Necesitatea ambalarii produselor si evolutia ambalajelor au fost determinate de faptul ca productia si consumul intervin in locuri si la momente diferite.

Diviziunea muncii a creat necesitatea ca marfurile produse sa fie transportate si distribuite, ambalarea devenind, astfel, veriga de legatura intre productie si consum. Dintr-o alta perspectiva, insa, evolutia ambalajelor, alaturi de dezvoltarea consumului la nivel mondial, au condus la identificarea unei noi surse de poluare (deseurile din ambalaje), facand necesara interventia guvernelor pentru reducerea impactului acesteia asupra mediului inconjurator. La nivelul Uniunii Europene, reglementarea cadru in acest domeniu este Directiva 94/62/EC a Parlamentului European si a Consiliului privind ambalajele si deseurile de ambalaje (Directiva 94/62/EC), ale carei prevederi sunt bazate pe convingerea ca atingerea obiectivelor stabilite prin aceasta necesita un efort din partea tuturor partilor implicate in domeniul comercializarii ambalajelor si al depozitarii deseurilor aferente: agentii de salubritate, autoritatile locale, producatori si importatori, precum si producatorii de materii prime. Directiva 94/62/EC a fost transpusa in legislatia romaneasca prin Hotararea Guvernului nr. 621/2005 privind gestionarea ambalajelor si a deseurilor de ambalaje (HG nr. 621/2005). Tipuri de ambalaje si conditii de introducere pe piata Ambalajul este definit de lege ca fiind orice obiect, indiferent de materialul din care este confectionat ori de natura acestuia, destinat retinerii, protejarii, manipularii, distributiei si prezentarii produselor, de la materii prime la produse procesate, de la producator pana la utilizator sau consumator. Astfel, orice obiect nereturnabil destinat acelorasi scopuri este, de asemenea, considerat ambalaj. In functie de scopul la care servesc, ambalajele sunt clasificate, in principal, in trei categorii:

ambalaj primar sau ambalaj de vanzare, conceput si realizat pentru a indeplini functia de unitate de vanzare, pentru utilizatorul final sau consumator, in punctul de achizitie; ambalaj secundar - ambalaj grupat, supraambalaj; conceput pentru a constitui la punctul de achizitie o grupare a unui numar de unitati de vanzare, indiferent daca acesta este vandut ca atare catre utilizator sau consumatorul final ori daca el serveste numai ca mijloc de umplere a rafturilor in punctul de vanzare; el poate fi separat de produs fara a afecta caracteristicile acestuia; ambalaj tertiar - ambalaj pentru transport - ambalaj conceput pentru a usura manipularea si transportul unui numar de unitati de vanzare sau ambalaje grupate, in scopul prevenirii deteriorarii in timpul manipularii ori transportului. Ambalajul pentru transport nu include containerele rutiere, feroviare, navale sau aeriene. Introducerea pe piata nationala a unui produs (inclusiv a unui ambalaj) reprezinta, in sensul legii, actiunea de a face disponibil pe piata, pentru prima data, contra cost sau gratuit, un produs, in vederea distribuirii si/sau utilizarii. Ambalajele produselor importate sau achizitionate din tari ale Uniunii Europene de catre operatorii economici, inclusiv ambalajele produselor destinate utilizarii

sau consumului propriu, se considera a fi introduse pe piata nationala la momentul importului. Din punctul de vedere al admisibilitatii pe piata, este permisa exclusiv introducerea ambalajelor care indeplinesc unele cerinte esentiale privind modul de fabricare si compozitia ambalajului, caracterul reutilizabil si caracterul valorificabil al unui ambalaj. Pe langa respectarea acestor cerinte esentiale, legea impune in mod expres introducerea pe piata numai a ambalajelor la care suma nivelurilor concentratiilor de plumb, cadmiu, mercur si crom hexavalent prezente in ambalaj sau in componentele acestuia nu depaseste 100 de parti/milion raportat la greutate. Ce obligatii au companiile care genereaza deseuri din ambalaje In urma unor modificari de data recenta, s-a impus regula acceptata si la nivel european potrivit careia operatorii economici, persoane juridice romane, sunt responsabili pentru intreaga cantitate de deseuri generate de ambalajele pe care le introduc pe piata nationala. Astfel, operatorii economici care introduc pe piata produse ambalate sunt responsabili pentru deseurile generate de ambalajele primare, secundare si tertiare folosite pentru ambalarea produselor lor, cu exceptia ambalajelor de desfacere care sunt folosite pentru ambalarea, la locul de vanzare, a produselor pe care acestia le introduc pe piata nationala. De asemenea, operatorii economici care supraambaleaza produse ambalate individual in vederea revanzarii sau redistribuirii sunt responsabili pentru deseurile generate de ambalajele secundare si tertiare pe care le introduc pe piata, iar operatorii economici care introduc pe piata ambalaje de desfacere sunt responsabili pentru deseurile generate de respectivele ambalaje. Aceste responsabilitati se pot realiza fie individual, de catre fiecare operator economic pentru deseurile de ambalaje rezultate de la propriile produse pe care le introduc pe piata nationala, fie prin intermediul unui operator economic autorizat sa preia responsabilitatile operatorilor economici cu privire la valorificarea deseurilor din ambalaje (operator autorizat). Legea impune ca operatorii economici care, intr-un an, nu isi indeplinesc in mod individual cel putin obiectivele minime stabilite de lege) sunt obligati sa isi indeplineasca responsabilitatile prin intermediul unui operator autorizat. Obiectivele de reciclare Legislatia privind Fondul de Mediu stabileste si obiectivele minime ale agentilor economici pentru anul 2011 cu privire la valorificarea, incinerarea si valorificarea prin reciclare a deseurilor din ambalaje: 22,5% din ambalajele de plastic, 48% din ambalajele de sticla, 50% din ambalajele de metal, 60% din ambalajele de hartie si 15% din ambalajele din lemn. Nerespectarea acestor tinte poate conduce la sanctionarea contraventionala a agentilor economici, fie ei producatori sau retaileri. Asadar, indiferent de modalitatea aleasa de fiecare operator economic pentru realizarea

responsabilitatilor (fie individual, fie prin transferul obligatiilor catre un operator autorizat), obiectivele minime trebuie respectate de catre operatorii economici. Legea reglementeaza, in mod special, situatia operatorilor economici care comercializeaza catre consumatori sau utilizatori finali produse in structuri de vanzare cu suprafete mai mari de 400 de metri patrati, impunand acestora obligatia de a asigura pentru consumatori sau utilizatori finali posibilitatea de a se debarasa de ambalajele produselor cumparate fara a le solicita plata vreunei sume de bani. Notam, de asemenea, introducerea interdictiei exprese a conditionarii, sub orice forma, a drepturilor legale ale consumatorilor referitoare la produsul cumparat de pastrarea ambalajului. In ceea ce priveste operatorii economici detinatori de deseuri din ambalaje rezultate din activitatea lor comerciala, industriala sau de productie, acestia au obligatia valorificarii sau incredintarii deseurilor din ambalaje catre un operator autorizat de catre autoritatea competenta pentru protectia mediului pentru valorificarea deseurilor de ambalaje sau incinerarea acestora. Obligatia nu se aplica in cazul returnarii ambalajelor catre furnizor. O obligatie importanta este aceea ca operatorii economici importatori si producatori de ambalaje si produse ambalate sa transmita anual informatii privind cantitatile de ambalaje gestionate. Datele de raportare sunt transmise, pe suport de hartie si in format electronic, autoritatii teritoriale pentru protectia mediului din judetul in a carui raza teritoriala este inregistrat sediul social al agentului economic, insotite de lista punctelor de lucru, cu indicarea datelor de identificare a acestora, pana cel tarziu la data de 25 februarie a fiecarui an. Operatorii economici care au transferat responsabilitatea catre un operator autorizat au obligatia de a comunica agentiei teritoriale pentru protectia mediului din judetul in a carui raza teritoriala este inregistrat sediul social datele de identificare ale operatorului autorizat cu care a incheiat contractul de transfer de responsabilitate, pana la data de 15 ianuarie a fiecarui a

Cea mai rezistenta solutie de ambalare - ambalajele cu ceara

Industria producatoare de ambalaje s-a dezvoltat foarte mult in ultimii ani, fiind necesara aparitia unor noi solutii de ambalare care sa asigure conditii optime pentru produse.Cum pe piata se gasesc tot felul de ambalaje, producatorii care vor sa ramana in domeniu trebuie sa creeze materiale de ambalaje suple, flexibile si rezistente. In special, in domeniul alimentar se cauta ambalaje optime pentru produsele perisabile (carne, fructe de

mare, etc.). Si s-a gasit si solutia, aceasta se refera la aplicarea unui strat final de ceara care tripleaza rezistenta materialelor.

In aceasta perioada cand protejarea mediului inconjurator este o prioritate, se cauta materiale de ambalaje eco, pentru a inlocui materialele pe baza de plastic. Cea mai optima solutie de ambalare care asigura standardele de calitate este hartia. Hartia este un material de baza pentru produse si ambalaje si pe deasupra este si ecologic, reciclandu-se foarte usor. Pentru ca hartia este un material ideal pentru ambalaje s-a creat hartia cerata. Aceasta este mult mai rezistenta si estetica. Avantaje: - este flexibila -se pliaza perfect -este rezistenta la ruptura -este usor de utilizat - retine aroma alimentelor -create pentru alimente perisabile

Acest material pentru ambalaje este de diferite modele si pot satisface nevoile de ambalare a practic tuturor tipurilor de alimente, de la carne de pasare pana la paine. Sunt special realizate pentru a se putea ambala produse foarte perisabile. Hartia pe care este aplicata ceara este ideala ca material de ambalare, pentru ca este flexibila, se pliaza usor si este rezistenta. Ambalajul din hartie cerata este foarte cautat in industria alimentara si nu numai. In industria alimentara se foloseste pentru a proteja alimentele perisabile, iar in alte domenii de activitate este folosit la ambalarea produselor care necesita o protectie sporita. De exemplu, paharele de cristal, inainte de a fi puse in cutie sunt invelite individual in hartie cerata. Pe de alta parte hartia cerata se foloseste si la patiserii sau acasa, pe tavile de coacere se pune o bucata de hartie cerata care nu permite aluatului sa se lipeasca, deslipindu-se foarte usor dupa coacere. Aceasta solutie de ambalare respecta cerintele obligatorii in materie de ambalaje, si in acelasi timp este si un material eco. In scurt timp va deveni cel mai folosit material, atat in prezent, cat si in viitor.