MINISTERUL EDUCAIEI NATIONALE I CERCETRII TIINIFICE

UNIVERSITATEA PETROL GAZE DIN PLOIETI

FACULTATEA: TEHNOLOGIA PETROLULUI I PETROCHIMIE
DEPARTAMENTUL: INGINERIA PRELUCRRII PETROLULUI I PROTECIA
MEDIULUI
PROGRAMUL DE STUDII: TEHNOLOGII AVANSATE IN INGINERIA PROTECTIEI MEDIULUI

PLAN DE ELIMINARE/VALORIFICARE DESEURI LEMN

Coordonator tiinific

Prof. Dr.Ing. Stanica Ezeanu Dorin

Masterand:

Larissa Ioana BRATU

Ploieti, 2017
CUPRINS
 CAPITOLUL I
NOTIUNI GENERALE

Protectia mediului, n contextul dezvoltarii durabile, se concentreza pe combaterea

fenomenelor de poluare inerente unor activitati umane, prevenirea deteriorarilor
posibile, asimilarea, adaptarea si aplicarea cerintelor de mediu, realizarea unor proiecte
internationale comune pentru protejarea biodiversitatii si a zonelor umede,
monitorizarea calitatii apelor si a starii padurilor, a efectelor fenomenelor ecologice de
anvergura globala, solutionarea unor probleme acute, cum sunt cele ale diminuarii si
valorificarii deseurilor si ecologizarii agriculturii, promovarea tehnologiilor curate,
transformarea asezarilor umane n localitati durabile.
Dezvoltarea durabila include protectia mediului, iar protectia mediului conditioneaza
dezvoltarea durabila. Managementul deseurilor ocupa un rol important n cadrul
conceptului de dezvoltare durabila, deseurile constituind si o sursa de materii prime
secundare nu doar o potentiala sursa de poluare.
n baza prevederilor Directivei 2008/98/CE a Parlamentului European si a Consiliului din
19 noiembrie 2008 privind deseurile si a altor reglementari comunitare, urmatoarele
definitii prezinta interes:

- deseuri nseamna orice substanta sau obiect pe care detinatorul le arunca

sau are intentia sau obligatia sa le arunce;
- producator de deseuri nseamna orice persoana ale carei activitati
genereaza deseuri (producator initial de deseuri) sau orice persoana care efectueaza
operatiuni de pretratare, amestecare sau de alt tip, care duc la modificarea naturii sau a
compozitiei acestor deseuri;
- detinator de deseuri nseamna producatorul deseurilor sau persoana fizica
sau juridica care se afla n posesia acestora;
- comerciant nseamna orice ntreprindere care actioneaza n nume propriu
pentru cumpararea si pentru vnzarea ulterioara a deseurilor, inclusiv acei
comercianti care nu intra fizic n posesia deseurilor;
- broker nseamna orice ntreprindere care se ocupa de valorificarea sau
eliminarea deseurilor n numele altor persoane, inclusiv brokerii care nu intra
fizic n posesia deseurilor;
- gestionarea deseurilor nseamna colectarea, transportul, valorificarea si
eliminarea deseurilor, inclusiv supervizarea acestor operatiuni si ntretinerea ulterioara a
amplasamentelor de eliminare, inclusiv actiunile ntreprinse de un comerciant sau un
broker;
- colectare nseamna strngerea deseurilor, inclusiv sortarea si stocarea
preliminara a deseurilor, n vederea transportarii la o instalatie de tratare
- reutilizare nseamna orice operatiune prin care produsele sau componentele
care nu au devenit deseuri sunt utilizate din nou n acelasi scop pentru care au
fost concepute;
- tratare nseamna operatiunile de valorificare sau eliminare, inclusiv
pregatirea prealabila valorificarii sau eliminarii;
 - valorificare nseamna orice operatiune care are drept rezultat principal
faptul ca deseurile servesc unui scop util prin nlocuirea altor materiale care ar fi fost
utilizate ntr-un anumit scop, sau faptul ca deseurile sunt pregatite pentru a putea servi
scopului respectiv, n ntreprinderi sau n economie n general.
- reciclare nseamna orice operatiune de valorificare prin care deseurile sunt
transformate n produse, materiale sau substante pentru a-si ndeplini functia lor initiala
sau pentru alte scopuri. Aceasta include retratarea materialelor organice, dar nu include
valorificarea energetica si conversia n vederea folosirii materialelor drept combustibil
sau pentru operatiunile de umplere;

Planurile de gestionare a deseurilor cuprind o analiza a situatiei actuale a gestionarii

deseurilor pe teritoriul geografic n cauza, precum si masurile care trebuie luate pentru
mbunatirea conditiilor de mediu n cazul pregatirii pentru reutilizare, n cazul reciclarii,
valorificarii si eliminarii deseurilor precum si o evaluare a modului n care planul va ajuta
la punerea n aplicare a obiectivelor si dispozitiilor prezentei directive.

Planurile de gestionare a deseurilor contin cel putin urmatoarele informatii:

a) tipul, cantitatea si sursa deseurilor generate pe teritoriu, deseurile care ar putea fi

expediate de pe sau pe teritoriul national, precum si o evaluare a evolutiei viitoare a
fluxurilor de deseuri;

b) schemele existente de colectare a deseurilor si principalele instalatii de eliminare si

valorificare, inclusiv orice aranjamente speciale pentru uleiurile uzate, deseurile
periculoase sau fluxurile de deseuri abordate de legislatia comunitara specifica;

c) o evaluare a necesarului de noi scheme de colectare, nchiderea instalatiilor de

deseuri existente, infrastructura suplimentara pentru instalatiile de deseuri n
conformitate cu articolul 16 si, daca este cazul, investitiile legate de acestea;

(d) informatii suficiente cu privire la criteriile de identificare a amplasamentului si la

capacitatea viitoare de eliminare sau de operare a instalatiilor majore de valorificare,
daca este cazul;

e) politici generale de gestionare a deseurilor, inclusiv tehnologii si metode planificate

de gestionare a deseurilor sau politici privind deseurile care ridica probleme specifice de
gestionare.

Strategia moderna a managementului deseurilor a pus bazele unei ierarhizari a

actiunilor si anume:
- Prevenirea aparitiei deseurilor
- Tratarea deseurilor la sursa de generare
- Promovarea conceptului de reciclare, refolosire, producere de compost
- Optimizarea metodelor de eliminare finala (depozitare n rampe de deseuri,
incinerare, co-incinerare) pentru tipurile de deseuri pentru care nu exista tehnologii de
valorificare.
Recuperarea deseurilor prin colectare selectiva, sortare si reintroducerea n
circuitul productiv (reciclare) este o activitate economica ce este luata n considerare
din mai multe considerente :
- recuperarea unor materiale care se produc greu prin procese de fabricatie
costisitoare si de multe ori poluante;
- prin reciclarea unor deseuri se reduce volumul mare al activitatilor de
neutralizare prin depozitare sau incinerare si implicit se reduc suprafetele de
teren afectate de depozitarea deseurilor;
- epuizarea resurselor naturale;
- reciclarea deseurilor elimina masurile de siguranta si protectie care trebuiesc
luate n timpul depozitarii acestora, efectiv se reduce pericolul contaminarii
factorilor de mediu cu substante poluante prin aceste deseuri;

POT FI DESEURILE DIN LEMN UN PERICOL?

Deseurile din lemn sunt o materie complexa : coaja care poate fi arsa sau compostata,
rumegusul care poate fi valorificat sub forma de PAF, de combustibil, sau in agricultura
ca litiera pentru animale si talasul care poate fi folosit pentru cazane de lemn, pentru
panouri de PAL sau pentru pasta de hartie.

In antichitate, in China, Tsai Lun, ministru agriculturii de atunci, a avut ideea in 105, de
inlocuire a vechilor suporturi pentru scris, adica a tablitelor de bambus si matase, prin
hartie realizata dintr- o pasta compusa din rumegus, coaja unor copaci si in.

A fost prima data cunoscuta cand s-a folosit reciclarea deseurilor din lemn.

Am putea sa ne intrebam totusi, ca materie naturala, de ce lemnul si deseurile din lemn

ar fi poluanti daunatori mediului inconjurator .

Lemnul nu este poluant in sine cu exceptia cazurilor in care nu este folosit sub forma
naturala. In plus, aditivii care se adauga la finisaj produc uneori substante periculoase
care poate avea efecte directe asupra sanatatii . De exemplu, prin fabricarea PAL-ului
sunt riscuri de expunere la formaldehida, gaz generator de cancer al gatului.

Clasificarea deseurilor din lemn

Deseurile din lemn se mai clasifica in functia de tipul de tratarea a lemnului, de lacurile
sau vopselele care au fost folosite la impregnare sau la finisaj. Se clasifica astfel 3 tipuri
de deseuri:
 Deseuri ne-impregnate: precum deseurile generate de prelucrarea lemnului:
praf, rumegus, talas: (61% din total generat)

Deseuri slab impregnate: au fost tratate cu produse ne-periculoase sanatatii

precum grinzi de lemn, mobilier masiv, deseuri de PAL si de PAF. Aceste deseuri
pot fi folosite pentru combustie: (28%)

Deseuri foarte impregnate: stalpi telefonici tratati cu creozot sau cupru, talas care
a servit pentru a absorbi un produs periculos, etc. Acesti deseuri nu poate fi
folosite pentru combustie si merg la groapa de gunoi sau un alt centru
specializat: (11%)

O alta clasificare este data de originea deseurilor din lemn deci provenienta acestora.
Se poate constata ca cea mai mare parte provine din prelucrarea lemnului.

Chiar sub forma bruta, rumegusul depozitat

necorespunzator poate genera daune asupra mediului,
poate contamina solul, apele si de asemenea genera
distrugerea habitatului acvatic. Chiar daca provine de la
o sursa naturala, deseurile generate de prelucrarea
lemnului nu mai sunt in forma lor naturala.
Generarea levigatului, adica rezultatul percolari apei asupra deseurilor din lemn poate fi
comparata cu infuzia de cafea sau de ceai. Se genereaza un lichid negru cu miros de
petrol care provoca aparitia unei spume si un film superficial in apele din jur.

Descompunerea deseurilor din lemn este un proces lent care poate produce levigat in
ani de zile. In timp indelungat, in prezenta apei, datorita ploilor frecvente, substantele
care se gasesc natural in lemn precum acizi, lignina, lignana, acizii grasi si tanin se
dizolva si se intind cu concentratii ridicate. Movila deseurilor din lemn retine levigatul
pana la saturare. La aceasta etapa, levigatul se deverseaza in mediul inconjurator si
poate avea un efect nefast asupra lui.

Levigatul lemnului contine cateva produse chimice cu o concentratie uneori mai mare
decat cea masurata la canalizarea municipala si deci, nu poate fi deversat fara o tratare
adecvata.

Concentratie a levigatului
Apele de canalizare
Compus chimic (mg/L =
orasene
milligrammes/litre)

Consum biochimic de
2 970 mg/L 150-250 mg/L
oxigen

Amoniac 0,3 mg/L 15-50 mg/L

Nitrogen organic 22 mg/L 25-85 mg/L

Fosfor 8.75 mg/L 6-12 mg/L

Deseurile din lemn depozitate necorespunzator poate contamina si stratul freatic. Apa
poluata este mai bruna, are un miros neplacut si un gust dezagreabil inainte sa atinga
concentratii daunatoare sanatatii.
Apele de suprafata sunt cele mai afectate si poate fi afectata fauna acvatica extrem de
repede. Consumul biochimic in oxigen al levigatului, necesar pentru bio-degradarea lui,
poate fi letal pentru pestii precum pastravi si nevertebrate.

Deseurile din lemn pot genera de asemenea hidrogen sulfurat si amoniac in conditii
anaeroba. In apa, amoniacul poate reduce capacitatea sangelui pestilor de a transporta
oxigen astfel incat induce un efect letal asupra vietii acvatica prin sufocare.

Concluzia

Rezulta ca deseurile din lemn, chiar din lemn brut adica netratat, pot constitui un pericol
pentru mediul inconjurator. Legile europene nu permit sa fie adus la rampa de gunoi
pentru ca:

Este inflamabil

Poate fi valorificat si numai deseurile care nu mai pot intra intr-un proces de
reciclare pot merge la groapa de gunoi.

Poate fi valorificat pentru sub-produse a lemnului si combustibil ceea poate fi

considerat un avantaj atat pe plan ecologic cat si economic

Numai daca este si tratat cu substante chimice periculoase, poate fi considerat atunci
ca un deseu care nu mai intra intr-un proces de reciclare.

Majoritatea deseurilor din lemn , 60% , este generata de prelucrarea lemnului.

 CAPITOLUL II

MODALITATI DE VALORIFICARE A DESEURILOR DIN LEMN

Valorificarea deseurilor ca si combustibil

Lemnul folosit ca si combustibil nu mai poate fi valorificat pentru alte destinatii. Lemnul
este una dintre sursele cele mai vechi folosite de umanitate. Din vremurile preistorice
pana la o epoca relativ recenta, lemnul a fost singura sursa de energie posibila pentru
incalzire si pregatirea alimentelor. Din evul mediu pana in timpurilor noi, lemnul a permis
dezvoltarea unor industrii energofage care necesita temperaturi ridicate precum
siderurgie si sticlarie. Pentru a ridica performanta arderii, lemnul era transformat in
mangal de artizanii care erau numiti charbonniers adica carbunari. Principiul
obtinerii mangalului era bazat pe carbonizarea lemnului in absenta oxigenului. Acest
procedeu debaraseaza lemnul de umiditatea lui si componenta vegetala astfel incat sa
ramana doar carbon.

Folosirea directa a lemnului

In Franta, 10% din populatia foloseste lemn de foc pentru incalzire casnica. In functie de
instalatia, randamentul este destul de variabil.

Randament

Semineu deschis (mai mult folosit ca agrement) 10-15%

Semineu cu usa de sticla 30-70 %

Soba moderna cu combustie secondara tip Godin 70 %

Cazan de semineu 85 %

Cazan specializat cu pellets 85-90 %

Cazan de semineu

Pentru ca nu permite o automatizare, lemnul in sine, este mai mult folosit pe uz casnic.

Folosirea rumegusului

Folosirea rumegusului sau talasul ca si combustibil, se poate face prin 3 metode.

Arderea rumegusul in mod direct

Transformarea in brichete de combustibil

Transformarea in pellet , granule din lemn cu puterea calorica

Arderea in mod direct

Rumegusul este adunat intr-un rezervor. Un dispozitiv de alimentare (13) cu un surub

elicoidal aduce rumegusul pe zona de ardere (8). La acest sistem, schimbarea calorica
se realizeaza trecand prin tuburi care se invart prin motoare (2-3).

Cenusa este evacuata prin suruburi elicoidale (6) pana la rezervorul de evacuare (5).

Unul dintre pericolele acestui tip de centrala este intoarcerea flacarilor catre rezervorul
de rumegus via tubulatura de alimentare si elice. Pericolul de incendiu ar putea sa fie
imediat in acest caz.

Din acest motiv, s-a pus un dispozitiv numit ecluza care este invartita de un motor.
Realizarea ei este facuta astfel incat alimentarea este oprita in caz de defectiune
electrica: doua din cele patru pale ale ecluzei vor inchide intotdeauna camera in orice
moment.
Palele sunt echipate cu cutite la varf astfel incat pot rupe o eventuala aschie din lemn
care ar fi ajuns accidental.

Avantaj: sistem fiabil si cu randament energetic ridicat. Deseurile din prelucrarea

lemnului pot fi folosit ca atare, fara tratare preliminara. Poate fi folosit si pentru
rumegus, talas, granule (pellet) si chiar cu deseuri de cereale precum cojile de floarea
soarelui

Dezavantaj: este o instalatie destul de elaborata si de asemenea scumpa care convine

mai mult pe plan industrial (minim 40 kw). Al doilea dezavantaj este depozitare
rumegusului in timpul verii. Aceasta centrala este convenabila atunci cand este folosita
cu un consumator de energie termica independent de anotimpul precum un uscator de
cherestea.

Acest tip de cazane functioneaza in mediu industrial si sunt, de asemenea monitorizate

de pe calculator.
Transformare in brichete

Aceasta metoda permita o depozitare mai eficienta a deseurilor din lemn.

Rumegus si talas (ideal este mai bine o amestecare din ei) sunt aduse printr-
o tubulatura cu surub elicoidal si ajung la camera de presare unde este
redus la 90% din volumul lui. Presiunea este foarte ridicata, de aproximativ
30-180 bar.

A doilea faza este extrudarea cilindrului presat de 15-20 cm de lungime si 5-

8 cm de diametru. Procesul nu foloseste nici un aditiv suplimentar.
Puterea calorica este comparabila: o tona de bricheta echivaleaza 400 de litre de
motorina.

Avantaj: compactare si castig de spatiu de depozitare.

Produsul poate fi valorificat usor pe plan comercial ca lemn de
foc pentru uz casnic. Nu necesita o instalatie sofisticata pentru
arderea. Aceasta masina de brichetat este destul de ieftina:
porneste deja la 10.000

Dezavantaj: brichetele trebuie tinute in saci de plastic inchisi si

adapostite de umiditate altfel se descompun foarte repede.
Forma lor nu permite automatizare si folosirea lor este mai
potrivita uzului casnic decat industrial.

.Transformarea in Pellets (granule)

Utilizate pentru prima data in 1974 in Statele Unite, imediat dupa prima criza petroliera,
granula de lemn numita in tarile anglo-saxone pellets se prezinte sub forma de
granule de 6-12 mm diametru si de 10-30 mm de lungime cu o umiditate de cca. 10%..

Densitatea energetica si fluiditatea lor le fac un combustibil modern care permite

automatizarea instalatiilor de incalzire. Succesul lor, mai ales in Europa, este datorat
faptului ca dispun de o anumita fluiditate si pot fi folosit aproximativ precum motorina
sau gazul. Cantitatea de cenusa este sub 1% din masa totala ceea ce-i confera un
avantaj suplimentar.

In 2000 existau doar 70 de producatori de pelleti in Europa, 200 in 2004 si practic, la

ora actuala, se deschide o unitate in fiecare saptamana. In tara, in Moldova, nu
figureaza o unitate din acest gen, dar in cazul Ardealului, situatia este diferita : Numai la
Miercurea Ciuc sunt 4 unitati.
Granula este majoritar fabricat plecand de rumegus si talas. Se poate si folosi lemnul
forestier tocat. Aceasta resursa este disponibila in mare cantitate in Europa. Se
considera ca 40% din lemn nu este exploatat si nu are o alta destinatie decat ca si
combustibil. Deci ar putea sa rezolve problema energiei de uz casnic de 2 ori mai mult
decat situatia acutala ( ) in Europa, adica pentru 30 de milioane de case.

Procesul de realizare a pelletilor este facut precum un proces similar cu granule folosite
pentru animale. Aceasta tehnologie este disponibila de multe vreme. Deci, materia
prima este tocata fin si merge , in prima faza , la un dispozitiv de epurare (un sistem cu
ventilator impiedica eventuala prezenta a unei impuritati precum un cui care ar putea sa
dauneze procesului in sine).

Avantaje:

Mai usor de depozitat (pentru aceasta putere energetica, necesita numai o

treima din spatiu de depozitare (1).

Se comporte precum un combustibil fluid si se preteaza bine la automatizare

Ardere curata fata de combustibili petrolieri (mai putine emisii nocive)

Este o energie renuvelabila si sigura

Mai economic decat motorina si gazul

In Franta si in Germania, investitiile pentru sobele / centralele care folosesc

pellets sunt subventionate de stat (ADEME).

Dezavantaje:

Procesul de fabricatie este mult mai costisitor. Consumul de energie este

considerat sub pragul de 3% din valoarea energetica a granulelor.

Fata de produsele petroliere, spatiul de depozitare necesar este mult mai mare.
Valorificarea prin fabricarea hartiei

Hartia si revolutia industriala

Incepand 1908, industria hartii se alatura industriilor grele.

Se renunta definitiv la folosirea carpelor care devenisera prea scumpe pentru a se folosi
doar talas si deseuri din lemn.

Productia hartii reprezinte doar 14% din exploatarea forestiera. Majoritatea industriilor
de hartie sunt proprietari ai padurilor pe care le exploateaza pe mod ciclic. In Brazilia,
se taie eucalipti de cultura la fiecare 4 ani si este de ajuns pentru o uzina care produce
hartie cat Franta. Defrisarea padurilor este datorata mai mult taierii copacilor exotici
pentru industria lemnului sau pentru expansiunea culturilor agricole. Industria hartiei
este un mare consumator de deseuri din lemn precum rumegusul si talas sau de
copacii tineri care trebuie taiati la un moment dat astfel incat se permite cresterea altor
copaci.

Fabricarea hartie reciclate cere mai putina apa si energie decat fabricarea hartiei
clasice insa folosirea unor produse chimice pentru a o curata de cerneala nu sunt fara
impact asupra mediului.

Totusi, bilantul de mediu este mai bun si se constata ca reciclarea hartii este de 2 ori
mai putin poluanta decat fabricarea hartiei nereciclate.

Trebuie 3 tone de lemn pentru o tona de hartie comparativ cu o tona de hartie reciclata
care poate da 900 kg de hartie. Hartia poate fi reciclata de 5 ori, cartoanele de 10 ori
inainte sa fie transformate in MDF, PAL pentru industria mobilei sau hartie de toaleta.

Productia mondiala de hartie

Tara Productia Tara Productia

Mt Mt

1 America 80,8 11 Brazilia 7,8

2 China 37,9 12 Idonezia 7

3 Japon 30,5 13 Anglia 6,5

4 Canada 20,1 14 Rusia 6,3

5 Germania 19,3 15 Spania 5,4

6 Finlanda 13,1 16 Austria 4,6

7 Suedia 11,1 17 India 4,1

8 Coree sd 10,1 18 Mexic 4,1

9 Franta 9,9 19 tailanda 3,4

10 Italia 9,4 20 Olanda 3,3

Fabricarea panourilor tip MDF sau PAL

MDF

MDF-ul, medium Density Fiberboard, s-a nascut printr-un incident tehnic in America, in
1966. Este un material compozit de fibre din lemn cu o densitate mijloace (750 kg/m 3) si
are avantaje multiple:

- practic izotrop

- estetic de pe textura lui

- disponibil cu grosime variabile

- mai ieftin decat lemnul masiv

Panourile de MDF sunt realizate din copacii care nu pot fi valorificati ca lemn ca a tare
si de deseuri din lemn precum talas. Deseurile sunt tocate in prima faza. Se elimina
particulele mai mici de 5 mm si mai mari de 40mm. Dupa defibraj cu abur, se pulveriza
un liant precum melamina-formol, un catalizator si pasta astfel obtinuta se preseaza la
cald, dupa care se usuca.

Din pacate, acest material contine o substanta denumita formaldehida periculoasa

generatoare de cancer de gat si de cai respiratorii. Implicatia ei in leucemie este
demonstrata.

Prelucrarea MDF-ului genereaza o cantitate importanta de praf care intra pe caile

respiratorii si provoca crize astmatice.
PAL Melaminat

Foarte folosit in industria de mobilier,

PAL melaminat a reluat o noua viata
cu aparitia stilului NEOSET si
perfectare tehnologica ABS.

Diferenta fata de MDF este folosirea unor bucati din lemn aglomerate cu o rasina
naturala sau artificiala si acoperite de o foita de melanina realizata din produse pe baza
de formol generatoare de probleme asupra sanatatii precum s-a observat si in cazul
MDF-ului.

Uniunea Europeana elaboreaza norme care ar restrange folosirea liantilor si melaminei

pe baza de Formaldehida.

Putem spune ca acest tip de reciclare este mai mult o cerinta a pietei decat un mijloc de
a valorifica deseurile din lemn avand un bilant de mediu destul de slab.

CAPITOLUL III

Industria lemnului nu este una dintre cele mai poluante, dar intr-o oarecare masura are
un impact asupra factorilor de mediu (aer, apa, sol). Conform datelor Ministerul
Agriculturii, Padurilor, Apelor si Mediului, valorificarea deseurilor rezultate in procesul de
productie in industria lemnului fata de restul ramurilor industriale se ridica la un procent
de 83,6%, procent care scade, din pacate, ca urmare a aparitiei micilor producatori a
caror preocupare pentru valorificarea deseurilor este scazuta.

Deseurile lemnoase, sursa de energie

La nivelul economiei nationale, in ultimii ani nu s-au evidentiat rezultate notabile in
activitatea de protectie impotriva poluarii industriale, de reciclare si de utilizare a
deseurilor drept materie prima in produse secundare cu o valorificare eficienta.
Involutia generala si continua a activitatii industriale, schimbarile frecvente ale
managerilor si ale formei de proprietate, bilanturile financiare negative ale
intreprinderilor, subordonarea activitatii de monitorizare a calitatii factorilor de mediu
catre guvern nu au avut efecte pentru a reduce din gradul de poluare industriala.

Scumpirea energiei termice si electrice impune necesitatea intensificarii preocuparilor

pentru reducerea consumurilor energetice a utilizarii resurselor secundare, cum ar fi
deseurile combustibile, in producerea energiei termice si chiar electrice.

In industria lemnului, reducerea consumurilor energetice se poate asigura prin

proiectarea, executia si exploatarea corecta a instalatiilor tehnologice, mai ales cele de
filtrare si recirculare a aerului cald exhaustat de instalatiile de transport pneumatic al
rumegusului, talasului si prafului de lemn de la utilajele tehnologice.

Aceste instalatii de transport pneumatic evacueaza din sectoarele de fabricatie, odata

cu deseurile, cantitati de aer de ordinul zecilor, chiar sutelor de mii de mc/ora. La
prelucrarile mecanice ale lemnului in fabricile de mobila, panouri din lemn masiv,
parchet triplu stratificat rezulta cantitati mari de deseuri uscate care sunt un excelent
combustibil pentru centralele termice proprii.

Problematica utilizarii deseurilor in fabricile de cherestea, in special a rumegusului

rezultat la debitarea cherestelei cu umiditate mare, precum si in fabricile de placaj, furnir
si panel unde rezulta deseuri in amestec (umed si uscat) este cu atat mai mare, cu cat
cantitatea de deseuri rezultata si transformata in energie termica este mult peste
necesarul pentru incalzirea spatiala sau chiar tehnologica.

La sectiile mici de debitare a cherestelei, precum si la atelierele mici de productie,

utilizarea deseurilor la producerea energiei termice rezolva, totodata, si problema
incadrarii in prevederile legislatiei pentru protectia mediului.

Consecintele poluarii cu deseuri din lemn

Aparitia a noi agenti economici in exploatarea si prelucrarea lemnului, in contextul
inexistentei unei legislatii ferme de protectie a mediului inconjurator, a condus la aparitia
a numeroase halde de rumegus si alte deseuri lemnoase, constituindu-se in surse de
poluare agresive pentru solul forestier si pentru cursurile de apa.

Astfel, poluarea cu deseuri din lemn are urmatoarele consecinte: scoaterea din circuitul
productiv a unor suprafete de teren, pe care vegetatia dispare sau se reinstaleaza cu
dificultate, se modifica circuitul normal al apelor de suprafata, directia vantului si starea
de insorire a terenului. De asemenea, au loc schimbari in forma zonei in cauza,
simultan cu dezvoltarea bacteriilor, larvelor, insectelor si a ciupercilor, precum si
reducerea covorului vegetal, dezvoltarea buruienilor si raspandirea de praf de lemn in
atmosfera.
Solutii pentru eliminarea poluarii
Relatiile intre nivelul si calitatea productiei si cel al reziduurilor, pentru un sistem
tehnologic bine determinat, sunt controlabile si pot fi mentinute in limitele admisibile.

Suprafata de teren ocupata cu deseuri de lemn este relativ mare, fiind estimata la
702.373 mp.
In vederea valorificarii, dar, in special, pentru depoluarea zonelor afectate de acest tip
de reziduu, specialistii Insitutului National al Lemnului sunt de parere ca acest fenomen
negativ ar putea fi evitat printr-un proces de colectare a reziduurilor pe baza unei
tehnologii simple (mijloc de transport echipat cu un incarcator cu cupa sau graifar polip)
pana la eliberarea ecologica completa a terenului.

O alta solutie ar fi transportul deseurilor pe distante scurte de 2-5 km catre puncte

stabilite din fondul forestier, exceptand desigur pepinierele, puncte in care vegetatia
forestiera are caracteristici stationare bune.

Mai poate fi luata in considerare si varianta de imprastiere diferentiata in legatura cu

natura vegetatiei, a materialului colectat, fie cu mijloace manuale sau de la caz la caz
cu sisteme mecanizate nespecifice. Disiparea materialului poluant in teren este
recomandat sa se faca pe timp de repaos vegetativ, chiar iarna, evitandu-se declivitatile
mari, locurile mlastinoase sau prea aride.

De asemenea, deseurile de lemn stocate in afara incintelor de productie pot fi

valorificate prin realizarea de caramizi si calupuri de zidarie si de placi izolatoare.
Caramizile si calupurile de zidarie, prin asociere cu alte materiale si un liant, sunt
destinate constructiilor usoare, acest tip de element putand conferi proprietati
termoizolante bune. La fel si placile izolatoare permit imbunatatirea izolarii termice a
incaperilor prin combinarea cu un liant de ciment sau ipsos.
Mai mult, deseurile lemnoase pot proteja culturile in pepiniere prin reducerea pierderilor
de umiditate si prin asigurarea unui confort caloric si pot ameliora solul vegetal prin
imbunatatirea texturii si refacerea apreciabila a fertilitatii. In zonele cu teren steril, in
timp indelungat, prin simpla depozitare a haldelor de reziduuri lemnoase cu un inceput
de descompunere, se reinstaleaza covorul vegetal.

In prezent, in Romania nu s-au dezvoltat tehnologii de valorificare completa a tuturor

deseurilor. De exemplu, in momentul de fata, la noi in tara nu exista utilaje specializate
in scoaterea cioatelor si a radacinilor, acest potential de deseuri lemnoase neputand fi
astfel valorificat cel putin pe termen scurt si mediu. Pe termen lung este necesara
realizarea unei analize pentru determinarea oportunitatii de achizitionare a tehnologiilor
deja existente pe piata europeana pentru scoaterea si valorificarea acestor cioate si
radacini, tinand seama de faptul ca aceasta practica este aplicata la scara larga in tarile
nordice ale Europei si in Italia. arile europene aplica aceasta tehnologie in cadrul
plantatiilor energetice, datorita beneficiului economic pe care il reprezinta utilizarea
acestora ca si combustibil si din considerente de pregatire a solului pentru viitoarele
plantatii.
In aceste conditii, din totalul deseurilor rezultate din sectorul de exploatari forestiere,
cioatele reprezentau in anul 2000, 180 mii mc, specialistii Institutului National al
Lemnului prognozand pentru anul 2005, aproximativ 200 mii mc de cioate, iar in 2010,
209 mii mc.

Deseurile lemnoase trebuie utilizate cat mai practic pentru a evita poluarea excesiva,
dar si pentru a inregistra o cat mai mica pierdere de masa lemnoasa, deoarece lemnul
este o materie prima greu regenerabila si tocmai de aceea trebuie pretuit la adevarata
lui valoare