Referat Bun

Universitatea „Dunărea de Jos” din Galați
Reconversie-Educatie Tehnologie/ Promotia 2019-2021

Cursant:MILITARU AURELIA -OANA
Modul:SURSE DE POLUARE SI PROTECTIA MEDIULUI
BIOEPURAREA APELOR UZATE
Pentru a
proteja mediul
înconjurător în
adevăratul sens al
cuvântului, este
nevoie de
cunoaştere şi de
voinţa de a o face.
Poluarea în
zilele noastre tinde spre maximum, totodată efectele negative ce le produce ne
afectează în mod serios, atât pe noi, cât şi plantele și animalele.
E limpede că pentru a proteja trebuie să cunoşti bine ceea ce vrei să
protejezi.
Aceasta înseamnă aprecierea corectă a felului în care un ecosistem care
intră în regim de protecţie, va ,,reacţiona” la noua situaţie pe care omul o va
impune. Pentru a putea lua măsuri practice de reducere şi combatere a unor
fenomene negative ca poluarea, dispariţia speciilor de plante şi
animale, ingineria mediului face referire la interpretarea clasică.
Reglementările, aplicate fie la nivel naţional, fie la nivel internaţional,
privesc în mod separat apa, plantele, animalele şi sănătatea umană, iar pe lângă
acestea se adaugă aerul şi solul. Pentru a putea aborda problemele protecţiei
mediului în România, trebuie să definim mai întâi cadrul care permite
desfăşurarea acţiunilor concrete.
Identificarea factorilor poluanţi, interpretarea efectelor acestora nu ar
avea nici un impact asupra reducerii poluării mediului, fără elaborarea unor
1
soluţii şi măsuri tehnice, dar și legislative, de combatere a poluării.

Pagină
Aceasta, de regulă, se referă în primul rând la controlul surselor de poluare

a diferitelor componente a mediului: apă, aer, sol, faună şi floră.
Din momentul în care omul s-a transformat, din vânător şi culegător, în
crescător de animale şi cultivator de plante, a început şi transformarea
ecosistemelor naturale.
Creşterea populaţiei umane a determinat dezvoltarea industriei şi aceasta
a însemnat, pe lângă producerea bunurilor necesare, eliberarea în aer, în ape şi
în sol a zgurii, cenuşii, fumului şi a tot felul de deşeuri în stare solidă, lichidă
sau gazoasă. Devenind conştientă de impactul tot mai puternic produs la nivelul
mediului, societatea umană a început să adopte şi să aplice măsuri şi tehnici de
combatere a poluării şi de protecţie a ecosistemelor.
Apa constituie o componentă de bază a mediului înconjurător, care prin
proprietăţile ce le posedă, întreţine viaţa pe planeta noastră.
Apa ca şi aerul, este un factor de mediu indispensabil vieţii. Apa se
găseşte întotdeauna acolo unde există viaţă şi formează substanţa cea mai
răspândită pe pământ. Ea a avut un rol de prim ordin în apariţia vieţii pe planeta
noastră. Combaterea poluării apelor se realizează prin măsuri ce urmăresc,
în primul rând, prevenirea poluării.
Pentru multe ramuri industriale, pentru zootehnie şi diverse activităţi
sociale, modalitatea cea mai eficientă de combatere şi limitare a poluării
este epurarea apelor uzate înainte de evacuare. În această operaţie, apele
uzate sunt supuse unor tratamente succesive, prin care conţinutul de poluanţi
este diminuat astfel încât, în urma diluării cu apele râurilor în care ajung, să
înregistreze concentraţii cât mai mici.
Tratamentele care se aplică includ tehnologii bazate pe procese şi
fenomene naturale: fizice, chimice şi biologice, aplicate diferenţiat la diferite
categorii de apă uzată, iar în cadrul acestora se deosebesc diferite tehnici şi
metode de lucru în funcţie de compoziţia apelor uzate.
2
Pagină
Calitatea apelor este cel mai mult afectată de deversarea de către om de

ape uzate. Prin urmare, principala măsură practică de protecţie a calităţii apelor
de suprafaţă este să epurăm apele uzate. Primul pas spre epurare este
colectarea apelor uzate, care se face prin sisteme de canalizare. Aceste
sisteme sunt mai simple la poluanţi industriali, dar foarte vaste şi complicate în
cazul canalizării localităţilor, deoarece trebuie să preia ape uzate fecaloid-
menajere de la un foarte mare număr de surse; toate chiuvetele, WC-urile,
căzile de duş sau baie.
Apele acestea trebuie apoi conduse la staţia de epurare de unde apoi de
regulă sunt restituite în emisar, de obicei un râu.
Poluarea apei reprezintă modificarea în mod direct sau indirect a

compoziţiei apei normale ca urmare a activităţii omului într-o astfel de măsură
încât influenţează negativ caracteristicile apelor, împiedicând folosirea lor în
stare naturală.
3
Pagină
Apa conţine în urma poluării mai multe categorii de substanţe şi particule

cum ar fi: particule solide (fibre de lemn), produse chimice organice (săruri de
fier, zinc, crom, săruri amoniacale) şi produse ale industriei metalurgice,
extractive (ape acide, cianuri, cloruri, benzen).
Pentru determinarea acestor categorii de substanţe poluante, apele naturale
ce se intenționează a fi utilizate într-un anumit domeniu sunt supuse unor
analize. Aciditatea apei este determinată de prezenţa dioxidului de carbon
liber, a acizilor minerali şi a sărurilor cu hidroliză acidă.
Complexitatea acţiunilor de protecţie a calităţii apelor, depinde de normele
şi standardele aflate în vigoare la nivelul fiecărei ţări şi pe plan mondial.
Protecţia calităţii apelor constituie partea integrantă a protecţiei mediului
înconjurător, ea fiind o necesitate obiectivă a civilizaţiei sub orice formă.
Protecţia calităţii apelor se realizează în cadrul bunei gospodăriri a apelor
care, în ansamblu, asigură dezvoltarea judicioasă a tuturor folosinţelor, ca de
exemplu cele privind alimentarea cu apă a oraşelor, industriilor şi unităţilor
agrozootehnice, irigarea terenurilor agricole, navigaţie şi piscicultură.
Toate resursele de apă de suprafaţă şi subterane constituie un bun de preţ
naţional, care trebuie gospodărite în mod unitar, urmărindu-se păstrarea
proprietăţilor lor naturale, împiedicarea impurificării, a poluării lor,
îmbunătăţirea caracteristicilor fizico-chimice şi biologice a apelor, în scopul
unei cât mai bune gospodăriri a acestora.
4
Pagină
Prin ape uzate se înţelege amestecul de ape menajere, industriale, de

drenaj şi de suprafaţă; apele uzate menajere care conţin uneori şi cantităţi mici
de impurităţi caracteristice apelor uzate industriale, provenite din gospodarii
sunt asemănătoare celor orăşeneşti. Pe lângă apele uzate menajere şi subterane
provenite din infiltraţii în canale în canalizarea localităţilor se colectează şi alte
ape cum ar fi:
- ape uzate publice;
- ape uzate industriale;
- ape uzate de la unităţile agricole;
- ape colectate din bălţi, mlaştini, lacuri;
- ape provenite de la transporturi, construcţii;
- ape meteorice, provenite din precipitaţii;
- ape de suprafaţă;
- ape subterane din desecări naturale sau artificiale.
Unele din aceste ape sunt curate şi pot fi evacuate în emisar fără
epurare, amestecul lor cu apele menajere uşurând epurarea acestora. Cele mai
mari cantităţi de asemenea ape sunt furnizate de precipitaţii, de apele de
suprafaţă, precum şi de apele subterane.
Procesul de epurare constă în îndepărtarea din apele uzate a substanţelor
toxice, a microorganismelor, în scopul protecţiei mediului înconjurător (emisar,
în primul rând, aer, sol). O epurare corespunzătoare trebuie să asigure condiţii
favorabile dezvoltării în continuare a tuturor folosinţelor (alimentări cu apă,
piscicultură, agricultură). Evacuarea apelor uzate neepurate în mod
corespunzător poate prejudicia, printre altele, în primul rând, sănătatea
publică. Ca o primă măsură, se prevede ca apele uzate să fie evacuate
întotdeauna în aval de punctele de folosinţă. De asemenea, se stabilesc o serie
de condiţii tehnice de calitate care trebuie să le îndeplinească amestecul dintre
apă uzată şi a emisarului în aval de punctul de evacuare a apelor uzate, astfel
încât folosinţele în aval să nu fie afectate.
Epurarea apelor uzate se realizează în staţii de epurare. Acestea fac
parte integrantă din canalizarea oraşului sau industrie, mărimea lor fiind
determinată de gradul de epurare necesar, de debitele şi caracteristicile
apelor uzate şi ale emisarului, de folosinţele prezente şi viitoare ale apei.
5
Pagină
Apele uzate orăşeneşti, constituie un amestec între apele uzate menajere

şi apele uzate industriale. Compoziţia acestora variază de la oraş la oraş, în
special pentru oraşele cu un grad mare de industrializare. Compoziția trebuie
determinată cu atenţie evitând pe cât posibil literatura de specialitate care se
referă la apele menajere. Pentru stabilirea compoziţiei apelor uzate se
determină prin analize de laborator caracteristicile fizice, chimice,
bacteriologice şi biologice ale apelor uzate.
Analizele au drept scop:
a) să furnizeze informaţii asupra gradului de murdărie a apelor uzate şi
asupra condiţiilor în care trebuie tratate acestea, respectiv folosite;
b) să stabilească eficiența staţiilor de epurare şi condiţiile în care se
produce autoepurarea;
c) să determine influenţa pe care o va avea deversarea apelor uzate în
emisari.
Determinările se pot grupa în cinci mari categorii:
 determinări care stabilesc cantitatea şi starea materiilor conţinute în apă
precum şi aspectul acestora: materii solide totale, separabile prin
decantare, dizolvate, culoare, turbiditate;
 determinări care definesc cantitatea, starea şi condiţiile în care se
găsesc materiile organice: materii solide în suspensie separabile prin
decantare, materii solide dizolvate organice, CBO5, CCO, azot total;
 determinări care stabilesc prezența materiilor specifice apelor uzate:
azotul sub toate formele sale, O2, grăsimile, clorurile, sulfurile, pH;
 determinări care indică procesul de descompunere a apei uzate: CBO5, O2,
azotul sub diferite forme, H2S, miros, temperatură;
 determinări care stabilesc prezența şi felul organismelor din apă în scopul
cunoaşterii stadiului epurării în diferitele trepte ale staţiei de epurare,
necesarul de clor, gradul de murdărie al emisarului.
6
Pagină
EPURAREA BIOLOGICA
Epurarea biologică (secundară) este de fapt o variantă accelerată a

procesului natural de autoepurare ce constă în adăugarea în apă a unei
concentrații foarte mari de microorganisme care transformă materiile organice
existente în apele uzate în produși de degradare fără nocivitate și o masă
celulară nouă, inofensivă. Acest procedeu se poate desfășura fie în flux biologic
continuu fie secvențial, în funcție de compoziția apei uzate și concentrația de
impurități, temperatură, condițiile de amestec, sau modul de exploatare
a instalației de epurare.
Epurarea secundară se implementează după cea primară și asigură
eliminarea din apele uzate a materiilor în suspensie sau a substanțelor organice
coloidale și dizolvate (biodegradabile) care nu au fost îndepărtate pe parcursul
primei trepte. Trebuie reținut că acest proces de epurare nu este eficientă în
eliminarea metalelor grele, detergenților, germenilor și paraziților, azotului,
fosforului sau a substanțelor „refractare”, pentru care este nevoie de o serie
de procese suplimentare desfășurate în faza de epurare avansată.
Există două modalități de desfășurare a procesului tehnologic:
-prin cultura microorganismelor noi dispersate în întregul volum al reactorului
de epurare (așa-zisa epurare cu nămol activ)
7
-prin cultura microorganismelor noi pe un suport (cunoscută și ca epurarea

Pagină
biologică cu film/ peliculă)

Epurarea biologică are la bază un grup de bacterii organofage

(consumatoare de substanțe organice) care, în funcție de predispoziția lor de a
trăi în prezența sau absența oxigenului, se împart în trei categorii:
 bacterii obligat aerobe – cele care se dezvoltă și se reproduc doar în
medii care conțin oxigen (saprofite, nitrificatoare, unele sulfobacterii și
microbi patogeni, care trăiesc numai în prezența oxigenului molecular)
 bacterii facultativ aerobe (unele drojdii, bacterii denitrificatoare, etc.)
 bacterii anaerobe – cele care pot trăi într-un mediu lipsit de oxigen liber
Astfel, în funcție de cantitatea de oxigen necesară pentru dezvoltarea acestor
culturi de bacterii, există două tipuri de epurare biologică:
 aerobă (implementată cu prioritate în îndepărtarea poluanților din apele
uzate)
 anaerobă (folosită la prelucrarea nămolurilor fermentate și la epurarea
apelor uzate foarte concentrate în poluanți)
Se practica trei procedee principale de epurare biologica:
a) Cu namol activ
b) Cu biofiltre
c) Cu iazuri de oxidare
CU NAMOL ACTIV
Instalatia de epurare include un bazin de aerare numit aerotanc, in
care apa uzata provenita de la decantorul primar este aerata puternic
cu ajutorul unor dispozitive de insuflare a aerului si un bazin de sedimentare –
decantorul secundar.
In timpul stationarii apei (2-4 ore) in aerotanc se formeaza grupari de
microorganisme care consuma substanta organica poluanta, ducand la
formarea unui material celular cu aspect de namol.
Namolul sedimentat in decantorul secundar este utilizat partial pentru
insamantarea aerotancului, iar excesul e indepartat sau condus in alta
instalatie a statiei de epurare. Apa rezultata este epurata in proportie
de 85 – 95%.
8
Pagină
CU BIOFILTRE
Instalatia de epurare contine biofiltrul propriu-zis, care este un turn de
1 – 4m inaltime, ce contine o umplutura de material inert, formata din piatra sau
mase plastice, si un decantor secundar.
Apa uzata provenita de la decantorul primar este introdusa prin partea
superioara a biofiltrului si cade liber pe materialul de umplutura, in
contracurent cu aerul.
Pe suprafetele materialului de umplutura se formeaza o pelicula biogena
ce are o compozitie asemanatoare namolului activ, dar care difera prin
repartitia grupelor de microorganisme.
Biofiltre pentru statiile de tratare a apelor reziduale

9
Pagină
CU IAZURI DE OXIDARE
Se utilizeaza de obicei ca un procedeu de epurare globala pentru ape
uzate cu volum relativ mic.
Iazul biologic poate fi amenajat in bazine de pamant cu adancime mica, sub
1 metru, si dotat sau nu cu instalatii de agitare reaerare. El poate prelua toate
operatiile efectuate in treptele statiei de epurare :
 decantare primara,
 epurare biologica,
 decantare secundara etc.
Populatiile de microorganisme care participa la epurare in iazuri sunt
aceleasi ca si in instalatii si in plus se adauga si algele care prin procesul
de fotosinteza aduc un aport de oxigen.
In plus, algele asimileaza pentru hrana proprie ionii de amoniu si sarurile
fosfatice care rezulta din descompunerea substantelor organice de catre
bacterii, realizand in acest mod epurarea apelor si sub acest aspect.
10
Pagină
BIBLIOGRAFIE
 https://www.google.com/
 Tratarea biologică a apelor uzate- Dr. ing. George IFRIM
 https://www.academia.edu/25614597/EPURAREA_BIOLOGICA_A_APEI?
fbclid=IwAR1hnG7Vt7mpp52IJ3QjGT-Vp_SSjKKY_lWWq4eS4DQZyjUnoDUTlMkBWbM
 https://www.slideshare.net/iuliana_pitu/epurarea-apelor-uzate?fbclid=IwAR0cStosmtHvp36ySIIvZmJZI-
UVO2qTGOP6NUxl02Evsx3t2S6DNZgRmdg
11
Pagină

Referat Bun

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Referat Bun

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Universitatea „Dunărea de Jos” din Galați

Reconversie-Educatie Tehnologie/ Promotia 2019-2021

BIOEPURAREA APELOR UZATE

soluţii şi măsuri tehnice, dar și legislative, de combatere a poluării.

Aceasta, de regulă, se referă în primul rând la controlul surselor de poluare

Calitatea apelor este cel mai mult afectată de deversarea de către om de

Poluarea apei reprezintă modificarea în mod direct sau indirect a

Apa conţine în urma poluării mai multe categorii de substanţe şi particule

Prin ape uzate se înţelege amestecul de ape menajere, industriale, de

Apele uzate orăşeneşti, constituie un amestec între apele uzate menajere

Epurarea biologică (secundară) este de fapt o variantă accelerată a

-prin cultura microorganismelor noi pe un suport (cunoscută și ca epurarea

biologică cu film/ peliculă)

Epurarea biologică are la bază un grup de bacterii organofage

Biofiltre pentru statiile de tratare a apelor reziduale

S-ar putea să vă placă și