Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Într-o cultură cu tehnologie avansată scopul suprem al vieţii este acela de a utiliza fluxul de energie şi
resurse materiale pentru a crea abundenţă materială şi de a satisface orice dorinţă umană. Libertatea umană
este în acest context egală cu acumularea de averi cât mai mari. Valoarea primară este plasată în
transformarea mediului ambiant cu scopul extragerii bogăţiilor lui cu ajutorul tehnologiei. Astfel dintre
toate valorile, se glorifică progresul material, eficienţa şi specializarea. În acest proces a fost distrus
spiritualul, tradiţia şi chiar comunitatea şi familia.
Eşecul acestui mod de a concepe lumea este evident. În fiecare zi experimentăm adevărul că un organism
nu poate supravieţui îndelung într-un mediu constituit din propriile deşeuri.
În istoria recentă, prima semnalare a faptului că evoluţiile economice şi sociale ale statelor lumii şi ale
omenirii în ansamblu nu mai pot fi separate de consecinţele activităţii umane asupra cadrului natural, s-a
făcut în raportul din 1972al Clubului de la Roma ititulat Limitele creşterii (Raportul Meadows).
Documentul sintetizează datele privind evoluţia a cinci parametri (creşterea populaţiei, impactul
industrializării, efectele poluării, producţia de alimente şi tendinţele de epuizare a resurselor naturale),
sugerând concluzia că actualul model de dezvoltare nu poate fi susţinut pe termen lung.
Industria de automobile este probabil cea mai semnficativă industrie în economia României. Ciclul de
viaţă al unui automobil încadrează multe alte sectoare industriale importante: cel al petrolului, oţelului,
aluminiului, chimicale, fibre sintetice, sticlă şi electronică.
De asemenea industria de automobile se numără printre puţinele ramuri industriale care a făcut paşi în
extinderea responsabilităţii ecologice ale produselor proprii încă din stadiul de proiectare şi până la
scoaterea din uz ale acestora. Deoarece stadiul de uz al automobilelor este o sursă semnificativă de impact
ecologic, stadiu care se estimează a utiliza 80-90% din energia totală, industria de automobile are ca scop
particular focalizarea asupra acestui stadiu. Standardele de eficienţă ale combustibililor şi standardele
privind emisiile au fost motivele pentru realizarea unor îmbunătăţiri privind performanţele ecologice ale
produsului în stadiul de întrebuinţare.
Un aspect critic în tehnologia de menţinere este rezervarea resurselor. În context industrial, putem distinge
două categorii largi de resurse: materiale şi energie. O cale de conservare a resurselor este reciclarea.
Reciclarea este procesul de producţie prin care se reprelucrează deşeurile în vederea utilizării lor în scopul
iniţial sau pentru alte scopuri, dar cu excluderea valorificării energetice.
Reciclarea este cel mai comun termen utilizat pentru recuperarea produselor şi refolosirea sau
descompunerea lor într-o oarecare măsură. Ca urmare există multe nivele după care un produs poate fi
“reciclat” (descompus) pentru a putea fi valorificat pe piaţa de produse.
Terminologia utilizată pentru fiecare din acest nivel diferă de la o literatură la alta dar cele mi importante
strategii de extindere a ciclului de viaţă (reciclare) al unui produs sunt următoarele:
În ţara noastră, măsurile de prevenire a producerii de deşeuri provenite de la vehiculele scoase din uz şi
reutilizarea, reciclarea, precum şi alte forme de valorificare a acestora şi a comportamentelor acestora, în
vederea reducerii cantităţii de deşeuri destinate eliminării, sunt reglementate de HG nr. 2406 din 21
decembrie 2004 privind gestionarea vehiculelor scoase din uz.
Definiţii:
a) Vehicul – orice vehicul aparţinând categoriilor M sau N, precum şi vehiculele cu 3 roţi, astfel cum
sunt definite prin Ordinul ministrului lucrării publice, transporturilor şi locuinţei nr. 211/2003 , cu
excepţia mototriciclurilor;
b) Vehicul scos din uz (VSU) – un vehicul devenit deşeu
c) Producător – fabricantul de vehicule sau importatorul profesional al unui vehicul în România
d) Producător individual – persoană fizică sau juridică care produce ori importă vehicule, dar care nu
desfăşoară această activitate cu titlu profesional;
e) Prevenire – măsurile care urmăresc reducerea cantităţii şi nocivităţii pentru mediu a vehiculelor
scoase din uz, a materialelor şi substanţelor din componenţă acestora;
f) Tratare – orice activitate desfăşurată de depoluare, dezmembrare, tăiere, mărunţire, valorificare sau
pregătire pentru eliminarea deşeurilor mărunţite, precum şi orice altă operaţiune efectuată în
vederea valorificării şi/sau eliminării vehiculelor scoase din uz şi a comportamentelor;
g) Reutilizare – orice operaţiune prin care componentele vehiculelor scoase din uz sunt utilizate în
acelaşi scop pentru care au fost concepute;
h) Reciclare – reprelucrarea deşeurilor într-un proces de producţie în vederea utilizării în scopul
iniţial sau pentru alte scopuri, dar cu excluderea valorificării energetice;
i) Valorificare energetică – utilizarea deşeurilor combustibile ca mijloc de generare a energiei, prin
incinerare directă sau coincinerare, cu sau făra alte deşeuri, dar cu recuperarea căldurii;
j) Valorificare – oricare dintre operaţiunile prevăzute în anexa nr. IIB la Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 78/2000, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 426/2001;
k) Eliminare – oricare dintre operaţiunile prevăzute în anexa nr IIA la Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr 78/2000, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 426/2001;
l) Operatori economici – producătorii, distribuitorii, colectorii, companiile de asigurare, precum şi
agenţiile care au ca obiect de activitate tratarea, recuperarea, reciclarea vehiculelor scoase din uz,
inclusiv a componentelor şi materialelor acestora;
m) Substanţă periculoasă – orice substanţă considerată periculoasă potrivit art. 7 din Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 200/2000 privind clasificarea , etichetarea şi ambalarea substanţelor şi
preparatelor chimice periculoase, aprobată cu modificări prin Legea nr. 451/2001.
n) Instalaţie de mărunţire a vehiculelor scoase din uz (shredder) – orice instalaţie utilizată pentru
tăierea în bucăţi sau pentru fragmentarea vehiculelor scoase din uz, inclusiv în scopul obţinerii de
resturi metalice direct refolosibile;
o) Informaţii referitoare la dezmembrare – toate informaţiile necesare pentru tratarea corespunzătoare
şi ecologic raţională a vehiculelor scoase din uz. Această informaţii vor fi puse la dispoziţie
agenţilor economici care deţin instalaţii de tratare autorizate de către producătorii de vehicule şi
producătorii de componente sub formă de manuale sau pe suport electronic, cum ar ci CD-ROM,
servicii on-line;
p) Piesă de înlocuire – piesă destinată să înlocuiască la un vehicul acea piesă cu care vehiculul a fost
omologat de tip
r) Masă medie la gol a vehiculului – masă proprie a vehiculului, conform cărtii de identitate a
vehiculului, minus masa conţinutului rezervorului de carburant umplut la 90% din capacitate şi
masa conducătorului auto evaluată la 75 kg;
s) Depoluare – golirea de fluide şi de substanţe chimice periculoase a vehiculelor scoase din uz, cu
respectarea prevederilor anexei nr.1;
t) Certificat de distrugere – certificatul eliberat ultimului deţinător al vehiculului scos din uz de către
unităţile autorizate pentru colectare/tratare.
Prin respectiva hotărâre sunt stabilite măsuri pentru îmbunătăţirea din punct de vedere al protecţiei
mediului, a activităţilor agenţilor economici implicaţi în ciclul de viaţă al vehiculelor şi ,în special,
ale agenţilor economici direct implicaţi în tratarea vehiculelor scoase din uz. Aceasta se aplică cu
respectarea legislaţiei naţionale privind standardele de siguranţă, emisiile în atmosferă şi nivelul
emisiilor de zgomot, precum şi cele referitoare la protecţia solului şi a apei.
Prevederile hotărârii se aplică vehiculelor scoase din uz, inclusiv componentelor şi materialelor
acestora, fără a se ţine seama de modul în care vehiculul a fost întreţinut sau reparat pe toată durata
utilizării acestuia şi indiferent dacă aceasta este echipat cu componentele furnizate de producător
sau cu alte componentele a căror montare ca piese de schimb sau ca piese de înlocuire se realizează
respectându-se reglementările naţionale în domeniu.
În scopul prevenirii apariţiei deşeurilor , producătorii de vehicule , în colaborare cu producătorii de
componente şi de materiale , vor lua măsurile necesare pentru:
- Limitarea şi reducerea pe cât posibil a utilizării substanţelor periculoase la construcţia vehiculelor,
începând din faza de proiectare, pentru a evita poluarea mediului, facilitarea reciclării
componentelor şi materialelor, precum şi evitarea eliminării deşeurilor periculoase;
- Conceperea şi construirea noilor vehicule cu luarea în considerare a posibilităţilor de
dezmembrare, reutilizare şi valorificare a componentelor şi materialelor acestora;
- Dezvoltarea utilizării materialelor reciclate la producerea de noi vehicule sau alte produse.
Persoanele fizice sau persoanele juridice deţinătoare de vehicule scoase din uz au următoarele
obligaţii:
- să nu abandoneze vehiculele scoase din uz ori componentele solide şi/sau lichide ale
acestora, pe sol, în apele de suprafaţă şi ale mării teritoriale;
Producătorii de vehicule trebuie să asigure, individual sau prin contracte cu terţe părţi, preluarea de
la ultimul deţinător a vehiculelor pe care le-au introdus pe piaţă, atunci când acestea devin vehicule
scoase din uz. Tot producătorii de vehicule au obligaţia să asigure puncte de colectare în fiecare judeţ sau în
diferite oraşe, în funcţie de numărul de locuitori.
Predarea vehiculului scos din uz către punctele de colectare se face fără nici o cheltuială a
deţinătorului care îl predă, existînd totuşi anumite excepţii.
Agenţii economici autorizaţi pentru colectarea VSU au obligaţia de a emite ultimului deţinător al
vehiculului un certificat de distrugere, la preluarea acestuia. în cazul în care agenţii economici desfăşoară
doar activităţi de colectare, certificatele de distrugere vor fi emise în numele unităţilor de tratare cu care au
contract, cu acordul scris al acestora şi cu respectarea prevederilor legale în vigoare.
Colectarea şi tratarea vehiculelor scoase din uz, care au fost introduse pe piaţă de producători
individuali sau ale căror producători şi-au încetat activitatea, se asigură prin proiecte finanţate de la Fondul
pentru mediu, conform legislaţiei în vigoare. Agenţii economici care efectuează operaţiuni de întreţinere şi
reparaţii auto au obligaţia de a preda pentru reciclare, valorificare sau reutilizare materialele şi piesele
înlocuite, care constituie deşeuri, către agenţii economici autorizaţi.
4.1 Schema procesului de reutilizare, reciclare şi valorificare a vehiculelor scoase din uz este
redată în continuare:
Schema arată cum este tratat un VSU când este livrat unei instalaţii de tratare
(autorizate).
Vehiculele ajung în categoria vehicule scoase din uz, VSU, din două motive:
VSU trebuie supuse unui proces de depoluare înainte de a fi depozitate în vederea tratării. Un
VSU este depoluat repectându-se legislaţia naţională. în conformitate cu aceste reguli din VSU trebuie
să se extragă un număr de fracţiuni de deşeuri. Acestea sunt denumite WF1 pana la WFn. Conform
reglementărilor, aceste fracţiuni de deşeuri sunt predate operatorilor economici autorizaţi în astfel de
procedee de reciclare şi valorificare (ex.: uleiul de motor este reciclat, obţinându-se un produs
reutilizabil şi un deşeu; la fel se procedează pentru alte deşeuri WFn cum sunt toate fluidele,
catalizatorii, bateriile de acumulatori, anvelopele, plumb pentru echilibrat roţi etc).
4.2.2 Dezmembrarea
Dezmembrarea implică îndepărtarea celor mai valoroase componente sau a părţilor componente
pentru care există cerere în vederea reutilizării sau recondiţionării (reprocesării).
Anumite părţi / materiale trebuie să fie îndepărtate în etapa de dezmembrare pentru a promova
reciclarea. Acestea includ:
- catalizatorul
4.2.3 Tocarea
După dezmembrare, restul VSU este predat la shredder (instalaţie de mărunţire a VSU). Carcasele VSU
tratate pot fi tocate, după depoluare şi eventual după îndepărtarea tuturor componentelor ce pot fi
valorificate. VSU sunt tocate (în general în combinaţie cu alte „surse" de metal) iar fragmentele rezultate
sunt sortate în metale feroase, metale neferoase şi reziduuri de tocare. Un tocător este capabil să
recupereze majoritatea conţinutului de metal a unui VSU, datorită mediilor de separare care fac selecţia
fragmentelor rezultate în urma tocării. Fracţia ne-metalica (reziduu de tocare) este alcătuită din
materiale precum plastic, spumă, sticlă, cauciuc şi textile. Acesta fracţie poate fi reciclată sau, de cele mai
multe ori este destinată depozitarii finale. Estimarea fracţiei metalice recuperată în etapa de tocare este
complicată deoarece de cele mai multe ori VSU ajunse la tocător sunt amestecate cu alte materiale în
timpul procesului de tocare.
Tehnologii de tocare
Tocarea vehiculelor este un proces care are în centrul tocătorului, o moară cu ciocane, care
acţionează ca un arbore tocător prin măcinarea materialelor cu care este alimentată (baloţi de VSU obţinuţi
prin presare). Rezultatul tocării este o mixtură de metale feroase (ex: deşeu cu conţinut de fier), metale
neferoase (ex: aliaje de cupru şi aluminiu) şi reziduuri de tocare. Aceste particule componente sunt
separate printr-o serie de metode. Metalele feroase şi neferoase, aşa numitele fracţiuni (fracţii) grele de
tocare, pot fi trimise la topitorii secundare de metal, unde vor fi reciclate în noi produse. Deşeul de tocare
conţine de asemenea sticlă, fibre, cauciuc, plastice şi mizerie (praf, pământ). Acest reziduu este uneori
diferenţiat în aşa numita fracţie uşoara de tocare şi praf. Pentru tocătoarele de VSU aceasta reprezintă cca.
25% din greutatea VSU înainte de a ajunge la tocare (după depoluare, dezmembrare). Tocătoarele
moderne vor avea echipament de curăţare a prafului (desprăfuitoare) precum ciclonii sau filtre sac (în mai
puţine cazuri).
Moara de tocare, folosită pentru tocarea VSU dar şi pentru tocarea altor materiale,
rupe materialul cu ajutorul unor ciocane mari, ataşate unui rotor. Capacitatea acestora poate
ajunge la 6000 CP. Aceste maşinării sunt adecvate pentru procesarea materialelor precum
pivoţi feroşi şi neferoşi, canistre de aluminiu, deşeu de aluminiu, deşeuri feroase precum
foi de fier, automobile, alături de materiale nemetalice precum ceramice, cărbune, calcar,
cărămidă refractară, asfalt şi ţiglă. Acestea se folosesc în general în depozite de deşeuri,
instalaţii de recuperare, rafinării şi topitorii. Moara de tocare mărunţeşte materialele
introduse, separă materialele feroase şi neferoase, folosind echipamente de procesare „în
aval" precum magneţi, sisteme de curăţare şi medii dense de separare.
Sistemul de tocare este alcătuit din patru părţi diferite: acţionarea tocătorului
(motorul), transportatorul de alimentare, dispozitivul de alimentare şi tocare şi sistemul de
curăţare în aval.
În figura de mai jos este prezentat un mod de e funcţionare a tocătoarelor (shreddere). Aceste shreddere
pot funcţiona fie independent, fie ele pot funcţiona împreună cu staţie de reciclare a reziduurilor de
tocare, RT.
4.2.4 Depozitarea
Ca urmare a mărunţirii rezultă: componente metalice pentru reciclare plus reziduuri de la shredder
care pot fi reutilizate/reciclate plus o parte de reziduuri de la shreder ce vor fi eliminate prin depozitare.
Reziduurile de la tocător însumează între 15% şi 25 % din masa unui VSU, în funcţie de proporţia
materialelor recuperate, si sunt in general destinate depozitarii finale.
Aceste materiale sunt alcătuite din substanţe organice şi anorganice. Substanţele organice sunt în
special materialele polimerice (plastice, elastomeri), urmate în cantitate mai mică de produse derivaţi naturali
(produse ale fibrelor celulozice, piele). Materialele anorganice cuprind sticlă, rugină, praf, etc. Schimbările
reglementarilor cu privire la depozitarea finala au impus cerinţa pretratării acestor reziduuri înainte de a fi
depozitate. Pretratarea este de natura termică sau chimică.
Incinerarea cu recuperarea energetică pare o opţiune atractiva pentru rezolvarea problemelor legate
de reziduurile rezultate de la tocător, însă aceasta este limitată de capacitatea de stocare. Incinerarea
acestor reziduuri se poate face împreună cu deşeurile menajere municipale.
Estimarea masei medii a unui lot de vehicule scoase din uz se poate face ţinând seama
de următoarele:
Analizând mai multe metode de calcul a masei medii a unui vehicul scos din uz s-a optat pentru
cea recomandată de EGARA ( The European Group Association for Automotive Recyclers).
Acesta are scopul de a clarifica problemele legate de reutilizarea, reciclarea şi valorificarea
vehiculelor scoase din uz şi a elabora un set de definiţii care sunt conforme cu Directiva
2000/53/CE privind VSU şi, în acelaşi timp, cu modul practic în care sunt tratate acestea.
Practica a arătat că greutatea unui VSU nu este identică cu cea înscrisă în Certificatul de
înmatriculare (WM) deoarece nu există rezervor plin cu combustibil, nu conţine cantităţile optime
pe lichid de răcire, de spălare, de frâna, ulei de motor şi de transmisie etc. ; VSU mai poate să
conţină şi piese suplimentare, montate de proprietar (covoare, oglinzi, antene etc). Pe baza testelor
realizate în timpul mai multor studii este posibil să se definească un factor standard de reducere
(RF) care să evidenţieze că masa M a unui VSU este cu 11 % mai mică decât masa MV a
vehiculului original, conducând la definirea masei VSU M ca fiind 0,89 MV.
Pentru volumul reciclat din fracţiuni de deşeuri pot fi date valori medii. De exemplu, pentru
uleiurile de motor uzate se poate determina cât ulei poate fi refolosit dintr-un litru sau kg de ulei
uzat; la fel pentru lichidul de frâna, lichidul de răcire etc. Deci, se pot da pentru fiecare fracţie de
deşeuri medii pentru produse reutilizabile şi corespunzător, medii pentru deşeuri, care şi ele la
rândul lor pot fi, în cele din urma, reciclate/valorificate. Deoarece pentru fiecare fracţie de deşeu
WF predată operatorilor economici autorizaţi este cunoscută din înregistrări valoarea livrată, iar
pentru fiecare fracţie de deşeu sunt cunoscute valorile medii ale cantităţilor de produse
reutilizate şi reciclate, rezultă ca pot fi urmărite doua cifre:
- cifra pentru volumul total de fracţie de deşeu WFs predat, numita TWF;
- cifra care arată cât din TWF se reutilizează şi reciclează în mod real, numita RWF.
Şi pentru cantităţile trimise la mărunţit se pot determina valori. Când se trimite la shredder
"restul" VSU, greutatea este măsurată; prin urmare toţi operatorii economici vor şti cu precizie cât s-a
livrat la mărunţit. Acesta cifră este denumită TSW ( greutatea totală de
mărunţit).
În practică dezmembratorii demontează componente ale VSU cu scopul de a le vinde pentru
refolosire; eventual, acestea sunt supuse unui proces de refabricare şi apoi sunt stocate. Totuşi, dacă
operatorul economic constată că după o anumita perioada de timp, acestea nu s-au vândut, atunci piesele
sau subansamblurile stocate vor fi supuse aceluiaşi tratament aplicat întregului VSU, generându-se iar
anumite cantităţi de fracţii de deşeu WF şi Tier vechi pentru tocător". Când se monitorizează coeficientul
de reutilizare obţinut de operatorul dezmembrator se poate constata că acesta cantitate, denumita CRW
(greutate componentă refolosită) poate fi calculată cu formula:
Se poate argumenta că acest mod de calcul a valorii CRW nu oferă cifre corecte, deoarece
componentele demontate, stocate (în anul 1) şi nevândute după o perioadă de timp ajung sa fie luate în
calcul (în anul 2,3 sau 4) în componentele WF (fracţii de deşeuri) şi TSW (greutate totală de mărunţit).
în acest fel, de la începerea evidenţierii greutăţii componentelor reutilizate, o parte din ele vor ajunge a
fi fracţii de deşuri WF şi parte din TSW (greutate totală de mărunţit). Oricum, diferenţa este marginală,
iar folosirea acestei metodologii elimină procesul împovărător de a înregistra greutatea fiecărui
component pus în stoc care, în subsidiar, înseamnă cântărirea fiecărei piese sau subansamblu ce ajunge
după un timp fracţie de deşeu WF sau greutate totală de mărunţit TSW.
Statistic vorbind, înseamnă comiterea unei erori sistematice, ceea ce duce la constatarea că
nu se pot da niciodată cifre exacte an de an, dar, de vreme ce eroarea este sistematică, sunt posibile
analize ale tendinţei de evoluţie a valorilor afectate de erori sistematice, pot fi aduse corecţii şi trage
concluzii corecte.
Aceleaşi lucruri sunt valabile şi în calculul valorii RWF (valoarea reutilizării şi reciclării din
fracţiile de deşeuri predate) de vreme ce şi această cifră se bazează pe medii; şi în acest caz se pot
desprinde tendinţe ce redau informaţii corecte.
Dacă aceste metode ar fi aplicate când se raportează ratele de reutilizare şi reciclare, s-ar ajunge în
situaţia în care se pot evalua tendinţele importante, evitând un sistem împovărător şi birocratic pentru a
obţine măsurători precise, care în practicî nu pot fi obţinute nicicum.
Distribuţia parcului de vehicule, tip M1, pe categorii de vârsta (sursa: RAR) este următoarea:
Pentru condiţiile de exploatare şi strarea drumurilor din România se adoptă un factor standard
de reducere de RF = 0,89 şi luîndu-se în calcul masa fiecărui tip de vehicul şi ponderea pe clase de
vechime, se obţine:
- pentru categoria de vehicule M1, masa medie a unui VSU: WM = 0,24WM>20 + O,19WM2O +
0,18WMl5 + 0,2WM10 + 0,19WM5= 790 kg Deci, pentru un lot de 100 de vehicule scoase din uz,
categoria M1 masa medie estimată este de: 79 tone.
Analog , pentru categoria de vehicule N1, masa medie a unui VSU este: WM = 0,05WM>20+
0,09WM20 + 0,12WMi5 + 0,36WMi0 + 0,38WM5 = 1160 kg Deci, pentru un lot de 100 de vehicule
scoase din uz, categoria N1 masa medie estimată este de: 116 tone.
4.4.1 Metale
Metalele feroase
Metalele reprezintă cca. 75 % din greutatea VSU. Fierul şi otelul sunt, din punct de
vedere al masei, cele mai utilizate materiale. în general, aproximativ jumătate din conţinutul de
metale feroase se găseşte in componentele mecanice, iar cealaltă jumătate în caroserie şi alte
elemente cum ar fi: contragreutăţi, scule, capace roţi, jante din metal feros.
Ele se pot separa relativ simplu de restul materialelor care intră în alcătuirea VSU, fie
prin dezmembrare fie prin etapa de tocare, ele reprezentând materiale valoroase. Aproape
100% din conţinutul de metal al unui VSU poate fi recuperat urmând a fi reutilizat sau reciclat.
Ca urmare, conţinutul de metal este important pentru atingerea cotelor de reciclare şi reutilizare
impuse, şi, indiferent de tratamentul celorlalte materiale, permit atingerea normelor de reciclare
şi reutilizare.
Pentru estimarea procentuală şi cantitativă a conţinutului de metale cercetătorii
americani calculează o valoare de 64,3% din masa proprie, iar cercetătorii britanici determină pe
un lot de 400 VSU un procent de 67,83% .
Apreciind aceste valori se poate concluziona că 66,75% din masa proprie a unui VSU
este alcătuită din fonte şi oteluri; prin urmare, cantităţile de metal feros, pe faze de lucru sunt
următoarele:
Metalele neferoase
Obţinerea acestor metale se realizează atât în faza depoluării (plumb din acumulatori şi
contragreutăţi), cât şi în fazele dezmembrării (demontări mecanice a pieselor şi
subansamblurilor) şi cea a tocării/mărunţirii la shredder urmată de separare în mediu dens sau altă
metodă de separare. Experienţa arată că din totalul de metale neferoase aproximativ 60% se recuperează
prin tocare/mărunţire urmată de separare.
În concluzie, masa medie a vehiculelor scoase din uz pentru categoria M1 este de 790 kg,
iar pentru categoria N1 este de 1160 kg, se poate aprecia o greutate medie (în corelaţie cu
ponderea fiecărei categorii) de 829 kg de unde rezultă ca totalul de metale conţinute de un VSU
este de 74,5% (65,5% feroase şi 9% neferoase)
4.4.2 Cauciuc
- anvelope;
- furtunuri;
- chedere.
Anvelopele sunt în prezent destinate în general depozitării finale. Cu toate acestea, noile
reglementări în domeniul depozitării deşeurilor vor interzice depozitarea acestora în depozitele de deşeuri
menajere, forţând astfel reutilizarea, reciclarea şi recuperarea lor. Există o serie de modalităţi de tratare a lor,
precum:
4.4.3 Baterii
Ratele de reciclare şi reutilizare a acestor părţi componente a VSU depăşesc 90% în majoritatea Statelor
Membre prin stabilirea unor sisteme de colectare şi recuperare bine puse la punct. în medie o baterie cântăreşte
aproximativ 13,5 kg din care 8,6 kg plumb, 3,8 kg acid sulfuric şi 0,7 kg polipropilenă. Depozitarea
necorespunzătoare prezintă un risc semnificativ pentru mediu, iar incinerarea conduce la eliberarea în aer a
plumbului. în cazul în care nu există posibilitatea reprocesării acestea vor fi eventual exportate unor puncte
de colectare şi tratare specializate.
4.4.4 Plastic
- 5% la şasiu.
Procentul de plastic din greutatea unui VSU este în continuă creştere. în prezent este de
aproximativ 11%, iar producătorii continuă să proiecteze vehicule uşoare pentru a îmbunătăţii eficienţa
combustibilului. în prezent ratele de reciclare ale părţilor plastice din VSU sunt relativ reduse datorită marii
varietăţi a tipurilor de polimeri utilizaţi, deci creşterea ratelor de reciclare reprezintă o prioritate pentru
atingerea cotelor impuse prin directiva europeană, în special a celor pentru anul 2015. Identificarea prin
marcarea componentelor în stadiul de fabricare este de ajutor şi facilitează reciclarea, studiile arată că cele
mai mari progrese vor trebui însă făcute la etapa de post-tocare mai degrabă decât la etapa de
dezmembrare. Majoritatea materialelor plastice dintr-un VSU ajung în urma tocării să fie un praf fin
amestecat cu scame de tocare. Odată parte din această mixtură este foarte dificil de extras plasticul pentru
reciclare, cu toate acestea îndepărtarea componentelor plastice a unui VSU este o prioritate deşi presupune o
muncă intensivă.
Masele plastice reprezintă un procent de 9,0%, procent căruia îi corespunde cantitatea de 74,6 kg
(în această valoare sunt cuprinse şi piesele mari de plastic ce se demontează la începutul dezmembrării)
4.4.5 Sticlă
- parbriz;
- geamuri laterale;
- lunetă.
În construcţia vehiculelor sunt folosite două tipuri de sticlă - întărită şi laminată. Sticla întărită este uşor de
îndepărtat dintr-un VSU după sfărâmare. Sticla laminată nu se distruge prin sfărâmare şi necesită
îndepărtarea manuală. Uşurinţa îndepărtării sticlei la etapa de dezmembrare depinde de metoda de
etanşare folosită la fabricarea vehiculului.
Aceste fluide pot fi recuperate în condiţii optime dacă dezmembratorii se dotează sau
contractează această activitate cu posesori de staţii mobile de depoluare.
Convertorii catalitici sunt fabricaţi din carcase din oţel inoxidabil, un catalizator
conţinând substraturi ceramice şi metalice cu mantale active de alumină (oxid de alumină), oxid de ceriu
şi alţi oxizi şi combinaţii de metale preţioase - platină, paladiu şi rodiu. Industria s-a dezvoltat în jurul
nevoii de a îndepărta convertorii de restul VSU, separarea elementelor catalitice şi îndepărtarea
metalelor preţioase. Platina, paladiu şi rodiu pot fi recuperate pentru reutilizare. Substraturile ceramice
pot fi recuperate sub formă de praf şi purificat.
Textile şi alte materiale (azbest, grafit ceramică, fibră de sticlă, hârtie) reprezintă
un procent de 2,51% , procent căruia îi corespunde cantitatea de 20,8 kg.
-12% plastic;
- 9% metale neferoase;
Recapitulând, rezultă:
Material % Greutate
(kg)
Materiale de la depoluare 2,24% 18,56
Mat. metalice feroase 66,75% 553,44
Mat. metalice neferoase 9,0% 74,6
Mat. nemetalice, din care: 22,01% 182,4
sticla 2,9% 24,0
cauciuc 7,6% 63,0
materiale plastice 9,0% 74,6
alte( textile.azbest.grafit etc.) 2,51% 20,8
Total 100% 829
La acest subpunct trebuie amintit şi tipul de deşeu EEE (echipamente electrice şi electronice),
deoarece gradul de echipare a vehiculelor cu astfel de echipamente va creşte semnificativ în viitor.
Definiţii
X1 = coeficient de reutilizare şi reciclare; X2 = coeficient de reutilizare şi
valorificare F1 = masa părţilor VSU care au fost reciclate; F2 = masa
părţilor VSU care au fost valorificate energetic; F3 = masa părţilor VSU
care au fost eliminate prin depozitare.
începând cu data de 1 ianuarie 2007, agenţii economici trebuie să asigure realizarea următoarelor
obiective, luând în considerare masa medie la gol:
- reutilizarea şi reciclarea a cel puţin 85 % din masa vehiculelor, pentru toate vehiculele
scoase din uz ,X1 £ 0,85 WM
(Cifra de 85% se referă la gradul ta care materialele reciclate se întorc în procesul de fabricare. încă
10% din vehicul este folosit pentru generarea de energie.)
5) Carcase la shredder.
b) reutilizare - orice operaţie prin care părţile componente ale unui vehicul scos din uz
sunt utilizate in acelaşi scop pentru care au fost concepute.
c) reciclare - prelucrarea intr-un proces de producţie a deşeurilor pentru scopul iniţial
(original) sau pentru alte scopuri, exclusiv prelucrarea în scopul generării energiei
d) recuperare - prelucrarea într-un proces de producţie a deşeurilor pentru scopul iniţial
(original) sau pentru atte scopuri şi împreună cu prelucrarea în scopul generării energiei
i) rata de recuperabilitate, Rcov - procentul din masa vehiculului nou (fracţia din masa în
%) capabilă de a fi recuperată, reutilizată sau ambele
mD i * |
1 6
2 7
3 8
4 g
5 10
mD2tot«i = Z:(sum6...10) mD2totat
mD1tMai = £ (sum 1...5)
(mD1+...+
mcx)
Separarea Conţinutul de metal rămas din vehicul: Masa(kq)
metalelor(mM) mM=
Nr. Nume
tehnologie
1 mm
rriTr2
2
Tratarea reziduului 3 mTr3
stalic 4..X 1 mTr4-«
(mTr s mTrtotai= £
>imT8) (mTr1+...+
mTr-x)
" Va rugam sa adăugaţi o listă separată pentru componente sau tehnologii adiţionale
Spre deosebire de metoda precedentă, aceasta necesită numeroase cântăriri şi impune o muncă
administrativă suplimentară.
5. CONCLUZII
Pentru aceasta, România trebuie sa facă apel la aplicarea principiului BAT ( best
available technology).
Dezvoltarea în continuare a industriei auto, utilizarea în construcţia lor a unor materiale noi, va
determina cu siguranţă modificări în compoziţia calitativă şi cantitativă a autovehiculelor; acest fapt
impune reluarea estimărilor la anumite perioade de timp.
Metoda efectivă de a reduce cantitatea de material dintr-un automobil care va ajunge depozitat pe un
spaţiu de colectare al deşeurilor este schimbarea metodei de proiectare a acestuia. Vehiculele trebuie
proiectate astfel încât îndepărtarea componentelor refolosibile, a materialelor care pot fi reciclate să se facă cât
mai uşor şi să fie posibilă o cât mai uşoară sortare ale acestora pe materialele componente de bază. De
asemenea să fie redusă cantitatea de materiale greu reciclabile. Desigur orice schimbare de proiectare nu va
avea un efect instantaneu ci numai după o perioadă egală cu ciclul de viaţă al autovehiculului respectiv (20-25 de
ani).
Provocarea imediată este cea de căutare a unor metode economic fiabile - care au un sens ecologic
pentru a recicla vehiculele existente, şi de a reduce cantitatea de autovehicule şi componente uzate ale acestora care
vor ajunge în spaţiile de depozitare ale deşeurilor.
Materiale plastice
ABS (acrilonitratbutadein stiren
termoplast) 9,7 7% 0,6%
ABS- PC(cu policarbonat in amestec) 2,8 3% 0,2%
Acetat 4,7 3% 0,3%
Răşini acrilice 2,5 2% 0,2%
ASA(acrilonitril stiren acrilat) 0,18 <1% <0,1%
Răşini epoxidice 0,77 1% 0,1%
PA 6 (poliamidă 6) 1,7 1% 0,1%
PA 66 (poliamidă 66) 10 7% 0,7%
PA 6 - PC în amestec 0,45 <1% <0,1%
PBT (polibutilen) 0,37 <1% <0,1%
PC (policarbonat) 3,8 3% 0,2%
PE (polietilenă) 6,2 4% 0,4%
PET (polietilena terefalat) 2.2 2% 0,1%
Răşini fenolice 1,1 1% 0.1%
Răşini poliesterice 11 8% 0,7%
PP (polipropilenă) 25 17% 1,6%
PP spumă 1,7 1% 0,1%
PP tn amestec cu EPDM 0,10 <1% <0,1 %
PPO- PC în amestec 0,025 <1% <0,1%
PPO- PC tn amestec 2,2 2% 0,1%
PS (polistiren) 0,007 <1% <0,1%
PUR (burete) 35 24% 2,3%
PVC 20 14% 1,3%
TFO 0.31 <1% <0,1%
Subtotal 143 100% 9,3%
Metale neferoase
Oxid de aluminiu 0,27 <1% <0,1%
Aluminiu (turnat) 71 51% 4,6%
Aluminiu (extrudat) 22 16% 1,4%
Aluminiu (laminat) 3,3 2% 0,2%
Alamă 8,5 6% 0,6%
Crom 0,91 1% 0,1%
Cupru 18 13% 1,2%
Plumb 13 9% 0,8%
Platină 0,002 <1% <0,1%
Rodiu 0,0003 <1% <0,1%
Argint 0,003 <1% <0,1%
Stan iu 0,067 <1% <0,1%
Tungsten 0,011 <1% <0,1%
Zinc 0,32 <1% <O,1%
Subtotal 138 100% 9,0%
Metale feroase
Fontă feritică 1,5 <1% 0.1%
Fontă turnată 13,2 13% 8,6%
Fontă de primă fuziune 23 2% 1,5%
Otel (laminat la rece) 114 12% 7.4%
Otel 214 22% 14,0%
Otel (galvanizat) 357 36% 23,3%
Otel (laminat la cald) 126 13% 8,2%
Otel (inoxidabil) 19 2% 1.2%
6.2 Fluxul general din cadrul activităţii de dezmembrare VSU în cadrul firmei SC AS
METAL SRL
sticlă: 33 kg ....................................................3,74%
În scopul monitorizării reciclării VSU, agenţii economici care desfăşoară operaţiuni de tratare
a vehiculelor scoase din uz au obligaţia de a transmite autorităţilor teritoriale pentru protecţia mediului
formularele prevăzute în anexa nr. 2, completate pentru anul precedent, până la data de 15 martie a anului
în curs.
Exemple formulare :
(kg)
Otel 359.44 B2 Fe
Fonta cenuşie turnata 78 B2 Fe
Otel turnat 0 B2 Fe
Otel turnat (tratat) 8 B2 Fe
74,8% Calculul
coeficienţilor de reutilizare, reciclare, valorificare
Total 619,84 0 619,84 113,52
3. HG nr. 2406 din 21 decembrie 2004 privind gestionarea vehiculelor scoase din
uz
4. VARGA Andrei - Revista de Politica Ştiinţei şi Scientometrie - număr Special
2005 -
Raport de cercetare, Cercetări privind reciclabilitatea automobilelor
5. Alexandra Banu , Octavian Mircea Radovici - Elemente de ingineria şi
protecţia
mediului - Editura tehnică, Bucureşti - 2007
6. internet