FACULTATEA DE INGINERIA MEDIULUI ŞI ŞTIINŢA ALIMENTELOR

DEPARTAMENTUL INGINERIA MEDIULUI

SPECIALIZAREA MONTANOLOGIE

REFERAT
ZOOTEHNIE SPECIALA

Studenti:
Oprea Radu
Serban Ionut
Avanu Stefan
Mircescu Cristian
Zootehnia specială studiază modul de aplicare concretă, pe specii şi rase, a metodelor elaborate
de zootehnia generală, stabilind tehnica producerii, creşterii, ameliorării şi folosirii animalelor din fiecare
specie, în funcţie de particularităţile lor. Zootehnia specială cuprinde cinci capitole cu referire la
creşterea bovinelor, ovinelor, suinelor, cabalinelor şi păsărilor.
1.TEHNOLOGIA CREŞTERII TAURINELOR (SERAN IONUT DANIEL)

Dintre speciile de animale domestice, taurinele sunt cele care se situează pe primul loc în ce
priveşte ponderea produselor în alimentaţia omului şi a veniturilor obţinute prin valorificarea acestora.
Se pare că bovinele au fost pentru prima dată domesticite în Europa şi Asia în neolitic, având
ca principali strămoşi: Bos taurus şi Bos indicus. Cerinţele pentru produsele obţinute de la această
specie sunt condiţionate de: venitul pe cap de locuitor şi de preferinţele populaţiei, având în vedere
zoonozele din ultimul timp care afectează taurinele (encefalopatia spongiformă, antraxul, etc).
Taurinele aparţin: regnului Animal, tipul Chordata, clasa Mamifere, ordinul Artiodactyla,
familia Bovinae, genul Bos. Rasele de taurine, în funcţie de aptitudinile pentru diferite categorii
producţie, se subîmpart în: rase pentru lapte, rase pentru producţia de carne şi rase de taurine cu
producţii mixte, fie pentru lapte-carne fie pentru carne -lapte.
Rasa de taurine pentru lapte:
Rasa Holstein -Friză. Este originară din Olanda din provincia Frizia din nordul ţării, situată în
apropierea graniţei cu Germania. Se crede că selecţia pentru formarea acestei rase a început cu 2000
de ani în urmă. Rasa este numită Holstein în Statele Unite şi Canada şi Friză în restul lumii. Friza este
cea mai masivă dintre rasele de lapte, având o talie medie de 135 cm, varietatea americană ajungând
la 147 cm. Vacile adulte cântăresc până la 650 kg iar taurii 900- 1000 kg. Vacile au ugere foarte mari
şi aptitudini foarte bune pentru păşunat, adaptabile la condiţii de mediu foarte variate

Rasa Friză(http://www.zooland.ro/vacile-din-rasa-holstein-3070)
 Rasa Schwyz Este originară din Alpii Elveţieni, din cantonul cu acelaşi nume, numărându-se printre
cele mai vechi rase pentru lapte. Este cunoscută şi sub denumirea de Brown Swiss dată de către
americani. Culoarea este brună uniformă, cu nuanţe diferite. Nasul şi limba au culoare neagră. Coarnele
sunt orientate uşor în sus şi înspre înainte. Vacile adulte cântăresc între 550 şi 750 kg, iar taurii 950 -1250
kg. Au un temperament liniştit si blând. Valorifică foarte bine păşunea. Este cea mai longevivă dintre
rasele de lapte şi suportă foarte bine temperaturile ridicate.

Rasa Schwyz(https://cultivaprofitabil.ro/bruna-elvetiana-rasa-de-vaci-cu-productii-bune-si-adaptabilitate-
mare)

Rasa Ayrshire- Este originară din comitatul Ayr din sudul Scoţiei, unde s-a format în a doua
jumătate a secolului XVIII, prin selecţia însuşirilor dorite de către crescători (tip şi culoare).

Cea mai întâlnită culoare în cadrul rasei este roşu de diferite nuanţe, dar se pot întâlni
indivizi şi de culoare acaju, maro sau alb, cea de dorit însă este cea roşu bălţată cu alb.

Coarnele de lungime medie, subţiri la bază, sunt orientate în sus şi înspre exterior. Rasa
Ayrshire are linii drepte şi un uger armonios dezvoltat, cu extindere mare înspre înapoi şi înainte.
Sfârcurile sunt de mărime mijlocie. Vacile adulte cântăresc în jur de 540 kg iar taurii 800 kg. Au o
excelentă aptitudine pentru păşunat

Rasa Ayrshire(https://ro.blabto.com/6620-cows-in-the-altai-territory-the-top-6-breeds.html)

Rasa Guernsey S-a format cu circa 1000 de ani în urmă, în insula Guernsey din Canalul
Mânecii în apropierea coastelor Franţei. Călugării de pe insulă au încrucişat două rase de vaci franţuzeşti
pentru lapte, Fromond du Leon din Bretania şi Norman Brindles din Normandia.
 RasaGuernsey (https://delphipages.live/ro/stiinta/mamifere/mamifere-cu-copite/guernsey-
breed-of-cattle)

Rasa Jersey Îşi are originea în insula Jersey din Canalul Mânecii. Nu se ştie care au fost rasele
care au contribuit la formarea sa, una dintre teorii fiind că provine din taurinele brachicere vechi din
Normandia şi Bretania. Este o rasă precoce, cu un temperament blând. La maturitate vacile cântăresc în
jur de 450-500 kg, iar taurii 750-800 kg.Culoarea poate fi castanie de diferite nuanţe, bălţat cu alb.
Pielea este de culoare galbenă. Botul este de preferat să fie depigmentat, în loc de fumuriu sau negru.
Coarnele sunt orientate înspre exterior, au lungime medie, mici şi galbene la bază, din ce în ce mai
subţiri spre vârf. Producţia de lapte - a cărui culoare este galben aurie - este în medie de 4800 litri
într-o lactaţie, iar ca procent de grăsime se situează după Jersey cu 5%.

Rasa Jersey (https://agrointel.ro/37929/rasa-de-vaci-jersey-victorioasa-in-razboiul-

preturilor-procesatorii-se-bat-pe-laptele-lor-cu-cel-mai-mare-continut-de-grasime)

Rase de taurine pentru carne:

Majoritatea raselor de taurine pentru carne s-au format în cea doua jumătate a secolului XX.
Dintre rasele pentru carne, cele mai răspândite pe glob, sunt:
Rasa Aberdeen -Angus S-a format în comitatele Aberdeen şi Angus din Scoţia, primele
informaţii scrise despre această rasă datând din anii 1 700. Taurinele Angus au culoare complet
neagră (uneori pot apărea pete albe pe uger) şi părul moale, iar coarnele lipsesc încă de la naştere.
Produc o carcasă de bună calitate cu carne marmorată. În general toate exemplarele rasei posedă
gena pentru lipsa coarnelor în stare dominantă.
Unele exemplare poartă gena recesivă pentru culoarea roşie. Este o rasă rezistentă la boli.
Vacile sunt foarte bune mame, fată uşor chiar şi fără asistenţă. Greutatea vacilor este de 450-550
kg, iar a taurilor de 800-900 kg.
Vacile ating o talie de până la 120 cm, în timp ce taurii au înălţimea la greabăn de până la 130
cm. Tineretul depune un spor în greutate de cca 1 kg/zi. La 14-18 luni când ajung la 500-600 kg, se
sacrifică. Cantitatea de concentrate creşte la sfârşitul perioadei de îngrăşare pentru depunerea unui
strat subţire de grăsime care să îmbunătăţească calităţile organoleptice ale cărnii. La o greutate vie de
500 kg, rezultă o carcasă de cca 285 kg, din care 215 carne pentru comercializare.

Rasa Aberdeen-Angus (https://karpaten-meat.com/2013/07/17/oferta-speciala-material-

seminal-angus).
 Rasa Charolaise

Este una dintre cele mai vechi rase pentru carne din Franţa. S-a format în regiunea Charolles
din centrul Franţei, unde a fost recunoscută ca rasă la sfârşitul secolului XVIII (1864 de către Contele
de Bouille în Nevers), deşi aprovizionase pieţele din Lyon şi Villefranche cu carne roşie încă din
secolele XVI şi XVII. Are culoarea părului alb-crem uniformă şi pielea de culoare roz. Taurii cântăresc în
jur de 1200 kg şi au o talie de 142-155 cm, iar vacile în medie 750 kg şi înălţimea de 135-140 cm.
Prima fătare la vaci este în general dificilă. "Se înregistrează şi fătări gemelare, 3% în cazul fetuşilor
masculi şi 6% la viţele. Tineretul se îngraşă foarte repede, ajungând până la un spor zilnic de chiar
1300-1600 g, însă cu toate acestea ajung relativ tardiv la vârsta de sacrificare. Carnea este de foarte
bună calitate, cu puţină grăsime. La 7 luni tăuraşii pot ajunge la 300 kg, iar la 18 luni la 395 kg.

Rasa Charolaise ( http://danutrition.ro/genetica/rase-de-carne/charolaise)

 Rasa Hereford Este originară din comitatul Hereford din Anglia. Primele referiri scrise,
legate de existenţa acestei rase s-au făcut încă d in a n ii 1 6 0 0 . Taurinele Hereford au roba de
culoare roşie iar capul, abdomenul, salba, greabănul şi membrele de culoare albă. Folosită la
încrucişări cu alte rase, îşi transmit cu dominanţă petele de culoare albă. Talia la femele este de
140 cm, iar a taurilor de 152 cm. Greutatea corporală ajunge la 800 -1000 kg la tauri şi 500- 675 kg
la vaci. Poate realiza sporuri în greutate satisfăcătoare numai prin păşunat, iar în ti mpul iernii
se pot folosi în furajare silozul şi paiele. Vacile au o fătare uşoară, ceea ce face să se reducă
costurile cu cheltuielile veterinare. Taurii reproducători pot fi folosiţi timp de 10 -15 ani. Fertilitatea
ridicată şi obţinerea unui viţel în fiecare an, sporeşte eficienţa acestei rase.

Rasa Hereford ( https://ro.monarkinsulation.com/6515-hardy-and-unpretentious-breed-of-

cows-originally-fro.html)

Rasa Limousin Această rasă şi-a primit numele de la regiunea Limousin, din partea sud-centrală
a Franţei unde s-a format cu mii de ani în urmă. Vechimea rasei se poate confunda cu cea a
continentului European. Este renumită pentru carcasa cu puţină grăsime de foarte bună calitate şi
capacitatea ridicată de conversie a hranei în masă musculară, ultima caracteristică fiind foarte
importantă pentru eficienţa economică a creşterii acestei rase. Producţie bună de carne şi de calitate, se
poate obţine practic la orice vârstă (de la viţei de lapte până la vaci reformate), o caracteristică specifică
rasei.

Rasa Limousin( https://www.revista-ferma.ro/articole/zootehnie/de-ce-rasa-limousin)

Rasa Santa Gertrudis S-a format la "King Ranch" din Texas, prin încrucişarea taurilor
Brahman cu vaci Shorthorn, în condiţiile unui climat umed şi călduros, nefavorabil. Începând cu anul
1910 s-au folosit pentru încrucişare diferite rase europene de carne, pentru ca în 1918 cele mai bune
rezultate să se obţină de la hibrizii Brahman -Shorthorn. Culoarea rasei este roşu -vişiniu, uneori cu pete
albe pe linia inferioară a trunchiului şi pe piept. Taurii maturi cântăresc de la 900 kg în sus iar vacile
mature 630 - 725 kg. Talia la vaci este de 128-130 cm iar la tauri de până la 142 cm. Are o excepţională
longevitate: taurii reproducători pot activa 15 ani, iar femelele pot da naştere la viţei chiar şi la 13-15
ani, recordul fiind de 21 de ani cu a 18-a fătare. Acestea din urmă sunt recunoscute pentru uşurinţa cu
care fată, datorită faptului că viţei au la naştere au o greutate relativ mică, dar un ritm rapid de
depunere a sporului în greutate.
 Rasa Santa Gertrudis (https://razasbovinasdecolombia.weebly.com/santa-gertrudis.html)

Rase de taurine mixte: Pe lângă rasele cu aptitudini specializate pentru producţia de lapte sau
pentru cea de carne, există şi rase cu caracteristici intermediare, fie pentru lapte carne fie pentru
carne -lapte.
Rasa Bălţată Românească s-a format începând cu anul 1860, când Sura de Stepă varietatea
transilvăneană a fost supusă încrucişărilor de absorbţie cu tauri aparţinând rasei Simmental. După talie
şi greutate există două tipuri: un tip întâlnit în regiunile Banat -Crişana cu o talie de 132-136 cm şi o
greutate de 550-650 kg la vaci şi un tip transilvăneano -bucovinean cu talia de 134 cm şi o greutate de
600 kg. Culoarea este bălţată roşu de diferite nuanţe (de la foarte deschis spre galben, până la
castaniu) cu alb. În general, capul, membrele de la genunchi şi jaret în jos, abdomenul, ugerul şi
treimea inferioară a cozii sunt albe. Este adaptată în special condiţiilor de mediu de la deal şi
câmpie. Temperaturile ridicate au o influenţă negativă asupra producţiei de lapte iar cele scăzute
duc la depunerea unui spor zilnic în greutate mai mic. Longevitatea productivă este de cca 5 lactaţii,
un număr mic de exemplare, de cca 5-6% ajungând la mai multe.
 Rasa Bălţată Românească (http://agro-stiri.info/rasa-simmental)
Rasa Brună de Maramureş S-a format în regiunea Maramureşului prin împerecherea Surei
de Stepă varietatea transilvăneană cu tauri aparţinând rasei Brună austriacă şi Brună Germană iar
după 1960 cu Schwyz din Elveţia şi Statele Unite. Culoarea este brună de diferite nuanţe, cu un inel alb
în jurul botului şi păr mai deschis la culoare în urechi, feţele interne şi extremitatea membrelor.
Talia vacilor este de 128 cm, greutatea de 500-550 kg, iar talia taurilor 142 cm şi respectiv în medie
greutatea de 1000 kg. Aparţine tipului morfologic mixt, de lapte-carne.
Conformaţia este armonioasă, capul este expresiv, coarne scurte în formă de liră. Producţia de
lapte este variabilă în funcţie de nivelul de ameliorare şi de condiţiile de creştere, ajungând în
medie la 3500 l lapte /lactaţie cu un procent mediu de grăsime de 3, 7%.

Rasa
Brună de Maramureş(http://www.gazetademaramures.ro/statiunea-de-cercetare-si-dezvoltare-a-
bovinelor-din-sighet-devine-un-punct-de-lucru-bruna-de-maramures-absorbita-de-targu-mures-21271 )
 Rasa Simmental Se numără printre cele mai vechi dar şi cele mai răspândite rase de taurine din
lume. Îşi are leagănul de formare pe valea râului Simmen din Elveţia. Deşi a fost recunoscută ca rasă
pentru prima dată în 1806 în cantonul Berna din Elveţia, există dovezi datând cu secole înainte, ale unor
taurine bălţate roşu cu alb, foarte productive, pe domeniile bisericeşti din vestul Elveţiei. Acestea erau
foarte apreciate pentru creşterea rapidă, producţia bună de lapte şi statura impunătoare.
Din ţara de origine s-a răspândit pe toate cele şase continente ale globului, estimându-se că
astăzi efectivul mondial este cuprins între 40 şi 60 milioane capete din care peste jumătate sunt în
Europa. Rasa este cunoscută sub mai multe nume, in funcţie de ţara de adopţie: Fleckvieh în
Germania, PieRouge, Montbeliard şi Abondance în Franţa sau Peseta Roşa în Italia.

Rasa Simmental ( https://www.lumeasatului.ro/articole-revista/2448-simmental-cea-mai-buna-

rasa-din-lume.html)

Rasa Pinzgau de Transilvania Este răspândită în 25 de state ale lumii, într-un număr de circa 1
300 exemplare. S-a format prin încrucişarea dintre rasa autohtonă primitivă Mocăniţa (rasa de
Munte) şi tauri aparţinând rasei Pinzgau din Austria. Culoarea este caracteristică rasei şi moştenită de
la Pinzgaul de Austria, cu roba roşie şi o dungă albă care porneşte de la greabăn, se continuă pe linia
superioară a trunchiului, cuprinde coada, fesele, ugerul, abdomenul şi merge până la piept. Frecvent
formează inele albe complete sau incomplete la nivelul antebraţului şi respectiv a gambelor. Pielea
pigmentată de pe cap, are rol protector împotriva razelor ultraviolete. Osatura membrelor este
puternică iar cornul ongloanelor foarte rezistent.
Talia este cuprinsă între 123 şi 130 cm, iar greutatea corporală de 400 -500 kg în funcţie de
zona de răspândire, varietatea de dimensiuni mai mici fiind cea din Apuseni. Greutatea taurilor este
în jur de 900 kg, iar talia acestora de până la 147 cm.
Este o rasă adaptată foarte bine la păşunatul în regiunile alpine, unde aerul curat, apa şi
păşunea sănătoasă, au un efect natural benefic asupra calităţii laptelui folosit ca atare sau pentru
brânzeturi dar şi a cărnii.

Rasa Pinzgau de Transilvania ( https://www.semtest-bvn.ro/tauri-pinzgau/)

 2.TEHNOLOGIA CREŞTERII OVINELOR (OPREA RADU)

Ovinele sunt animale rustice, rezistente, cu o mare plasticitate ecologică, potenţial

productiv competitiv, capacitate ridicată de valorificare economică a furajelor celulozice şi a
florei spontane. Sunt animale rezistente la parcurgerea unor distanţe mari, pe terenuri greu
accesibile. Datorită învelişului pilos, este o specie cu rezistenţă sporită la condiţiile mai aspre de
mediu.
Ovinele fac parte din clasa Mamifere, ordinul Ungulate, subordinul Paricopitatae,
grupa Rumegătoare, fam. Cavicornae, subfamilia Ovidae, genul Ovis.
Din multitudinea de rase de ovine întâlnite pe Glob, în România se cresc sau se
folosesc pentru încrucişări, următoarele:
În lume se cresc numeroase rase de ovine, unele foarte vechi altele noi -ameliorate.
Dintre acestea în România, cele mi cunoscute sunt:

1. Rasa Ţurcană
Este o rasă cu producţii mixte: lapte, lână şi pielicele, adaptată zonelor cu precipitaţii
abundente datorită rezistenţei cojocului de lână la îmbibare cu apă şi la transhumanţă, putând
parcurge distanţe foarte mari în căutarea hranei. Greutatea oilor adulte este de 35 – 50 kg, iar
a berbecilor de 55-70 kg. Talia oscilează între 54-65 cm la oi şi 65-75 cm la berbeci.
Oile pot produce între 1, 5 3, 5 kg de lână, iar de la berbeci se pot obţine 2, 5 -5 kg,
lână care se foloseşte pentru confecţionarea de stofe groase, pături şi covoare, grosimea firului
fiind între 35 -100(x.
Perioada de lactaţie este de 5-7 luni, cu o producţie de 100-150 litri, şi o grăsime a
laptelui de 7-8% pretându-se foarte bine la prelucrarea în brânză de burduf, telemea, caşcaval.

Agrointel.ro
 Revista-Ferma.Ro

2. Rasa Ţigae
Face parte din categoria oilor cu producţii mixte (lână — lapte — carne). Trunchiul
este în formă de pară sau cilindric. La oile bine dezvoltate, la baza cozii se formează un mic
depozit de grăsime. Greutatea corporală este de 40-45 kg la oi şi 55-60 kg la berbeci. Talia este
cuprinsă între 55 şi 67 cm. Berbecii aparţinând unora dintre varietăţi, au coarne cu 1 -2
spirale, oile fiind ciute sau cu rudimente de coarne.
Producţia de lână este mică, între 1, 5-2, 5 kg la oi şi 3, 5 -4, 5 kg la berbeci. Lâna este
semifină, cu o grosime de 31-35µ şi un randament la spălare de 45-55%. Extinderea lânii pe
corp este slabă, la fel ca şi îmbrăcarea abdomenului.
Producţia de lapte este de cca 80 litri în 160-200 zile, din care mielul consumă 40-
60%.
Datorită greutăţii corporale mici, producţia de carne este mică, deşi mieii au o
greutate mare la naştere, de 3-4 kg.
 Stiriagricole.ro
3. Rasa Merinos de Transilvania

Oile în general sunt ciute iar berbecii în majoritate au coarne mari răsucite în spirală. La gât
prezintă salbă şi 2-3 cravate, uneori şi şorţ, iar pielea pe trunchi formează numeroase pliuri.
Lâna este de culoare albă, cu o fineţe de 22- 24µ. În general
jarul este alb, însă sunt şi oi cu jar stropit ( cafeniu, ruginiu). Lungimea şuviţelor este de 4-8
cm, iar densitatea de 6000 foliculi/cm2. Usucul este abundent (lâna capătă la exterior culoarea
neagră) dar de calitate inferioară, ca urmare randamentul la spălare este mic (32-48%). Producţia
de lână este de 5-10 kg la berbeci şi 3-7 kg la oi.
În 4-5 luni de lactaţie, producţia de lapte este în medie de 60-70 litri, din care 80% este
consumat de către miel.
Se exploatează în principal pentru lână şi ca producţie secundară pentru carne. Talia este
cuprinsă între 55-67 cm. Greutatea corporală a oilor este de 32 -50 kg iar a berbecilor de 46-80
kg.
Greutatea mieilor la fătare este de 2, 5 -4, 5 kg. Sporul mediu zilnic este mic, cuprins între
160-180 g. Randamentul la sacrificare este de 42-50%.
 4. Rasa Merinos de Palas
S-a format prin încrucişarea raselor Ţigae, Ţurcană şi Merinos de Transilvania, cu rasele de
tip Merinos (Rambouillet, Negretti, Semiprecoce şi Precoce) începând din 1920-1925. După
1955 s-au făcut încrucişări cu Merinos de Stavropol iar după 1971 şi cu Merinosul Australian.

Merinosul de Palas face parte din tipul morfoproductiv pentru lână-carne, cu o talie de 65-74
cm. Greutatea corporală a oilor este în medie de 45-65 cm, iar a berbecilor de 70-90 kg. Oile în
majoritate sunt ciute, berbecii având coarne puternice. În turme sunt şi berbeci cărora le lipsesc
coarnele. Pielea prezintă pliuri mici, iar la gât are o salbă mijlocie cu 1-3 cravate.

Mieii au la fătare 4-6 kg. Sporul mediu zilnic este de cca 200- 260 g. Randamentul la
sacrificare este în jur de 45-52%.
Lâna este albă, cu o fineţe de 20-22µ, lungimea şuviţei de 8-9 cm, cu 7-8 ondulaţii/cm
şi o desime de 6500-7500 foliculi/cm 2. Producţia de lână este 6-7 kg la oi şi 8-11 kg la
berbeci, recordul fiind de 16 kg la oi şi 24 kg la berbeci. Randamentul la spălare este 32-50%.
 Agrodobrogea.ro

5. Rasa Merinos Australian

Berbecii produc până la 12 kg lână anual, lână care are o grosime medie de 18-20 µ,
şi este lubrefiată cu un usuc de calitate care dă lânii o culoare de suprafaţă crem;
Saxon (crescut în special în Tasmania, Victoria şi New South Wales), produce cca 4 -5
kg de lână, albă strălucitoare, mătăsoasă, din care se confecţionează stofele de cea mai bună
calitate, grosimea de 19u;
Varietatea Sud-Australiană (creat pentru zonele aride din sudul Australiei) este cea mai
masivă varietate şi cu lâna cea mai groasă ( 20-24 n);
Varietatea spaniolă (descendentă directă din Merinosul de tip spaniol) se aseamănă mult
cu Merinosul Peppin, fiind răspândită în aceleaşi regiuni.
Merinosul Australian are trunchiul scund, dar larg şi robust. Greutatea corporală este
cuprinsă între 32-55 kg la oi şi 60-80 kg la berbeci.
 6. Rasa Polwarth
E ste o ra să cu o mare plasticitate ecologică de la regiunile aride şi până la cele cu
precipitaţii abundente, o osatură puternică şi trunchiul în formă de butoi. Există oi şi berbeci cu coarne
şi fără coarne (care sunt predominante). Oile cântăresc între 50-60 kg, iar berbecii 65-80 kg.
Lâna care îmbracă foarte bine corpul - pe cap până la nivelul ochilor- este de culoare alb-
strălucitoare, cu grosimea de 23-25 microni în Australia şi Noua Zeelandă, 22-28 microni în România.
Lungimea şuviţei este foarte bună de 12 -18 cm (caracteristică moştenită de la Lincoln), ceea ce face ca
la vârsta de 8 luni să se poată face prima tundere.
Producţia de lână este de 5-6 kg la oi şi 8-10 kg la berbeci, cu un randament la spălare foarte
ridicat de 60-65% - chiar 74, 2% în ţara de origine.
 7. Rasa Friză
Originea rasei este în regiunea Frizia, de-a lungul coastei Mării Nordului, la vest de
râul Weser din nordul Germaniei, la graniţa cu coasta de nord a Olandei, făcând parte din grupul
oilor descendente din Muflon.
Atât oile cât şi berbecii sunt fără coarne. Extinderea lânii este slabă, capul până la ceafa şi
membrele mai sus de jaret şi respectiv antebraţ, sunt îmbrăcate numai cu jar. Trăsătura
caracteristică Frizei este "coada de şobolan", subţire şi fără lână.
De altfel producţia de lână este mică, 3-4 kg la oi şi 5-6
kg la berbeci. Grosimea firului de lână este de 33-40 microni, cu un randament la spălare de 65-
68%. Specializarea Frizei este pentru producţii mari de lapte - în medie 500-700 kg într-o
lactaţie (recordul fiind de 1499 kg), cu o grăsime de 6-7%.
Greutatea corporală a oilor adulte este de 70-90 kg. Rasa este foarte precoce şi foarte
prolifică, prima montă putându-se realiza la vârsta de 7 luni. De la o oaie se pot obţine chiar şi 4-
5 miei la o fătare. Fătările singulare sunt de altfel o raritate la această rasă.
 8. Rasa Karakul

Originea Karakulului este în Asia Centrală, numele său provenind de la un sat situat pe
valea râului Amu Darja, din vechiul emirat Bukhara, din vestul Turkestanului. Această regiune
este situată la mare altitudine, cu vegetaţie deşertică săracă şi cu foarte puţine rezerve de apă,
ceea ce a făcut ca această rasă să fie foarte rezistentă la condiţii aspre de mediu. Are o dentiţie
foarte puternică -ceea ce îi conferă longevitate. Este mai puţin rezistentă la infestări cu paraziţi
interni dar rezistentă la afecţiuni ale membrelor
Greutatea corporală a berbecilor este de 57-75 kg iar a oilor de 42-55 kg. Talia este în jur de
65 cm, linia superioară a trunchiului fiind ascendentă antero-posterior.
De la oi se poate obţine 1, 8 - 3 kg de lână grosieră (35-45 microni), iar de la berbeci 3, 5 -4,
5 kg. Randamentul la spălare este 55-60%.
Oile Karakul - dar în special mieii - pot avea mai multe varietăţi de culoare:
* Neagră (Arabi - în România cca 95% dintre oile Karakul au această culoare), se întâlneşte
numai la mieii de până la 1-2 luni, după care lâna se decolorează, la animalele adulte devenind
cenuşiu deschis (laie), jarul păstrându-şi culoarea neagră, cu reflexe albăstrui sau roşcate;
* Brumărie (Shiraz) - oile au jarul gri de diferite nuanţe, ca
urmare a combinaţiei dintre firele albe şi negre. În funcţie de
predominanţa uneia dintre cele două culori, se pot întâlni mai multe
nuanţe:
* Cafenie ( Comor sau Kambar) - este rezultatul amestecului
dintre firele negre şi roşii şi poate avea diferite nuanţe. Blăniţele de
această culoare au o calitate inferioară, în primul rând datorită neuniformităţii culorii.
* Sură (Agutti) - este maro -cenuşie de diferite nuanţe, având
două culori pe lungimea aceluiaşi fir de păr. Sunt blăniţe valoroase, la
bază firele de lână fiind pigmentate mai intens.
* Guligaz (piersicie - sau culoarea cerului la apusul soarelui) se datorează amestecului dintre
fire albe şi maro;
* Briliantie - a rezultat în urma încrucişării oilor brumării cu
berbeci suri, culoarea fiind dată de amestecul de fire albe şi maro. Se
întâlneşte numai la miei, la oile adulte cojocul devenind alb murdar;
* Albă - se întâlneşte în România foarte rar, mai frecventă fiind
la oile din zona de origine a Karakulului şi în Africa de Sud.
 9. Rasa Romney –Marsh

Face parte din grupul oilor producătoare de carne, având un format corporal specific
acestora (trunchi lung, larg şi adânc). Nici oile şi nici berbecii nu au coarne. Corpul este bine
îmbrăcat cu lână, a cărei extindere este bună, atât pe abdomen cât şi pe membre. Cantitatea de
lână obţinută de la oi este de 3-5 kg şi 5-7 kg la berbeci. Lâna este semifină, cu o grosime de 33-
38 microni, cu un randament la spălare de 65-70%. Se foloseşte pentru confecţionarea de
covoare şi ţesături groase.
Mieii se dezvoltă foarte repede, cu un spor mediu zilnic de până la 300g. Carnea este
apreciată pentru gustul deosebit, chiar şi la oile adulte. Greutatea corporală a oilor este de 50-60
kg iar a berbecilor de 60-80 kg chiar 124 kg în ţara de origine. Întreaga producţie de lapte este
consumată de către miel.
În România s-a încrucişat cu Ţigaia şi cu Corriedale şi s-a obţinut un tip local specializat
pentru carne-lână.
Tehnologia creșterii cabalinelor
(Avanu Ștefan-Alexandru)

Calul (Equus caballus) este un mamifer erbivor copitat de mărime considerabilă, fiind una dintre

cele șapte specii moderne ale genului Equus. Face parte
din ordinul Perissodactyla, familia Ecvidee. Originar din Europa și Asia, este răspândit în
prezent pe toate continentele; provine din trei strămoși: cal diluvial (Equus robustus), cal mongol
(Equus przewalski) și cal tarpanic (Equus gmelini). Există mai multe rase de cai: pentru călărie,
tracțiune și samar. Anatomia cailor le permite să se folosească de viteză pentru a scăpa de
prădători. Caii au un bine dezvoltat simț al echilibrului și instinctul de a lupta sau a fugi în caz de
pericol. Legată de această necesitate de a scăpa de prădători în sălbăticie este o trăsătură
neobișnuită: caii sunt capabili de a dormi în picioare. Caii de sex feminin, numite iepe, au o
perioadă de gestație de aproximativ 11 luni (340 de zile), iar puiul, numit mânz, poate sta în
picioare și alerga la scurt timp după naștere. Cei mai mulți cai domestici încep pregătirea cu șa
sau ham la vârste cuprinse între doi și patru ani. Ei devin adulți la vârsta de cinci ani, și au o
durată de viață medie între 25 și 30 de ani. Corpul calului este zvelt, iar gâtul este puternic și
poartă o coamă. Trunchiul, cu piept lat, se sprijină pe patru membre lungi, musculoase, puternice,
terminate cu câte un deget învelit în copită. Incisivii sunt îndreptați oblic înainte. Deoarece se
tocesc, pe suprafața incisivilor apar urme în relief, după care se apreciază vârsta animalului.
Caninii sunt mici. Între canini și premolari se află bara cornoasă. Măselele sunt late, cu creste de
smalț. Este folosit pentru călărie, tracțiunea unor diverse tipuri de atelaje, dresaj și
pentru carnea lui, care poate fi consumată. Conform ultimelor cercetări, se pare că domesticirea
cailor s-a petrecut în urmă cu circa 6.000 ani, într-un vast perimetru care cuprinde astăzi stepele
ierboase din Ucraina, sud-estul Rusiei și vestul Kazahstanului.[3] Rasele de cai sunt împărțite în
trei categorii în funcție de temperament: cai cu „sânge fierbinte” cu viteză și rezistență la
oboseală; cu „sânge rece”, cai folosiți pentru munca grea și anevoioasă; și cu „sânge cald”, care
au ieșit din încrucișări între cai cu sânge fierbinte și sânge rece, având ca scop crearea unor
anumite rase pentru călărit, în special în Europa. În prezent, sunt mai mult de 300 de rase de cai
în lume, utilizați pentru diferite activități.

Rase ușoare;

Arab- Calul arab este o rasă de cai care are reputația de a fi inteligent și rezistent. Este una
dintre cele mai vechi rase de cai, existând dovezi arheologice care atestă existența unor cai
asemănători celui arab încă de acum 4.500 de ani.
Arabul s-a dezvoltat într-un climat deșertic, fiind apreciat de beduini, aceștia aducându-l adesea
în cortul familiei pentru adăpost. Această relație strânsă cu oamenii i-a format un temperament
bun, maleabil, însă a fost utilizat și pentru războaie, fiind agil și iute.
https://www.desprecai.eu/rase/pursange-arab/

Pur sânge Englez- A fost creată în Anglia secolelor al XVII-lea și al XVIII-lea, încrucișând
iepele locale și armăsarii orientali. În momentul de față există milioane de astfel de cai și în
fiecare an sunt înregistrați peste 100.000 de mânji. Înălțimea la greabăn a unui pursânge englez
variază între 157 și 173 cm, în medie 163 cm. Cel mai des au robă murgă, murg-închis sau brună,
roaibă, neagră sau sură. Prezintă un cap rafinat pe un gât lung, greabăn înalt, torace profund,
spate scurt, crupă cu o profunzime bună, corp zvelt și picioare lungi.

http://www.hergheliidestat.ro/pur-sange-arab.html

Rasa Ghidran- este considerata o rasa anglo-araba formata la herghelia Mezohegyes. La baza liniei
acestei rase sta armasarul arab Syglavy-Gidran (Siglawi) nascut in 1811 si adus din Egipt de catre baronul
Ferdinand von Fechtig din Trieste Italia. Syglavy-Gidran era tipul frumosului cal arab, cu o talie de 1.55
cm si o culoare roiba aurie. Acesta a vandut armasarul in 1816 catre armata Austro-Ungara si a fost
utilizat ca armasar de monta in herghelia Babolna din Ungaria intre 1816 si 1824.

http://www.calariebailefelix.ro/2016/06/14/rasa-gidran/

Anglo-arabul- este o rasă de cai originară din Statele Unite ale Americii, Marea

Britanie și Franța.
Rezultatul diferitelor încrucișări ce au fost făcute până la obținerea rasei, mărimea și aspectul lor
este variabil, puțin mai înalt decât arabul și constituția mai robustă decât acesta. Exemplarele mai
mari ca înălțime sunt rezultatul folosirii la montă a armăsarilor din rasa Arab Mare, moștenind
viteza și finețea pursângelui englez, cât și rezistența și anduranța arabului. Franța este unul dintre
cei mai mari producători de Anglo-arabi, din Aslam (cal turcesc) și Massoud (cal arab), cu
pursânge englez. Caii Anglo-arabi fost folosit de armată și în echitație, fiind considerat cal de
sport.

http://www.animalmedia.eu/anglo-arab.htm
Rase mixte;

Rasa semigreu romanesc-Este un cal masiv, dar armonios, atrăgător și vioi. Picioarele sunt subțiri, dar
puternice, greabănul este scurt. Capul este bine proporționat, deși e mare, având fruntea largă. Spinarea
este lungă, largă și puternică. Șalele sunt lungi și puternice. Pieptul este musculos și larg, toracele adânc.
Este docil și potrivit pentru un dresaj facil.

https://herghelie.ro/rasa-de-cai-semigreu-romanesc/

Rasa Andaluz-Calul andaluz (Pura Raza Española sau cal spaniol) este una dintre cele mai
pure și mai vechi rase de cai. Face parte din grupa cailor iberici, respectiv a celor baroci și
provine din regiunea spaniolă Andaluzia. Profilul clasic al acestui cal este gâtul convex, care se
potrivește cu corpul său grațios, și totodată musculos.Datorită simetriei echilibrate a proporțiilor
sale nobile, care se apropie de perfecție, a fost folosit secole la rând de sculptorii europeni ca
model pentru sculpturi ecvestre.
https://www.pet.veterinarul.ro/index.php/calul-andaluz-un-cal-pasional-si-loial

Rasa Nonius- este o varietate de cabaline formata la herghelia Mezöhegyes din Ungaria. Rasa s-
a realizat pornind de la armasarul Nonius Senior de origine anglo-saxona. Acesta s-a nascut in
1810 in Calvados – Normandia din armasarul englez (jumatate sange), Orion si o iapa normanda.
A fost preluat in 1815 de catre armata austriaca in cursul razboaielor napoleoniene, impreuna cu
alti 9 armasari, din herghelia Rosieres din Franta si adus in 1816 in Ungaria. A fost utilizat timp
de 22 de ani pentru reproductie.

https://herghelie.ro/rasa-de-cai-nonius/

Rasa Lipitan- Lipițanul este o rasă de cai, originară din Lipica, Slovenia. Lipițanii sunt balerinii

din lumea cailor și pot fi văzuți în acțiune la Școala de călărie spaniolă din Viena, Austria.
Superbii cai albi ai școlii sunt faimoși în toată lumea pentru grația cu care execută mișcări
complicate de dresaj.
https://ro.wikipedia.org/wiki/Lipi%C8%9Ban

Rasa Furios North-Star- Formarea acestei varietati are loc in prima jumatate a secolului al
XIX-lea la herghelia Mezohegyes (Ungaria), prin contopirea a doua familii jumatate sange
englez, fondate de armasarii pursange englez Furioso (nascut in 1836 in Ungaria) si North Star
(nascut in 1836 in Anglia).

https://herghelie.ro/rasa-de-cai-furioso-north-star/

Rase grele;

Ardenez-Ardenez-ul are o inaltime cuprinsa intre 152-163 cm. si o greutate intre 800-1000 kg.
Capul este mare cu profilul drept sau usor convex, corpul scurt si masiv cu multa masa
musculara.
Culori acceptate sint roib, murg, castan, gri sau auriu. Culoarea neagra este exclusa de altfel fiind
si foarte rara. Picioarele sint groase si puternice si prezinta in zona inferioara par lung si
abundent conferind aspectul de incaltat. Marcajele sint mici si reduse, de obicei prezente pe cap,
sub forma de stelute sau raze de soare.
http://www.animalmedia.eu/ardenez.htm

TEHNOLOGIA CREŞTERII SUINELOR

(Mircescu Cristian)

Rase locale;

Stocli-Rasa Stocli este una din cele mai vechi rase de porci din Romania. Aceasta rasa este
una primitiva, care provine din porcul mistret de tip european. Prezinta insusiri mixte, dar
din pacate randamentele sunt scazute. Porcii din aceasta rasa aveau urechile drepte si scurte.
Exista in general doua varietati preponderente, una de munte, iar cealalta baltaret.

https://cultivaprofitabil.ro/rasa-stocli-
vechea-rasa-de-porci-din-care-marele-
alb-si-mangalita/
Bazna-S-a format în urma unor încrucișări nedirijate între scroafe de rasă Mangalița și vieri de
rasă Berk, începând din anul 1872, în localitatea Bazna, dinTransilvania, utilizându-se și
consangvinitatea. Produșii rezultați, având însușiri productive superioare rasei Mangalița, au fost
apreciați de crescători, astfel că populația hibridă s-a răspândit în scurt timp în jurul
orașelor Mediaș, Sighișoara, Sibiu și Făgăraș, datorită precocității și prolificității superioare față
de rasa maternă, locală. În anul 1885 și apoi după anul 1900 s-au făcut importuri de
reproducători Berk din Anglia, care au fost utilizați în scopul ameliorării și omogenizării rasei
Bazna, în curs de formare și consolidare.

https://agrointel.ro/40838/cresterea-
porcilor-din-rasa-bazna-nebunia-unui-veterinar-din-blaj-care-vrea-sa-reinvie-cresterea-porcilor-
de-transilvania/
Mangalita-Rasa Mangalița a fost obținută prin încrucișarea porcului sârbesc de Șumandia, de
talie mare, cu părul lung și creț, cu diferite rase porcine domestice din regiunea Salontei și
a munților Bakony și cu porci mistreți, la sfârșitul secolul XVIII. Este o rasă specializată pentru
producția de grăsime. Are cinci varietăți: blondă, roșie, neagră, cu „abdomen de rândunică” și
„bariș”. Sunt animale de talie mare, cu corpul relativ scurt și bondoc, acoperit cu păr ondulat sau
creț și cu subpăr foarte des. Capul este relativ mic, cu urechi potrivit de mari și semiblegi. Gâtul
este scurt, gros și musculos. Trunchiul este masiv, cu aspect de butoi (linia spinării ușor convexă,
iar cea a abdomenului lăsată). Șuncile posterioare sunt slab dezvoltate. Prolificitatea este redusă,
între 5-6 purcei la fătare, iar scroafele, pe lângă capacitatea de alăptare slabă, prezintă un instinct
matern slab conturat. Este o rasă semiprecoce, însă carcasele sunt cele mai corespunzătoare
pentru prepararea salamului de Sibiu.
https://ro.wikipedia.org/wiki/Mangali%C8%9Ba

Albul de Banat- au insusiri morfologice asemanatoare cu cele ale Albului mijlociu. Se

caracterizeaza prin corp cilindric, capul de marime medie, de mops, schelet puternic si bine
imbracat in masa musculara, par si piele de culoare alba. Exista si exemplare care prezinta
pigmentatii de culoare neagra in jurul ochilor si ceafa. Talia este de 65-75 cm. Corpul este lung
de 120-145 cm iar greutatea vie ajunge in medie la 180-200 kg

https://www.gazetadeagricultura.info/animale/porcine/14001-porcul-albul-de-banat.html

Rase importate;
Marele alb- În zootehnie, marele alb (sau yorkul mare) este o rasă de porci creată în Anglia ce
aparține tipului pentru carne. Animalele din această rasă se caracterizează prin culoare albă și
printr-o talie mare, putând atinge greutăți de până la 200 kg, în stare adultă, în urma îngrășării.
Este una dintre rasele cele mai prolifice (în medie 11 purcei la o fătare). Are o precocitate
ridicată, la vârsta de 7—8 luni atingând greutatea de 110—120 kg, cu un consum relativ redus
de nutrețuri.
https://ro.wikipedia.org/wiki/Marele_alb

Landrace- Rasa de porc Landrace este de talie mare, are o constituție puternică și un costum alb;
urechile sunt mari, atârnate peste ochi. Exemplarele au capul alungit, cu spatele lung şi drept,
foarte musculos, cu toracele arcuit şi membrele puternice. Corpul este torpilă, acoperit cu un păr
fin, alb, pielea-i de culoare alb-roz.

https://www.revista-ferma.ro/articole/zootehnie/de-ce-sa-cresti-porc-landrace-totul-despre-rasa-
crestere-si-profit
Pietran-Culoarea este alba baltata cu pete de culoare neagra mergand pana la roscat. Prolificitatea
este buna mergand pana la 10 purcei/fatare. Purceii realizeaza la 6-7 luni 80-90 kg. Calitatea
carcasei este foarte buna. Randamentul la taiere este de 78-80%. Proportia de carne in carcasa est
de 70%, iar suncile si cotletul reprezinta 45% din carcasa. Acesta rasa este foarte sensibila la
stres (contentionare, cantarire, castrare) datorita dezvoltarii mai reduse a inimii si plamanilor
comparativ cu masa corporala. Supuse la efort sunt predispuse la socuri cardiace sau respiratorii.
Totusi prin selectie sa eliminat gena recesiva la sensibilitate si sa creat Pietrain Rehal, la care
difera pigmentatia, avand mai mult alb cu pete negre.
 https://cultivaprofitabil.ro/rase-de-
porci-cu-cel-mai-mare-
randament-al-productiei-de-carne/
Duroc-Rasa de porci Duroc este a
doua cea mai răspândită rasă de
suine din lume. În țările din regiune se folosește la încrucișările industriale și hibridare în calitate
de rasă paternă. Este o rasă specializată pentru producția de carne, atât de populară datorită
cantității și calității înalte a cărnii obținute. În plus, carnea de porc Duroc conține o cantitate
foarte mică de grăsimi. Aceste animalele se disting printr-o culoare neobișnuită – roșcată și
caracterul calm.

Rasa de porci Hampshire- este apreciata deopotriva atat de consumatori, cat mai ales de
crescatori. In tara noastra a ajuns la finalul anilor 1960. Carcasele superioare sunt deosebit
de apreciate, la fel ca si stratul subtire de slanina. Rasa Hampshire este de carne si se
caracterizeaza printr-o talie mijlocie si o culoare neagra cu un brau alb. Exemplarele se dezvolta
armonios, cu o musculatura bine asezata.

https://cultivaprofitabil.ro/rasa-de-porci-hampshire-foarte-apreciata-pentru-calitatea-carcaselor/
Rasa Berk- este o rasa de porcii din Marea Britanie, cunoscuta ca printre cele mai vechi rase de
porcii din aceasta tara, intalnindu-se astazi si in alte tari din Europa, in Japonia, S.U.A. Berk este
o rasa de porci cunoscuta si in Romania- Moldova, Ardeal si Banat, culoarea este neagra cu alb
pe picioare, bot si coada. Seamana foarte bine cu Albul Mijlociu, diferentiindu-se de acesta prin
culoare, talia este de marime medie, trunchi cilindric, spatele drept, bine imbracat in
musculatura, cap mic, profil concav, urechi drepte, membre scurte, solide. Berk este o rasa mixta
pentru carne si grasime, cu prolificitate medie, la fel si precocitatea, caracteristicile fiind
rezistenta si adaptabilitatea la diferitele sisteme de crestere, in prezent nemaiexistand exemplare
din aceasta rasa la noi in tara, ea regasindu-se in rasa de porci Bazna la a carei formare a
contribuit impreuna cu rasa Mangalita.

http://www.animalmedia.eu/berk.htm