cu suferinţa vasculară (ischemie) a conţinutului herniar, foarte
dureroasa si se poate adauga ocluzie intestinala. E reprezentata de constrictia brutala, stransa si permanenta a
continutului din sacul herniar ce det. gangrena acestuia. Prezinta 3 stadii: de congestive, ischemic (se intrerupe
circulatia arteriala si intestinal devine violaceus-negricios, apar leziuni severe), de gangrena si perforatie (poate
aparea infarct in mezenter, avem lichid de ocluzie).
Tabloul clinic in hernia strangulata (sub 9):
Simptome
In urma unui efort, un vechi purtator de hernie acuza durere la nivelul pediculului herniei asociat cu
ireductibilitatea herniei la care se adauga dureri abdominale colicative, greturi, varsaturi la inceput alimentare, iar apoi
bilioase si in final fecaloide, oprirea transitului intestinal pt materii fecale si gaze si apar meteoriti abdominali.
- Formatiunea tumorala devine dureroasa, dura la atingere, ireductibila, iar expansiunea si impulsul la tuse lipsesc,
tegumentele herniare se modifica si au aspect inflamator
Ioana Covaliu- Sinteză Semiologie Chirurgicală semestrul 2
1. Hernie inghinala indirecta (oblic-externa) 2. Hernie inghinala directa( castigata sau de slabiciune)
Traiect prin orificiul profund (defect la nivelul fasciei • Se produc prin foseta inghinală mijlocie prin triunghiul lui
transversalis) urmand traiectul inghinal oblic in jos si Hesselbach care e delimitat de artera eigastrica inferioara- lig.
inauntru pe drumul pe care l-a parcurs testiculul deci Inghinal -marginea laterala a dreptului abdominal
poate ajunge pana la nivel scrotal.
• Posterior de funiculul spermatic
Reprezinta un defect congenital in care la nivelul
canalului inghinal care ar trebui sa se inchida inainte de • Nu ajunge la nivel scrotal
nastere, ramane o deschizatura prin care tesuturile Mai putin predispusa la strangulare
protruzioneaza.
Ioana Covaliu- Sinteză Semiologie Chirurgicală semestrul 2
c. hernii inghinale oblice interne ce se produc prin prin foseta inghinală medială (internă); au traiect oblic ( f rar
intalnite)
hernie incarcerata – aceasta apare atunci cand umflatura este blocata in zona canalului inghinal sau al
scrotului si nu poate fi redusa inapoi in abdomen. Se formeaza aderente intre organele din sacul de hernie si
peretele sacului. Hernia inghinala incarcerata apare cu precadere in randul copiilor, dar se regaseste si la adulti.
Simptomele includ durere acuta, stari de voma si ameteala.
hernie strangulata – o hernie incarcerata poate duce la aparitia herniei strangulate. Aceasta apare atunci cand
o portiune din intestin ramane blocata in scrot si este oprita alimentarea cu sange prin presiunea coletului
herniar pe vasele arteriale. Din aceasta cauza se produce necrozarea intestinului, iar viata pacientului este pusa
in pericol, motiv pentru care este necesara interventia medicala de urgenta. Simptomele includ durere spontana
care se intensifica rapid, febra, constipatie, semne de iritatie peritoneala, iar umflatura capata o nuanta de rosu,
violet sau negru.
presiune pe tesuturile din zona abdominala – in timp, hernia inghinala se mareste daca nu este tratata
chirurgical. De exemplu, hernia inghinala la barbati se poate deplasa catre zona scrotului si duce la aparitia unei
umflaturi dureroase.
alte complicatii care pot sa apara sunt infectia peritoneului, ruptura intestinului si blocarea ansei intestinale
(ocluzia intestinala).
Este un defect al peretelui abdominal anterior prin lipsa inchiderii canalului ombilical.
Hernia ombilicala afecteaza copiii mici si adultii. In cazul copiilor trece adesea de la sine, chiar si fara tratament. Se
creaza o umflatura moale in apropierea buricului si, de obicei, nu este dureroasa. Persistenta acestui canal poate duce la
dilatarea acestuia si la aparitia herniilor la varsta adulta.
Poate fi :
directa de slabiciune cand sacul apare sub tegument prin intermediul fasciei ombilicare
indirecta de forta in care sacul se insinueaza in canalul ombilical.
Clinic: subiectul prezinta colici abdominale, tulburari digestive, observam tumora oblilicala cu un contur neregulat,
pielea e subtire, violacee datorita inflamatiei acute.
Evolutia ei este continua, devine voluminoasa si complicatia cea mai frecventa e strangularea, si ruperea herniei
deoarece sacul hernian e foarte subtire, complicatii cutanate;
Continutul e reprezentat de intestine subtire, colon transvers, epiplon si frecvent aderente intre ele si de sac.
1. Hernia Spiegel
Este o hernie rara cec se gaseste la nivelul peretelui abdominal anterior, la marginea laterala a dreptului abdominal pe
linia semilunara a lui Speigel ce corespunde limitei dintre corpul carnos si aponevroza anterioara a m. transvers al
abdomenului. Se produce printr-un punct slab si apare la incrucisarea dintre mg. laterala a m. drept abdominal cu o linie
care uneste splina iliaca antero-sup cu ombilicul.
2. Herniile epigastrice (supraombilicale)
Ioana Covaliu- Sinteză Semiologie Chirurgicală semestrul 2
Are loc hernierea grasimii subperitoneale prin gaurile de iesire a filetelor nervoase intercostale la nivelul liniei albe
pe linia mediana intre tecile musch. drept abdominal.
Are localizare intre xifoid si ombilic, la nivelul liniei albe.
Clinic: prezenta durerii la nivel epigastric;
Evolutie: strangulare
Continut:grasime, epiploon, intestine, stomac, colon transvers, ligament rotund ficat
3. Herniile lombare
Apar in spatial dintre creasta iliaca si mg externa a masei sacro-lombare si ultima coasta, fiind o regiune in care se
gasesc doua zone slabe ale peretelui abdominal.
Hernia Petit: prin triunghiul lui Petit (trigonal inferior lombar): este situat intre creasta iliaca si intre insertia posterioara
a muschiului marele dorsal. La acest nivel se poate forma o hernie cu grasime retroperitoneala fara sac peritoneal.
Hernia Grynfelt: prin patrulaterul lui Grynfeltt-Lesshaft: format medial: patratul lombar, lateral: marginea posterioara a
muschiului oblic abdominal intern si superior din coasa a 12-a, iar plafonul e alcatuit din fascia transversalis si in
interior de muschiul oblic abdominal
4. Herniile obturatorii
Exteriorizarea viscerelor din cav abdomino-pelvina prin canalul obturator spre radacina sau partea postero-interna a
coapsei. Deobicei apar la femeile in varsta.
5. Hernia Cooper
Hernia femurala cu doua sacuri, primul in canalul femoral, iar al doilea trece printr-un defect in fascia superficiala si
are o dispozitie subcutanata.
6. Hernia littre: contintine diverticulul Meckel.
7. Hernia in pantalon: combinatia de hernie oblica externa si directa, care are ca element central vasele
epigastrice inferioare.
8. Hernia Amyand: apendicele este inclus in sacul hernial
• efortul fizic precoce postoperator şi tusea în perioada postoperatorie (prin creşterea presiunii intraabdominale)
• Incizii vertical, mediane , abdominale inferioare care lezeaza inervatia musculaturii abdominale
• Interventii chirurgicale majore/in urgenta
• Supuratia de perete abdominal/ supuratia plagii/ defecte de sutura la nivelul peretelui abdominal
• Status nutritional precar al pacientului, varsta inaintata, femeile multipare, diabetul, obezitatea, anemia,
bronsita cronica, constipatia;
• Tuse cronica, constipatie, adenoma periuretral, hipoproteinemie, icter
• Neoplazii , ascita, fumatul
Manifestari clinice in eventratii (subiecul 8)
Apare postoperator dupa un interval de timp, dupa effort.
Local observam: General:
Clasificare evisceratii
1. incompleta – prezervarea stratului tegumentar dar cu dehiscenta tuturor planurilor subjacente
2. fixata – apare tardive in ziua 8-9 postoperator prin mechanism septic si se datoreaza prezentei supuratiei
profunde la nivelul plagii consecutive unor vici de asepstie/antiseptie. Viscerele sunt agglutinate, acoperite cu
puroi si false membrane; sunt aderene la marginile bresei parietale.
3. libera - cea mai grava, cu potential septic si complicatii ocluzive sau peritonitice severe deoarece viscerele
sunt libere; (apare la 3-5 zile postop)
Tratament evisceratii
1. preventia – corectare deficite sistemice, ameliorarea afectiiuni coexistente
2. In evisceratiile libere, neinfectate reinterventie de urgentie chirurgicala in care se reintegreaza viscerele
si refacere parietala intr-un strat cu fire totale
3. In evisceratiile fixe, infectate nu se efectueaza operatia pana nu se sterilizeaza zona/organelle, iar apoi se
iau in calcul procedee de refacere parietala, autoplastice si alloplastice.
4. Tratarea distensiei abdominale, reluarea precoce a tranzitului, evacuare ascita
Ductul galactofor este înconjurat de vase şi muşchi netezi ce conferă mamelonului un caracter erectil;
Canalele galactofore se ramifică dichotomic chiar la baza mamelonului şi aproape de terminarea lor prezintă
sinusuri galactofore.
Anatomia sanului
Forma şi dimensiunile sânului sunt variabile în funcţie de factorii genetici, vârstă, rasă, alimentaţie, paritate:
hemisferic, conic, piriform, aplatizat. Greutatea medie: 200-500 mg.
Consistenţă: ferm-elastic/ flască
1. Mamelon
Proeminenţă situată dedesubtul şi înafara centrului sânului; frecvent la nivelul celui de al patrulea spaţiu
intercostal;
Formă conică, cilindrică, sau turtită în funcţie de factorii genetici, nervoşi, hormonali;
Culoarea: roz la nulipare spre nuanţe de maron roşcat în funcţie de melanizarea generală a corpului
.
Normal scurt invaginat ombilicat retractat
2. Areola mamara
Zonă de formă circulară, aprox. 5 cm. diametru, pigmentată, în jurul mamelonului;
Derm, hipoderm - glande sudoripare, gl. sebacee şi gl. mamare accesorii;
Gl. sebacee - îşi măresc volumul în sarcină. Secreţia lor uleioasă are rol protector în lactaţie;
În sarcină tuberculii Montgomery se hipertrofiază;
Sub pielea areolei: muşchiul subareolar cu fibre circulare dense la baza mamelonului şi fibre radiare în
prelungirea celor din structura mamelonului
3. Glanda mamara
Lobulii sunt unităţi secretorii ale glandei. Structura lor variază în funcţie de statusul funcţional;
La femeia adultă, fiecare lobul este format din (alveole acini) ce converg spre un duct alveolar;
Un lobul conţine 10-100 alveole;
Alveolele reprezintă unitatea de bază a sistemului secretor, locul secreţiei laptelui.
A- ducte; B- lobuli; C- sectiune ductata dilatate unde iese laptele; D-mamelon
E-grasime F-m. pectoral mare G. coaste
Vascularizatie:
medial si central- a.mamara interna; lateral- a. laterotoracica, artera axilara,
artera intercostala
Venele intercostale, vena axilara si vena mamara interna, vena toracica
interna.
Limfatice :retea cutanata, intraglandulara,-ggl. mamari interni, ggl. axilari 3
nivele( 1-ggl situati sub mg. inf a micului pectoral, 2- ggl situati inapoia
micului pectoral; 3- ggl deasupra mg superioare a micului pectoral)
- inspectia se face bilateral, in conditii de iluminare corespunzatoare si in pozitie sezanda sau in ortostaltism, cu
membrele superioare in repaus, iar apoi ridicate in sus.
- starea tegumentelor, integritatea lor dacă este sau nu prezentă vreo ulceraţie sau o formaţiune tumorală la acest
nível;
- fixitatea la tegument; important pentru stabilirea existentei fixitatii la tegument este “capitonajul” care se
evidenţiază prin semnul plicii cutanate, realizat prin pensarea tegumentelor între police şi index
- scurgerea mamelonara- sange, lapte, puroi ( scurgere sanguinolenta- tumora intracanaliculara maligna) ne
informam asupra debutului, periodicitatii, cantitatii si usurintei de producere (spontan sau sub presiune)-reţeaua
venoasă subcutanată e mai accentuată la sânul bolnav;
-la inspecţie se observă existenţa pielii cu aspect de coaja de portocală expresia prezenţei unui edem inflamator sau a
stazei limfatice care dă pielii un aspect caracteristic, cu depresiuni punctiforme la nivelul porilor lărgiţi;
-deformatiile mamelonului (retractat, invaginat,ombilicat),trebuie apreciate bilateral doarece in anumite situatii
constituţionale ea poate fie simetrică şi atunci sa nu aibă nici o semnificaţie patologică daca avem anomalii
congenitale la nivelul mamelonului- amastia, athelia, polimastia, polythelia sau anomalii cistigate- atrofia,
hipertrofiil sau anomalii ale mamelonului- aplatizarea, ombilicarea, invaginarea
-retracţia mamelonului sau modificarea sa de poziţie este foarte importantă fiind determinată de fixitatea sa de
ireductibilitatea la tracţiune, de accentuarea acestei retracţii prin mobilizarea tumorii
Palparea
manevra clasică a lui Velpeau, dinainte înapoi, în toate direcţiile, rotativ, aplicând lobulii glandulari pe planul
toracic
• palparea se efectuează cu delicateţe, cu palma întinsă cu degetele reunite, atât în poziţie sezândă cât şi culcată
• se începe de preferinţă cu partea sănătoasă care dă o senzaţie de consistenţă, o anumită duritate, lobulată uşor
grunjoasă
• prin palparea prin comparaţie se poate aprecia mai uşor prezenţa unei formaţiuni
intra sau extraglandulară, unică sau multiplă
• marginile: contur bine definit sau nu
• suprafara: neteda, regulate sau nu
• consistenta: moale, dura, chistica
• mobilitate: mobil sau nu in t. mamar si pe planurile profunde la nivelul m pectoral
sau superficiale (tegument
• Grupul scapular inferior se palpează uşor cu mâna în pronaţie pe peretele axilar posterior
• Grupul subclavicular fiind situat foarte sus în dreptul claviculei se va palpa cu mâna în supinaţie, cu sprijinul
mâinii opuse
• Grupul axilar central poate fi perceput în cursul explorării grupurilor ganglionare precedente prin comprimarea
uşoară cu mâna a ţesutului celular axilar pe unul din pereţii exploraţi
1. Ecografia mamară. Este o investigaţie relativ simplă, ieftină, făcută fără iradiere, care deosebeşte
chisturile de tumorile solide şi oferă indicii pentru continuarea investigaţiilor în cazul suspiciunii de
cancer.
2. Mamografia. Se face doar la femeile trecute de 40 de ani, folosind Raze X. E utila pentru explorarea unei
tumori nedefinite ce se prezinta ca o leziune solitara, pentru monitorizarea cancerului mamar tratat prin
masectomie segmentara cu radioterapie sau pentru a depista tumorile precoce, vazandu-se tumorile sub
5mm.
3. Abcesul glandei mamare sau mastita acuta: cea mai frecventă formă de inflamaţie acută a glandei mamare si se
poate intâlni cel mai ades în timpul lactaţiei,dar şi în afara acesteia. Este provocata frecvent de stafilococ/streptococ.
Procesul patologic evolueaza in doua stadii: de galactoforita adica procesul inflamator e limitat in canalul galactofor
si stadiul de abces in care avem colectii purulente, laptele e amestecat cu puroi si are diverse localizari la nivelul
glandei.
Sanul este marit in volum, consistenta este crescuta, este dureros la palpare si prezinta leziuni mamelonare. La nivelul
mamelonului apare o secretie, care pusa pe un compres de tifon lasa o pata galbuie(semn Budin).
4. Mastita cronica:consecutiv mastitei acute incomplet tratată sau în urma unui traumatism local; nodul cu caractere de
benignitate
5. Galactocelul- abces cronic, care conţine lapte alterat şi apare tardiv după întreruperea lactaţiei; caractere de
benignitate
Tratamentul: in functie de forma clinica si stadiul evolutiv facem igiena riguroasa, tratament antiinflamator sau in
perioada de abces evacuarea puroiului prin incizie, debridare si drenaj.
Mastoza firbochistica apare datorita unor dezechilibre hormonale: o crestere a estrogenilor plasmatici.
Clinic in mastoza firochistica
Pacientele (30-45 ani) acuza dureri discrete/greutate la nivelul sanilor, bilateral, aparute cu cateva zile inaintea
menestruatiei. Durerea apare prin iritatia nervoasa produsa de edem, fibroza stromala si reactia inflamatorie.
La palpare se identifica o tumora rotunda, bine delimitata, usor sensibila la palpare, mobil, de consistenta chistica,
fara adenopatii axilare, fară conexiune cu tegumentul sau straturile profunde. Din cauza secreţiei progresive de lichid
tumora devine dură crescând rapid. Secreţia mamară si adenopatia lipsesc.
Apre o usoara crestere de volum a sanilor, uneori fiind chiar chisturile aflate sub tensiune, de consistenta crescuta.
Ioana Covaliu- Sinteză Semiologie Chirurgicală semestrul 2
Principii de tratament:
Individualizat în funcţie de încadrarea stadială a neoplaziei, de forma clinică evolutivă, ca şi de terenul biologic al
bolnavului; se analizeaza varsta, gradul tumoral, stadiul tumorii si statusul receptorilor.
Stadiile cancerului de san:
-stadiul 1: tumora <2cm, nodulii limfatici din axila sunt palpabili si mobili;
-stadiul 2: tumora 2-5cm, ggl sunt palpabili si fixati;
-stadiul 3: tumora >5cm, ggl. sunt mariti in torce;
-stadiul 4: tumora e extensa la piele sau exista metastaze in alte organe.
Tumorile T1/T2- tratament chirurgical, se face excizie locala cu margine de rezectie de 2cm peritumoral
(sectorectomie/quadranectomie/lifadenectomie axilara).
Tumorile T3/T4- tratament neoadjuvant ce consta in chimioterapie/hormonoterapie ce duce la down-staging.
Tratament citostatic – chimioterapia; are ca scop inducerea unui efect citotoxic tumoral fara lezarea celulelor
normale. E indicat inainte/dupa actul chirurgical pentru a scadea riscul de recidiva.
Radioterapia : Se face inante sau dupa rezectia tumorii si se recomanda in cancerul cu invazie locala si metastaze la
distanta.Se iradiaza sanii, peretele toracic si ggl axilari, mamari interni si supraclaviculari.
Hormonoterapia – administrare de medicamente care blochează acţiunea hormonilor sexuali estrogen si progesteron;
marea majoritate din tumori au receptori estrogenici si actioneaza ca factori de crestere tumorala.
ER+= estrogen receptor pozitiv; ER-= estrogen receptor negative
O tumora ER+ e cel mai probabil sa raspund ala tratamentul hormonal; Unele tumori au si PR+( rec pt. progesteron
pozitivi).
Terapie cu anticorpi monoclonali
Unele tumori au receptori pt proteina HER2, iar acestea raspund la tratamentul cu transtuzumab(heraceptin) si au
tendinta sa creasca mai rapid.
Mastectomia radicală tip Madden – se practică în cazul cancerelor de stadiu 2/3. Aceasta presupune să se îndepărteze
întreg sânul împreună cu ganglionii din axila respectivă; există posibilitatea reconstrucţiei sânului în cursul aceleiaşi
operaţii, sau la distanţă de câteva luni.
Mastectomia limitată la un cadran mamar – se practică la aproximativ 20% din cazurile de cancer de sân, de obicei la
cancerul de sân în stadiul 1 sau 2 când tumora are sub 4 cm. Operaţia presupune să se îndepărteze tumora împreună cu
o zonă de cel puţin 1 cm de ţesut sănătos din jur, asociată sau nu cu îndepărtarea ganglionilor din axila respectivă.
Masectomie tip Halsted - în care se extirpă glanda mamară, muşchii marele şi micul pectoral, fasciile şi tot ţesutul
limfatic şi grăsos al axilei;
Masectomie tip Patey - în care se conservă marele pectoral, dar este extirpat micul pectoral, t limfatic si sanul.
c) Tehnica ganglionului santinela: se injecteaza colorant sau substante radioizotopice in patul tumoral pentru a se
putea identifica intraoperator prin gamacamera primul ggl. care a invadat cu excizia lui si examinarea lui
extemporanee. Un ggl invatat impune lifadenectomia radicala axilara.
Astfel scade riscul de complicatii dupa limfadenectomia axilara.
• Mastectomia simpla cu sau fara sampling ganglionar axillar
• Mastectomia radicala – indepartarea sanului impreuna cu muschii pectoral si ganglionii axilari
d) Lifadenectomia axilara: are efect de diagnostic, prognostic si curative
efecte secundare: edem al bratului, durere, discomfort local, cicatrici
Vascularizaţia venoasă
plex venos subcapsular care drenează în v. jugulare interne prin v. tiroidiene superioare şi medii,
v. tiroidiene inferioare drenează în v. brahiocefalică
-parasimpatică-n. vag
- Nervii recurenţi, ramuri ale n. vagi se află topografic în şanţul traheo-esofagian şi uneori pe faţa laterală a
traheei se găsesc în câmpul chirurgical al tiroidei putând fi lezaţi în timpul intervenţiilor chirurgicale;
Paratiroida anatomie:
Paratiroidele sunt glande mici, având formă ovalară, cu greutate de 0.5g fiecare. Suprafața este netedă, cu o capsulă
fină, de consistență renitentă, mai moale decât a tiroidei, culoarea normală este brun-gălbuie și prezintă un hil vascular
propriu.
. Paratiroidele sunt în număr de patru, dar pot exista și glandele supranumerare care pot fi în număr de 5, 6, sau 7.
Cele superioare sunt aşezate la limita inferioară a cartilajului cricoid, şi 2 inferioare, aşezate la polul inferior al lobilor
tiroidieni.
Vascularizația este bogată, fiecare glandă având ramura arterială proprie care provine fie din artera tiroidiană
inferioară, fie din anastomoza dintre cele doua artere tiroidiene superioară și inferioară.
Venele se formează dintr-o rețea subcapsulară, sunt unice pentru fiecare glandă paratiroidă și se varsă în venele
tiroidiene.
Inervația este simpatică, nervii pornesc din lanțul simpatic cervical, formează plexuri perivasculare şi apoi pătrund în
glandă.
În metabolismul fosfo-calcic intervine prin secreţia de tirocalcitonină care e secretata de celulele C parafoliculare si
au rolul de a inhiba absorbtia calciului de catre osteoclaste prin scaderea calcemiei.
Ioana Covaliu- Sinteză Semiologie Chirurgicală semestrul 2
Hiperfuncţia întregii glande duce la boala Basedow-Graves(boala toxica difuza) sau Gusa basedowfiata
Cu secretie hormonala tiroidiana crescuta: Boala Basedow-Graves, Gusa nodulara toxica, Adenomul tiroidian toxic
si Hipertireoidism iod-Basedow
Fara secretie tiroidiana crescuta: Tiroidita subacute, cancer tiroidian metastatic functional, struma ovarii.
Ioana Covaliu- Sinteză Semiologie Chirurgicală semestrul 2
Temperatura corpului este foarte puţin crescută, iar pielea este caldă, umedă, uneori eritematoasă.
Hipersudoraţia este frecvent întâlnită, în special la nivelul mâinilor şi a feţei anterioare a toracelui.
-aport insuficient de iod, alterarea parenchimului glandular (guşă, tiroidite, neoplasm), tulburări de hormonosinteză,
tiroidectomie tiroidite autoimune- Hashimoto, mixedem primar
- iatrogene – tiroidectomia, medicamente antitiroidiene, terapia cu I 131
- congenitale (cretinism)
- inflamatorii – tiroidita subacuta, tiroidita Riedel
Secundară
in energie un numar mai mic de calorii. Prin urmare, o mai mare cantitate de energie este stocata sub forma de grasime,
ceea ce se vede pe cantar
Puls lent. Nivelurile scazute de hormoni tiroidieni pot incetini functionarea inimii si chiar cauza bradicardia (ritm
cardiac scazut), cu sub 60 de batai pe minut.
Glanda tiroida marita (gusa). Daca hipotiroidismul este cauzat de tiroidita Hashimoto sau de deficienta de iod, se
dezvolta gusa.
Piele uscata si unghii fragile.: corpul produce mai putina caldura, iar transpiratia este redusa si pielea devine uscata
si se exfoliaza usor;
Caderea parului
Constipatie. Procesul digestiv se deruleaza intr-un ritm metabolic incetinit, ceea ce poate duce la scaune dure, uscate
si crampe abdominale care inceteaza prin defecatie.
Dureri vagi. Multe persoane cu hipotiroidism prezinta dureri musculare si articulare care seamana cu durerile cauzate
de artrita reumatoida.
Modificari menstruale. La femeile tinere, menstruatiile tind sa devina mai consistente si mai frecvente. In unele
cazuri, apar si schimbari in ovulatie ce pot face conceptia dificila.
Nivel ridicat al colesterolului. Glanda tiroida hipoactiva poate determina cresterea nivelului colesterolului. Aceasta
se intampla atunci cand nivelurile scazute ale hormonilor tiroidieni determina ficatul sa produca mai putini receptori
LDL. Acestea sunt molecule care extrag colesterolul LDL („rau”) din sange.
Puls scazut incetinirea batailor inimii, corpul incercand sa isi pastreze energia din cauza metabolismului scazut,
2. Scintigrama: tiroidiană: utilizează izotopi ai iodului I131, I123, fie Tc99 si ne da date morfologice, date asupra
funcţionalităţii leziunilor din glandă - noduli „calzi” (hiperfuncţionali) sau „reci” (hipofuncţionali).
3. Ecografia tiroidiana: permite aprecierea nodulilor tiroidieni daca acestia sunt parenchimatoşi sau chistici şi
evalueaza volumului tiroidei.
4,5. Tomografia Computerizată (CT) şi Rezonanţa Magnetică Nucleară (RMN) - extensia intratoracica şi raporturile
cu structurile anatomice mediastinale, prezenţa guşilor ectopice, a adenopatiei, raporturile cu pachetul vascular cervical
şi axul eso-traheal
diminuarea forţei musculare - totdeauna la extremitatea proximală - este una din componentele stării
generale de oboseală pe care o relatează bolnavul.
Tratament
reducerea excesului de hormon tiroidian prin
-blocarea cu antitiroidiene de sinteza (ATS) a formarii si eliberarii de hormoni la nivelul tesutului tiroidian ;
Ioana Covaliu- Sinteză Semiologie Chirurgicală semestrul 2
-reducerea masei de parenchim hiperfunctional prin ablatie cu I131 sau prin indepartarea lui pe cale
chirurgicala;
42. Gusa- etiopatogenie, tablou clinic, principii de tratament
=marirea de volum a glandei tiroide, de origine benigna, excluzand etiologia inflamatorie si cancerul. Ea
este o modificare structurala a tiroidei aparuta ca urmare a incapacitatii glandei, initial neafectata
morphologic, de a asigura nivelul plasmatic normal de hormoni tiroidieni, cu feedback-ul reglator
exercitat de axul hipotalamo-hipofizar ramas nealterat.
DPDVD Eiopatogenic si epidemiologic avem:
1. Gusa familiala: cauzata de defect enzimatic congenital, asociate cu hipotiroidism.
2. Gusa endemica: este determinata de deficienta de iod ce apare frecvent in zona montana,
3. Gusa sporadica: nu poate fi stabilita cauza acestui tip de gusa si se exclud gusile cauzate de tiroidite,
neoplazii si gusa endemica.
Etiopatogenie
Gusogeneza apare atunci cand,desi glanda este normala morfologic, este incapabila sa mai asigure un nivel
sangvin normal al hormonilor tiroidieni. Astfel, prin feed-back-uli negativ se va duce la hipersecretia de
tireostimulina(TSH) la nivelul hipofizei, determinand astfel hipertrofia si hiperplazia tiroidei cu scopul de
a reface nivelul plasmatic al hormonilor tiroidieni prin cresterea substratului morfologic.
Factorii etiopatogenici:
1. factori ce induc deficit de iod;
2. factori ce determina scaderea sintezei si/sau eliberarea hormonilor tiroidieni;
3. factori care cresc necesarul de hormoni tiroidieni;
Morfopatologic
1. Gusa parenchimatoasa difuza: glanda e marita in totalitate, are consistenta omogena, iar microscopic
arhitectura histologica este pastrata, este vascularizata bogata, cresc numarul de foliculi si cantitatea de coloid, iar
tireocitele au aspect cilindric.
Gusa chistica: retentia coloidala conduce la involutia celulelor epiteliale cu aplatizarea lor realizant astfel
gusa microfolificulara, iar continuarea acumularii de coloid duce la gusa macrofoliculara, iar ulterior acestia
se conflueaza si formeaza chisturi(gusa chistica)
Gusa nodulara: succesiunea hiperplaziei parenchimului determina delimitarea prin tesut conjunctiv a unor
zone glandulare ce se vor izola de controlul hipofizei si vor evolua independent formand nodulii tiroidieni.
Care sunt unici sau multipli gusa multinodulara.
2. Gusa vasculara: consecinta proliferarii patului vascular, iar glanda va avea un caracter pulsatil si vor
aparea suflurile
3. Gusa fibroasa: se poate calcifica sau osifica, are consistenta dura si duce la tulburari de compresiune
Tablou clinic- gusa cervicala anterioara care este cea mai frecventa
Anamneza: intrebam pacientul despre zona geografica de unde face parte bolnavul, antecedentele heredo-
colaterale si personale, debutul bolii;
Examenul local:
Inspectia:
Ioana Covaliu- Sinteză Semiologie Chirurgicală semestrul 2
- bolnavul orientat spre lumina, observam o formatiune situate la nivelul regiunii cervicale anterioare care
este MOBILA cu deglutitia.
-glanda poate fi marita global, simetric sau poate predomina un loc/istmul. Putem sa observam si marimea
gusii(mica, mijlocie, mare depaseste baza gatului si cartilajul tiroid, giganta: ajunge pana la nivelul gonionului
si regiunii mastoidiana).
-tegumentele: aspect normal;
-sunt prezente semnele de compresiune pe structurile invecinate nervoase( n. recurent -vocea persoanei e
bitonala, simpaticul cervical- Sindrom Claude-Bernard-Horner ce se prezinta cu enoftalmie, mioza si
congestia fetei in partea lezata), vasculare venoase (ectazii, epistaxis, tenta cianotica a fetei) si
arteriale(tulburari de irigatie cerebrala), esofiagiene cu disfagie, traheale cu dispnee de tip inspirator sau
expirator;
Palparea- Pacientul sta cu capul in semiextensie, iar examinarea se face din fata, in lateral si in spatele
bolnavului.
-urmarim dimensiunile lobilor, consistenta formatiunilor, mobilitatea pe planurile superficiale si profunde,
adeopatiile loco-regionale, prezenta durerii;
Tratamentul gusii
1. Tratament profilactic - asigurarea aportului necesar de iod (150-200µgr/zi) fie sub forma iodarii sării
alimentare fie sub forma tabletelor sau a soluţiilor de iodură de potasiu
2. Tratamentul curativ conservator :
a) tratament substituitiv cu hormoni tiroidieni pt. gusile parenchimatoase, si pt pregatirea preoperatorie pt
pacientii cu gusa hipotiroidiana si prevenirea recidivelor dupa tiroidectomii subtotale.
b) Iodoterapia/Iodul radioactiv;
3. Tratmentul chirurgical
Indicat in: gusa multinodulara/nodul tiroidian solitar la care suspiciunea malignitaţii nu poate fi infirmată
printr-o puncţie-aspiraţie cu ac fin negative, gusa cu leziuni ireversibile. Prezenţa semnelor de compresiune
traheală, recurentială, esofagiană sau venoasă.
Metode:
1. Tiroidectomia subtotală este operaţia prin care se extirpă tiroida cu lăsarea pe loc a unei lame de ţesut
glandular în scopul menţinerii unei surse endogene de hormoni tiroidieni.
3. Exerezele limitate, lobistmectomii, enucleerea unui nodul unic, sunt indicate doar dacă există
certitudinea normalităţii ţesutului tiroidian restant; impun de asemenea o supraveghere postoperator
Tabloul clinic
Ioana Covaliu- Sinteză Semiologie Chirurgicală semestrul 2
Tratamentul conservator
2. Tiroidita subacuta De Quervain: reprezinta inflamatia subacuta a tiroidei cu PMN presistenta, fara
producere de tesut conjunctiv.
Examen local
Tratament AINS sau steroizi ptr forme severe, B-blocante ptr . simptome de tireotoxice si de substitutie, cu
hormoni tiroidieni—pacientii pot ramane hipotiroidieni;
Examen local:
Tratament
Cancer tiroidian diferentiat (90-95%) care poate fi papilar(75-80%) sau Foliculare (11%), Carcinoame
medulare (5-10%) din celule parafoliculare C;
Cancer tiroidian nediferentiat (5%) sau anaplazic
Carcinosarcoamele
Limfoamele
T – tumora To = tumora nepalpabila;T1 = tumora < 1 cm; T2 = tumora < 4 cm; T3 = tumora > 4 cm
nedepasind caspula tiroidiana; T4 = tumora depasind capsula tiroidiana
Tablou clinic:
Compresiune extrinseca:
Diagnostic paraclinic
1. Ecografie tiroidiana
Putem detecta si analiza structura solida/lichida a nodulilor tiroidieni, iar pentru a fi complete
cartografia trebuie sa includa si studiul ganglionilor cervicali
Ghideaza punctia aspiratie
2. Scintigrafia :
4. Paraclinic dozam :
5. Citologic:
Tratament
Tratament chirurgical
Cancer folicular minim invaziv-
lobectomie
Ioana Covaliu- Sinteză Semiologie Chirurgicală semestrul 2
=hipersecretie de parathormon
hiperfuncţie autonomă
adenom, hiperplazie, carcinom
afectare renală
sdr. malabsorbtie
hemodializa
Clinic: osteodistrofie şi suferinţă renală apare deobicei in IRC, tulburarea metabolismului fosfo-calcic.
Tratament: Etapă medicală iniţială: regim dietetic + medicaţie ce leagă fosfatul -,administrare de calciu şi
vitamina D,Minimalizarea aluminiului în dializat;
• Paratiroidectomie totală
Ioana Covaliu- Sinteză Semiologie Chirurgicală semestrul 2
3. Hiperparatiroidismul tertiar (HPT): daca agentul etiologic al HPS actioneaza mult timp pot
dedzvolta un adenom.
• Litiază renală,
• Poliurie şi polidipsie
• Complicaţii osoase Clasic: osteoporoză, tumori
brune (zone de osteoliză la nivelul oaselor lungi,
fracturi patologice, osteomalacie, artrită
• Simptome gastrointestinale: constipaţie, greţutri,
vărsături, ulcer peptic, pancreatită.
• Complicaţii SNC: letargie, astenie, depresie, tulburări de memorie, psihoză, ataxie, delir, comă .,
ataxia, delirium, and coma
• Hipertrofia ventriculului stâng
Clasificare traumatisme
• contuzii abdominale (traumatisme închise): leziuni traumatice ale abdomenului fara a avea afectata
discontinuitatea tegumentului. In funcţie de structurile morfologice interesate sunt:
o contuzii abdominale cu leziuni parietale: sunt destul de frecvente si de multe ori sunt insotite de leziuni
viscerale, de aceea pana la proba contrarie trebuie facute examenele clinice si paraclinice. Clinic se
constata bombarea tegumentului, fluctuenta si echimoze cutanate. Apar ulterior
hematoamele(subaponevrotic,properitoneal), herniile si eventratiile postcontuzionale
Ioana Covaliu- Sinteză Semiologie Chirurgicală semestrul 2
o contuzii abdominale cu leziuni viscerale: pot aparea complicatiile majore precum socul hemoragic,
socul traumatic, sindromul peritoneal.
o contuzii abdominale mixte (leziuni parietale şi viscerale);
Contuziile abdominale
• percuţie: agentul vulnerant în mişcare loveşte abdomenul sau abdomenul în mişcare e proiectat asupra agentului
vulnerant;
• compresiune sau zdrobire a abdomenului între două planuri dure, dintre care cel puţin unul în mişcare;
• lovitură indirectă (prin frânare cu deceleraţie bruscă), contralovitură (în căderi de la înălţime în picioare sau în
şezut);
• suflu de explozie propagat prin curenţii de aer sau apă;
• explozia unui viscer prin creşterea bruscă a presiunii abdominale;
• strivirea- de exemplu pancreasul corporeal este strivit de coloana, rinichiul este strivit de coste
• explozia (mecanism obişnuit de producere a leziunilor stomacului şi vezicii urinare, viscere cu orificii de
evacuare strâmte care nu permit golirea rapidă a organului atunci când se exercită o compresiune bruscă)
• Impuscare/injunghiere
Circumstane etiologice
Apare de obicei dupa impactul tangential al agentului traumatic cu peretele abdominal profund de pe suprafata de
rezistenta a aponevreozei de invelis a m. abdominali, cu ruperea vaselor sangvine şi limfatice superficiale
La nivelul zonei de impact are loc bombare a tegumentelor, deseori echimotice, cu fluctuenţă centrală; Daca intinderea
decolarii este mare, tegumentele devin reci, cianotice, insesibile si se pot necroza.
Tratamentul revarsatelor sero-hematice mici consta in punctia evacuatorie, evacuarea lichidului, administrarea de
antibiotice si pansament compresiv local sau sac de nisip mentinut 48h dupa punctie.
Ioana Covaliu- Sinteză Semiologie Chirurgicală semestrul 2
2. Hematomul subaponevrotic:
Apare prin actiunea perpendiculara a agentului traumatic pe planul muscular si se datoreaza rupturilor musculare
cu sangerare difuza sau a leziunilor ramurilor arterei epigastrice superioare, inferioare sau musculo-frenice.
Tegumentele supraiacente sunt normale sau bombează dacă foiţa anterioară a tecii dreptului este intactă. Pacientul
prezinta durere la palpare, accentuata prin contractia musculatorii abdominale. Echimoza apare la 3-4 zile de la
traumatism.
Tratament
- daca avem hematom de dimensiuni reduse, cand a fost exclusa lezarea viscerelor, vom face punctia evacuatorie,
punga cu gheata;
-daca hematomul este extensiv si nu putem exclude leziunile viscerale vom face o laparotomie exploratorie, astfel
evacuand si hematomul prin hemostaza locala;
3. Eventraţia posttraumatică = hernierea organelor abdominale printr-o zona slaba a peretelui abdominal
existenţa unei soluţii de continuitate musculo-aponevrotice, cu sau fără ruptura peritoneului parietal
dacă defectul parietal este mic există riscul strangulării viscerelor herniate.
Semnele cele mai importante pe care le depistam in palpare in caz de leziune viscerala sunt :
durerea circumscrisa atunci cand putem exclude o leziune la nivelul peretelui abdominal;
durerea urmata de contractie voluntara a m. abdominal aparare musculara;
durere insotita de cresterea permanenta a tonicitatii peretelui abdominal;
leziunile tegumentare: plagi, echimoze, excoriatii ce ne arata zona in care a avut loc impactul;
bombarea circumscrisa a tegumentelor: hematoame, revarsat sero-hematic;
hernii, eventratii, evisceratii post-traumatice
scurgeri de continut prin plaga( suc gastric, bila, urina) ce orienteaza asupra viscerelor lezate
deformari ale toracelui si ale coloanei vertebrale, bazinului sau a membrelor;
Prin percutie punem in evidenta sindromul de iritare peritoneala durere la lovirea usoara cu degetele flectate
(semnul clopotelului)
Prin ascultatie: daca lipsesc zgomotele perisaltice atunci avem leziune la nivelul unui organ;
Cele mai multe leziuni gastrice se datoreaza plagilor abdominale penetrante. Plagile stomacului se localizeaza de
obicei pe fata anterioara, in dreptul plagii parietale si determina hematemeza sau aparitia aspiratului gastric
sanghinolent.
Clinic
Ioana Covaliu- Sinteză Semiologie Chirurgicală semestrul 2
• contuzii ale stomacului: localizate frecvent în regiunea antro-pilorică produc rupturi complete, fiind vorba de
un hematom intramural sau de o ruptura parietala incompleta ce respecta integritatea mucoasei; - durere
epigastrica, rar aparare musculara
• plăgile stomacului: pot fi unice sau multiple, liniare sau anfractuoase, transfixiante (interesare atât a peretelui
anterior cât şi a celui posterior al stomacului) – frecvente cele penetrante (înţepate sau împuşcate)
De cele mai multe ori, plaga gastrica determina o peritonita acuta generalizata, cu durere de tip perforativ si care
necesita interventie chirurgicala de urgenta.
Duodenul- este rar sediul unor leziuni traumatice (1-2%) deoarece e un organ profund retroperitoneal.
El poate prezenta traumatisme la nivelul portiunii D3 prin zdrobirea ei pe coloana vertebrala datorita unei forte externe
sau prin explozia datorita unei presiuni crescute intraabdominale.
Anatomopatologic:
• contuzie parietală simplă= echimoză în zona de edem, fără întreruperea continuităţii ţesuturilor
• hematom intramural: poate bomba în lumen, determinând o ocluzie intestinală înaltă, sau poate evolua spre
constituirea unei escare ce se detaşează după 5-6 zile şi duce la apariţia unei peritonite secundare
• rupturi duodenale: pot fi incomplete sau completăe parţiale sau totale, pot fi intraperitoneale (cu
peritonită sau retroperitoneale (cu apariţia unei celulite retroperitoneale - pata Winiwater)
• plăgi duodenale – intra sau retroperitoneale
Clinic
Sunt cele mai frecvente sedii ale leziunilor viscerale, intalnite in traumatismele abdominale inchise sau deschise.
Mecanisme patogenice
strivirea intestinului in cursul contuziilor abdominale
cresterea brusca a presiunii;
dezinsertii la nivelul jonctiunilor dintre segmentele fixe si cele mobile intestinale;
Anatomopatologic
Hematomul peretelui intestinal de grade diferite: de la un mic hematom subseros (fara interes chirurgical)
pana la un hematom voluminos( determina ocluzie intestinala)
Ruptutile incomplete ale intestinului intereseaza mucoasa si musculara. Ele nu sunt recunoscute la timp si se
ajunge la ischemie locala, contractia peretelui abdominal
Rupturile complete intereseaza toate straturile
Ioana Covaliu- Sinteză Semiologie Chirurgicală semestrul 2
Hematomul mezenterului;
Rupturile mezenterului sunt verticale, paralele, iar daca sunt situate langa baza mezenterului pot interesa
vasele de sange si pot compromite vitalizarea unei portiuni intinse din intestin.
Clinic
- poate aparea socul traumatic, sindromul hemoragic ce e caracterizat prin anemie acuta, abdomen dureros si usor
balonat, sindromul de perforatie
Cauze:
-contuzii sau plagi penetrante abdominal, dar de multe ori sunt date de explorarile endoscopice, corpi inghititi sau
introdusi in anus
Anatomopatologic
Rectul este cel mai frecvent lezat in cursul caderii cu regiunea anala pe un obiect ascutit si in contuziile hipogastrice
sau ale bazinului soldate cu fracturi.
Anatomopatologic
plăgi penetrante ale rectului, apărute prin contuzii violente ale pelvisului cu fracturi de bazin, prin arme de
foc sau prin cădere pe corpuri dure şi ascuţite; de regulă asociază leziuni de vezică, de uretră, de vase şi oase
ale bazinului;
traumatisme rectale iatrogene: manevre obstetricale, intervenţii ginecologice sau urologice, investigaţii sau
manevre terapeutice (clisme, irigografii, rectoscopii)
traumatisme rectale particulare:
-corpi străini deglutiţi (obiecte de sticlă, metal, proteze dentare, oase de peşte sau pasăre, etc.)
- corpi străini introduşi prin anus (sticle, becuri, clanţe, etc.) la psihopaţi, alcoolici, bolnavi cu devieri sexuale
Ficatul poate fi sediul unor leziuni traumatice în contuziile şi plăgile abdominale, precum şi în traumatismele
complexe toraco-abdominale.
• hematomul subcapsular - păstrarea integrităţii capsulei Glisson supraiacente; cele voluminoase se pot rupe
secundar - „ruptură hepatică în 2 timpi”
• plăgi şi rupturi ale ficatului
• cavitatea centrală - leziune proprie ficatului, apărând compresiunea circumferenţială a organului cu distrugeri
parenchimatoase profunde - zonă de necroză centrală şi hematom ce se evacuează prin căile biliare
determinând hemobilie;
• smulgeri ale ficatului din inserţiile sale ligamentare (în traumatisme foarte puternice).
Splina este organul cel mai frecvent interesat in traumatismele abdominale; Leziunile traumatice la nivelul splinei se
produc prin accidente de circulatie/ de munca sau in timpul interventiilor chirurgicale pe colon, stomac, pancreas;
- gradul 1 = hematom subcapsular neexpansiv < 10% din suprafaţă sau leziune capsulară fără sângerare < 1 cm
- gradul 2 = hematom subcapsular neexpansiv reprezentând 10-50% din suprafaţă, hematom
intraparenchimatos neexpansiv cu diametrul < 2 cm, leziune capsulară cu sângerare activă sau leziune cu
adâncime parenchimală de 1-3 cm care nu implică vasele trabeculare
- gradul 3 = hematom subcapsular > 50% din suprafaţă sau expansiv, hematom subcapsular rupt cu sângerare
activă, hematom intraparenchimatos cu diametrul > 2 cm sau expansiv, respectiv leziune cu adâncime
parenchimală > 3 cm sau cu lezarea vaselor trabeculare
- gradul 4 = hematom intraparenchimatos rupt cu sângerare activă, respectiv leziune cu interesarea vaselor
segmentare sau hilare cu producerea unei devascularizări majore ( > 25% din splină)
- gradul 5 = zdrobirea splinei sau leziune vasculară hilară cu devascularizarea acesteia.
Clinic
1. Forma supraacuta: se insoteste cu semnele socului hemoragic sever, iar majoritatea bolnavilor mor la scurt
timp dupa traumatism.
2. Forma acuta: avem semnele hemoragice, semnele locale abdominale cu durere in hipocondriul stang si matitate
deplasabila pe flancuri
3. Forma cu evolutie in doi timpi: dupa o stare sincopala cu greata si varsaturi sau chiar soc initial, bolnavul isi
revine aproape complet. Pacientul prezinta paloare, tahicardie, subicter, febra.
Agentul vulnerant acţionează perpendicular pe peretele abdominal şi striveşte pancreasul de coloana vertebrală;
Indiferent de mecanismul de producere, aproape orice leziune pancreatica duce la pancreatita acuta deoarece spasmul
constant al sfincterului Oddi determină scurgerea şi difuziunea intra /extraglandulară a sucului pancreatic, cu apariţia
unei pancreatite acute necrotico-hemoragice posttraumatice
Clinic - pacientul prezinta abdomen acut cu stare generala grava, soc, sugerand sindromul de hemoragie interna sau de
peritonita, situatie care impune laparatomia exploratorie de urgenta
Gravitatea leziunilor traumatice abdominale este evaluată prin calcularea „Indicelui Traumatic Abdominal” (ITA)- se
însumează indicii traumatici ai fiecărui organ interesat în traumatism.
Trebuie sa investigam funcţiilor vitale, sa apreciem statrea de constienta; Se face examenul rapid al tuturor
segmentelor corpului pentru un prim bilanţ lezional
• politraumatism = examenul clinic trebuie să se desfăşoare concomitent sau după executarea măsurilor care
vizează restabilirea funcţiilor vitale;
• obligativitatea examinării bolnavului în dinamică la intervale scurte;
• Trebuie sa aflam informatii de la bolnav/martori despre timpul scurs de la accident, tipul accidentului, natura
agentului vulnerant şi condiţiile în care a acţionat; poziţia corpului în momentul impactului; momentul
traumatismului în raport cu diverse acte fiziologice (ingestia de alimente, defecaţia, micţiunea),
localizarea, iradierea şi evoluţia în timp a durerii abdominale spontane (accentuarea durerii la
examinări repetate traduce instalarea unui sindrom peritonitic); prezenţa unor semne obiective ce pot fi
sesizate de bolnavi sau aparţinători: hematemeză, melenă, hematurie, rectoragii;
Trebuie sa vedem daca pacientul are afecţiuni abdominale sau extraabdominale preexistente traumatismului,
care favorizează ruptura unor viscere: splenomegalie, steatoza hepatica, ciroza hepatica, tumori hepatice, chist de
ovar etc sau boli cronice preexistente (pulmonare, cardiace, renale, etc.) ce pot constitui factori agravanţi cu
implicaţii prognostice.
Se evidentiaza prezenţa şi amploarea şocului, leziunile peretelui abdominal, prezenta sindroamelor abdominale
majore precum sindromul peritonitic sau cel de hemoragie interna. Trebuie asigurata o cale venoasa mare, plasarea
undei sonde de aspiratie nazo-gastrica si sondaj vezical.
La finalul examenului clinic trebuie sa stim daca traumatizatul e in stare de soc sau nu, daca leziunile sunt parietale
sau viscerale sau daca exista sau nu leziuni extraabdominale asociate.
Examenul general
şocul hipovolemic: apare când pierderea de sânge este mai mare de 30% din volumul sangvin normal; de
principiu, şocul care nu răspunde la o terapie intensivă corect condusă impune intervenţia chirurgicală;
Ioana Covaliu- Sinteză Semiologie Chirurgicală semestrul 2
şocul septic: însoţeşte de regulă leziunile viscerelor cavitare şi apare mai târziu, la 6-12 ore de la accident,
intensitatea şi amploarea sa fiind în funcţie de septicitatea conţinutului viscerului lezat;
a) Investigaţii biologice:
b) Investigaţii radiologice
- urografia intravenoasă: impusă de prezenţa hematuriei sau a altor semne ce ridică suspiciunea unei rupturi de
rinichi;
Se practică în patru cadrane sau, numai în cadranul inferior stâng, la unirea 1/3 externe cu 1/3 medie a liniei
bispinoase. Este indicată în contuziile abdominale, la bolnavii şocaţi cu semne locale incerte şi la politraumatizaţii cu
leziuni craniene şi/sau toracice la care semnele abdominale sunt dificil de interpretat. E contraindicată la gravide, la
pacienţi cu distensie abdominală importantă şi la cei cu operaţii abdominale multiple în antecedente
Punctia lavaj este considerată pozitivă dacă analiza lichidului de spălătură evidenţiază cresterea numarului de hematii,
leucocite, amilza si gasim pigmenti biliari.
Numai puncţia pozitivă are valoare diagnostică absolută, în timp ce puncţia negativă nu exclude existenţa unei
leziuni viscerale abdominale dacă semnele clinice şi celelalte investigaţii paraclinice o indică şi impun laparotomia
exploratorie de urgenţă;
d) Alte investigaţii:
ecografia abdominală;
CT abomino-pelvin
arteriografia selectivă:utilă în rupturile „în 2 timpi” ale viscerelor parenchimatoase;poate fi folosită şi ca
mijloc de hemostază prin embolizarea vasului ce sângerează;
scintigrafia;
colecistocolangiografia;
splenoportografia;
laparoscopia: utilă în contuziile abdominale cu puncţie negativă dar cu persistenţa semnelor clinice de
leziune viscerală, sau la politraumatizaţi, unde simptomatologia abdominală poate fi mascată sau estompată de
alte leziuni.
Ioana Covaliu- Sinteză Semiologie Chirurgicală semestrul 2
Obiective:
Tratamentul medical :
combaterea şocului
antibioticoterapia profilactică, cu spectru larg, începută precoce, în doze mari, indicată la pacientii cu plagi
penetrante abdominale si pentru leziuni viscerale;
seroprofilaxia antitetanică obligatorie la toţi traumatizaţii
rezolvarea sindromului peritonitic (îndepărtarea cauzei de contaminare peritoneală, lavaj abundent şi drenaj)
rezolvarea sindromului hemoragic (hemostază chirurgicală).
= Puncţia este o manevră prin care se introduce un ac sau un trocar într-o structură anatomică sau neoformată a
organismului prin care se extrage lichidul sau aerul conţinut, se extrage un fragment de ţesut, fie se introduc diferite
medicamente.
Scopul
• Explorator - permite extragerea unei cantităţi de lichid pentru analiza acestuia (examinare bacteriologică,
biochimică, histopatologică);
• Evacuator - permite golirea parţială sau completă a unei cantități de lichid sau aer (hemoperitoneu, ascită);
• Terapeutic - permite introducerea directă a unor medicamente în cavitatea peritoneală (antibiotice, citostatice)
sau realizarea lavajului peritoneal.
Indicatii
Se indică puncţia ori de câte ori este necesară abordarea unui spaţiu anatomic în afara gestului chirurgical. E indicata la
introducerea unui cateter, al unui implant, de evacuărea aerului dintr-o cavitate unde acesta nu trebuie să se afle
(pneumotorax) sau de introducerea sa într-o asemenea cavitate (crearea pneumoperitoneului pentru chirurgia
laparoscopică).
Ioana Covaliu- Sinteză Semiologie Chirurgicală semestrul 2
• Ascită masivă → lichid în cavitatea peritoneală de diferite cauze (obstacole în circulaţia portală - în ciroza
hepatică, insuficienţă cardiacă, tumori peritoneale), inflamaţia peritoneului – în tbc peritoneal.
• Ascite care nu se resorb prin metode obişnuite de tratament.
• Traumatisme ale viscerelor abdominale când se bănuieşte hemoperitoneul.
• Diagnosticarea cito-bacteriologică a ascitei.
Puncția se face întotdeauna în plina matitate, de obicei pe linia care unește ombilicul cu spina iliaca antero-
superioara stânga, în cadranul inferior stâng, la unirea 1/3 externe cu 1/3 medie a liniei bispinoase.
1. Poziția pacientului este în decubit dorsal cu trunchiul ușor ridicat și înclinat spre partea puncției.
2. Cel care efectuează puncția își pune mănuși sterile, antisepsizează aria abdominală cu betadină. În marea
majoritate a cazurilor nu este necesară anestezia peretelui abdominal, dar se poate efectua.
3. Se introduce acul de puncţie perpendicular pe piele, se pătrunde în planurile subjacente şi se aspiră uşor în seringă
în momentul când se simte ca acul a învins cea de-a doua rezistenţă succesivă la avansare.
4. În cazul unei puncții exploratorii se extrag 5-10 ml de lichid, apoi acul se extrage rapid si se face compresie cu un
tampon locul puncției. Lichidul recoltat va fi examinat bacteriologic, biochimic şi citologic.
În cazul unor ascite masive, nu se evacueze mai mult de 4-5 litri la o singură şedinţă, datorită deteriorarii echilibru
presional care conduce la deshidratarea masivă a bolnavului şi chiar la deces.
Dacă se extrage sânge, lichid purulent, bilă sau conţinut fecaloid se impune laparotomia în urgenţă pentru rezolvarea
cauzei.
5.Se racordează acul de puncţie la un perfuzor, iar lichidul din cavitatea peritoneală va fi colectat într-un recipient
colector (steril).
Pentru lavaj se montează la acul de puncţie a unui tub de perfuzor racordat la un flacon de minim 500 ml de ser
fiziologic. Acest flacon este ridicat pe un stativ la minim 1 m deasupra nivelului patului şi lasă să se scurgă lichidul în
peritoneu. Înainte ca flaconul să se fi golit complet, se coboară sub nivelul patului (pe podea) şi se aşteaptă ca lichidul
de spălătură introdus in peritoneu să revină.
Accidente
• Putem întâlni puncţia albă prin obstruarea acului sau nepătrunderea în cavitatea peritoneală.
• Oprirea scurgerii lichidului prin astupare cu un franjure epiploic, ansă de intestin subţire sau false membrane.
• Sincopă datorită iritaţiei peritoneale sau decomprimării bruşte a abdomenului care duce la colaps vascular (edem
pulmonar acut).
• Pot să apară de asemenea hemoragii parietale (leziuni ale vaselor epigastrice), intraperitoneale sau hemoragii
digestive.
= Sondajul naso-gastric este manevra prin care se introduce un tub in lumenul stomacului. Manopera permite evacuarea
stomacului, recoltarea unei probe din cotinutul gastric, precum si lavajul gastric sau introducerea unor substante in
lumenul gastric.
Mult mai rar aplicate azi în condiţiile explorărilor modern (endoscopie, endobiopsie etc)
Folosite sporadic în ulcerul gastric şi duodenal (evaluează hipo sau hiperaciditatea).
Mai utile în ulcerele refractare la tratament, în cele recidivate postoperator şi în cele endocrine (în lipsa
dozărilor hormonale).
• Folosite în dischineziile biliare, în parazitoze şi infecţii biliare, în ampulomul vaterian, în pancreatita
cronică.
• Folosite în determinările pH-ului secreţiilor digestive şi în determinările manometrice.
Ioana Covaliu- Sinteză Semiologie Chirurgicală semestrul 2
Tehnica:
1. Pregătirea manoperei presupune informarea bolnavului şi obţinerea colaborării lui, întreruperea terapiilor
antisecretorii cu 24-48 ore înaintea probei şi repaus alimentar 12 ore.
2. Poziţia bolnavului poate fi în şezut sau în decubit lateral.
3. Calea de access este mai bine să fie nazală decât bucală (mai dificilă şi datorită reflexelor faringiene). La nevoie
se poate apela la anestezia mucoasei faringiene.
4. Se introduce sonda pe nas până ajunge în faringe, apoi, în timp ce bolnavul face mişcări de deglutiţie pe fondul
unor mişcări respiratorii obişnuite, împingem progresiv sonda parcurgând esofagul. Reperele sondei (50-75 cm) ne
indică ajungerea în stomac (putem controla şi radiologic), iar pe sondă se extrage suc gastric (secreţia bazală,
citologie). Pot urma testele secretorii (la histamină, histalog, pentagastrină, insulină).
5. În cazul tubajului duodenal, după ajungerea sondei în stomac, bolnavul se culcă în decubit lateral drept,
pentru 30-60 minute, aşteptând progresia spontană a sondei în duoden (reperul de 75 cm, confirmat prin examen
radiologic). Se recoltează probele de bilă (inclusiv biliculturi) şi , ulterior cele de suc pancreatic. După terminarea
recoltării se extrage sonda
Accidente
Sunt determinate în special de necooperarea bolnavului (agitaţie, respiraţii profunde, eforturi de vomă) şi de graba
executantului (progresie rapidă a sondei).
Constau în: exteriorizarea sondei pe gură, progresia sondei în căile aeriene, vărsături, sindrom de
aspiraţie traheo-bronşică, leziuni la nivelul mucoasei.
= Clisma este tehnica medicală prin care se introduce, în porţiunea distală a tubului digestive sau pe cale anală, un
lichid, în vederea obţinerii unui rezultat diagnostic, terapeutic sau evacuator.
evacuator: evacuarea conţinutului intestinului gros, pregătirea pacientului pentru intervenţii chirurgicale sau diverse
examinări, paraclinice (rectoscopie, irigoscopie);
Indicatii clisma:
• pregătirea colonului şi a rectului pentru intervenţia chirurgicală;
• evacuarea preanestezică a materiilor fecale pentru a preveni acest fenomen pe masa de operaţie în timpul
anesteziei generale sau spinale care dă relaxarea sfincterelor;
• facilitarea evacuării materiilor fecale
• clisma evacuatorie este folosita pentru pregatirea colonului in vederea efectuarii unui examen endoscopic sau
pentru irigografie si de asemena pentru pacientii constipati;
Tehnica clisma:
1. Se aşează pacientul în una din pozitiile : decubit lateral, genu-pectorala (in genunchi si sprijinit cu pieptul pe pat),
decubit dorsal.
2. Se desfac şi se îmbracă mănuşile sterile şi apoi se ia şi se lubrifiază canula irigatorului cu gel sau alt lubrifiant, de
preferat hidrosolubil.
3. Canula se introduce în anusul pacientului, dându-i-se o orientare cranială şi uşor posterioară pentru a preveni
rănirea prin manevrare greşită a mucoasei rectale. Astfel, canula se introduce pe o lungime de 7,5 – 8 cm, pentru ca
vârful ei să treacă de partea superioară a sfincterului anal intern.
6. În momentul în care cantitatea de produs de administrat a fost atinsă, se întrerupe manevra şi se extrage canula
irigatorului, urmărind aceeaşi traiectorie, ca la introducere.
7. Se usucă orificiul anal . Se pune la dispoziţia acestuia bazinetul sau este ajutat să meargă la toaletă pentru evacuare.
8. După asigurarea pacientului, se debarasează şi se curăţă spaţiul de deşeuri şi obiectele de unică folosinţă uzate.
9. În final, se notează în foaia de observaţie faptul că manevra a fost executată, constatările făcute cu acest prilej şi se
aduce imediat la cunoştinţa medicului care a recomandat manevra orice fapt neobişnuit constatat.
6.Ingrijinrea stomelor
= STOMA = deschiderea temporară sau permanentă a unui organ cavitar (intestin subţire sau gros, ureter) la nivelul
pielii, cu scopul de a elimina materii fecale sau urină pentru a fi colectate într-o pungă închisă sau deschisă, fixată pe
piele cu un adeziv( Inflamatia cronica a intestinului gros, tumori intestinale maligne, leziuni interstitiale, diverticulita,
boala Crohn, Colita ulcerative)
1. Stome de eliminare:
• colostomie se realizeaza o anastomoza intre colon si piele, rezultand un orificiu pe abdomen ce se constinuie ca un
anus artificial;
• ileostomie: deschiderea si fixarea operatorie a IS la nivelul peretelui abdominal
• urostomie aducerea ureterului la nivelul pielii dupa o cistectomie.
2. Stome de redirectionare:
• protectia unei anastomoze (temporara),
• ocolirea unei obstructii (gastrostomie, traheostomie)
• pentru paliatia simptomelor (incontineneta asociata unei fistule recto-vaginale sau vezico-vaginale).
1. Avem nevoie de o punga colectoare noua de dim. corespunzatoare, ghid de masurare al stomei, foarfece,
comprese curate si sterile solutie antiseptica ca betadina, sac de plastic pt colectarea deseurilor, clema pt.
inchiderea pungilor drenabile.
2. Pielea din jurul stomei trebuie pastrata curata si uscata, doar punga trebuie golita da cate ori e nevoie si
schimbata la 3-7 zile.
3. Dupa ce a fost descoperit abdomenul pacientului si asistenul si-a pus manusile se va dezlipi cu blandete
vechea punga, de sus in jos si se arunca in sacul pt. colectarea deseurilor.
4. Se suprima usor vechea punga
5. Se sterge pielea din jurul stomei cu apa si sapun
6. Calibram orificiul stomei dupa tipar si alegem diametrul potrivit pentru marimea stomei noastre cu ajutorul
unui stomametru.
7. Incalzim punga de colostoma prin miscari circulare la nivelul flansei sau pe pielea pacientului, detasam
hartia adeziva si o pozitionam deasupra stomei aplicand usoara presiune. Fixam clampul si trebuie evitat
contactul cu apa pentru 2-3 ore de la schimbarea pungii de stoma.