Sunteți pe pagina 1din 15

Ambalare

a
produselo
r
Cuprins:

Introducere..................................................................................3
Rolul si scopul ambalajelor..........................................................3
Estetica ambalajelor....................................................................3
Tipologia ambalajelor..................................................................3
Locul ambalajelor in procesul miscarii produselor......................3
Bibliografie:..................................................................................3
Introducere

Dezvoltarea vietii economice se caracterizeaza printr-o permanenta evolutie si diversificare


a productiei si a consumului, care implica tot mai accentuat prezenta ambalajului, el castigand
un loc extrem de important in distributia bunurilor de consum, ca, de pilda, in sistemul
“autoservire” si in special in desfacerea produselor alimentare, a bauturilor alcoolice si
racoritoare, articolelor de uz casnic, etc.

Ambalajul cucereste din ce in ce mai multa audienta in randul consumatorilor, da informatii


asupra calitatii produselor si evidentiaza, astfel, marca, firma, constituind un subiect de selectie
si de decizie asupra produselor.

In acelasi timp, ambalajul mai constituie mijloc de formare a unitatilor de incarcatura, cu


formarea de module, mai ales pentru loturile mari de la producator, care devin unitati de livrari
comerciale - denumite si ambalaje de transport.

Rolul si scopul ambalajelor

Ambalarea are scopul asigurarii integritatii cantitative si calitative a produselor pe toata


durata operatiunilor, de la producator pana la consumator, precum si pe timpul depozitarii-
stocarii, pana la darea lui in consum.

Amabalajul a aparut din vechi timpuri, dar se considera ca moment initial atunci cand
oamenii au descoperit mestesugul olaritului si au creat vasele de lut folosite pentru pastrarea si
transportul uleiului si al vinului. Acest fapt il dovedesc amforele de diferite capacitati sau vasele
care au fost recuperate de pe corabiile aduse la suprafata de pe fundul marilor.

Desigur, continua dezvoltare a societatii, prin progresele parcurse, si-a facut influenta si in
gasirea celor mai bune mijloace care sa faca posibila pastrarea de produse si efectuarea de
schimburi de marfuri, care sa faciliteze transportul si predarea produselor la destinatie.

Fata de acest rol, ambalajele au capatat de-a lungul vremii diferite forme si dimensiuni si s-
au confectionat din diferite materiale, avand drept scop asigurarea produselor pastrate pe
perioade mai indelungate si al doilea pentru a usura munca de manipulare si conditiile de
transport.

Ambalajul este un factor economic de o deosebita importanta. Astfel, alaturi de metodele


clasice de conservare, ca sararea, afumarea si chiar sterilizarea, ambalajul a devenit
omniprezent prin tehnica congelarii, refrigerarii, concentrarii, liofilizarii etc, care a cuprins mai
ales legumele si fructele preambalate, comercializate si consumate dupa multa vreme de la
trecerea sezonului de producere a lor.

Dezvoltarea deosebita pe care a inregistrat-o confectionarea de noi tipuri de ambalaje a


atras o gama larga de materiale, dand un curs nou utilizarii materialelor plastice, introducerii
unor procedee de innobilare a hartiei, textilelor, sticlei etc., prin tratamente fizico-chimice, care
au creat conditii pentru prelungirea termenelor de conservabilitate, de pastrare a produselor.

O mare parte a produselor care se livreaza pentru aprovizionarea productiei si a consumului


sunt ambalate atat pentru a putea fi pastrate pe timpul stocarii, cat si pentru a fi mai usor
manevrate, transportate si receptionate prin formarea lor in unitati de prezentare, de reclama
sau pentru garantarea calitatii produsului in corelatie cu marca, cu firma sau cu produsul
respectiv. De altfel, unele produse neambalate s-ar putea degrada prin schimbarea formei, a
structurii, compozitiei, a culorii, aspectului etc.

Scopul amabalajului poate fi privit cu mare interes din punct de vedere tehnic, economic si
psihologic, dar si sub aspect juridic.

Ambalarea este un act ale carui aspecte juridice au aparut odata cu ambalarea produselor
alimentare, care a impus o legislatie speciala, precum si a dreptului de concurenta, cu
respectarea de norme de ambalare si ambalaje specifice fiecarei marci de fabrica si care contin
masuri pentru protectia consumatorului, dar si prezentarea de conditii care sa asigure protectia
producatorului, cu preponderenta asupra amabalajelor originale.

Privit din punct de vedere al exploatarii si al economicitatii, o problema de o importanta


deosebita o constituie raportul dintre produs si ambalaj, deci un raport real intre costul de
ambalare si valoarea productiei, restrangand orice incercare de a exagera cheltuielile de
ambalare prin tendinte de noutate care ar depasi un raport stabil si rational pe piata interna si
mondiala.

A obtine o solutionare economica optima a ambalarii inseamna a realiza un echilibru intre


factorii tehnici si cerintele exploatarii, deoarece costurile de ambalare nascute in ultima faza a
procesului de productie sunt incluse in costurile de desfacere ale intreprinderii.
Tot mai frecvent in cadrul intreprinderilor din tarile dezvoltate a aparut fenomenul de produse
supraambalate, prin aceasta intelegandu-se o disproportie intre valoarea produselor si a
ambalajului, in detrimentul unui raport optim.

Au existat si exista, in multe tari, consecinte ale costurilor mari de ambalare asupra retelei de
desfacere, datorate pagubelor produse in activitatea de depozitare si transport din cauza
ambalajelor. Acestea au condus la realizarea de ambalaje care sa elimine alterarea produselor,
in special a produselor alimentare perisabile, realizand asigurarea pastrarii integritatii calitative
si cantitative pe o perioada mai indelungata, facand, astfel, o apropiere spre raportul optim
intre pretul produselor si cheltuielile cu ambalajul.

Stimularea tehnicii ambalarii are la baza sarcini importante, cum sunt:

o Producerea de ambalaje si executarea operatiunilor de ambalare sa se obtina cu


instalatii cat mai putin complicate si cat mai ieftine, care sa asigure usurarea manoperei
si cresterea productivitatii muncii;
o Ambalarea sa se faca cu prioritate la produsele care, pana in prezent, au fost ambalate
necorespunzator, precum si la cele care reclama o necesitate sociala.

Expertii contemporani, printre care si Reinmar Furst, atribuie ambalajelor urmatoarele


functii in relatia cu mediul economic:

- Ambalarea asigura, in timp, echilibrarea intre productie si consum; ea permite


conservarea produselor alimentare perisabile si inglobarea lor in reteaua economica
mondiala;
- Ambalarea ofera, pentru toate bunurile care necesita o protectie in decursul
transportului, o stimulare a realizarii optime a lantului producator-depozit-desfacere;
- Ambalarea este creatorul de noi sortimente de produse in domeniul alimentar si
stimulatorul permanent al trecerii de la activitatea culinara a gospodinelor la cea de
utilizare de preparate culinare ce necesita o manopera din ce in ce mai mica;
- Ambalarea permite portionarea, in functie de necesitati, inclusiv realizarea de portii
pentru consum individual si asigurarea in mai bune conditii a dietelor sau dozelor
prescrise pentru consum. De asemenea, stimuleaza pregatirea rapida a unor mancaruri;
- Ambalarea ieftineste desfacerea. Ea permite acoperirea comoda si rationala a
necesitatilor unei gospodarii pentru un timp mai lung, printr-o singura achizitie din
magazine;
- Ambalarea stimuleaza vanzarile prin prospectare si informatie, permitand diferentierea
produselor pe calitati;
- Ambalarea asigura legatura intre protectia in decursul transportului si reclama.
De la aceste functii atribuite ambalarii de catre expertii din tarile dezvoltate s-a realizat o
evolutie de exceptie pana la ambalajele de lux si la unele ambalaje nerecuperabile, care
contribuie la cresterea volumului de deseuri si, prin aceasta, la poluarea mediului inconjurator.
Din acest punct de vedere, ambalajele, in majoritatea lor, devin, dupa consumul produselor,
nerecuperabile si ingroasa masa deseurilor, pentru a caror distrugere se ridica destule
probleme.

Pe langa functiunile prezentate pana acum, ambalajele mai indeplinesc un rol de o deosebita
importanta, acela de acccesoriu tehnic. In acest sens, ambalajele, prin natura materialului din
care sunt confectionate, dimensiunile si forma lor, au o stransa legatura cu functia pe care
trebuie s-o indeplineasca, ca ultima faza a productiei sau prima etapa dupa procesul tehnologic,
aceea de a proteja produsul. Aceasta functie reprezinta, pentru unele produse, un accesoriu
indispensabil, prin care ambalajele dau viata si fac sa circule de la producator la consumator
cele mai variate produse.

Observam, astfel, ca ambalajele depasesc limita de a fi doar intr-o functie auxiliara,


suplimentara a produsului, la rolul de a face parte, a se integra in insusi procesul de fabricatie,
cu produsul.

Ambalajul este una din problemele principale in merceologia materialelor si produselor,


deoarece o parte covarsitoare dintre ele se livreaza ambalate pentru productia altor procese de
productie ori pentru consumul final de catre populatie.

Pe langa functia de instrument de vanzare, ambalajul are si rolul de a asigura o descriere


fidela a continutului si in acelasi timp sa asigure cumparatorul ca ceea ce cumpara este
corespunzator necesitatilor sale. In cazul ambalajelor de transport, scopul principal il constituie
protectia produsului, dar mai are si rolul de a usura manipularile.

Deci, ambalarea realizeaza protectia produselor si conservarea calitatii acestora din


momentul fabricarii pana in momentul consumului. Notiunea de ambalare sugereaza si ideea
de grupare in vederea protejarii produsului sau a unui ansamblu de produse, dupa cum
notiunea de conditionare vizeaza si ideea de prezentare a unei unitati de vanzare a unui produs.

Rolul ambalajelor in raport cu produsele


Ambalajele au un rol tot mai mare si o importanta deosebita in viata produselor, deoarece
nu se poate concepe un material sau un produs fara a avea un invelis, care sa-l protejeze sau sa-
I ajute la operatiuni de manevrare si transport etc.
Aceasta se datoreaza si faptului ca procesul de ambalare este in raport direct si cu unitatile de
incarcatura stabilite, facilitand masurarea si manipularea operativa in formarea loturilor de
livrare.

Ambalajul este absolut necesar pentru unele produse, iar pentru altele intr-o mai mica
masura sau deloc. Astfel, prin intermediul relatiei pe care ambalajele o au cu procesul de
fabricatie, distingem:

 Ambalaje dependente de procesul de fabricatie al produselor


- Sunt cele conditionate de produse cu privire la felul, marimea, calitatea, aspectul,
manevrarea. In aceasta grupa intra: lacurile, vopselele, in general toate produsele
lichide, vascoase, pulverulente, gazoase etc. precum si bauturile alcoolice,
racoritoare, uleiul comestibil s.a., a caror dependenta fata de ambalaj este salutara.
In cazul produselor agresive, toxice, otravitoare etc. ambalajele le asigura existenta
si integritatea acestora, fiind totodata si un mijloc sigur de protectie pentru mediul
inconjurator; in acest context pot fi mentionate si produsele alimentare in
majoritatea lor, medicamentele etc. care, de asemenea, nu pot fi concepute in
circulatie, transport, depozitare, livrare independent de ambalajele lor. Aceste
ambalaje se integreaza in procesul de desfacere si conditioneaza marimea unitatilor
de incarcatura, calitatea si chiar aspectul produsului, mergand la consumator odata
cu produsele pe care le contin.
 Ambalaje independente de procesul de fabricatie al productiei
- S-au nascut din nevoia de a efectua operatiuni de manevrare si transport mai usor si
mai repede, creand conditii de siguranta si constituind o unitate de transport sau o
unitate de livrare comerciala sau de desfacere. De pilda, pentru paine sau produsele
de panificatie, pentru transport si prezentare la desfacere, se folosesc navetele;
pentru legume se folosesc ladite de lemn, navete din material plastic ori saci de iuta
sau ladite de lemn, navete sau chiar cosuri din nuiele, papura etc.
 Ambalaje complexe care cuprind ambalaje dependente si independente pentru acelasi
produs
- De pilda, cutiile din metal la ambalaj dependent pentru lacuri, vopsele, diluanti s.a.,
care se incarca in ladite din lemn sau carton, in palete sau boxpalete, formand o
unitate de incarcatura mai mare, adaptate unui mod de manipulare si transport. In
speta, se poate observa ca exista doua unitati de incarcatura: prima se refera la
cutiile de metal utilizate ca ambalaje dependente procesului de fabricatie al
produselor si a doua o formeaza laditele din lemn sau carton, paleta sau boxpaleta
care sunt ambalaje independente si care vor intra intr-un nou circuit de transport. In
cadrul ambalajelor complexe, ambalajul de transport este prezent in toate
operatiunile de deplasare a produsului de la locul de expediere la locul de destinatie.
Sistemul de ambalare complex reprezinta ansamblul propriu-zis, sitemul de fixare a
produsului in interiorul lui, masurile de protectie impotriva influentelor mecanice, climatice si
biologice. Acesta creeaza o unitate independenta si asigura protectia produsului impotriva
diferitelor solicitari din timpul transportului si depozitarii. Un ambalaj de transport trebuie sa
asigure protectia optima a produsului transportat fata de solicitarile mecanice, de manipularile
brutale, de torsionare, trepidatii si vibratii, de solicitarile climatice.

Ambalajele se nasc din anumite necesitati si se dezvolta odata cu productia; ele au un drum
de la producator la consumator sau utilizator.

Ambalajele intrate in circuit odata cu produsele, din momentul in care au ajuns la consumator si
produsul ambalat a fost consumat, acestea pot intra din nou in circuit ca atare, fiind ambalaje
refolosibile. Unora dintre acestea, dupa folosire, li se impune o curatire, dezinfectare etc., ca de
pilda pentru butoaie, bidoane din table, saci din iuta sau P.V.C., damingene, butelii din sticla
etc. Unele dintre ambalaje au nevoie obligatorie sa fie verificate tehnic, asa cum sunt tuburile
de oxigen, buteliile de butan (aragaz) s.a.

Ambalajele reconditionabile sunt acelea care, dupa un circuit, pot fi recuperate, insa pentru a
putea fi reintroduse intr-un alt circuit, se impune ca, in urma verificarilor din punct de vedere
tehnic, sa fie reparate, completate, reconditionate, deci facute apte pentru o noua utilizare. Din
aceasta categorie fac parte in special lazile, cutiile si navetele de lemn sau din placaj, cutiile de
carton, paletele, boxpaletele etc.

Ambalajele nerecuperabile formeaza categoria cea mai mare ca utilizare si ca pondere in


volumul ambalajelor. In aceasta categorie intra toate cutiile de conserve, de bere, racoritoare,
alimente etc., tuburile de cosmetice, paste, butelii de ape minerale, racoritoare, bauturi
alcoolice, casolete cu produse preambalate cu carne, fructe, paste etc.

Solicitarea atat de mare a produselor prezentate in ambalaje nerecuperabile are ca argument


urmatoarele:

- Usureaza conditiile de manipulare, masurare, transport;


- Elimina dificultatile de transport si depozitare;
- Dezvolta comertul cu livrarea la domiciliu si prin supermarket;
- Favorizeaza exportul;
- Elimina o serie de cheltuieli ce sa fac pentru recuperarea ambalajelor, prin verificare,
dezinfectare, reparare, completare etc.

Aceasta motivatie a accelerat extinderea covarsitoare a industriei de ambalaje si in special a


celor nerecuperabile, care, in viitor, le vor inlocui mult pe cele recuperabile.
Insa, ambalaj nerecuperabil inseamna deseu, iar cantitatile de deseuri solide in crestere ridica
probleme serioase privind colectarea si distrugerea lor, pentru a inlatura sursele potentiale de
poluare a mediului inconjurator.

In mai toate statele, mijlocul clasic de distrugere a deseurilor consta in colectarea si depozitarea
lor in campuri deschise, unde se face incinerarea sub cerul liber. Dar metoda aceasta duce la
poluarea aerului, apelor, solului, fiind adevarate focare de infectie si pericole de incendii. In
acest scop, este necesara aplicarea unei seri de procedee, in functie de volumul deseurilor si de
specificul zonal, dintre care:

~ Organizarea colectarii de ambalaje nerecuperabile, pe feluri de material si stimularea


atat a celor care le predau, cat si a colectorilor;
~ Descarcarea supravegheata a deseurilor de ambalaje in gropi special amenajate, dupa
care se acopera cu pamant pentru distrugerea lor naturala;
~ Compostarea, adica transformarea deseurilor in ingrasaminte;
~ Incinerarea deseurilor care produc calorii (in medie 2 600 calorii/kg, iar daca deseurile
provin din mase plastice ating 5 000 calorii/kg, iar poliolefinele 11 000 calorii/kg).

Se preconizeaza ca in viitor, ca urmare a cresterii tot mai mari a ambalajelor nerecuperabile, si


mai ales a celor din mase plastice, vor aparea probleme deosebit de grele de poluare a mediului
inconjurator. Fata de aceasta situatie, pentru a distruge aceste surse potentiale de poluare, se
impun actiuni hotaratoare care sa transforme acest pericol intr-o reala sursa de materie prima
cu rezultate benefice pentru toate economiile.

Estetica ambalajelor

Dezvoltarea vietii economice si a pretentiilor cumparatorilor a impus adaptarea unor noi


sisteme de distributie a bunurilor de consum si cu prioritate a produselor alimentare in
magazine sau centre comerciale. In acest context, ambalajele trebuie sa insemne elementele de
comunicare in raport cu functiunile pe care sunt chemate sa le indeplineasca, in competitia
angajata intre producatori si de stimulare a clientilor in atragerea lor spre produsele pe care le
reprezinta.

Estetica ambalajelor da posibilitatea de cunoastere si intelegere a efectelor pe care trebuie sa


le transmita prin aspect, mesajul pe care ambalajul il duce cu sine cu referire la produs (calitate,
cantitate, pret, mod de intrebuintare, termen de garantie, marca si intreprinderea
producatoare), sa nu creeze impresia unei exagerari, cu influenta directa a functionabilitatii si
eficientei care sa sensibilizeze aprecierea si preferarea produsului ce-l reprezinta, incat
cumparatorul sa opteze pentru el.
Estetica produselor nu inseamna o cosmetizare a acestora prin ambalaj, ci o realitate exprimata
cat mai sugestiv. Elementele pe care ambalajele le comunica sunt de luat in considerare in
raport cu functiunile de baza ale produselor, in scopul de a raspandi informatiile cele mai
pretioase si atractive pentru consumatorii potentiali.

Dezvoltarea impetuoasa si inzestrarea tehnica a preambalarii produselor, impusa de


modernizarea si de largirea comertului cu alte state, a dus la aparitia unor metode noi de
desfacere a materialelor si produselor prin crearea de ambalaje functionale, cu prezentare
atragatoare si rezultate in urma unor cerecetari tehnice, artistice si economice, individualizand
cat mai corect produsul pe care il va prezenta, in concordanta cu gusturile, preferintele si
cerintele populatiei.

Ca urmare, se considera realizat armonios un ambalaj care raspunde conditiilor: tehnice,


estetice si economice, la nivelul cerintelor actuale. Aceasta implica o activitate foarte complexa,
care sa ia in considerare multiple studii, testari, cercetari, si metode care sa solutioneze si sa
convinga asupra veridicitatii problemelor in legatura stransa cu functiile dinamice si
promotionale pe care trebuie sa le indeplineasca estetica ambalajelor.

Marcarea produselor
Producatorul doreste ca fiecare produs al sau sa paota fi recunoscut de client, fapt pentru
care recurge, de cele mai multe ori, la aplicarea unui semn distinctiv (inscriptie, desen etc.) pe
ambalaj.

Marca constituie un efort creator de inalta complexitate, deoarece succesul sau depinde de
plasarea pe piata si in mod deosebit de succesul produsului. Marca unui produs nu consta
numai in expresia grafica a acestuia, ci implica o serie de probleme legate riguros de cerintele
comercializarii. Desi marca constituie parte integranta a ambalajului, ea implica o serie de
probleme particulare si destul de complexe.

Ca purtator al unui mesaj referitor la produs, ambalajul atrage atentia asupra marcii, de care se
foloseste ca de un instrument al intensificarii comercializarii produselor. Ambalajul este, deci,
mijloc de personalizare, de reclama, de promovare a desfacerii produselor si de publicitate.

Marcile au si rolul de a usura identificarea personalitatii produselor fabricate de anumite


intreprinderi si de a le deosebi intre ele. Prin marca produsului se cunoaste intreprinderea
producatoare (originea lui) si se garanteaza calitatea, asigurandu-se valorificarea (vanzarea) lui.

Emblema este marca produsului, reprezentata printr-un sistem figurativ simplu (stea, arbore,
figura geometrica etc.); cu alte cuvinte, emblema este, de fapt, blazonul marcii, expresia
figurativa a marcii produsului sau retelei comerciale.
Deci, ceea ce constituie marca pentru un produs, il constituie in cazul emblemei semnul
distinctiv al acesteia, reprezentata in forma ei speciala.

Vinieta este, de fapt o emblema reprezentata printr-un ansamblu de figuri, o compozitie


noua, mai mult sau mai putin artistica, o dispozitie de linii ori un desen, fara un subiect
determinat, dar care nu se repeta, de regula, la alte marci sau embleme. Vinietele sunt, intr-o
definitie foarte concentrata, expresia sintetica a produsului.

Reclama si promovarea desfacerii produselor trebuie sa se bazeze, sa se realizeze pe baza


marcii, iar ambalajul este cel care aduce marca sub privirile cumparatorilor potentiali si
indeosebi ale intermediarilor si comerciantilor directi, prin faptul ca ambalajul simbolizeaza atat
marca, cat si produsul.

Tipologia ambalajelor

Din punct de vedere al scopului pentru care sunt realizate, ambalajele se pot grupa in:

 Ambalaje pentru protectia produselor, in care scop ambalajele se confectioneaza din


materiale care se adapteaza cel mai bine bunurilor pe care sa le protejeze. In acest sens,
tipul de ambalaj se alege in functie de compozitia fizico-chimica a produsului, de forma
si dimensiunile acestuia, de greutatea si, mai ales, de proprietatile lui caracteristice
(fragil, sensibil, toxic, otravitor etc.);
 Ambalaje pentru formarea unitatilor de incarcatura si lotizare, in care sens ambalajele
constituie motivatia acestora, prin faptul ca ele formeaza capacitatea in care se introduc
produse de o cantitate determinata, care alcatuieste o unitate. Constituirea unitatilor de
incarcatura are in vedere un sistem modular, care sa permita cu usurinta formarea
loturilor de livrare pe beneficiari. In acest fel se poate efectua cu rapiditate si in conditii
de siguranta verificarea cantitativa si se pot controla ambalajele dupa marca si eticheta
cu cele din documentele de expeditie si livrare;
 Ambalaje pentru transport si comercializare, destinate protejarii produselor impotriva
riscurilor din timpul transportului, manipularii si depozitarii. Din ambalajele in unitati de
incarcatura se formeaza incarcaturile modulate care contribuie la optimizarea conditiilor
de transport, manipulare si depozitare si asigura o utilizare rationala a mijloacelor de
transport.
Sistemul de ambalare pentru transport este format din ambalajul propriu-zis al
produsului, sistemul de fixare in interiorul mijlocului de transport si operatiunile de
protectie care se iau impotriva influentelor mecanice, climatice si biologice. Acestea
formeaza o unitate independent, impotriva tuturor solicitarilor pe tot timpul
transportului, manipularii si depozitarii.
Un ambalaj de transport, indiferent cu ce se face transportul, trebuie sa raspunda la
urmatoarele functiuni: protectia optima a produsului transportat, confectionarea lui
dintr-un material a carui protectie sa fie optima si totodata corespunzatoare raportului
calitate-pret si adaptarea urgenta si usoara la exigentele de distributie, prin: marcaje
vizibile de la distanta (5-6 metri), deschiderea usoara a ambalajelor de transport cu
respectarea conditiilor de etanseitate, distrugerea usoara a ambalajului dupa utilizare si
obtinerea unei paletizari optime, care sa se integreze in procesul de distributie;
 Ambalaje pentru activitatea de promovare, cu scopul de a atrage, de a face cunoscute
produsele. In felul acesta, mai ales pentru deservirea populatiei, ambalajul trebuie sa
exercite o atractie prin forma, culori, marca, grafica, ilustratie etc., pe care le-a adaptat
pentru a prezenta produsul respectiv.
Ambalajul isi are scopul sau in concurenta dintre produse, fiind un element esential ce
se integreaza puternic in actiunile promotionale, de care depinde desfacerea produsului
pe piata, precum si pentru cucerirea sau mentinerea unui segment de clienti.

Ambalajul este elementul care vorbeste doar prin aspect, prin ceea ce inseamna puterea de
atractie prin forma, marca etc. si prin calitatile pe care le confirma, le face sa provoace interesul
unui flux de cumparatori pentru care a trezit un interes in produsul respectiv.

Ambalajul din punct de vedere al materialului

Materialele pentru confectionat ambalaje se clasifica in:

a) Materiale traditionale
- Lemn, rafie, nuiele
- Sticla
- Tabla
- Hartie-carton
- Textile etc.
b) Materiale moderne
- Materiale plastice
- Materiale complexe

Locul ambalajelor in procesul miscarii produselor


Evoultia tehnicii in domeniul ambalajelor este marcata de relatiile dintre ambalaje si
ambalare, in contextul in care dezvoltarea cresterii productiei si a consumului de material
plastic pe plan mondial a condus implicit la o crestere a ambalajelor din material plastic si, prin
combinare cu cele traditionale, la o paleta larga de materiale complexe cu caracteristici din cele
mai exceptionale in protejarea si totodata in portionarea produselor, mai ales a celor
alimentare.

Succese remarcabile s-au inregistrat in directia dezvoltarii si ridicarii nivelului tehnic al


ambalajelor in toate domeniile. Astfel, daca in tara noastra, pana la Al Doilea Razboi Mondial,
multe bunuri de consum nu erau preambalate, ca, de pilda, faina, sarea, malaiul, uleiul etc., in
prezent, se poate spune ca nu exista producator care sa nu manifeste o preocupare
permanenta pentru ambalarea produselor obtinute de intreprinderea sa. Anual se fac
numeroase studii, cercetari si analize in directia ridicarii nivelului tehnic al ambalajelor, atat prin
imbunatatirea calitatii materialelor intrebuintate la confectionarea lor, precum si prin
asimilarea de masini, utilaje sau echipamente complete pentru producerea de ambalaje, care
sunt ambalari independente. De exemplu, in ceea ce priveste inzestrarea tehnica a proceselor
de preambalare a produselor, ca urmare a modernizarii comertului intern si a largirii comertului
exterior, s-au obtinut adevarate performante prin echipamente ca:

- Linii automate de spalat-dozat-imbuteliat-capsulat in butelii de sticla sau material plastic


pentru vin, bere, otet, ulei, lapte, ape minerale, sucuri de fructe, ape gazoase, iaurt etc.
si incarcat-descarcat in navete;
- Linii automate de spalare-dozare-umplere-inchidere-etichetare a cutiilor de conserve,
incarcare a acestora in cutii de carton, lipire si marcare a cutiilor de transport;
- Linii automate de confectionare, umplere, inchidere, celofanare si lipire cu benzi de
deschidere a cutiilor de carton pentru tigarete, praf cacao etc.;
- Linii automate de preambalat sticksuri si grisine, paste fainoase, biscuiti s.a.;
- Linii automate pentru confectionarea si umplerea tuburilor cosmetice, a tuburilor de
paste de dinti, a tuburilor cu creme de ras etc.;
- Masini de ambalat ciocolata si alte produse de cofetarie;
- Linii automate pentru taierea in felii a mezelurilor, impachetarea in pelicula
contractabila, cantarirea si aplicarea unei etichete;
- Linie automata – prin barcheta metalica aurita, imprimata multicolor – pentru
ambalarea pestelui afumat in portii pentru doua sau patru personae. Cutia este
protejata suplimentar de o punga transparenta din polietilena, din care s-a extras aerul;
- Linii semiautomate (pentru intreprinderile mici) pentru ambalarea legumelor si fructelor
in platouri alveolare din polistiren expandat extrudat, pentru 2 kg, acoperit cu folii
contractabile din polietilena, avand fixat la unul din capete un maner din carton pe care
este imprimat numele producatorului;
- Masini semiautomate de ambalare sub vid a carnii in folie termocontractabila, care
permite cresterea duratei de depozitare sau de conservare a carnii proaspete.

Succesiunea de operatii, care constituie fluxul logistic al produselor ambalate, include


manipularea, incarcarea, descarcarea, transportul, transbordarea, depozitarea si distribuirea,
intr-un lant de miscari ale produselor executate mai corect, mai rapid si cu eficienta.

In comercializarea produselor, in afara locului pe care il ocupa ambalajele in actiunile


promotionale, ceea ce este de importanta in vanzarea produselor este ambalarea lor si
prezentarea in unitati portionate si pentru alimentele de uzul cel mai general.

Ambalajele, din punct de vedere al locului lor in procesul miscarii produselor, asigura
supletea in procesul de ambalare, usurarea modului de manipulare, receptie, transport,
depozitare, de mare interes in facilitarea vanzarii en detail prin ambalaje-pachete portionate,
mai ales in desfacerea produselor agro-alimentare.
Bibliografie:

 Fundatura Dumitru, Starc Ioan, Papari George Daniel, Logistica aprovizionarii si


desfacerii produselor, Editura Fundatiei “Andrei Saguna”, Constanta, 2005
 Manole Victor, Stoian Mirela, Ion Raluca Andreea, Agromarketing, Editia a 2-a, Editura
ASE, 2003
 Putz Ecaterina, Bazoi Gabriel, Logistica economica, Editura Mirton, Timisoara, 2007