MINISTERUL EDUCATIE SI CERCETĂRII OrdinM.E.C.T.Snr.4434 /29.08.

2014

LICEUL TEHNOLOGIC CRUCEA

Proiect pentru obţinerea certificatului de calificare profesională nivel 4

Domeniul de pregătire profesională generală:AGRICULTURĂ

Calificarea profesională:TEHNICIAN AGRONOM

Tema proiectului:
TEHNOLOGIA SPECIFICĂ DE CRESTERE A
SUINELOR

Coordonator proiect:
Absolvent:
SBURLEA CIPRIAN ing. VRABIE MARILENA

An absolvire

2015

1
 CUPRINS
Argument……………………………………………………………………………4

Capitolul I. Importanţa creşterii suinelor………………………………………...…4

Capitolul II. Specii de suine……………………………………………………..….5

II.1.Rase de suine……………………………………………………………5

II.2.Tipuri morfo-productive……………………………………………..5

Capitolul III…………………………………………………………………….…18

Protecţia muncii şi norme PSI în fermele de suine, abordarea şi contenţia……18

III.1. Norme de protecţia muncii în fermele de suine…………………18

III.2.Tehnica abordării suinelor………………………………………..19

III.3.Tehnica contenţiei suinelor………………………………………21

Capitolul IV. Tehnica identificării şi individualizării suinelor…………………..22

IV.1. Marcarea provizorie………………………………………………22

IV.2. Marcarea permanentă……………………………………………..23

Capitolul V. Tehnica aprecierii exteriorului la suine…………………………….23

V.1. Principalele regiuni corporale ……………………………………23

V.2. Aplomburile la suine……………………………………………………..…26

V.3.Constitutia suinelor……………………………………………..…26

Capitolul VI. Culorile la suine…………………………………………………..….29

VI.1. Culorile simple…………………………………………………..29

VI.2. Culorile compuse…………………………………………………29

Capitolul VII. Reproducţia la suine…………………………………………………31

VII.1. Sisteme şi metode reproductive…………………………………..35

VII.2. Indici de reproducţie………………………………………………35

Capitolul VIII. Tehnologia hrănirii la suine……………………………………...…36

2
 VIII.1. Raţii furajiere………………………………………………………36

VIII.2. Hrănirea animalelor în funcţie de sistemul de creştere (extensiv,

semiintensiv şi intensiv)………………………………………………………………38

VIII.3. Boli ale suinelor determinate de hrănire …………………………………..41

Capitolul IX. Întreţinerea şi îngrijirea suinelor……………………………………….42

IX.1. Microclimatul în adăpostul de animale………………………………43

IX.2. Tipuri şi metode de igienizare a spaţiilor de cazare a animalelor .…44

IX.3. Igiena corporală a animalelor ………………………………..………44

Concluzii………………………………………………………………...…………….45

BIBLIOGRAFIE………………………………………………………………………47

ANEXE……………………………………………………………………………..…48

3
 Argument

CAPITOLUL I. IMPORTANŢA CREŞTERII SUINELOR

Creşterea porcinelor prezintâ o imoprtanţă deosebită pentru economia noastra naţioanală,
fiind în acelaşi timp deosebit de rentabilă pentru unităţile agricole, cărora le aduce mari
venituri băneşti.Rentabilitatea creşterii porcinelor se datoreaza produselor pe care această
specie le furnizează, in primul rand, carnea si grăsimea. Astăzi, cca 40% din necesarul de
carne din industria alimentară este asigurată cu carne de porc. Pe lăngă aceasta, datorită
conţinutului ridicat în substanţă uscată(40%-50%), calitatea cărnii de porc este superioară
cărnii furnizate de celelalte specii, fiind mai consistentă si mai hrănitoare (un kilogram de
carne de porc produce 2500-3000 de calorii). De asemenea, carnea de porc este gustoasă,
fragedă, uşor conservabilă,din ea obţinandu-se preparate valoroase (şuncă,muşchi,etc.).
grăsimea obţinutâ de la porci este mult mai apreciatâ şi căutată în industria alimentară ,
chimică,farmaceutică, etc.Produsele secundare obţinute de la porci (pielea, părul, organelle
interne,unghiile) sunt de asemenea folosite în industrie. Nu trebuie sub apreciată nici
valoarea bălegarului de porc ca îngraşamant organic şi mai ales faptul câ cca. 10%din
cheltuielile făcute cu hrănirea porcilor se recuperează prin valoarea bălegarului produs.
Creşterea porcinelor spre deosebire de bovine, creşterea porcinelor este repartizatâ nu
atât de uniform. Este o sub ramură mai bine dezvoltatâ în ţârile asiatice şi europene.
De regulâ,predominâ în ţârile cu zootehnie intensivâ şi cu un mare numâr de locuitori. 
Subramura datâ are un caracter semiindustrial, deoarece porcii sunt crescuţi la ferme
compacte, ce nu cer suprafeţe mari şi care pot fi uşor construite în apropierea marilor oraşe.
Nu întâmplâtor în statele dezvoltate creşterea lor este concentratâ, mai ales, în regiunile
industriale, unde cererea de carne este sporitâ.
În Europa Centralâ Şi Nordicâ creşterea porcinelor se bazeazâ pe cultura cartofului, pe
când în Europa de Sud, regiunile sudice ale Rusiei, SUA, Brazilia şi alte state americane pe
cultura porumbului. Foarte evident se observâ acest lucru în SUA, unde principala zonâ de
creştere a porcinelor corespunde cu centura de porumb.
Principalii crescâtori de porci sunt:
Târile cu cel mai mare numar de porcine în anii 1997-2005.

Anul 1997 Anul 2000 Anul 2005

Mil.
Mil. capet Mil.
Tara capete Tara e Tara capete
China 468,05 China 437,6 China 488,8
SUA 56,17 SUA 99,3 SUA 60,6
Brazilia 36,90 Brazilia 27,3 Brazilia 33,2
Germania 24,30 Germania 27,0 Vietnam 27,4
Rusia 19,5 Spania 23,7 Germania 26,8
Total Total Total
mondial 936,8 mondial 909,5 mondial 962,7

4
 CAPITOLUL II SPECII DE SUINE
II.1.TIPURI MORFOPRODUCTIVE
RASA STOCLI
Este cea mai veche rasă crescută în țara noastră, cu urechi scurte și drepte. Se distinge
varietatea de munte și varietatea baltăreț.
Aceasta rasa se aseamănă cu mistrețul european.
Linia superioară a corpului este convexă, crupa este tesita, puțin dezvoltată iar șuncile sunt
șterse și sărace în musculatură.
Membrele sunt lungi, nu prea groase dar rezistente.
La 2 ani, scroafele ajung la 145 kg.

RASA MANGALITA
Cercetătorii nu au ajuns la o părere comună în ceea ce priveşte originea rasei,dar este
crescută în România încă din secolul al XVIII-lea.
La originea denumirii rasei se consideră a fi cuvântul de origine slavă "mangala" ="corp în
formă de butoi",datorită starii deosebite de îngrăşare la care poate ajungeApreciată pentru
masa musculară cu fibră gustoasă şi fin patrunsă de grăsime ce are un procent mult mai mic
de colestrol faţă de rasele moderne(duroc,marele alb,landrace, etc) recomandată la
prepararea salamurilor de tip "Sibiu" şi altor preparate de durată.

Se caracterizează prin talie mijlocie, corp scurt cu aspect de "butoi" la animalele îngrăşate.
Capul este mare cu râtul lung ascuţit şi cilindric. Urechile sunt de formă foarte variată
.Gâtul este musculos scurt şi gros.
Prolificitatea mică 4-6 purcei/fătare.Scroafele nu au un instinct matern dezvoltat iar la
înţărcare purcei au mase corporale 8-10 kg.
Fiind cunoscuţi ca porci rustici, cu o rezistentă mare la boli,nepretenţioşi la factorul hrană
se recomadă a fi crescuţi turme pe paşuni din zonele mai umede şi umbroase pentru a se
obţine aşa zisa "carne ecologică" ,care este din ce în ce mai căutată.
5
 PORCUL DE BAZNA
S-a format în urma unor încrucişări nedirijate între scrofiţe de rasă Mangaliţa şi vieruşi
Berk, începând din anul 1872, în localitatea Bazna din Transilvania.

Talia este mijlocie şi au conformaţia corporală caracteristică tipului morfo-productiv mixt.

Capul este potrivit de mare, cu profilul uşor concav. Urechile sunt mijlocii purtate înainte şi
lateral sau orizontal. Gâtul este scurt, larg şi adânc, bine legat de cap şi trunchi. Trunchiul
este de lungime mijlocie, larg, destul de adânc şi aproape cilindric. Linia superioară a
corpului este uşor convexă.

Culoarea caracteristică rasei este neagră cu brâu alb care înconjoară trunchiul în dreptul
spetelor cuprinzând şi membrele anterioare. Lăţirea brâului alb variază de la câţiva cm până
la 30-40 cm.

Trecerea de la brâul alb la culoarea neagră se face printr-o zonă fumurie, datorită pieliii
pigmentate şi părului nepigmentat, zonă caracterisitcă tuturor raselor negre cu brâu alb.

Prolificitatea rasei este bună, iar media de 9-10 purcei la fătare din care înţarcă cca 8 purcei.
Longevitatea productivă este remarcabilă: 8-12 fătări/viaţă.

La diferite vârste tineretul ajunge la următoarele greutăţi corporale: la naştere 1,2 kg; la o
lună 5,6 kg; la două luni 14 kg; la şase luni 60-65 kg; iar la un an 125-135 kg.

6
 PORCUL NEGRU DE STREI
Porcul Negru de Strei este reprezentat de o populaţie redusă la un efectiv de 2000-3000
animale care cresc în depresiunea Haţegului (judeţul Hunedoara).

Talia este mijlocie spre mare cu corpul turtit lateral şi se încadrează în tipul de producţie
mixt de carne şi grăsime.

Capul este mijlociu spre mare, îngust, cu râtul lung şi cu profilul foarte uşor concav,
aproape drept. Urechile sunt mari şi blegi (aplecate) asemănătoare cu ale rasei Marele
Negru.

Gâtul este de lungime mijlocie, îngust şi cu musculatura destul de redusă. Trunchiul este
potrivit de lung dar cu lărgimea redusă fiind turtit lateral. Linia superioară a corpului este
concavă.

Părul este de culoare neagră, neted (ca la Cornwall) sau uşor ondulat (caracter moştenit de
la Mangaliţa) unele exemplare putând avea extremităţile albe ca şi rasa Berk.

În ansamblu, porcul Negru de Strei se aseamănă cu rasa Cornwall, dar are talia mai mică,
este mai puţin dezvoltat şi mai puţin precoce.

Carnea este de calitate, slănina este gustoasă. Este puţin pretenţios la hrană şi adăpostire.
Prolificitatea scroafelor este de 8-9 purcei.

7
 MARELE ALB
Marele Alb este un porc de talie mare, cu o conformaţie armonioasă.

Trunchiul este aproape paralelipipedic, spinarea şi crupa sunt lungi şi largi, iar şuncile au o
descindere bună.

Apartine tipului morfo-productiv de carne, se preteaza la ingrasare pentru bacon.

Membrele sunt puternice şi rezistente. Scroafele au performanţe de reproducţie foarte bune.

Performanţele de creştere şi carcasă sunt la un nivel superior.

Calitatea cărnii este bună, iar gena sensibilităţii la stres este absentă. Are o capacitate mare
de adaptare la condiţii de climă şi exploatare dificilă. Se utilizează în rasă curată sau în
diferite programe de încrucişare, în special pentru producerea de scrofiţe.

Prolificitatea scroafelor este de 11 purcei/fatare.

LANDRACE
Porcinele din rasa Landrace au talie mijlocie spre mare.

Constitutia este fina sau robusta spre fina.

Trunchiul este foarte lung, sub formă de pară, datorită dezvoltării trenului posterior.
Membrele sunt suficient de rezistente.

Urechile sunt lungi, subtiri si aplecate spre inainte.

8
Scroafele au comportament matern dezvoltat.

Performanţele de creştere sunt apropiate de cele de la Marele Alb.

Procentul de ţesut muscular este superior – apartine tipului morfo-productiv de carne cu

specializare pentru bacon.

RASA EDELSCHWEIN

Porcinele din aceasta rasa au talie mijlocie spre mare, o constitutie robusta si o conformatie
armonioasa

Se aseamana cu Marele Alb are insa o talie mai joasa iar corpul este ceva mai larg si mai
scurt.

Capul este mai mic, ratul mai scurt si profilul mai drept.

Urechile sunt potrivite ca marime si aplecate spre inainte.

Corpul este in general lung, cilindric si turtit lateral.

Rasa se caracterizeaza printr-o dezvoltare mare a suncilor anterioare.

Prolificitatea este in medie de 10 purcei/fatare .

Greutatea medie 220kg.

9
 RASA YORKSHIRE

La baza formarii rasei Yorkshire sta rasa Marele Alb.

Are talia mijlocie spre mare, corpul lung si mai musculos decat la Marele Alb.

Capul este scurt, larg cu profil usor concav.

Urechile sunt mci purtate in sus si inainte.

Trunchiul este potrivit de lung, aproape cilindric. Membrele sunt suficient de rezistente.

Linia superioara a trunchiului este dreapta uneori convexa.

Apartine tipului morfo-productiv de carne.

RASA CHESTER WHITE

S-a format in SUA fiind rezultatul incrucisarii mai multor rase de porci.

Se caracterizeaza prin talie mijlocie spre mare, corpul potrivit de lung, cilindric si destul de
adanc.

Capul este mic spre mijlociu, cu profil drept sau usor concav.
10
 Urechile sunt mici purtate inainte, parca rupte de la mijloc si aplecate in jos cu varful
răsfrănt înapoi.

Trunchiul este bine dezvoltat cu linia superioara lungă şi convexă.

Abdomenul este uneori supt. Membrele sunt scurte.

Părul nu prea des este de culoare albă.

Porcii din această rasă valorifică foarte bine hrana şi au un randament de sacrificare bun.

Carnea este apreciată în industria mezelurilor.

Se pretează la creşterea semiintensivă.

RASA MARELE NEGRU (CORNWALL)

Marele Negru este o rasă de statură mare şi întotdeauna de culoare neagră.

Porcii din această rasă au capul mare şi drept, cu urechi lăsate.

Au o bună adăncime a corpului, o lungime rezonabilă şi un spate puternic.

Părul este fin şi mai degrabă subţire, puternic pigmentat în negru.

Urechile foarte lăsate sunt şi o carcateristică a rasei. De fapt, urechile sunt atăt de mari încăt
acoperă mare parte a feţei şi pare să-i obstrucţioneze vederea.

Rasa este cunoscută pentru natura sa docilă, iar unii au sugerat faptul ca este obstrucţionată
vederea a contribuit la temperamentul său neagresiv.

Oricare ar fi cauza, aceşti porci par să se mişte mult mai încet şi deliberat, comparativ cu
alte rase.

Tipul morfoproductiv este mixt.

Este o rasă putin pretenţioasă fiind rezistentă la boli şi la condiţiile de mediu.

11
 RASA BERK
S-a format în comitatul Berk din Anglia.

Este o rasă mixtă, de talie mijlocie.

Culoarea este neagră cu excepţia extremităţilor care sunt albe.

Are capul mic, larg cu râtul scurt şi profilul concav.

Urechile sunt mici, drepte, purtate înainte şi puţin lateral.

Trunchiul este potrivit de lung însă larg şi aproape cilindric.

Linia spinării este dreaptă, membrele drepte, scurte şi subţiri.

Pielea este de culoare roză-neagră.

Prolificitatea este mijlocie: 7-8 purcei.

12
 RASA WESSEX
S-a format în Anglia în comitatul cu acelaşi nume.

Este o rasă de talie mare cu corpul lung şi cilindric.

Zona de trecere dintre culoarea albă şi cea neagră este cu pielea neagră şi părul alb.

Capul este mijlociu cu urechile mari şi blegi.

Trunchiul este lung şi larg, linia spinării este dreaptă, crupa este bine îmbrăcată în muşchi.

Sunt deosebiţi de rezistenţi la condiţiile de mediu.

Au constituţia robustă şi tip morfo-productiv mixt.

RASA HAMPSHIRE
S-a format în SUA.

Este o rasă de talie mijlocie spre mare , cu corpul lung de forma cilindrică.

Zona de trecere dintre culoarea albă şi cea neagra este cu pielea cenusie si parul alb.

Capul este relativ mare cu ratul lung si profilul drept sau usor concav.

Urechile sunt mici, drepte, purtate in sus si inainte.

Trunchiul este lung, larg cu linia spinarii convexa.

13
Crupa este oblica cu sunci bine dezvoltate.

Abdomenul este supt.

Sunt animale cu constitutie robusta si o precocitate ridicata.

RASA DUROC
Este o rasa precoce considerata a fi cea mai buna rasa de carne din SUA.

Animalele din rasa Duroc sunt de talie mijlocie spre mare, de culoare castaniu închis.

Trunchiul are linia spinării convexă, asigurându-se astfel o lungime mare a cotletului.

Urechile sunt de marime mijlocie sau mici purtate inainte si cu varful rasfirat inainte.

Şuncile sunt bine dezvoltate, globuloase.

Membrele sunt rezistente, cu osatura dezvoltată.

Performanţele de creştere sunt superioare.

Calitatea carcasei este bună, iar calitatatea cărnii foarte bună.

Culoarea este roscata de diferite nuante.

14
 RASA PIETRAIN
Este o rasa creata recent in Belgia.

Se caracterizeaza prin talie mijlocie si cu o lungime medie a corpului.

Capul este mic, scurt, fruntea larga si cu profilul usor concav.

Urechile sunt mici drepte purtate lateral si inainte.

Crupa este foarte largă uşor tesită iar şuncile posterioare foarte bine dezvoltate.

Părul este des, lung şi aspru.

Culorea este caracteristica: pe un fond alb sunt dispuse pete de culoare neagra sau neagru-
roscata.

Se caracterizeaza prin randament foarte mare la sacrificare (80-85%)

Rezistenta este slaba, se acomodeaza greu la conditii variate de mediu.

.
15
 II.2 TIPURI MORFOPRODUCTIVE LA PORCINE
TIPUL MORFOPRODUCTIV AL PORCULUI DE CARNE
Tipul de carne nu exclude producția de grăsime, dar raportul carne/ grăsime trebuie
să fie pozitiv. Acest tip este reprezentat astăzi de rasele Marele Alb și Landrace , iar
raportul carne/ grăsime variază și el de la o rasă la alta .

Modelul caracteristic al porcului de carne este înfațișat de un porc de talie mare, cu schelet
puternic, cu pielea netedă și bine întinsă pe corp, cu musculatura bine exprimată, constituția
robustă, temperamentul viu, precoce și foarte prolific.

Trunchiul este lung și cilindric, spetele largi și cărnoase, bine conturate, fără a fi prea
proeminente peste nivelul regiunii costale; ele sunt lungi, oblice și bine prinse de torace.
Regiunile superioare ale trunchiului sunt lungi, largi și drepte, pe toată lungimea lor, de la
cap la baza cozii. Trenul posterior (crupa, coapsa și fesa) este musculos și bine prelungit în
jos.

Membrele sunt puternice, cu scheletul bine dezvoltat, dar relativ scurte.

Pielea este subțire, netedă și întinsă.

Calitățile de mare preț ale porcului de carne sunt: lungimea și amploarea trunchiului,
robuste, precocitatea și prolificitatea.

TIPUL MORFOPRODUCTIV AL PORCULUI DE GRASIME

Porcul de grăsime este reprezentat la noi de rasa Mangalița, al cărei format corporal scurt
dar larg inversează raportul lungimea trunchiului/ perimetru toracic, in sensul ca perimetrul
toracic fiind mai mare cu 5- 10 cm decât lungimea trunchiului, raportul menționat devine
subunitar.

Porcul de grăsime la noi are o talie mijlocie si o conformație armonioasa, constituție

robustă, temperament vioi dar, contrar cerințelor, prolificitatea Mangaliței este redusa(5-6
purcei, in medie, la o fătare)

Trunchiul este adânc si larg, spetele largi si bine aplicate pe torace. Linia superioara este
convexa pe toata lungimea, rareori dreapta si niciodată concava.

Trenu mijlociu este bine dezvoltat si da animalului un aspect de butoi.

Șuncile sunt mai puțin dezvoltate si mai puțin bine conturate decât la tipul de carne.
16
Membrele sunt scurte si relativ subțiri, in raport cu dezvoltarea corporala.

Pielea are o grăsime mijlocie, este neteda pe tot corpul si acoperita de un par lung si creț
iarna, scurt si ușor frizat vara, după năpârlire.

Calitățile de mare preț ale tipului de grăsime sunt: trunchi larg si adânc, cap mic, aptitudine
speciala pentru depunerea de grăsime, rezistenta si mare adaptabilitate.

TIPUL MORFOPRODUCTIV AL PORCULUI DE CARNE SI GRASIME

Tipul porcului cu producție mixta se caracterizează prin conformație armonioasa, constituție
robusta sau fina, un grad ridicat de precocitate, temperament vioi, adaptabilitate buna si o
arie larga de răspândire. Pentru tara noastră tipul cel mai reprezentativ al porcului de carne
si grăsime este porcul de Bazna, iar din alte rase, care se cresc si au o arie mai larga, sunt de
menționat Albul mijlociu si rasa Berck.

Lungimea trunchiului si perimetrul toracic sunt aproximativ egale la ansamblu, porcul cu

producție mixta trebuie sa aibă o structura armonioasa si bine proporționată, cu funcții
echilibrate, sa fie rezistent la intemperii si fata de alți agenți patogeni si capabili sa realizeze
sporuri bune de creștere dar cu un consum mai redus de unități nutritive.

Membrele sunt relativ scurte, fapt care explica si vidul substernal oarecum redus, sunt
potrivit de grose, a rezistente, cu o buna mobilitate si aplomburi , de cele mai multe ori,
corecte.

In interiorul raselor mixte variabilitate este mai mare; unii indivizi se apropie de tipul de
carne, alții de tipul de grăsime, cei mai mulți sunt de tipul mixt.

TIPUL MORFOPRODUCTIV AL PORCULUI DE BACON

Porcul de Bacon are ca reprezentant tipic porcul din rasa Landrace la care se adaugă unele
exemplare din rasa Marele Alb, precum si metișii rezultați din încrucișările dintre cele doua
rase(landrace si marele alb) si alte rase ameliorate (dar numai rase de culoare alba).

Porcul de bacon este de fapt o varianta a porcului de carne crescut si hrănit in anumite
condiții si a cărui conformație se aseamănă mult cu porcul Landrace: corpul lung si
cilindric, cu linia superioara a trunchiului aproape dreapta, coastele lungi și largi, spetele
bine atașate de trunchi, pieptul suficient de larg si adânc, abdomenul bine proporționat cu
linia abdomenului dreapta, șuncile anterioare si posterioare bine dezvoltate, scheletul fin,
membrele proporționate si cu aplomburi corecte, pielea alba, cu par alb, fin si scurt.

Porcul pentru bacon are constituție fina spre robusta, temperamentul vioi, este precoce,
prolific si rezistent.

17
In ultimul timp mai multe tari si-au format rase si tipuri proprii de bacon, fie pe baza rasei
daneze Landrace, fie prin încrucișarea altor rase si prin selecția produșilor obținuți.

CAPITOLUL III

NORME SPECIFICE DE SECURITATE A MUNCII

PENTRU SECTORUL CREȘTERII ANIMALELOR
- La executarea lucrărilor din sectorul creșterii animalelor se vor respecta toate standardele
în vigoare referitoare la calitatea și tehnologia de execuție, precum și standardele de
protecție a muncii

– Prezentele norme se vor revizui periodic și vor fi modificate ori de cate ori este necesar ca
urmare a schimbărilor de natură legislativa, tehnica etc, survenite la nivel național, ale
unitaților sau proceselor de muncă.

- Instalațiile electrice din fermele de creștere și îngrășare a animalelor trebuie să

corespundă prevederilor Normelor specifice de securitate a muncii pentru utilizarea energiei
electrice .

Pentru prevenirea pericolului de electrocutare conducătorul locului de muncă va verifica

zilnic, înainte de punerea sub tensiune, utilajele și echipamentele acționate electric.
Remedierea defecțiunilor va fi executată de electricianul de serviciu.

Instalațiile electrice de forță și de lumină din toate tipurile de grajduri și anexele acestora,
de la instalațiile de uscat furaje verzi, de la instalațiile de incubație și de la orice alte clădiri,
precum și instalațiile aferente sectorului zootehnic vor fi executate conform normelor
tehnice în vigoare, iar menținerea lor în perfectă stare de funcționare este obligatorie.

- Lucrările de creștere a animalelor se efectuează numai cu aprobarea conducatorului

procesului de producție, pe baza tehnologiilor de hrănire și dupa efectuarea instructajului cu
privire la exploatarea instalațiilor și a echipamentelor tehnice și cu privire la securitatea
muncii.

- înainte de începerea lucrului, persoana însărcinată cu supravegherea operațiilor de

furajare, adăpare și întreținere va verifica dacă au fost luate toate măsurile de securitate
necesare pentru prevenirea accidentelor și îmbolnăvirilor.

- La locurile de muncă permanente se vor afișa, în mod obligatoriu, instrucțiuni de folosire

a utilajului și indicatoare de securitate conform standardului în vigoare, iar salariații vor
avea la dispoziție sculele, dispozitivele de abordare și contenționare etc. pentru a putea
executa lucrările cu efort minim, în mod nepericulos și în poziție căt mai comodă de lucru.

18
 - La executarea lucrărilor de sudare și tăiere a metalelor în grajdurile de animale, magazii,
depozite sau în apropierea elementelor de construcție combustibile, se vor lua măsuri de
prevenire a incendiilor prin acoperirea acestora cu saci umectați și pregătirea unor vase cu
apă, stingătoare cu praf inert și dioxid de carbon și cu spuma carbonică pentru stingerea
unui eventual început de incendiu.

- Nu se admite abordarea și contenționarea animalelor retive decăt dacă există dispozitivele

necesare în stare de funcționare .

- Utilajele vor fi bine fixate, legate la pamănt sși dotate cu aparători și dispozitive de
protecție în bună stare. De asemenea, utilajele vor avea afișate instrucțiunile tehnice de
exploatare și instrucțiuni proprii de aplicare a normelor de protecția muncii.

- Personalul trebuie să poarte echipamentul individual de protecție corespunzător lucrărilor

pe care le executa cu instalațiile și utilajele din dotare, conform cu Normativul-cadru de
acordare și utilizare a echipamentului individual de protecție.

- Zilnic, înainte de începerea lucrului, conducătorul locului de muncă și șeful de echipă vor
verifica starea de sănătate și oboseală a salariaților. Dacă acestia se află sub influența
băuturilor alcoolice vor fi indepartați de la lucru.

- Deratizarea, dezinfecțiile și dezinsecțiile vor fi efectuate de salariați în perfectă stare de

sanătate și instruiți în mod special; în timpul lucrărilor va fi purtat obligatoriu echipamentul
de protecție.

- Adăposturile pentru animale trebuie să fie prevăzute cu sisteme de canalizare și ventilație.

Independent de gradul de impurificare a aerului se va prevedea ventilație naturală sau
mecanică.

- Sistemul de canalizare va avea înclinare pentru scurgerea lichidelor în bazinele de

colectare. Acestea vor fi acoperite cu capace suficient de rezistente și încuiate cu lacăt.
Curățarea periodică a bazinelor de colectare (foselor) este obligatorie.

- Gazele vor fi evacuate de la locul de producere sau din apropierea lor printr-un sistem de
ventilație eficace, care să corespundă prevederilor din Normele generale de protecție a
muncii.

- în sectorul creșterii animalelor (hale, adăposturi, grajduri, padocuri etc), la toate

instalațiile care produc și folosesc energia termică se vor respecta Normele specifice de
securitate a muncii la producerea energiei termice si Normele specifice de securitate a
muncii pentru transportul, distribuția și utilizarea energiei termice .

III.2.TEHNICA ABORDĂRII SUINELOR

Abordarea: prin abordare se înţelege modul în care ne apropiem de animal, pentru a lua
primul contact.

19
 Abordarea presupune respectarea următorilor timpi:

Se culeg informaţii de la îngrijitori privind comportamentul animalului( muşca,

lovește)

Examinarea se face numai în prezenta îngrijitorului, care se va plasa in dreptul capului,

pentru a fi văzut de animal

Apropierea de animal se face pe partea stânga, în unghi faţa de corpul sau.

În timpul apropierii de animal, acesta va fi atenționat bătând din palme sau strigândul pe
nume, pentru a ne face simțită prezența ;

Contactul cu corpul animalului se face pe partea stânga în dreptul spetei ;

În momentul apropierii de spată stânga a animalului, primul contact se ia cu palma dreapta,

apoi cu cea stânga, prin lovituri ușoare, dar energice pe corpul animalului;

În tot timpul cât se stă lângă animal, trebuie păstrata o mana pe corpul lui;

- Monta se va face în boxe sau padocuri special amenajate pentru această operație.

- În scopul evitării atacului scroafelor asupra îngrijitorilor, scoaterea purceilor din boxe se
va face repede, apucănd purceii de bot și de picioarele posterioare pentru ca aceștia să nu
guițe.

- La intrarea în boxa scroafelor cu purcei sau în boxa vierilor, îngrijitorii își vor semnala
prezența prin strigăt.

- Pentru a evita accidentele de muncă, în mod obligatoriu și periodic, se va proceda la

tăierea colților vierilor, dupa indicațiile personalului sanitar-veterinar. Vierii retivi, în limita
posibilitaților, trebuie reformați și castrați.

- În perioada de fătare scroafele vor fi introduse în mod obligatoriu în boxa de fătare și

alaptare. Pe tot timpul fătării îngrijitorul se va comporta blănd și cu răbdare. În timpul
fătării, după ștergerea purceilor și tăierea ombilicului, pentru a se preveni eventualele
infecții, îngrijitorul va respecta normele de igienă sanitară personală și a animalelor și se va
spăla pe măini cu soluții dezinfectante, recomandate de medicul veterinar.

- Vierii se scot la pașune pe grupele existente în hale. În caz de bătaie, vierii vor fi
despărțiți cu jet de apă sub presiune fără ca îngrijitorul să se apropie de ei.

- Vierii care mușcă nu se vor folosi la montă, se vor castra și livra la abator.

- În toate sectoarele și compartimentele din adăposturile de creștere și îngrășare a porcilor

se va circula numai pe uși; nu se va săria peste parapeții despărțitori ai boxelor.

20
 III.3.TEHNICA CONTENTIEI SUINELOR

În condițiile în care animalele necesita intervenții sau tratamente medicamentoase, este

absolut necesar realizarea contenției.

Prin contenție se înțelege imobilizarea animalului prin diferite mijloace.

Tehnica contenției diferâ in funcție de specie si in funcție de scop.

Contenția scroafelor si vierilor in vederea efectuării unor lucrări se realizează folosind o

serie de procedee prezentate in imaginile de mai sus.

Purceii vor fi contenționați prin prinderea de un membru posterior, după care se ridica în
brațe si se tine cu o mana in regiunea pieptului.

21
 CAPITOLUL IV. TEHNICA IDENTIFICĂRII ŞI
INDIVIDUALIZĂRII SUINELOR
IV.1. MARCAREA PROVIZORIE
Reprezintă atribuirea unor semne distincte ( cod, litere, cod numeric, număr matricol)
pentru aplicare pe corpul animalului si înregistrare în evidenţe, astfel că oricănd şi oriunde
el să poata fi identificat faţă de alte animale din aceiasi specie, rasă, linie sau categorie de
producţie.

Individualizarea animalelor este o lucrare, care se face în scopul stabilirii identităţii fiecărui
individ, aşa în căt, în orice împrejurare, în tot cursul vieţii acestuia, să poata fi recunoscut.
Este o operaţie indispensabilă în lucrările de ameliorare, în planificarea şi urmărirea
reproducţiei, în creştere şi exploatare, precum şi în alte acţiuni zootehnice( vănzări,
cumpărări, expoziţii) şi sanitar veterinare. Individualizarea, oricum ar fi realizată, este o
condiţie absolut obligatorie pentru includerea animalului în controlul oficial al producţiei.
Mai este de menţionat faptul că, nu poate fi conceput un sistem raţional de creştere a
animalelor, pe baze tehnicoştiinţifice, fără cunoaşterea strictă a individualizării animalelor,
cel puţin din categoria celor destinate reproducţiei.

Marcarea pe grupe de animale se face atunci cănd nu este nevoie să deosebim fiecare
animal din cuprinsul grupei, în care , toate animalele din grupa respectivă primesc acelaşi
semn sau acelaşi număr.

Marcarea individuală este absolut necesară, cănd se practică o selecţie individuală, în

care scop fiecare animal primeşte un anumit număr sau semn. Această metodă tinde în
prezent să fie generalizatâ la toate animalele.

Indiferent de procedeul folosit pentru marcare, aceasta trebuie să îndeplinească anumite

condiţii. Să nu producă dureri, marca să poată fi uşor cititâ, să fie durabilă şi să nu fie
înlocuită.

Se foloseşte cănd marca trebuie să persiste puţin timp, putăndu-se efectuată prin mai
multe procedee: legarea de gât, de părul din moţ, sau de coada animalului a unei plăcuţe
tunderea părului din anumite regiuni corporale, aplicarea de substanţe colorate pe păr sau
lână.

22
 IV.2 MARCAREA PERMANENTĂ
Se foloseşte în scopul obţinerii unei individualizări, care să persiste un timp căt mai
lung( de dorit întreaga viaţă a animalului)

Ca procedee de marcare de lungă durată se pot enumera: înfierarea, criomarcarea,

preducerea, tatuarea şi aplicarea mârcilor de diferite

CAPITOLUL V. TEHNICA APRECIERII

EXTERIORULUI LA SUINE
V.1. PRINCIPALELE REGIUNI CORPORALE
Intensitatea, ritmul şi calitatea activităţilor funcţionale pot fi sesizate prin examen direct,
fiind reflectate la exterior în conformaţia animalului, în structura şi forma unor regiuni.
Cunoaşterea în detaliu a exteriorului indică specificul dezvoltării ontogenetice a
organismului în funcţie de particularităţile de rasă, nivelul asigurării condiţiilor de
întreţinere,calităţile şi defectele unor regiuni corporale ca şi cauzele care le-au generat. De
asemenea, oferă indicaţii crescătorilor asupra direcţiei în care trebuie acţionat, atât pentru
conservarea şi îmbunătăţirea însuşirilor valoroase, cât şi pentru eliminarea unor defecte prin
activitatea deselecţie. În vederea studiului analitic al diferitelor regiuni corporale, corpul
suinelor poate fi împărţit în trei păr ţi (trenuri):

- partea anterioară , care ţine de la discul râtului până la un plan vertical care trece prin
dreptul vertebrei a şasea sau a şaptea dorsală (imediat înapoi a spetelor);

 -capul
 -gatul
 greabanul
 pieptul
 membrele anterioare

- partea mijlocie, care este delimitată anterior de planul care trece prin dreptul vertebrei a

şasea şaptea dorsale şi un alt plan vertical ce trece prin dreptunghiurilor externe ale
iliumurilor (şoldurilor);

 spinare
 sale
 flanc
 coaste
 abdomen
 torace
 uger
23
- partea posterioară care cuprinde restul corpului. Figura 5a.partile corpului suinelor

 crupa
 coapsa
 fesa
 gamba
 jaretul
 fluierul
 buletul
 chisita
 unghia
 testicolele
 vulva
 coada

. :

Componentele osoase

Metodele de apreciere a exteriorului la suine au la bază legătura dialectică

ce există între formăşi conţinut şi confirmarea practică precum că, exteriorul unui
animal certifică date privind nivelul productiv, constituţia şi starea de sănătate. În funcţie de
tehnica aplicată, metodele folosite în aprecierea exteriorului sunt grupate în: metode
somatoscopice, metode somatografice şi metode somatometrice.
24
 În mod curent, în practică se utilizează numai metodele somatoscopice (metoda
liberăşi metoda punctelor), însă în anumite situaţii acestea pot fi asociate cu celelalte
metode, caracterizate în general prin mai multă obiectivitate în aprecierea corectă a
exteriorului.

Metode somatoscopice
Metoda liberă de apreciere
Este uşoarăşi rapidă, însă uneori subiectivă, mai ales când este practicată
de către un personal cu puţină experienţă.
Animalul este observat şi examinat cu mare atenţie, reţinându-se calităţile
şi defectele fiecărei regiuni corporale, proporţionalitatea şi modul de îmbinare a
acestora. Este metoda care se practică în cele mai numeroase situaţii: examinarea
stării sanitar-veterinare a efectivului, lotizării, cumpărării de animale, alegerea
materialului de reproducţie etc. La alegerea materialului de reproducţie se va
acorda o atenţie specială regiunilor ugerului, membrelor (fără defecte de aplomb),
organelor genitale etc. În acelaşi timp se va aprecia tipicitatea rasei, robusteţea
animalelor, starea de întreţinere, sănătate etc. Animalul va fi examinat atât în
staţiune cât şi în timpul mersului, pentru a identifica eventualele şchiopături şi
gradul de gravitate. Prin această metodă nu se acordă clase, stabilindu-se numai
dacă animalul este acceptat sau nu scopului în care se face aprecierea.
. Metoda punctelor
Ca şi în cazul precedent, această metodă foloseşte examenul cu ochiul
liber, cu deosebirea că, în primul caz, aprecierea este cu totul generală, animalul
fiind socotit bun sau rău, în funcţie de scopul final al creşterii. La metoda
punctelor, se examinează fiecare regiune în parte, după care, coroborând toate
informaţiile, se acordă un anumit număr de puncte sau o notă pentru fiecare dintre
regiunile sau grupele de regiuni corporale legate între ele morfo-fiziologic.
Punctajul general rezultat din însumarea punctelor atribuite reprezintă
valoarea zootehnică a animalului. Suma maximă este de 100 puncte şi reprezintă
tipul perfect de reproducător. Acordarea punctelor se face în funcţie de grupa de
rase din care face parte animalul şi de importanţa însuşirii apreciate.
25
 Cunoaşterea vărstei animalelor este necesară atăt în folosirea lor la reproducţie, în
exploatarea eficientă pentru producţiile specifice, căt şi în stabilirea normelor şi a raţiilor
furajere corespunzătoare pentru animalele tinere şi pentru cele adulte.

Desigur, vârsta animalelor rezultă în mod normal din actele şi evidenţele zootehnice
completate corect, însă în lipsa acestora sau în cazul cumparării animalelor din târguri, al
aprecierii lor în expoziţii, este recomandabil a se evita incertitudinea şi eventualele
falsificări şi a se lua în consideraţie diferenţele de exterior între animalele tinere, adulte,
bătrâne, particularităţile coarnelor de bovine, ale unghiilor la iepuri de casă, ale penajului la
păsări, un criteriu decisiv fiind aspectul şi modificările dentiţiei la mamiferele de fermă.

Formatul corporal se stabileşte pe baza măsurării dimensiunilor corporale, oferă şi date

referitoare la vârsta animalelor, existând deosebiri evidenţe ca aspect între indivizii tineri şi
adulţi.

Un animal tănăr se remarcă prin comportament vioi, membre relativ lungi, articulaţiimai
largi, corpul scurt, îngust, capul dezvoltat, cu fruntea convexă, părul scurt.

V.2. APLOMBURILE LA SUINE

Aplomburile sunt considerate corecte, atunci când linia razelor osoase ale membrelor, cade
perpendicular pe sol. Aprecierea se face din fata, din spate si din profil.

Defecte de aplomb:

- Membrelor anterioare- din fata: membre in forma de X , membre in forma de O .

- Din profil: campat dinainte, sub el dinainte, genunchi arcat.
- Membrelor posterioare- din profil: sub el dinapoi, călcătura de urs.

V.3.CONSTITUTIA SUINELOR
Prin constituţia animalelor se înţelege totalitatea însuşirilor morfofiziologice
ale organismului, condiţionate de baza ereditarăşi de condiţiile
dezvoltării individuale, legate de caracterul producţiei şi de puterea de rezistenţă a
organismului.
Constituţia poate fi modificată datorită factorilor de mediu şi condiţiilor
noi imprimate de crescători în îngrijirea, întreţinerea şi exploatarea animalelor
care conduc la formarea unor caractere specifice de ordin structural şi funcţional.

26
Iată de ce macro şi microstructura unui organism, conjugate cu stările funcţionale
specifice ale unor ţesuturi şi organe, stări guvernate de sistemul neuroendocrin
stau la baza tipurilor costituţionale întâlnite la suine. Dacă elementul structural, în
condiţii normale, asigură desfăşurarea stărilor funcţionale specifice organismului
viu, exteriorizarea şi intensitatea acestor stări nu este altceva decât expresia
gradului de activitate, a intensităţii schimbărilor la nivelul ţesuturilor, activitate
dominată de procesele anabolice şi catabolice.
Din punct de vedere al constituţiei, suinele pot fi grupate în patru tipuri
constituţionale şi anume: fină, robustă (ca tipuri dorite), debilăşi grosolană (ca
tipuri nedorite).
Suinele cu constituţie fină:
Din această categorie fac parte indivizii de reproducţie din raselespecializate pentru
producţia de carne şi bacon.
Sunt animale ce se pretează bine şi foarte bine la îngrăşare pentru bacon,iar scroafele de
reproducţie sunt bune mame.
Tip de constituţie fină
Prototipul poate fi dat de cătremajoritatea indivizilor din raseleLandrace, Piétrain etc.
Constituţiacorporală a acestor indivizi secaracterizează prin următoarele însuşiri: corpu este
în totalitate bine dezvoltat,zvelt, cu schelet fin rezistent, îmbrăcat într-o musculaturâ normal
dezvoltatăşibine evidenţiată. Pielea este subţire,elasticăşi puternic vascularizată.
Părul este lucios, fin şi uniform repartizat, fără însă a fi prea des sau prea rar. Capul
este în general mic, expresiv şi fidel rasei. Exteriorul animalului estearmonios, exprimând
vioiciune şi mobilitate. Temperamentul este vioi.
Suinele cu constituţie robustă:
Se caracterizează printr-o dezvoltare corporală foarte bună în raport cuvârsta. Prototipul
poate fi dat de indivizii din rasa Marele alb.
Tip de constituţie robustă
Corpul este lung, adânc, bine dezvoltat şi îmbrăcat cu muşchi. Scheletul este
puternic. Membrele posedă aplomburi corecte. Oasele sunt rezistente, pe măsura
volumului lor. Capul exprimă bine rasa; masculii avându-l proporţional mai dezvoltat
decât femelele. Pielea este suficient de fină, elastică fărăţesut conjunctiv prea
27
abundent şi acoperit cu păr uniform repartizat, destul de fin şi lucios.
Exteriorul acestor animale exprimă vigurozitate. Temperamentul este vioi.
Animalele se pretează foarte bine pentru prăsilăşi pentru toate tipurile de
îngrăşare, asimilează bine hrana, se acomodează uşor condiţiilor variate de mediu
şi posedă o rezistenţă mare la boli.
Suinele cu constituţie debilă:
Se caracterizează printr-o dezvoltare corporală insuficientă în raport cu
vârsta. Debilitatea este un apanaj al condiţiilor de mediu nefavorabile, care în
timp au influenţat constituţia animalelor, şi în special pe cele cu constituţie fină,
cu producţii superioare şi din rase precoce.
Tip de constituţie debilă
Trunchiul este lung dar lipsit deadâncime (cu perimetrul toracic mic).
Scheletul este slab dezvoltat. Membrelesunt în general, lungi, subţiri şi adesea
cudefecte de aplomb.
Capul este exagerat de lung,strâmt, cu osatura insuficient îmbrăcat în muşchi, iar la
examinare mai atentă dăimpresia unui cap uscăţiv.
Îmbinarea regiunilor corporale este uneori demarcată, în special între capşi gât.
Pielea este subţire, palidă, fără elasticitae, uneori chiar transparentă. Păruleste rar, uneori
lipsit de pe anumite regiuni şi fără luciu. Sunt animale slabîmbrăcate în muşchi, asimilează
greu hrana şi se pretează greu la îngrăşare. Seexclud de la reproducţie.
Suinele cu constituţie grosolană:
Tip de constituţie grosolană
Aparent se poate spune cădezvoltarea corporală este bună, însăexaminând mai atent corpul
acestoranimale, se constată că acesta esteîmpăstat, afânat. Din această categorie fac part
diverşi indivizi, în special dinrasele semiprecoce şi tardive, sau chiardin rasele ameliorate,
la care condiţiilede îngrijire şi hrănire nu au fostcorespunzătoare pe parcursul multor
generaţii. Scheletul este prea dezvoltat cu vârsta animalului, iar oasele sunt uneori
spongioase, poroase şi fără rezistenţă pe măsura volumului lor.
Capul este mare, greoi şi inexpresiv. Spinarea este lăsată, pielea estegroasă, rară,
cu ţesut conjunctiv abundent. Părul este abundent, gros, lung,neuniform repartizat pe corp,
fără luciu. Toate acestea concură la formarea unicorp împăstat, afânat.
28
Temperamentul este limfatic. Animalele asimilează greu hrana. Scroafele
au instinctul matern insuficient dezvoltat, nu-şi apără suficient de bine purceii, în
primele zile de viaţă se înregistrează pierderi prin strivire. Nu se pretează la
prăsilă. Caracterele sexuale secundare sunt slab reprezentate.

CAPITOLUL VI. CULORILE LA SUINE

VI.1. CULORILE SIMPLE
La suine există culori simple şi compuse şi particularităţi de culoare. Culoarea pielii
şi a părului constituie un caracter de rasă, servind drept criteriu în clasificarea raselor de
porci.

culorile simple sunt: albe, negre, roşii, şi galbene

Culoarea albă, datorată lipsei pigmenţilor din păr şi piele, este caracteristică majorităţii
raselor perfecţionate ( prezenţa petelor indicănd impuritatea raselor)

Culoarea neagră este datorită prezenţei pigmenţilor milanici la nivelul părului şi pielii la
anumite rase ( cornwall, berk )

culoarea galbenă sau roşcată se întălneste mai puţin decăt celelalte culori şi anume la câteva
rase locale ( tammworth –anglia) şi la unele rase perfeţionate ( duroc).

VI.2. CULORILE COMPUSE

Culorile compuse ( combinate ) din două sau din trei culori, sunt frecvente la multe rase
de porci.

Unele rase de culoare neagră prezinta un brău alb, care înconjoară trunchiul în dreptul
spetelor ( hampshire, bazna ).

Alte rase au o culoare combinată din alb şi galben ( porcul Bavarez-alb în jumătatea
anterioară şi galben sau roşu în jumătatea posterioară )

29
 Combinaţia de trei culori se întalneşte la anumite rase bâlţate sau pătate ( mirgorod,
polland china) La suine sunt considerate particularităţi de culoare acroalbinismele, ce se
gasesc pe rât, pe extremităţile membrelor şi pe vărful cozii.

30
 CAPITOLUL VII. REPRODUCŢIA LA SUINE
VII.1. SISTEME ŞI METODE REPRODUCTIVE
După origine, porcul era un animal monoestric, cu un singur ciclu sexual pe an. Ca
urmare a domesticirii, activitatea sexuala a suferit modificări importante si porcul a devenit
animal poliestric, cu cicluri sexuale care se succed tot timpul anului, dar cu o oarecare
sezonalitate

SE POT ÎNMULŢI PE TOT APARIŢIA MATURITĂŢII

PARCURSUL ANULUI SEXUALE TIMPURIU:4 –6
LUNI

PARTICULARITĂŢILE REPRODUCŢIEI

LA PORCINE

PROLIFICITATE RIDICATĂ:
DURATA GESTAŢIE SCURTĂ:
10 – 14 PRODUŞI / FĂTARE
3 LUNI, 3 SĂPTAMÂNI, 3 ZILE

DIFERENŢE DOAR DE CÂTEVA LUNI

ÎNTRE MATURITATEA SEXUALĂ ŞI
MATURITATEA CORPORALĂ

31
 CICLUL SEXUAL

Nr
. Stadiile ciclului Modificări morfologice
Cr sexual Modificări de comportament
t

- Creşterea şi maturarea foliculilor ovarieni

1 Proestru - Congestia căilor genitale

- Nu se modifică comportamentul
- Se declanşează ovulaţia
- Căile genitale se congestionează şi se tumefiază

2 Estru - Femela manifestă imobilitate pentru vier

- Este neliniştită
- Consumă capricios hrana
- Involuţia tractusului genital

3 Metestru - Se formează corpul galben de gestaţie

- Femela se linişteşte
- Femela nu acceptă vierul
- Corpul galben involuează

4 Diestru - Uterul şi vaginul sunt în repaus

- Femela are un comportament liniştit
- Femela nu acceptă vierul

32
VÂRSTA ŞI GREUTATEA CORPORALĂ OPTIMĂ PENTRU INTRAREA LA
REPRODUCŢIE A PORCINELOR
Nr. Vieruşi Scrofiţe
Crt Rasa Vârsta Gr. corp. Vârsta Gr. corp.
.
(luni) (kg.) (luni) (kg.)

 Landrace
1  Marele alb 8-9 120 – 130 8 110 – 120
 Duroc
 Yorkshire
2 10 – 11 120 – 130 9 – 10 105 – 110
 Hampshire
3 10 – 11 100 – 115 9 – 10 95 – 100
 Albul de
Ruşeţu
4 10 – 12 95 – 100 10 – 11 90 – 100
 Bazna
5 11 – 12 90 – 100 10 – 11 90 – 95
 Mangaliţa

SISTEMELE DE MONTĂ LA PORCINE

Nr
. Sisteme de Mod de realizare
Varianta
Cr montă
t.
Monta - Constă în efectuarea unei singure monte
simplă într-un ciclu de călduri
1 Monta dirijată Monta - Constă în efectuarea a două monte într-un
(supravegheată) dublă ciclu de călduri cu doi vieri la un interval de 5
– 10 min.
Monta - Se efectuează cu acelaşi vier sau se repetă
repetată cu un alt vier, după 12 – 18 ore de la prima
montă.
2 Monta liberă - - Verii sunt lăsaţi în permanenţă cu scroafele
pe care le montează pe măsură ce intră în
călduri.
- - Se formează un lot de scroafe pentru fiecare
3 Monta în vier.
harem - Acestea stau impreună cu vierii timp de 3 –
4 sîptămâni.
33
 ORGANIZAREA FĂTĂRII

N
R.
ETAPE ACŢIUNI EFECTUATE
C
RT
.

1 Pregătirea Curăţenia mecanică a adăpostului

compartimentului Curăţenia sanitară (văruirea)
de fătare Dezinfecţia chimică
Asigurarea microclimatului optim
2 Pregătirea Curăţarea părţilor posterioare
scroafelor gestante Spălarea şi dezinfecţia mameloanelor
Spălarea şi dezinfecţia organelor genitale
1. Îngrijiri acordate purceilor
Îndepărtarea mucozităţilor din nări, gură, urechi,
corp.
Tăierea cordonului ombilical la 5 – 6 cm. de
abdomen şi badijonarea cu o soluţie de tinctură de iod şi
glicerină.
Ajutarea purceilor pentru consumarea colostrului.
Repartizarea la mameloane în funcţie de dezvoltarea
3 Asistenţa la fătare corporală
2. Îngrijiri acordate scroafelor
Administrarea de barbotaje călduţe
Igienizarea glandei mamare înainte de supt
Evitarea curenţilor de aer

34
 VII.2. INDICI DE REPRODUCŢIE
Referitor la manifestările vieţii sexualela scroafe, sunt evidenţiate mai multe aspecte:
ciclurile sexuale se repetăîn decursul unui an la un interval mediu de 21 de zile; durata
medie a estruluieste de 2-3 zile; ovulaţia se produce în a doua jumătate a perioadei de
călduri; durata medie a gestaţiei este de 115-118 zile; parturiţia este în general uşoară;
perioada puerperală este scurtă(2-8 zile) mascată de lactaţie, epiteliul uterin regenerându-se
aproape complet la 3 săptămâni de la fătare. Organizarea fluxului tehnologic în unităţi cu
circuit închis este condiţionată de aceste particularităţi biologice, un ciclu reproductiv fiind
extins, în medie, pe durata a 165 de zile.

Factorii care condiţionează funcţia de reproducţie sunt clasificaţi în factori de mediu

intern, factori de mediu extern şi factori tehnologici.
Din prima categorie fac parte ereditatea, vârsta şi statusul hormonal.
Principalii factori de mediu extern sunt reprezentaţi de alimentaţie, prin nivelul proteic,
energetic, al macro şi microelementelor, vitaminelor şi al poluării cu microtoxine în
microclimat, prin nivelul factorilor fizici (temperaturile coborâte sau ridicate, umiditate,
viteza curenţilor de aer,lumina şi poluarea sonoră), chimici (dioxidul de carbon, amoniac şi
hidrogen sulfurat) şi biologici (pulberile şi microflora din aer); factorul social(contactul
dintre indivizi de acelaşi sex sau de sexe diferite, stabilirea ierarhiei de grup) şi stres.
Factorii tehnologici cu efect major asupra derulării funcţiei de reproducţie şi asupra
nivelului performanţelor sunt consideraţi ritmul de recoltare a spermei şi suprafaţa boxei de
cazarea vierilor, iar la scroafe, sistemul de întreţinere în timpul gestaţiei şi durata lactaţiei.

35
 CAPITOLUL VIII. TEHNOLOGIA HRĂNIRII LA SUINE
VIII.1. RAŢII FURAJIERE
Principalul obiectiv al alimentației suinelor este de a stabili cât mai precis aportul de
nutrienți și tehnologia de utilizare cât mai eficientă a acestora, care să permită realizarea
unor performanțe superioare.
La animalele în creștere, aceste performanțe se referă în primul rând la sporul mediu
zilnic, indicele de consum sau consumul specific și conținutul carcasei în carne macră. La
reproducători, pe lângă producția spermatică la vieri, depozitele tisulare materne și fetale la
scroafa gestantă și producția de lapte la scroafa în lactație, numărul de purcei fătați și
înțărcați și longevitatea sunt alte criterii importante de luat în considerare.
Cele două aporturi principale considerate ca fiind cele mai importante sau mai puțin
cunoscute sunt energia și proteinele deoarece:
 energia reprezintă costurile cele mai importante în cadrul hranei
 carențele în proteine limitează performanțele, în timmp ce un exces este respins și se
asociază cu probleme de mediu
De fapt porcul este animalul care poate produce carne multă și de calitate la un preț
rezonabil. El crește repede, valorifică bine furajele și poate produce carcase cu carne lipsită
de grăsime, așa cum sunt cerute pe piața cărnii, asigurând beneficii importante crescătorilor.
Dintre factorii tehnici alimentația ocupă rolul de bază deoarece numai printr-o alimentație
corectă se poate pune în evidență întreaga capacitate productivă a animalelor.
Animale omnivore, porcii pot fi alimentaţi cu o mare varietate de nutreţuri, principalul rol
fiind constituit de nutreţurile concentrate. Pentru substituirea temporara a acestora, mai sunt
folosite făinurile provenite din leguminoase, nutreţurile verzi, suculente, oferite pana la
acoperirea necesarului de hrana. Performanta producţiei in ferma de porci este influenţata, in
mare măsura, de hrana animalelor. Mai avantajoasa decât la alte specii, precum bovinele sau
ovinele, conversia furajelor in carne este deosebit de economica la suine. Una dintre

36
preocupările principale ale specialiştilor din aceasta ramura a zootehniei o reprezintă
transferul substanţelor nutritive din alimentaţia animalului, in organismul acestuia si – mai
apoi – in cel uman.

Tehnologia furajării porcilor la îngrăşat impune respectarea unor reguli/norme de

neocolit, pentru obţinerea unor sporuri ridicate, începând cu pregătirea şi verificarea calităţii
hranei, înaintea administrării. Se vor realiza astfel sporuri mari, cu un consum mai redus de
furaje la kilogramul de spor, prin mărirea gradului de comestibilitate şi digestibilitate.
Cele mai folosite nutreţuri cultivate sunt grâul, porumbul, sorgul, ovăzul şi secara.
Fermelor industriale specializate le sunt recomandate nutreţuri combinate, cu conţinut de
substanţe energetice şi proteice, săruri minerale şi vitamine, în proporţie corectă. Sunt
acceptate inclusiv resturi provenite de la cantine sau produse rezultate din procesarea laptelui
(zer).
Hrănirea în doua tainuri (consumate în maximum o ora fiecare) a porcilor cu o greutate
de peste 50 kg evită risipa furajelor şi apariţiei stării de inapetenţă. Pentru eficienţa
consumului de masă verde, rădăcinoase şi bostănoasele vor reprezenta primul tain, înainte de
felul doi, compus din concentrate.
Practica îngrăşării porcilor evidenţiază mai multe modalităţi/sisteme, diferenţiate de vârstă
introducerii porcinelor la îngrăşat, hrănirea şi îngrijirea aplicându-se prin sisteme distincte de
îngrăşare: timpurie (pentru carne), mixtă (pentru carne şi grăsime) sau îngrăşare pentru
grăsime.

37
 VIII.2. HRĂNIREA ANIMALELOR ÎN FUNCŢIE DE SISTEMUL DE
CREŞTERE ( SEMIINTENSIV ŞI INTENSIV)

Sistemul semiintensiv de creștere

Sistemul semiintensiv, definește exploatația familiară cu un efectiv de 10-25 capete

scroafe și/sau 100-500 capete porci la îngrășat in care activitatea este asigurată de membrii
familiei.

Acceptarea acestui sistem de creștere a porcilor necesită adăposturi modernizate și o dotare

corespunzătoare cu echipamente de furajare, adăpare și asigurarea condițiilor de microclimat.

Animale de prăsilă sunt procurate din unităti aflate in control (ferme de selecție, ferme de
elită și ferme de înmuțtire) din rasele și hibrizi (scrofițe F1 provenite din Marele Alb x
Landrace) capabile să realizeze performanțe de producție și economice superioare.

Vierii trebuie să provină din fermele de selecție și testare sau din fermele de elită
specializate pentru carne (Duroc, Hampshire, Petrain, etc.). Pentru însămănțarea scroafelor
se va apela la centrele și punctele comunale de însâmânțâri. Dacă ferma are un punct propriu
de însămănțări artificiale este necesar ca fermierul sau un membru a familiei să fie instruit la
un centru de profil.

Producția obținută se va comercializa sub forma de carne, specialități și preparate de carne,

grăsuni și chiar material de prăsilă dacă exploatația este luată în control.

In acest sistem de creștere se obțin performanțe de producție economice superioare

sistemului extensiv.

Scroafele in aceste condiții, pot realiza 1,8-2 fătări anual cu o producție de 16-18 purcei
fătați anual. Dintre aceștia 14-16 porci grași sunt livrati anual/cap de scroafă (1400 - 1600 kg
carne)

Sporul mediu de creștere este de 480 - 500 g și cu un consum de 4,5 - 5 UN/kg de spor.
Porci grași sunt sacrificați la 200-220 de zile cănd ajung la 105 kg.

38
 Calitatea carcasei este superioară față de cea provenită de la porcii realizați în sistemul
extensiv.Sistemul este semintensiv pentru ca verigile tehnologice nu sunt strict delimitate, la
furajare se face cu adausuri de furaje suculente vara (lucerna) și iarna cu rădăcinoase,
bostănoase, cartofi. Furajarea poate fi uscată, lichidă sau mixtă.

Sistemul intensiv de crestere

Sistemul intensiv este specific complexelor industriale de creștere și îngrășare a porcilor cu

efective mari. Majoritatea unitților au FNC-uri, ferme de înmulțire pentru producerea
scrofițelor F1 (Marele Alb x Landrace), sectoare stric delimitate, adăpost pentru vieri,
adăpost pentru scroafe în pregătire pentru montă, sector de gestație, maternități, sector de
tineret și sector de îngrășare. Toate adăposturile sunt astfel compartimentate pentru
asigurarea principiului "totul plin - totul gol", în vederea executării, după depopulare, a
curațirii, spălării, dezinfecției și văruirii compartimentelor care urmează să fie populate.
Maternitățile și adăposturile pentru tineret sunt încalzite iarna și chiar la sfărșitul toamnei sau
începutul primăverii.

Unele unitați au fost prevăzute cu abatoare și fabrică de preparate chiar cu magazine

pentru desfacerea producției, iar cele care nu sunt prevăzute cu astfel de dotări livrează porcii
grași la unitațile de abatorizare.

Efectivele de reproducție provin din fermele de selecție și testare, fermele de elită sau din
fermele proprii de creștere în rasa curată.

Totodată exploatațiile au achiziționat vieri terminali din rasele specializate pentru carne
(Duroc, Linia sintetica 345 Peris, Hampshire, etc.) în scopul realizării hibrizilor trirasiali și
tetrarasiali pentru sacrificare.

În sistemul de creștere cu circuit închis întălnim următorul flux de producție: reproducție;

maternitate; creștere tineret și îngrașare porci.

În sistemul de creștere în ferme specializate, unele ferme produc grasuni și alte ferme fac
numai îngrașarea acestora.

39
Furaje şi cantităţi recomandate în hrănirea porcilor la îngrăşat, în sistem
semiintensiv:

Categoria de Furaje utilizate Cantităţi recomandate

animale

Fibroase – făina de fân 1 – 1, 5 kg.

Suculente:
 Cartofi 8 – 10 kg.
 Nutreţ verde 8 – 10 kg.
 Bostănoase
12 – 18 kg.
 Sfeclă furajeră
6 – 8 kg.
Porci la îngrăşat Concentrate:
 Porumb 80 %
 Orz, ovăz 2 – 3 kg.
 Mazăre, şroturi

Resturi menajere
Subproduse lactate 4 – 15 litri

40
 Structură :
Porumb 40, 0 40, 0 55, 0 50, 0 60, 0 70, 0
Orz 30, 0 15, 0 15, 0 30, 0 10, 0 10, 0
Grâu - 15, 0 - - 10, 0 -
Tărâţe de grâu 6,5 6, 0 6, 0 5, 0 5, 0 5, 0
Şroturi de floarea- 7, 0 8, 0 9, 0 3, 5 4, 4 4, 0
soarelui
8, 5 8, 0 6, 5 4, 0 3, 0 3, 0
Şroturi de soia
1, 0 1, 0 1, 5 0, 6 1, 0 1, 0
Făina de carne
1, 5 1, 5 1, 5 1, 0 1, 0 0, 5
Făina de peşte
1, 5 1, 5 1, 5 1, 0 1, 45 1, 45
Drojdia furajeră
1, 0 1, 0 1, 0 1, 85 1, 0 2, 0
Făina de lucernă
1, 45 1, 45 1, 45 1, 5 1, 5 1, 4
Carbonat de calciu
0, 50 0, 50 0, 50 0, 50 0, 60 0, 60
Sare (NaCl)
0, 005 0, 005 0, 005 0, 005 0, 005 0, 005
Sulfat de cupru
1, 0 1, 0 1, 0 1, 0 1, 0 1, 0
Zoofort P2

Total 100, 0 100, 0 100, 0 100, 0 100, 0 100, 0

VIII.3. BOLI ALE SUINELOR DETERMINATE DE HRĂNIRE

Intoxicaţii cronice cu benzen sau substanţe cu lanţ benzoic:

- întâlnite la porci crescuți în apropierea rafinăriilor de petrol sau la cei furajaţi cu furaje
proteice ce conţin reziduri;
- evoluează afebril iar leziunile de diateză hemoragică sunt limitate
Cănd porcii suntr hrăniți cu ajutorul sistemelor automate, care nu permit accesul nelimitat la
hrană, trebuie avut în vedere ca toți porcii să se poată hrăni în acelașii timp.

Cănd porcii sunt introduși în adăposturi noi, aceștia trebuie să aibă acces cu ușurință în
zonele de hrănire și de adăpare. Indiferent de sistemul de hrănire,toți porcii trebuie să
primească o dietă zilnică care să fie adecvată din punct de vedere nutrițional pentru ca
aceștea să fie sănătoși.
41
 CAPITOLUL IX. ÎNTREŢINEREA ŞI ÎNGRIJIREA
SUINELOR
IX.1. MICROCLIMATUL ÎN ADĂPOSTUL DE ANIMALE

Specificare Categoria de porci

30 – 60 kg. 60 – 110kg.

Temperatura (˚C) 18 – 20 17 – 19
Umiditatea relativă (%) 55 – 70 60 – 75
Viteza aerului (m/s):
 Vara 0, 5 – 1, 0 0, 5 – 1, 0
 Iarna 0, 2 – 0, 5 0, 2 – 0, 5
Gaze nocive (in volume la mie):
 Dioxid de carbon 3, 5 3, 5
 Amoniac 0, 026 0, 026
 Hidrogen sulfurat
0, 015 0, 015
Necesarul de aer proaspăt
(m3/cap/oră):
 Vara
100 100
 Iarna
20 20

- La reglarea sistemului de ventilație pentru evacuarea

gazelor care viciază aerul în adăposturi (amoniac,
hidrogen sulfurat, dioxid de carbon) se va ține seama
că mișcarea aerului să nu depașească 1 m pe secundă.

42
 - La folosirea sistemelor de încalzire, temperatura maximă a aerului la ieșirea din aparate
va fi cea stabilă în tehnologia de creștere și îngrășare a animalelor.

- Aleile de serviciu între boxe trebuie să fie în permanența curate și libere. Pe căt posibil,
aleile se vor executa din materiale care nu permit alunecarea, pentru a preveni accidentele.
Cănd aleile și boxele sunt ude sau murdare se circulă cu atenție.

- La introducerea rumegușului în boxele de maternitate precum și în timpul curațeniei

zilnice, se va evita formarea de praf, atingerea rumegușului de becurile infraroșii și stropirea
acestora, întrucăt se pot produce incendii și electrocutări.

- Gurile de canal din boxe vor fi permanent acoperite cu grătare, pentru prevenirea
căderilor prin alunecare în canal.

Parametrii de microclimat pentru adăposturile cu porci puşi la îngrăşat sunt:

Specificare Categoria de porci

30 – 60 kg. 60 – 110kg.

Temperatura (˚C) 18 – 20 17 – 19
Umiditatea relativă (%) 55 – 70 60 – 75
Viteza aerului (m/s):
 Vara 0, 5 – 1, 0 0, 5 – 1, 0
 Iarna 0, 2 – 0, 5 0, 2 – 0, 5
Gaze nocive (in volume la mie):
 Dioxid de carbon 3, 5 3, 5
 Amoniac 0, 026 0, 026
 Hidrogen sulfurat
0, 015 0, 015
Necesarul de aer proaspăt
(m3/cap/oră):
 Vara
100 100
 Iarna
43
 20 20

IX.2. TIPURI ŞI METODE DE IGIENIZARE A SPAŢIILOR DE

CAZARE A ANIMALELOR

- Bazinele de decantare și fermentare vor fi împrejmuite și vor avea plăci de avertizare cu

inscripția: PERICOL DE ÎNEC.

- Incinta stației de evacuat dejecții va fi iluminată tot timpul.

- În incinta statiei de evacuat dejectii este permisa intrarea numai a personalului de

deservire a statiei si se va fixa o placa avand inscriptia: INTRAREA INTERZISA.

- In stație nu se va lucra la desfundarea conductelor sau la curățarea căminelor în timpul

nopții.

- În stațiile de evacuat dejecții se vor respecta prevederile cuprinse în Normele specifice de

securitate a muncii pentru evacuarea apelor uzate rezultate de populație și din procesele
tehnologice.

- La evacuarea dejecțiilor cu pompe cu tocător și melc se vor respecta pentru partea

electrică prevederi din Normele specifice de securitate a muncii la utilizarea; energiei
electrice, iar pentru montarea, demontarea și transportul țevilor, prevederile cuprinse în
Normele specifice de securitate a muncii pentru îmbunătațiri funciare și irigații.

IX.3. IGIENA CORPORALĂ A ANIMALELOR

Aspectul pielii oglindește starea de sănătate sau boală a animalelor.

Principalele funcții ale pielii sunt:

Funcția de protectie- protejează și apără organismul împotriva unor factori de

mediu dăunători( frig, arșiță, lovituri, agenți microbieni). Pielea este mai groasă în zonele
expuse presiunilor si loviturilor.este rău conducatoare de frig și căldură, fiind un bun
izolator termic al organismului de mediul exterior.

44
 Functia de termoreglare- animalele își mențin temperatura constantă a corpului
datorita unui mecanism complet de termoreglare în care pielea joacă un rol important. Când
temperatura mediului exterior este ridicată se produce o vasodilatație a capilarelor din piele,
accentuându-se pierderile de căldură, iar în cazul temperaturilor reci se produce o
vasoconstricție a capilarelor reducănd pierderile de căldură.

CONCLUZII
Creşterea porcinelor are un rol hotărâtor în asigurarea cu carne a populaţiei globului.
Deşi există popoare care din diferite motive nu consumă carne de porc, peste 80% din
populaţia globului apreciazăcalităţile acesteia şi o consumă atât sub formă proaspătă, cât şi
sub formă de preparate.
Menţinerea cotei de participare a speciei porcine în asigurarea cărnii şi a produselor din
carne pentru consum este dependentă în mare măsură de atractivitatea economică a creşterii
acestei specii. Scopul oricărui producător de carne de porc îl constituie maximizarea
profitului, care implică obţinerea şi creşterea a cât mai mulţi porci de la cât mai puţine
scroafe, cu viteză de creştere cât mai mare,valorificare eficientă a hranei şi asigurarea unei
carcase de calitate superioară. Pentru realizarea acestor deziderate şi pentru ca specia suine
să fie cât mai atractivă (sub aspectul realizării profitului), pe lângă tehnologiile de creştere,
exploatare şi hrănire, ameliorării genetice a efectivelor trebuie să i se acorde o importanţă
deosebită.
Ameliorarea porcinelor este prima verigă a lanţului care leagă producătorul de carne de porc
de consumator. Nevoile celor ce alcătuiesc acest lanţ se modifică continuu pentru a răspunde
cererilor consumatorului. Încrucişarea devine un mijloc eficient de valorificare superioară a
potenţialului genetic.
Obiectivul principal al încrucişărilor în ameliorarea suinelor este obţinerea de porci
comerciali (hibrizi) prin încrucişări sistematice între populaţiile existente, cu scopul de a
beneficia fie de efectul de heterozis pentru unele caractere, fie de complementaritate pentru
altele, sau de a combina ambele avantaje. În acest mod, obiectivul selecţiei populaţiilor
participante la formarea hibridului se simplifică şi astfel intră în discuţie specializarea
populaţiilor pe diferite direcţii.

45
La porci, caracterele care participă la realizarea producţiei de carne pe scroafă matcă, pot fi
împărţite în două grupe. Prima grupă cuprinde acele caractere ce sunt legate de procesul de
reproducţie, printre care locul principal este ocupat de prolificitate, iar cea de a doua se
referă la caracterele legate de viteza de creştere,capacitatea de valorificare a furajelor şi
calitatea carcasei (în special procentul de carne în carcasă).
Companiile producătoare de material biologic suin au libertatea,supunându-se unui
cadru legislativ general, de a-şi crea propriile programe de ameliorare, adaptate perfect
condiţiilor în care sunt întreţinute propriile nuclee şi care să răspundă cerinţelor pieţei.
Diferenţele dintre aceste programe constituie fundamentul economiei de piaţă, prin care orice
companie încearcă să satisfacă la maximum nevoile consumatorului.
Îmbunătăţirea calităţii carcasei la suine reprezintă unul din obiectivele ameliorării, alături
de îmbunătăţirea indicilor de reproducţie şi creşterea precocităţii la această specie. În
terminologia curentă, prin carcasă se înţelege corpul animalului fără organele interne şi
extremităţile membrelor.
În alcătuirea carcasei ponderea principală o deţin ţesuturile musculoase,adipoase şi ţesutul
osos. Pentru realizarea obiectivului de îmbunătăţire a calităţii carcasei, prin selecţie se
urmăreşte obţinerea unei mase musculare maxime, mai ales în jambon şi cotlet cât şi a unei
calităţi corespunzătoare a cărnii carcasei, respectiv a unui randament superior de utilizare a
carcasei fie prin industrializare,fie prin consum în stare proaspătă.
Pentru o carcasă de o anumită greutate dată, prezintă interes variaţiile pecare le pot
prezenta greutăţile diferitelor ţesuturi. Este cunoscut că procentul de oase din greutatea
carcasei prezintă o variabilitate restrânsă, ceea ce înseamnă că greutatea ţesuturilor muscular
şi adipos constituie o constantă.
Prin creşterea greutăţii ţesutului muscular se ajunge la reducerea proporţiei de ţesut adipos şi
invers. În plus, proporţiile de carne şi grăsime, la aceeaşi greutate constantă, variază în limite
destul de largi, atât între tipurile genetice diferite (rase, metişi), cât şi în interiorul acestora,
în funcţie de diverşi factori.
În lucrările de selecţie, sursele de informaţie provin fie din măsurători şi determinări
efectuate direct pe carcasă, folosind în acest scop descendenţi sau colaterali ai
reproducătorilor selecţionabili, fie prin măsurători efectuate pe animalul viu.

46
 BIBLIOGRAFIE

1.AGRICULTURĂ SPECIALITATE - Clasa a IX - a Editura Oscar Print Bucureşti,2006

2.AGRICULTURĂ PREGĂTIRE PRACTICĂ –Clasa a IX- a Editura Oscar Print

Bucureşti,2006

3.ZOOTEHNIE GENERALĂ Editura ALFA Iaşi -2006

4.NUTRIŢIA ŞI ALIMENTAŢIA ANIMALELOR Vol.I Tipografia Moldova Iaşi,2006

5. NUTRIŢIA ŞI ALIMENTAŢIA ANIMALELOR Vol.III Tipografia Moldova Iaşi,2006

6. http://biblioteca.regielive.ro

7. http://www.usab-tm.ro

8.http://www.didactic.ro

9. http://www.e-veterinar.ro

10. http://suinedecarne.ucoz.net

11. http://malex.sapte.ro

47
 ANEXE

PORCUL DE BAZNA

48
PORCUL NEGRU DE STREI

49
MARELE ALB

50
LANDRACE

51
52
RASA EDELSCHWEIN

53
 RASA YORKSHIRE

RASA CHESTER WHIT

54
RASA DUROC

55
56