Sunteți pe pagina 1din 15

Facultatea de Antreprenoriat, Inginerie și Managementul Afacerilor

Impactul tehnologiei
asupra mediului

Oprea Raluca Georgiana


Neguț Emilia Ștefania

-2013-
CUPRINS

Capitolul I. Introducere
Capitolul II. Impactul agriculturii asupra mediului
Capitolul III. Impactul industriei asupra mediului
Capitolul IV. Impactul energiei asupra mediului
Capitolul V. Impactul transporturilor asupra mediului
Capitolul VI. Impactul turismului asupra mediului
Capitolul VII. Impactul activităților militare asupra mediului
Capitolul VIII. Urbanizarea
Capitolul IX. Concluzii
Bibliografie

1
Capitolul I
Introducere

Problema raportului dintre om și natura nu este nouă, ea apărând din cele mai vechi
timpuri, odată cu primele colectivități umane. Însă, dacă la început omul era supus naturii, de-a
lungul timpului – prin forța cunoașterii, inteligenței și creației – omul s-a transformat pe sine
transformând și natura conform necesităților sale. De multe ori, însa, aceastaă transformare a fost
facută în defavoarea condițiilor normale de dezvoltare a vieții, deși progresele majore atinse în
domeniile stiinței și tehnicii constituie dovada unor înalte performanțe ale muncii și creației
umane. Utilizarea unor descoperiri științifice și a unor invenții tehnice în defavoarea omului și a
raporturilor sale cu natura a determinat și determină degradarea mediului natural. Altfel spus,
întreaga relație dintre om și natură a suferit profunde transformări datorită faptului că din
neglijenșța și ignoranță – uneori chiar din rea-credință – prin acțiunile sale necugetate, îndreptate
împotriva naturii, omul a ajuns să devină autorul crizei cu care se confrunta mediul inconjurator,
criză ce pune sub semnul întrebarii propria sa supraviețuire.
Importanța tehnologiei pentru dezvoltarea economică este larg recunoscută, având în
vedere impactul pe care îl poate avea tehnologia asupra succesului, supraviețuirii sau
insuccesului activității economice a companiilor, în special într-un mediu de concurență
intensivă și globală.
Câteva din căile principale prin care tehnologia modernă a contribuit la degradarea și
alterarea prin poluare a mediului ambiant sunt urmatoarele:
 Practicile agricole rezultate din cultivarea pământului, drenării mlaștinilor,
irigării, aplicarea insecticidelor și erbicidelor.
 Procedeele de producție industrială rezultate prin eliberarea de substanțe în
atmosferă de către uzine sau alte centre.
 Producerea și utilizarea energiei cu efect negativ asupra mediului ambiant cum ar
fi distrugerea solului, poluarea atmosferei și a apei inclusiv prin apariția ploilor acide și efectul
de seră.
 Sistemul de transport în special transportul auto care produce distrugeri ale solului
prin crearea de autostrăzi, produce poluare prin gazele de eșapament, zgomot și reducerea
drastică a rezervelor de combustibili fosili (în special petrol).
 Impactului turismului asupra mediului;
 Acțiunea de desconsiderare a configurației mediului natural în cazul luptelor care
s-a amplificat odată cu evoluția mijloacelor de luptă;
 Urbanizarea;

2
Capitolul II
Impactul agriculturii asupra mediului

Efectele agriculturii asupra mediului nu sunt deloc neglijabile, agricultura modificând


mult înfăţişarea mediului înconjurător. Pentru a obţine suprafeţe întinse de terenuri agricole omul
a început să defrişeze pădurile, să asaneze mlaştinile şi să transforme aceste medii în terenuri
agricole. Astfel habitatul multor animale a fost distrus, acestea fiind ameninţate cu dispariţia.
Pentru a distruge organismele considerate dăunătoare omul a creat substanţe chimice
numite pesticide, specializate pentru anumite tipuri de organisme fungicide pentru ciuperci,
raticide pentru rozătoare, insecticide, erbicide etc. Aceste substanţe nu au ucis doar aşa-zişi
dăunători, ci şi organisme utile agriculturii. Prin folosirea pesticidelor, sunt afectate şi insectele
utile ca albinele, buburuzele etc. Aceste substanţe se acumulează în corpurile animalelor,
animalele din vârful lanţurilor trofice acumulând cea mai mare cantitate din aceste substanţe.
O agricultură avansată este mai mult ca necesară omenirii, populaţia în creştere are
nevoie de cantităţi tot mai mari de hrană. Dar ar trebui ca agricultura să devină mai îngăduitoare
cu mediul, sa limiteze utilizarea pesticidelor, folosindu-se îngrăşăminte naturale.

1.1. Agricultura ecologică

Agricultura ecologică certificată este un sector nou în România, constituind una din căile
de dezvoltare pentru asigurarea unei agriculturi durabile. Planul Național pentru Agricultură si
Dezvoltare Rurală, care vizează spațiul rural și asigură cadrul implementării programului
SAPARD, are ca obiectiv strategic dezvoltarea durabilă a sectorului agroalimentar, în strânsa
legatură cu protecția mediului și conservarea resurselor naturale.
Aplicarea unor noi practici agricole, bazate pe cele mai avansate cunoștinte științifice în
domeniul tehnologiilor, mai ales a celor ecologic valabil, este o cerință majoră a promovării
agriculturii durabile. De aceea, a aparut necesitatea elaborarii, dar si a implementarii în practica a
unor coduri de bună practică agricolă. Însușite de fiecare producător agricol și implemenate
corect, practicile agricole respective pot contribui atât la obținerea unor producții calitativ
superioare și rentabile, cât și la conservarea mediului ambiental, cu limitarea consecințelor
ecologice nefavorabile la nivel național, regional, local, pe termen scurt sau mai lung.
Practicarea unei agriculturi ecologice presupune:
 păstrarea și utilizarea eficientă a potențialului genetic
 întreținerea fertilității solului cu cheltuieli minimale
 păstrarea echilibrului ecologic în mediu ambiant
 asigurarea circuitului normal a substanțelor și folosința maximală a deșeurilor
 Îmbunătățirea calitativă a pamânturilor neproductive
 folosirea tehnicii și utilajelor adecvate

3
Capitolul III
Impactul industriei asupra mediului
Industria este, la momentul actual, principalul poluant la scară mondială. Procesele de
producție industriala. Emisiile sunt subsțante eliberate în atmosferă de către uzine, sau alte
centre. Procedeele de producție industrială eliberează emisiile, care se redepun în cazul în care
nu există filtre pentru epurarea gazelor reziduale. Substanțele specifice sunt atunci eliberate și
pot provoca local catastrofe.
În momentul procesului de combustie, substanțele gazoase, lichide și solide sunt eliberate
țn atmosfera de furnale. În funcție de înălțimea furnalelor și de condițiile atmosferice, gazele de
eșapament provenind din focare se răspândesc local sau la distanțe medii, - uneori chiar și mari -
căzând din nou sub formă de particule mai fine decât poluarea atmosferică masurabilă în locurile
de emisie.
Degajările industriale în ultimă instanță nimeresc în sol, e cunoscut faptul că în jurul
uzinelor metalurgice în perimetrul a 30-40 km în sol e crescută concentrația de ingrediente ce
intra în compoziția degajătilor aeriene a acestor uzine.
Activitățile economice, indiferent de tipul de activitate desfașurată, au impact asupra
tuturor factorilor de mediu. Acest impact derivă din poluații emisi în aer și deversati în ape
precum și din depozitările pe sol.
Strategia industrială de dezvoltare durabilă trebuie să urmărească stimularea
competitivității și realizarea pe această bază a unei creșteri economice stabile și de durată, în
concordanță cu protecția mediului. Pentru realizarea acestor obiective, sunt necesare urmatoarele
măsuri:
 conturarea unei macrostrucuri industriale viabile
 restructurarea intrasectorială
 alinierea la standardele europene și internaționale
 specializarea ofertei de export
 accelerarea procesului de privatizare
 dezvoltarea serviciilor pentru producții, prin dezvoltarea ofertei de pachete de
 produse și servicii
 creșterea potențialului concurențial, prin promovarea concentrării industriale și
 industrial-financiare
 protecția mediului în condițiile creșterii economice din industrie.

4
Capitolul IV
Impactul energiei asupra mediului
Energia este esenţială pentru bunăstarea economică şi socială, pentru bunul mers al
majorităţii activităţilor industriale şi comerciale, este simbol al dezvoltării social-economice şi
al civilizaţiei dar, în acelaşi timp, reprezintă cauza unor prejudicii serioase asupra mediului.
Energia si problemele de mediu sunt strâns legate, deoarece este aproape imposibil să
produci, transporți sau să consumi energie fără să aibă un impact semnificativ asupra mediului.
Problemele de mediu sunt legate de producerea și consumul de energie care produce poluarea
aerului, poluarea apei, poluarea termică și poluarea solului. Emisiile de combustibili fosili din
atmosfera este cauza principala a poluarii din marile orase. Diverse probleme ale poluării apei
sunt asociate cu consumul de energie, una dintre ele fiind scurgerile de petrol. Minele de carbune
poate, de asemenea să polueze apa. Schimbările în apele subterane produse de operațiile miniere
aduc de multe ori apă nepoluată în contact cu unele minerale care sunt extrase din sol produc un
drenaj acid. Deșeurile solide sunt de asemenea un surplus al unor forme de energie utilizate.
În general, problemele de mediu cresc cu consumul de energie și combinate cu o bază de
resurse limitate este esența unei crize energetice.
Impactul rețelelor electrice asupra mediul ambiant poate fi privit din cel puțin două
puncte de vedere, și anume :
1. influența rețelelor electrice asupra mediului ambiant;
2. influența mediului ambiant asupra rețelelor electrice.
Principalele tipuri de poluări pe care rețelele electrice le generează asupra mediului
înconjurător sunt:
 vizuală – deteriorarea peisajului;
 sonoră :
a. zgomote produse de funcționarea sau vibrații ale elementelor (conductoarelor)
rețelelor electrice și în special, a transformatoarelor;
b. zgomote produse de desăarcarea corona pe liniile de înaltă și
foarte înaltă tensiune;
 electromagnetică: efecte sonore și luminoase ale descărcării corona, perturbații
radio și ale emisiunilor de televiziune, înfluențe ale câmpului electric și magnetic asupra
organismelor vii;
 psihică si pericole (riscuri) de accidente:
a. teama provocată de apropierea de rețelele electrice și de efectele vizuale și sonore
ale acestora;
b. accidente, cazuri mortale.
 ecologică:
a. ocuparea terenurilor;
b. defrișarea pădurilor;

5
c. protecția naturii și a peisajului;
d. influența asupra instalațiilor și construcțiilor, etc.

Capitolul V
Impactul transporturilor asupra mediului

Activitatea de transport joacă un rol esenţial în dezvoltarea economică şi socială a unei


societăţi. Transportul asigură accesul la locurile de muncă sau agrement, locuinţe, bunuri şi
servicii etc.
Impactul acestor tipuri de transport asupra mediului se manifestă la nivelul tuturor
factorilor de mediu prin:
- aglomerări de trafic şi accidente, în cazul transporturilor rutiere;
- poluarea aerului, ca efect al emisiilor generate;
- poluarea fonică şi vibraţiile în marile intersecţii, de-a lungul şoselelor, în
apropierea nodurilor feroviare şi a aeroporturilor;
- poluarea solului şi a apei, prin deversarea produselor petroliere;
- ocuparea unor suprafeţe de teren din intravilan pentru parcări;
- schimbarea peisajul eco-urban;
- generarea de deşeuri solide (anvelope uzate, acumulatoare, altele).
Dintre efectele pe care transportul le are asupra sănătăţii umane sunt importante cele
legate de nocivitatea gazelor de eşapament care conţin NOx, CO, SO2, CO2, compuşi organici
volatili, particule încărcate cu metale grele (plumb, cadmiu, cupru, crom, nichel, seleniu, zinc),
poluanţicare,împreună cu pulberile antrenate de pe carosabil,pot provoca probleme respiratorii
acute şi cronice, precum şi agravarea altor afecţiuni.

Fig. 1. Evolutia emisiilor de CO2 in functie de cea a parcului auto, respectiv de numarul de pasageri-kilometrii

6
Acțiuni desfășurate în scopul reducerii emisiilor din transporturi
1. Transportul rutier

În scopul reducerii emisiilor din transporturi, s-au organizat la nivelul întregii țări
numeroase activități. Reprezentanți ai Registrului Auto Român au efectuat controale în trafic,
pentru verificarea emisiilor poluante și a stării tehnice a autovehiculelor.
Pentru reducerea emisiilor datorate transportului, se utilizează autovehicule echipate cu
sistem EURO III și EURO IV, motorină EURO III și EURO IV conform normelor europene,
convectori catalitici.
Proiectul COMMERCE, la care participă Regia Autonomă de Transporturi București are
ca obiectiv să colaboreze cu companii din UE pentru a reduce efectele dăunătoare asupra
mediului datorate utilizării neraționale a automobilului în scopul deplasării la/de la locul de
muncă.
Un alt proiect în desfașurare este proiectul Archimedes, prin care se urmărește
implementarea unui traseu pilot, cu mijloace de transport ecologice și construirea de piste pentru
bicicliști.

2. Căi ferate

Dezvoltarea căii ferate, un mod de transport ecologic, este una dintre cele mai eficiente
măsuri în vederea reducerii poluării.
În scopul reducerii emisiilor de CO2 a fost elaborat un program de măsuri ce vizează
reducerea consumului de energie electrică și de combustibili. Măsurile realizate în anul 2009,
pentru reducerea emisiilor de CO2 au fost:
- Înlocuirea a 7 instalații CED din stațiile mari cu instalații CE, cu o reducere a consumului
de energie cu aproximativ 1 GWh/an;
- Înlocuirea circuitelor de cale în două secvențe cu circuite de cale C4-64 sau similare în
circa 7 stații C.F.;
- Introducerea de economizoare LEC (Lighting Energy Controller) pentru instalațiile de
iluminat exterioare – piloni, în 5 stații mari și triaje, cu o reducere a consumului de energie de
aproximativ 0,3 GWh/an;
- Înlocuirea iluminatului incandescent la 645 instalații CE si CED, cu iluminat cu lămpi cu
consum redus de energie
- Înlocuirea iluminatului incandescent cu iluminat fluorescent, cu un consum energetic mai
mic, în toate spațiile cu destinație birouri deținute de CNCF CFR S.A., în clădirea Palat C.F.R.

7
Capitolul VI
Impactul turismului asupra mediului

Turismul este un important consumator de spaţiu şi resurse naturale şi antropice, un


generator de schimbări la nivelul mediul înconjurător şi al economiei, determinând mai multe
tipuri de efecte.
Unul dintre lucrurile pe care puțini turiști le realizează este reprezentat de impactul
turismului asupra mediului. Turismul poate să distrugă ecosisteme și medii sau, dimpotrivă, să
conserve o zonă protejată care în caz contrar ar fi fost vulnerabilă în fața dezvoltării industriei.
Turismul sustenabil are ca scop oferirea unei experiențe pozitive atât localnicilor, cât și
turiștilor și în același timp evitarea impactului negativ asupra mediului, economiei, culturii și
locurilor.
Pe de o parte, eco turismul protejează viața sălbatică , autenticitatea, tradițiile și
comunitățile locale. Pe de altă parte, există riscul ca aceste comunități să devină dependente de
industria turismului.
Analiza impactului turismului asupra mediului văzut ca şi cumul al tuturor acestor efecte,
pozitive sau negative, interesează deoarece se urmăreşte ca expansiunea turismului să păstreze
echilibrul ecologic, să evite suprasolicitarea resurselor, poluarea şi orice alte efecte negative
asupra mediului. Prin urmare dezvoltarea durabilă a turismului se manifestă, în special, în
următoarele trei domenii importante:
 domeniul economic – dezvoltarea societăţii în condiţii de gestiune adecvată a
resurselor cu obţinerea de efecte economice, atât pe termen scurt, cât şi pe termen lung;
 domeniul ecologic – evitarea degradării mediului şi dezvoltare adecvată, în
condiţiile respectării diversităţii biologice;
 domeniul socio-cultural – creşterea locurilor de muncă, practicarea unor meserii
tradiţionale, atragerea populaţiei în practicarea turismului, precum şi dezvoltarea şi protejarea
valorilor culturale.
Impactul economic, socio-cultural şi ecologic negativ al turismului poate fi contracarat cu
ajutorul unor mijloace specifice, precum valorificarea echilibrată a tuturor resurselor naturale,
sistem de depozitare şi reciclare a deşeurilor corespunzător normelor ecologice, interzicerea
activităţilor de exploatare a lemnului şi a braconajului neautorizate, reorganizarea activităţilor
turistice, dezvoltarea mijloacelor de transport non – poluare, etc.
Cunoaşterea dezavantajelor posibile ale activităţilor turistice asupra ariilor protejate este
deosebit de importantă, cu atât mai mult cu cât conştientizarea lor trebuie să conducă la acţiuni
de diminuare a acestor efecte negative care să sprijine dezvoltarea durabilă a oricărei forme de
turism.

8
Impactul negativ al turismului asupra mediului

Acţiune distructivă Impactul negativ


Circulaţie turistică necontrolată (în afara traseelor Distrugeri ale solului şi vegetaţiei;
marcate)
Perturbarea faunei;
Declanşări de incendii.
Flux turistic crescut Perturbări asupra mediului;
Modificări în comportamentul animalelor;
Amplificarea formelor de poluare
Dezvoltare excesivă şi neadaptată cerinţelor impuse Aglomerări de populaţie;
de statutul de arie protejată
Supraîncărcare cu elemente de infrastructură;
Stiluri arhitecturale nearmonizate cu cele existente.
Lipsa dotărilor de folosire a energiei alternative, a Poluare fizică, poluarea apei, poluarea solului,
reciclării şi epurării apelor utilizate, a depozitării şi poluarea aerului.
compostării gunoaielor în cadrul structurilor
turistice de primire şi de alimentaţie publică.

Lipsa amenajărilor specifice, destinate popasurilor Degradarea peisajului prin acumularea de deşeuri.
şi campării

Exploatarea intensivă a resurselor naturale cu Scăderea gradului de atractivitate a resurselor.


valenţe turistice
Practicarea braconajului, a pescuitului şi vânătorii Scăderea dramatică a efectivelor de faună sălbatică.
necontrolate
Hrănirea animalelor Modificări în comportamentul animalelor;
Pericole pentru turişti.
Turismul automobilistic (parcarea şi circulaţia în Poluarea cu gaze de eşapament şi zgomot;
locuri interzise, cu abatere de la drumurile
Distrugerea de specii floristice;
principale)
Poluarea aerului.
Culegerea speciilor floristice ca amintire Distrugerea treptată a curiozităţilor naturale;
Perturbarea proceselor naturale

9
Capitolul VII
Impactul activităților militare

Acțiunea de desconsiderare a configurației mediului natural în cazul luptelor s-a


amplificat odată cu evoluția mijloacelor de luptă. Asa s-a ajuns ca astăzi, armele și sistemele de
armament să constituie – prin însăși existența lor – un permanent și potențial pericol de
dezechilibre ecologice. Mediul natural ca atare nu constituie obiectiv militar și nu ar trebui să fie
afectat de derularea ostilităților. Dar în război mediul natural capată o importanță majorîă pentru
organizarea și ducerea acțiunilor de luptă, pentru dispunerea și pregătirea forțelor armate, pentru
executarea lucrărilor și amenajărilor cu destinație militară. Pe de altă parte, obiectivele militare
sunt amplasate în mediu, iar acțiunea beligeranților asupra lor produce în mod automat și efecte
ecologice, uneori adevărate dezastre, așa cum s-a întamplat în cazul războaielor din Vietnam,
Golful Persic și Iugoslavia. În cazul războiului din Vietnam, conform datelor oficiale, în perioada
1962-1971, aviația militară americană a raspândit asupra acestei țări circa 70 milioane litri de
ierbicide foarte puternice, în special de „agent oranj". Drept consecință, la sfârșitul războiului, o
cincime din pădurile sud-vietnameze au fost distruse chimic și peste o treime din mlăștini au
dispărut. Dacă unele păduri au putut sa se refacă, marea majoritate dintre ele au devenit simple
mărăcinișuri, fără șansa refacerii mediului inițial. În ceea ce privește conflictul din Golf, prin
consecințele sale asupra mediului, se înscrie între marile dezastre ecologice ale secolului al XX-
lea. Înaintea retragerii, trupele irakiene au vărsat în apele Golfului Persic aproximativ 3 milioane
de barili de petrol și chiar mai mult în deșert, iar apoi au dat foc la mai mult de 600 de puțuri de
petrol. S-a estimat că circa 10 milioane de 𝑚3 de petrol s-au răspândit în mediu cu această
ocazie. Terenurile petroliere ale Kuweitului au ars aproape un an producând de 10 ori mai multă
poluare decât toate combinatele energetice și industriale ale Statelor Unite ale Americii luate
împreuna, Kuweitul îndreptându-se spre o calamitate ecologică. După 6 luni de la stingerea
flăcărilor la puțurile petroliere incendiate de către irakieni, dimensiunile catastrofei ecologice
provocate erau în continuare imense. Deși aparuseră semne de viață, zone întregi ale teritoriului
erau încă dominate de mari bălți de petrol, care era infiltrat până la adâncimea de 5 metri.
Majoritatea animalelor, precum și fragilă vegetație a deșertului dispăruseră, fiind afectate de
ploile infestate cu reziduuri chimice și apa amestecată cu țiței. Războiul din Golf a cauzat și alte
pagube ecologice deșertului. Astfel, miile de buncăre, depozite și ascunzatori de arme și de
transee au rupt straturile de pietriș care permiteau oprirea dunelor. Totodata țâncurile și
camioanele au brăzdat solurile fragile distrugănd vegetația. Potrivit Institutului de Cercetări
Știintifice al Kuweitului, peste 900 𝑘𝑚2 de deșert au fost prejudiciași prin acțiunea vehiculelor
militare, în plus, s-a înregistrat o avansare a dunelor, precum și o recrudescența a eroziunii și a
furtunilor de nisip. Loviturile militare aplicate de N.A.T.O. împotriva Iugoslaviei au generat,
alături de pierderile materiale și umane, un dezastru ecologic cu grave consecințe atât pentru

10
sănătatea umană cât și pentru calitatea mediului, inclusiv pentru unele din țările limitrofe. Încă
nu se cunosc cu exactitate amploarea și natura prejudiciilor aduse mediului. Potrivit constatărilor
Echipei Speciale pentru Balcani a O.N.U., patru localități au fost afectate în mod special de
poluare: Pancevo (la 20 km de Belgrad), Novi Sad (capitala Voivodinei), Kragujevac (în sudul
Serbiei) și Bor (aproape de frontiera cu Bulgaria). Bombardarea complexului petrochimic
Pancevo a determinat arderea a circa 800 tone de clorura de vinil monomer, produs cancerigen.
În urma arderii s-au degajat în aer, printre alți compuși toxici, acid clorhidric, dioxina, fosgen.
Golirea la timp a rezervoarelor de amoniac a dus la evitarea generării unei grave poluări în oraș,
însa a provocat, prin deversare, distrugerea faunei Dunării până la 30 km în amonte. De
asemenea, peste 1.000 tone de hidroxid de sodiu (sodă caustică) au fost aruncate în fluviu,
rezultând astfel o gravă poluare. La Novi Sad, în urma bombardamentelor succesive asupra
rafinăriei, circa 73.000 tone petrol brut și produse derivate au ars sau au fost deversate în
canalizare, infiltrându-se în apa subterană. La Kragujevac, bombardarea uzinei de autovehicule
„Zastava" a provocat o poluare de mare amploare, care a afectat solul, apele și aerul, în special
prin bifenilii policlorurați. Bombardarea minelor de cupru; a centralei electrice și a depozitului
de hidro-carburi, situate în proximitatea orașului Bor, aproape de frontiera bulgară, a generat o
poluare transfrontalieră. Dioxidul de carbon și oxizii de azot formați prin arderea kerosenului
utilizat pentru cele peste 7.000 de zboruri ale avioanelor de luptă, de explozia a peste 1.000 de
rachete – care din punct de vedere al poluării, fac fiecare cât 30 de avioane, de arderea mai
multor rafinarii și depozite de combustibili vor afecta cu certitudine stratul de ozon. Efectele
războiului asupra mediului vor fi uriașe, dar nu spectaculoase și nici imediate. Discuția asupra
necesității protejării mediului natural de riscurile și amenințările militare, rămane deschisă. În
actuala ordine mondială, nu s-a precizat exact dacă în timpul unui război contează mai mult
obținerea victoriei sau protejarea tuturor elementelor mediului natural pentru generațiile viitoare.
Pe de o parte, comandantul militar ar putea spune că nu are dreptul să pericliteze securitatea
națională, existența statală și viitorul poporului său pentru a proteja câteva specii rare. Pe de altă
parte, organizațiile ecologiste, cum este Greenpeace, ar putea riposta că statele beligerante nu pot
pune în pericol viitorul umanității, doar pentru că ele nu sunt capabile să-și rezolve problemele
pe cale pașnică. Trebuie să admitem că, atata vreme cât vor exista războaie, vor exista și situații
în care necesitățile militare vor fi mai pregnante decât preocupările ecologiste; nu vom putea
proteja niciodată mediul în totalitate de riscurile și amenințările de natură militară. Tot ceea ce se
poate face, se rezumă la atenuarea efectelor distructive ale războiului.

11
Capitolul VIII
Urbanizarea

Urbanizarea constituie fenomenul actual cu cele mai profunde implicaţii pentru scară şi
modelele consumului, ceea ce conduce la o cerere crescândă de energie şi resurse naturale.
Transformarea acestora generează însă şi o poluare crescândă şi necesită o capacitate tot mai
ridicată de asimilare a deşeurilor rezultate. Zonele urbane, pe lângă avantajele pe care le prezintă
sub aspectul condiţiilor de muncă şi de locuit sau al serviciilor (apă curată, salubritate, îngrijirea
sănătăţii etc.), deci o nouă calitate a vieţii, contribuie la agravarea problemelor de mediu şi
sănătate prin concentrarea diverselor tipuri de deşeuri (municipale,industriale şi periculoase).
În contextul relaţiei urbanism-mediu, sporirea populaţiei şi concentrarea ei, precum şi
multiplicarea şi diversificarea proceselor tehnologice, în specialcele chimice, din industrie şi
agricultură, determină, relativ brusc, dezechilibre ecologice. Faţă de unicul mod, şi acela pasiv,
de autoapărare a mediului, capacitatea sa de autoapărare naturală, poluarea propriu-zisă, dar şi
modul ei de repartiţie în teritoriu devine ameninţătoare. Neadaptarea de măsuri ar putea duce la
efecte dăunătoare ireversibile sau cu duratăfoarte mare de revenire la o stare normală.
Principalele “fenomene perturbatoare” legate de urbanizare sunt:
- Consumul de spațiu cu impact asupra ecosistemului prin defrisșări, desecări,
eroziuni, modificări ale raportului între populație și habitat;
- Exploatarea fără restricții a resurselor naturale, în special a celor neregenerabile, a
materiilor prime, a apei, a masei lemnoase;
- Efectele poluante ale marilor orașe care se referă la problema deșeurilor urbane,
poluarea și degradarea spațiilor verzi, modificări în climat, influențe asupra faunei etc.;
- Creșterea traficului auto și aerian și a poluării aerului cu substanțe deosebit de
toxice;
- Creșterea cantităților de fluide neepurate sau incomplet epurate, deversate în
emisari;
- Fragmentarea ecosistemelor naturale prin extinderea excesivă a barierelor
antropice de tipul autostrăzilor, marilor platforme industriale etc.;
- Efecte asupra stării de sănătate a oamenilor prin creșterea numărului de
îmbolnăviri mintale, sporirea maladiilor cardiovasculare etc.
Problema centrală a marilor metropole este reprezentată de faptul că acestea reprezintă un
spațiu în care converg forțe progresive ce asigură evoluția societății, dar și fenomene care
accentuează degradarea civilizației umane și a mediului înconjurător, manifestându-se fenomenul
de hipertrofie a orașelor, simptomele acesteia putând fi sintetizate astfel:
- Deformarea zonelor rezidențiale și a celor industriale prin concentrarea
activităților bancare, a societăților de asigurări și imobiliare, a întregului sector terțiar în marile
metropole ceea ce antrenează puternice disproporții regionale.

12
- Degradarea mediului înconjurator are loc ca urmare a supraconcentrării
locuitorilor, dar și a activităților economice ceea ce antrenează dezechilibre ecologice atât în
interiorul metropolelor, cât și în afara acestora, cantitățile mari de poluanți din apă, aer și sol
determinând un grad ridicat de îmbolnăviri în rândul locuitorilor. În acest caz, măsurile
legislative adoptate nu reușesc să determine stoparea fenomenului, ci stimulează adeseori
creșterea surselor de poluare (formarea marilor depozite de deșeuri menajere la periferia
orașelor). Dintre dezavantajele metropolelor, poluarea este problema cea mai gravă. Ea este
împarțită în mai multe tipuri, fiecare dintre ele având efecte mai mult sau mai puțin nocive
asupra mediului. Spre exemplu, poluarea sonică are efecte negative în special pentru om.
Poluarea sonică produce stres, oboseală, diminuarea sau pierderea capacității auditive,
instabilitate psihică, randament scăzut, fisurarea clădirilor, spargerea geamurilor. Zgomotul este
produs de surse naturale, dar mai ales antropice: utilaje, mijloace de transport, aparate, oameni.
Sursele de zgomot sunt: industria, orașele, mijloacele de transport.
Poluarea cu substanțe chimice produce efecte catstrofale. Principalul vinovat în
producerea efectului de seră (peste 50%) este CO2. Al doilea element nociv ca importanță este
dioxidul de sulf (SO2). Cantitatea mare de CO2 si SO2 emisă în atmosferă se datorează
despăduririlor masive. Se cunoaște că principala sursă a emisiei de SO2 în atmosferaă o
reprezintă mijloacele de transport. Această problemă este dramatică în aglomerațiile urbane,
unde poluarea atmosferică se datorează concentrației ridicate de noxe.

Fig. 2. Expansiunea urbană văzută peste 20 de ani

13
Capitolul IX
Concluzii

Impactul proceselor tehnologice asupra mediului ambiant îl reprezintă ,,poluarea’’. Acest


impact este distructiv, toxic și chiar mortal. De aceea, trebuie să respecte normele legale de
protecție a mediului.
Masurile de ameliorare a mediului sunt pentru:
 combaterea poluării aerului: îmbunatatirea tehnologiilor, dispersarea
poluanților la
mare înălțime, amplasarea industriilor poluante departe de orașe, creșterea zonelor verzi
etc..
ameliorarea smogului: construirea de vehicule cat mai putin poluante, imbunatatirea
calitatii carburantilor si controlul riguros al emisiilor gazelor;
 ameliorarea efectului de seră: reducerea producției de CO2 și stoparea
defrișărilor;
 curățarea apei: folosirea stațiilor de epurare, construirea unor baraje, diguri sau
bazine
speciale de colectare a deșeurilor și rezidurilor;
 ameliorarea stratului de ozon: eliminarea totală a freoanelor;
 combaterea poluării solului: plantarea arborilor, construirea unor zone de
depozitare a
gunoaielor, folosirea judicioasă a substanțelor chimice etc..
Scopul măsurilor de ameliorare îl reprezintă protejarea florei și faunei, în mod deosebit a
speciilor rare sau cele pe cale de dispariție ( floarea de colț, unele specii de păsări , pești, balene,
lupi etc. ). Experiențele nucleare, chimice, biologice făcute în atmosferă, în mări și oceane,
deasupra solului și în subteran, produc distrugerea planetei. Problemele protecției mediului sunt
în atenția a numeroase organizații internaționale, ca de exemplu:
- FAO ( Organizatia pentru Alimentatie si Agricultura );
- OMS ( Organizatia Mondiala a Sanatatii );
- OMI ( Organizatia Maritima Internationala );
- AIEA ( Agentia Internationala a Energiei Atomice ).

14