UNIVERSITATEA DE ŞTIINTE AGRICOLE ŞI MEDICINĂ

VETERINARĂ A BANATULUI “REGELE MIHAI I AL ROMÂNIEI”

TIMIŞOARA

TAURINE

Disciplina: Creşterea Animalelor

An II, Sem I, MV, 2018-2019

Student, An II, MV:

Nume: Ciobotaru Ionela Livia
Grupa: 2.2.07

Coordonator:
Prof. Dr. Matiuti Marcel

1
 CUPRINS

Generalităţi ……………………………………………………………3
Clasificarea bovinelor…………………………………………………4
Programarea introducerii viţelelor la reproducţie…………………….5
Rase de vaci…………………………………………………………..6
Bolile vacilor şi tratament…………………………………………….8
Concluzii……………………………………………………………...12
Bibliografie…………………………………………………………...13

2
Generalitaţi
Bovinele reprezintă o subfamilie biologic de mamifere bovide paracopitate. Cea mai mare
bovină existentă este gaurul.
În multe ţări, bovinele sunt folosite în alimentaţie, excepţie fiind India si Nepal, unde ele sunt
considerate animale sacre de către hinduşi.
În urma ultilizării lor în zootehnie, agricultura, gospodărie şi alimentaţie, animalele din această
au primit denumiri specifice în funcţie de sex, vârstă şi utilizare. Astfel, masculul adult necastrat
se numeste taur, iar dacă este castrat se numeşte bou şi este folosit ca animal de tracţiune şi
pentru carne. Femela adultă se numeşte vacă, femela tânară de 2-3 ani care nu a născut se
numeşte juncă.
Vaca are corpul acoperit cu păr scurt, culoarea diferă în funcţie de rasă. Fiecare picior se termină
cu doua degete învelite în formaţiuni cornoase numite ongloane, care le protejează. Capul are un
bot lung cu buze umede, pe ele gasindu-se narile. Animalul are urechi mobile şi ochi mari. De
gât atârnă o cută de piele numită salbă. Coarnele nu sunt goale pe dinăuntru, ci au un „cep” osos
bine vascularizat. Stomacul prezintă 4 compartimente. Trunchiul voluminos de termina cu o
coadă lungă cu peri în vârf. Pe partea ventrală se găseşte o mamelă cu patru mameloane.
Vaca are pe maxilarul inferior 6 dinţi: 2 incisivi, 2 mijlocaşi şi 2 lăturaşi laţi-tăioşi, îndreptaţi
oblic înainte, pe maxilarul superior ei lipsesc, partea anterioară a acestuia fiind acoperită cu o
lamă cornoasă. Urmează un loc gol numit bară (caninii lipsesc). Măselele au pe suprafaţa loc
creste de smalţ în formă de semilună.
O dată pe an vaca dă naştere unui viţel, pe care îl hrăneşte cu laptele produs de mamele.
În ceea ce priveşte bovinele, acestea reprezintă, fără îndoială, una din cele mai importante specii,
în cadrul animalelor de fermă. Acestea sunt principalele furnizoare de lapte, un produs alimentar
de primă necesitate. Pe lânga lapte, carnea de bovine are o pondere destul de ridicată din
consumul total de carne al populatiei din ţara noastra.

Vacă cu viţel
Regn: Animalia
Clasa: Mammalia
Familie: Bovidae
Subfamilie: Bovinae
Gen: Bos
Specie: Bos taurus

3
Clasificarea bovinelor
Din punct de vedere al sistematicii zoologice, bovinele fac parte din calasa Mammalia, subclasa
Eutheria, ordinul Ungulata, subordinul Artiodactyla, grupa Ruminantia, familia Bovidae,
subfamilia Bovinae.
Clasificarea raselor de taurine
Rasele de taurine se pot clasifica după: aptitudinea productivă principală, gradul de ameliorare,
provenienţă, origine.
 După aptitudinea productivă principală:
• rase pentru lapte: Holstein-Friză, Angler
• rase pentru carne: Hereford
• rase mixte: Simmenal
• rase de tracţiune: Sură de stepă
 După gradul de ameliorare:
• rase primitive în evoluţia cărora omul a intervenit mai puţin şi care, de obicei, au o producţie
scăzută
•rase perfecţionate care se caracterizează printr-un nivel productiv foarte ridicat în direcţia
respectiva de exploatare
 După provenienţă sau ţara de formare:
• rase locale (autohtone)
• rase de import
Rasele de taurine existente la noi în ţară vor fi clasificate ţinând seama de provenienţa lor, de
gradul de ameliorare şi caracterul producţiei astfel:
● Rase autohtone:
○ primitive: Sură de stepă, Vaca de munte (Mocăniţa)
○ ameliorate: - mixte: Bălţată Românească, Brună de Maramureş, Pinzgau de Transilvania
- de lapte: Bălţată cu negru Românească, Roşie Dobrogeană
● Rase importate:
○ de lapte: Holstein Friză, Roşie Daneză
○ mixte: Simmenal, Pinzgau
○ de carne: Hereford

4
Programarea introducerii viţelelor la reproducţie
Programarea momentului optim de introducere a viţelelor la reproducţie se bazează pe luarea în
considerare a următoarelor elemente: vârsta, dezvoltarea corporală, armonia corporală ş starea
generală a animalului, precum şi caracterul fermei, respectiv obiectivul ameliorării privind masa
corporală.
Vârsta.
Introducerea viţelelor la repoducţie se realizează după pubertate, respectiv după ce gonadele
sunt dezvoltate complet morfologic şi funcţional. Pubertatea apare, în general, la mascului între
7-12 luni şi la femele între 9-12 luni, cu o variabilitate foarte mare în funcţie de ceilalţi factori, în
special de rasă şi de hranire. Ca urmare, tăuraşii se recomandă a fi introduşi la reproducţie la 16-
18 luni, iar femelele, in general, la 18-24 luni în funcţie de rasă si condiţiile de creştere.
Dezvoltarea corporală
Este un element decizional de care trebuie să se tină seama la programarea introducerii viţelelor
la reproducţie. Acestea trebuie să realizeze faţă de maturitatea corporală, următoarele: 70-75%
din greutate, 90-95% din înălţime, 85-90% din lungime şi adâncime, 80-85% din lărgime
Caracterul fermei
Programarea introducerii la reproducţie se face diferit în funcţie de caracterul firmei, de
obiectivul urmărit în ameliorarea masei corporale pentru fiecare rasă. Astfel, in fermele de elita
se recomandă ca la introducerea reproducţiei viţelele să aibă masa corporală de 400-420 kg, iar
în fermele de productie de 360-400kg.
Abaterile de la momentul optim de introducere a viţelelor la reproducţie generează o serie de
neajunsuri, astfel:
● introducerea prea timpurie la reproducţie produce:
- stagnări în creştere a junincii
- fătări distocice
- viţei subponderali, puţin rezistenți la îmbolnaviri
- nivel productiv scazut la prima lactaţie
● introducerea târzie la reproducţie determină:
- costuri mai ridicate pe animal si pe unitatea de produs
- reducerea numărului de viţei şi a producţiei de lapte pe viată productivă
- afecţiuni ale funcţiei de reproducţie a viţelei prin apariţia fenomenului de degenerescenţă
grăsoasă a ovarelor, iar căldurile repetate provoacă chişti ovarieni

5
Rase de vaci
Bălţata românească este alb cu roşiatic, capul şi partea de la genunchi până la copite fiind
intotdeauna de culoare alba. Apariţia unor zone pigmetate pe cap nu ar trebuii considerate
defecte, deoarece sunt considerate trăsături moştenite de la rasa mama( sura de stepă
transilvaneana). Trunchiul este trapezoidal sau dreptunghiular. Membrele sunt puternice, drepte,
muşchi bine dezvoltaţi. Pielea este de calitate buna, groasă, densă şi cântăreşte 35-44 kg.

Roşia dobrogeană s-a format la început prin încrucişările între rasa Sură de stepă si rasele: Roşie
de stepă, Angler şi Roşie poloneză, iar ulterior cu rasele: Roşie daneză, Roşie estoniană şi Roşie
brună letonă. Producţia de lapte la această rasă variază anual între 2700-3000 l/an. Producţia de
carne este scazută. Nu se mai creşte ca rasă curată, fiind în acţiunea de ameliorare cu rasele Friza
şi Charolaise

6
Brună de Maramureş s-a format în România în judeţul Maramureş. Aria de răspândire este in
zona de deal-munte, în nordul Ardealului, în nordul Moldovei şi Olteniei în întregime. Greutatea
corporală a vacii este între 350-550 kg, iar a taurilor între 700-850 kg. Este rezistentă, valorifică
bine furajele, cu o producţie medie anuală de 3000-3500 l lapte, cu 3,7 grasime

Pinzgău este caracterizată de o culoare castanie cu pete albe pe spate, picioare şi burtă. Blana
este mătăsoasă, iar pielea este flexibilă, ajutând la prevenirea infestării cu insecte. Este o rasă
mixtă, însă preponderent rasă de carne. Are copite foarte puternice şi este capabilă să
călătorească pe distanţe lungi. Produce 2500-6000 l lapte/an cu un conţinut de grasime de
aproape 4%.

7
Bolile vacilor şi tratament
●Babesioza

Babesiile sunt paraziţi sanguini unicelulari care sunt transmişi în sângele bovinelor de către
căpuşe, prin ac.Aici, ele pătrund în eritrocite şi se înmulţesc în interiorul acestora distrugându-le.

Simptome: Dupa contaminarea cu babesii, primele manifestări sunt febra şi epuizarea generală.
Apoi, din cauza distrugerii eritrocitelor şi eliberării pigmentului sanguin, apar icterul şi, mai
târziu, hemoglobinuria. Pe langa diaree pot aparea decese bruşte, anemie, o scadere a producţiei
de carne şi lapte.

Tratament: În momentul de faţă nu există nici-un medicament eficient aprobat. Aşadar

tratamentul se face în funcţie de manifestarile bolii: transfuzii de sânge, administrarea de lichide.

●Conjunctivita

În prima fază apare ca o scurgere oculara apoasă. Mai târziu pot apărea o supuraţie purulenta,
pierderea de substanţă a mucoaselor oculare şi suprapunerea ţesuturilor în globul ocular.

Simptome: Simptomele caracteristice sunt frica (mai puternică sau mai slabă) de lumină, fluxul
lacrimal şi umflarea şi înroşirea vizbilă a conjunctivitei.

Tratament: Curăţarea zonei ochilor cu apa călduţă, clătirea sacului conjunctival şi aplicarea unor
unguente antibitice.

8
●Sinuzita frontală (inflamaţia sinusurilor frontale)

Este o boală care afectează un singur animal izolat, După deschiderea sinusurilor si patrunderea
bacteriilor se declanşează infecţii minore sau majore. Se deosebesc doua forme ale bolii: sinuzita
apărută după o deschidere de durată a sinusurilor şi îndepărtarea suportului osos al coarnelor
(sinuzită deschisă) şi cea apărută dupa deschiderea de scurtă durată a sinusurilor şi menţinerea
suportuli coarnelor (sinuzită acoperită).

Simptome: Prima este uşor de recunoscut. De obicei, dacă după îndepărtarea coarnelor igiena
rănii este deficitară, muştele vor aduce în zonă bacterii care vor provoca o inflamaţie uşor de
recunoscut datorită secreţiei purulente care curge din gaura din sinusuri. În cazul sinuzitei
acoperite, sinusurile se deschid pentru o vreme scurtă de timp (cădere) permiţând pătrunderea de
microorganisme care cauzează o inflamaţie purulentă. Însă puroiul nu poate să iasă. Apar
migrene, eventual şi topirea oaselor din jur şi extinderea inflamaţiei în creier.

Tratament: Spălături intensive (cu soluţie de săpun) pentru purificarea şi îndepărtarea puroiului şi
adminitrarea de antibiotice. Se recomanda continuarea tratamentului pe mai multe zile. Dacă
inflamaţa este acoperită se recomandă decornarea sau deschiderea chirurgicală a sinusurilor.

●Dermatita dintre uger si coapsă

La vaci, în special la cele primipare, apariţia unui edem mare la nivelul ugerului, poate face ca in
timpul mersului, între uger şi coapsă să apară presiune si frecare

Simptome: Inflamaţia poate atinge diverse stadii, de la o înroşire uşoară până la putrezire şi
miros neplăcut.

Tratament: Curăţarea. Dezinfectarea şi aplicarea de unguente cu uz extern.

●Hernia ombilicală

Pentru viţelul nenăscut, cordonul ombilical este poarta de intrare şi de ieşire a sângelui matern
care îl alimentează. Este ereditară,având consecinţe majore.

Simptome: Doar hernia incarcerată duce la manifestari patologice precum colicii, umflaturi
dureroase, retenţia fecalelor, tulburări cardiace şi circulatorii inclusiv decese.

Tratament: Atât hernia incarcerată cât şi inflamaţia buricului solicită tratament imediat- operaţie
de urgenţă şi administrare de antibiotice.

●Paralizia anusului a vezicii şi a cozii

Este vorba despre un tabloudestul de rar, dar impresionant, care poate fi mai mult sau mai putin
grav. Cel mai vizbil simptom este paralizia cozii.

9
Simptome: În cazurile uşoare apar probleme la mişcarea cozii- mobilitatea este redusă sau se
instalează paralizia totală. Gestul specific al vacii de a ridica coada la defecare pierde din
amploare sau nu mai apare deloc. Fecalele ies de ambele părţi pe lângă coada nemişcată şi rămân
în zona anusului. Paralizia vezicii se observă mai greu, simptomele sunt retenţia urinei, urinarea
continuă (vezica prea plină), cistită, inflamaţia putând urca mai sus.

Tratament: Succesul se obţine rar. În funcţie de cauza bolii se pot face injecţii cu substanşe
antiinflamatorii şi cu antibiotice.

●Febra laptelui

Este o boală a vacii de lapte care apae la 6-72 ore de la fătare,aşadar, la începutul lactaţiei.

Simptome: Se recunoaşte după scăderea nivelului calciului şi uneori şi al fosforului din sânge.
Vaca respinge nutreţul, se împiedică pe loc şi merge nesigur. Un simptom foarte evident este
amiostazia. În 3-6 ore animalul zace. Suprafaţa pielii este rece, în special la extremitaţi- urechi,
baza coarnelor, mameloane. În cazuri extreme vaca se culcă pe o parte şi are percepţia
senzorială tulburată.

Tratament: Febra laptelui este un caz urgent, viaţa animalului este în pericol daca nu i se
administrează imediat calciu intravenos. Dacă zăcutul se prelungeşte se recomandă mutarea vacii
pe un aşternut moale şi întoarcrea regulata a acesteia.

●Ciupercile

Avorturile provocate de ciuperci pot interveni în orice moment, apărând totuşi în special iarna,
din cauza hrănirii

Simptome: Prin sânge, agentul ajunge în placentoame şi provoacă inflamaţia. Cauza este
ingerarea de nutreţ mucegăit.De cele mai multe ori prin simpla examinare vizuală a avortului se
va recunoaşte infecţia cu ciuperci. Caracteristice sunt colorarea cotiledoanelor în gri-maro şi
aspectul de piele tăbăcită al învelişurilor fătului. De multe ori se pot recunoaşte şi sporii la
microscop.

Tratament: Nu există un tratament eficient. Ca măsură preventivă se recomandă utilizarea unui

nutreţ de calitate.

●Prolapsul vaginal

Apare de obicei la scurt timp înaintea naşterii. Aparatul de susţinere al vaginului se destinde si
ţesutul este împins afară.

Simptome: Clasificarea se face în funcţie de 2 factori. Dacă vaginul iese parţial sau total şi dacă
prolapsul apare doar atunci când vaca stă în picioare sau şi când stă culcată. Mucoasa vaginală se
murdăreşte şi alte vaci calcă pe ea, rănind-o şi infectând-o.

10
Tratament: Dacă se intervine din timp (reintroducerea ţesutului în corp, administrarea de
antibiotice, coasere cu materiale speciale), în funcţie de intervenţie, prognoza poate fi favorabilă.
Animalele din jur trebuie ţinute departe pentru a nu călca pe ţesutul vacii bolnave. Podeaua din
grajd trebuie sa fie curată, eventual se pot pune şerveţele curate sub organul ieşit.

●Zăcutul după naştere

Se întâmplă frecvent ca la câteva ore, respectiv, zile după fătare vaca să se culce şi să nu se mai
ridice. Zace. Cauzele pot fi afecţiunile metabolice sau rănirile ( strivirea unui nerv, fracturi de
bazin, ruperea unor muşchi) apărute în urma unei naşteri dificile, a unei infecţii sau a epuizării.

Tratament: În funcţie de cauză se vor folosi perfuzii pentru a se „pune animalul pe picioare”.

●Mameloanele suplimentare

Apariţia mameloanelor suplimentare este genetică. Dacă incomodează, acestea se amputează. Pot
deranja la muls şi reprezinta în acelaşi timp o poartă de intrare pentru agenţii patogeni.
Animalele cu această genă nu trebuie folosite la montă.

11
 CONCLUZII

Creşterea bovinelor ocupă şi va ocupa un rol prioritar in economia producţiei animale.

Importanţa creşterii lor este dată de varietatea produselor pe care le fuzionează ca produse
principale: lapte, carne; produse secundare: piei, gunoi de grajd; subproduse de abator: unghii,
coarne, sânge, păr; forţă de muncă.

Prin produsele lor, bovinele contribuie la un procent însemnat din hrana populaţiei. Laptele este
cel mai important produs datorită compoziţiei chimice complexe, valorii biologice ridicate şi
gradul înalt de digestibilitae. Importanţa laptelui constă nu numai în valoare nutritivă deosebită,
ci şi în faptul că poate fi transformat intr-un număr mare de produse lactate, ceea ce contribuie la
diversificaţia alimentaţiei umane.

Carnea, deşi producţia furnizată de bovine reprezintă cca. 35-40% din producţia mondială de
carne, se estimează o creştere a ponderii acesteia în consumul mondial. Reşterea cerinţelor
pentru carne de bovine se explică prin valoarea nutritivă şi dietetică a acesteia.

Bovinele furnizează de asemenea şi produse secundare deosebit de valoroase, respectiv peste

90% din pieile folosite în industrie şi 75% din gunoiul de grajd produs de toate speciile.

Bovinele sunt animale de talie mare sau mijlocie, cu trunchiul lung, larg şi adânc, cu dimorfism
sexual accentuat. Sunt animale erbivore şi rumegătoare cu stomacul compartimentat, pentru a
folosi bine celuloza. Au membrele puternice care se termină prin doua ongloane formând copita
despicată. Au coada lunga, pielea groasă, părul scurt şi neted.

12
 BIBLIOGRAFIE

Ulrich Daniel- Creşterea vacilor, editura M.A.S.T

Winfried Hofmann- Bolile vacilor, editura M.A.S.T

www.wikipedia.ro – Generalităţi

https://www.scribd.com/doc/55436342/Tehnologia-creşterii-bovinelor - Tehnologia creşterii

bovinelor

www.e-veterinar.ro – Rase de bovine

13