SPECIALIZAREA: CONTROLUL SI EXPERTIZA

PRODUSELOR ALIMENARE

Proiect la disciplina Tehnologii de

Obtinere a Laptelui si Carnii

Asistent Univ. Dr. Ghimpeteanu Margarita Lazar Daniel Cosmin

Grupa 4201
 Situaia creterii
ovinelor pentru carne

Cuprins
1. Capitolul I

1.1 Sistematica Zoologica

1.2 Clasificarea

2. Capitolul II

Tehnologii de crestere

3. Capitolul III

Importnta cresterii; Scopul;Compozitia chimica.

4. Capitolul IV

Situatia cresterii pe plan mondial

5. Capitolul V

Situatia cresterii pe plan european

6. Capitolul VI

Situatia cresterii pe plan national

Capitolul VII

Tendine i orientri actuale n exploatarea ovinelor pentru producia de

carne

Capitolul VIII
Bibliografie
1. Capitolul I

1.1 Sistematica zoologica

 Oaia domestic (Ovis aries)face parte din increngtura vertebrate, clasa
mamifere, ordinul ungulate, subordinul artiodactyle sau paricopitate, grupa
rumegtoare, familia cavicorne, subfamilia ovidee, genul ovis .
Din punct de vedere filogenetic, se presupune c strmoul indeprtat
al oilor este Coryphodonul, care a trit in cretaceu i din care ar deriva toate
ungulatele actuale. S-a stabilit c, in prima parte a filiaiunii, familia ovideelor
are aceeai origine geologic indeprtat ca i bovinele, diferenierea
istoric incepind de la strmoul fosilic comun Gelocus din miocenul inferior.
Stabilirea cu precizie a originii geologice a genului ovis intimpin dificulti
din cauza asemnrii din punct de vedere osteologic cu genul capra i
se poate spune c nu este inc suficient clasificat.

Subfamilia ovideelor se subdivide astfel:

Primele trei genuri cuprind oi slbatice care nu triesc in Europa.

Oile slbatice, in diferitele lor forme, se mai gsesc rspindite i astzi
in emisfera nordic (Europa de sud, Asia, Africa de nord i America de Nord),
iar in emisfera de sud nu se gsesc sub nici o form.
Unele forme slbatice de oi nu dau produi prin hibridare cu oile
domestice,iar altele dau hibrizi fecunzi la infinit. Dup acest criteriu de
reproducie,oile slbatice se pot impri in dou grupe:
grupa formelor slbatice care nu au afinitate cu oile domestice, din aceast
grup fcind parte primele patru genuri din subfamilia ovideelor;
grupa oilor slbatice din genul ovis care au afinitate cu oile domestice din
care se crede c au derivat oile domestice actuale.
Dintre toate genurile subfamiliei ovidee, ne intereseaz in mod deosebit
genul ovis, deoarece din unele specii ale lui au derivat oile domestice. Genul vis,
prin caracterele i particularitile sale biologice, se deosebete evident de
celelalte genuri cu care de altfel nici nu fecundeaz, iar toate incercrile
fcute in acest scop au rmas fr rezultate. Prin urmare genul ovis constituie o
entitate sistematic distinct i nu se poate afirma c el ar deriva din celelalte
genuri. In schimb toate speciile din interiorul genului ovis fecundeaz intre ele.
Formele slbatice ale acestui gen sint rspindite in Europa de sud (Sicilia,
Sardinia i Corsica), Asia de nord, Asia Mic, nordul Siberiei, Africa i America
de Nord. Ele triesc de regul in regiuni muntoase cu zpezi permanente, numai
O. vignei triete in regiuni de es i de step din sud-vestul Asiei.
Animalele din acest gen sint de talie mic, au fose lacrimale pronunate
(la celelalte genuri, inclusiv capra, lipsesc) i glande interdigitale la toate
membrele, in timp ce la genul capra lipsesc i sint prezente numai la membrele
posterioare la celelalte genuri ale subfamiliei ovidee. Mamela este format
din dou jumti cu dou sfircuri, iar coada este cilindric (la unele
lat) i acoperit cu producie piloas. Formele slbatice au 10 vertebre
coccigiene, iar cele domestice 13 vertebre i mai multe. Berbecii nu au miros
specific aa de pronunat, iar barba lipsete la ambele sexe. La unele forme
slbatice exist o producie piloas mai dezvoltat pe partea inferioar a gitului
i pe prile laterale ale corpului.

1.2 Clasificare
Formele slbatice de ovine se mpart n dou grupuri mari:
9Grupa formelor slbatice-nu au afinitate reproductiv cu oile domestice
Oaia cu barb sau Amotragus tragelaphus
9 Grupa oilor slbatice au afinitate reproductiv cu oile domestice i care, n
urma ncrucirilor (hibridrilor) dau produi fecunzi:
Ovis musimon
Ovis vigner
Ovis ammon
Ovis montana

Muflonul european (Ovis mussimon):

este cel mai mic reprezentant al oilor slbatice;
se mai gsete astzi n Corsica i Sardinia.
Cuprinde dou subspecii: Ovis musimon (Muflonul european) i Ovis
orientalis (Muflonul asiatic).

Muflonul asiatic (Ovis orientalis)

- rspndit n Asia Mic, mai mic dect Muflonul european
- este strmoul oilor fr coarne din Asia i Europa
- din el provin oile palustre (O. aries-palustris)

Arkarul Ovis vignei arkar (Oaia de step ).

se gsete n stare slbatic n stepele de la estul Mrii Caspice pn n
Hymalaia
este mai mare dect muflonul
are o mas corporal de 80-90 kg, coarne mari, triunghiulare la baz
din el ar proveni rasele de oi cu coada lung (Ovisdolihura) ca: urcan,
igaie, Karakul, Merinos

Urialul sau Ovis vignei cycloceros

este strmoul unor oi domestice din Iran i Tibet cu ln groas
mai triete n stare slbatic n nord estul Indiei
Argalul Arhalul sau Ovis ammon
triete n munii Altai si podiul Pamir
este forma slbatic cu cea mai mare dezvoltare corporal (taliade 1,20 m,
ajungela 200 kg)
din el provinoilecu coadagroasdin Asia Central(Kurdiuk)

Rasa Merinos de Palas : a fost creata n cadrul Institutului de Cercetare

Dezvoltare pentru Cresterea Ovinelor si Caprinelor Palas, fiind
omologata ca rasa n anul 1960.
n urma perfectionarii, Merinosul de Palas a devenit o rasa mixta, de lna
fina si carne, cu precocitate ridicata. Poate fi considerata cea mai perfectionata
rasa de oi din Romnia fiind competitiva pe plan international cu rase de tip
merinos si poate fi folosita la ameliorarea productiilor raselor locale.
Conformatia corporala este armonioasa, cu un format mezomorf,
masiva,orientata pentru productia de lna si carne.
Caracteristicile rasei:
productia de lna berbeci 12-14 kg, oi 6-8 kg;
greutatea corporala berbeci 99,8-103,2 kg; oi 57,6-60,1 kg;
finetea fibrelor de lna 20,0-22,5 microni;
randamentul lnii la spalare 50-55%;
indici de reproductie: fecunditatea 95,6%, prolificitatea 111,3%, miei
ntarcati pe oaie 1,06 capete.[/*]

Merinos Transilvanean
Merinosul Transilvanean s-a format n secolul trecut, din Turcana, Tigaie si
metisi din Cmpia de Vest a tarii, ncrucisata cu berbeci din rasele Merinos
Rambouillet si Negretti, apoi cu Merinosul Precoce si Merinosul unguresc de
pieptene, conturndu-se ca o rasa proprie n primele decenii ale secolului trecut.
Datorita numarului mare de rase care au participat la formarea lui si
datorita conditiilor diferite de ntretinere si alimentatie, s-au diferentiat doua
tipuri: tipul mare, crescut n zona de campie si tipul mic sau de coline, crescut n
zona de coline.
Merinosul Transilvanean, se caracterizeaza printr-un format corporal
mijlociu spre mic, cu o dezvoltare corporala mai accentuata la tipul de cmpie.

Caracteristicile rasei:
productia de lna berbeci 10-14 kg, oi 4,5-810 kg;
greutatea corporala berbeci 70-90 kg; oi 50-60 kg;
 finetea fibrelor de lna 22,0-23,0 microni;
randamentul lnii la spalare 39-45%;
indici de reproductie: - fecunditatea 95-96%,[
prolificitatea 110-115%

Rasa Turcana
Forma salbatica din care deriva rasa Turcana nu este cunoscuta cu
precizie. Multi cercetatori care au studiat originea animalelor domestice sustin
ca Turcana ar deriva din Ovis vignei arkar, nsa cnd, si unde, a fost domesticita,
precum si modul de raspndire nu sunt cunoscute cu certitudine.
Marele cercetator n domeniul cresterii ovinelor si anume N.,Teodoreanu,
citat de V. Tafta (1983 si 1996) si C. Pascal (1997 si 1998), sustine ca oaia
Turcana a fost domesticita n tinutul Muntilor Carpati nca din perioadele
preistorice de unde s-a raspndit prin transhumanta si n alte zone.
Studii recente efectuate de catre R. Balevsca si A. Petrov (1972),
evidentiaza faptul ca, oaia Turcana, este cea mai veche rasa de ovine. A aparut
initial n regiunea Kirt din zona Marii Egee, de unde s-a extins treptat n toata
Peninsula Balcanica si de aici pe teritoriul actual al tarii noastre si apoi si n alte
zone de est, nord si vest fata de Romnia.
Este o rasa rustica si rezistenta, face parte din tipul morfoproductiv mixt,
fiind exploatata, n functie de varietate, pentru productiile de lna grosiera de
covoare, lapte, pielicele si carne.
Rasa Turcana, prezinta trei varietati de culoare :
varietatea alba;
varietatea neagra;
varietatea brumarie.

Varietatea alba este raspndita compact n zonele submontane si montane

de pe tot cuprinsul tarii, nsa poate fi ntlnita sporadnic si n zonele de deal.
Varietatea neagra si brumarie ocupa un areal restrns situat n partea
centrala a Moldovei, n arealul de cresterea ovinelor pentru pielicele lapte.
Diversitatea geoclimatica si traditia crescatorilor din zona, la care se
adauga si conditiile diferite de crestere si ntretinere a tineretului, precum si
directiile diferite de orientare a selectiei, au favorizat aparitia, chiar n cadrul
aceleasi rase, a unor populatii cu nsusiri morfologice diferite proprii fiecarei
zone sau bazin de crestere.

CLASIFICAREA COMERCIAL A CRNII

 Pe animalul viu carnea nu este de aceeai calitate in toate regiunile
corpului. Calitatea ei este influenat de poziia anatomic i implicit de
funciunea pe care o indeplinesc muchii.
Dup regiuneacorporal , se disting la oaie 4 caliti de carne.
Calitatea I cuprinde jigoul, partea de la rinichi i cotletele. Jigoul este format din
coaps, fes, gamb i partea
posterioar a crupei, iar partea de la
rinichi este format din regiunea
lombar.
Calitatea a Il-a cuprinde spata, braul i
coastele (costiele), adic sferturile
anterioare i coastele.
Calitatea a III -a cuprinde pieptul, gitul,
coada i pintecele.
Calitatea a IV-a cuprinde capul i
picioarele (extremitile inferioare ale
membrelor).
Dup categoria de ovine i starea lor
de ingrare, se disting dou grupe
calitative: grupa mieilor i batalilor i
grupa oilor. Fiecare grup cuprinde trei
caliti. Astfel, in grupa mieilor i
batalilor se repartizeaz la calitatea I cei mai buni miei i batali ingrai, la
calitatea a II-a se repartizeaz miei in stare de ingrare mijlocie i btlii mai
btrini ingrai, iar la calitatea a III -a mieii i btlii mai puin ingrai. In
grupa oilor, la calitatea I se repartizeaz oile cele mai bune, la calitatea a II-a
oile mijlocii i la calitatea a III-a oile slabe.
 2. Capitolul II

Tehnologii de crestere

Cresterea ovinelor sau Ovicultura reprezinta o ramura principala a

zootehniei si a avut o contributie deosebita la dezvoltarea economica a statelor
crescatoare, participnd in mod direct la imbunatatirea nivelului de trai al
oamenilor, alaturi de celelalte sectoare specifice cresterii animalelor.Tinnd cont
de obiectivele care au stat la baza cresterii ovinelor de-a lungul timpului,
crescatorul a cautat mereu si selectioneze si sa perfectioneze pentru crestere in
interesul sau, doar acele animale care corespundeau scopului urmarit.Astfel, s-au
creat si perfectionat grupe de rase specializate pentru diferite productii, existnd
in prezent pe glob conform multor date publicate in literatura de specialitate
peste 750 rase de ovine, avnd cele mai diverse directii de exploatare (carne,
lapte, lna, pielicele, blanuri).
Oile crescute actualmente in Romnia sunt extrem de heterogene in
privinta nivelului productiv, exceptie facnd cele din rasa Merinos de Palas care
sunt recunoscute ca fiind bune producatoare de carne si lna fina, motiv pentru
care in viitor se impune ca efectivele autohtone si de import crescute la noi sa
faca obiectul unor actiuni de selectie si ameliorare, in vederea imbunatatirii
productiei de carne si lapte.
A. Tehnologii moderne pentru cresterea ovinelor

In tara noastra, rasele locale de ovine sunt rase mixte si, ca urmare,
pentru utilizarea eficienta a conditiilor de mediu trebuie sa se mentina
profilarea productiei pe zone geografice, respectiv: pentru zonele de campie
rasele de ovine producatoare de lana fina si carne; pentru zonele de deal si de
podis rasele producatoare de lana semifina, lapte si carne, precum si rasele de
pielicele; pentru zonele de munte rasele de ovine producatoare de lana
grosiera, lapte si carne.

Sistemele de crestere si exploatare adecvate pentru rasele locale sunt:

extensiv in zona de munte, semiintensiv in zonele de deal si colinare si
semiintensiv sau intensiv in zonele de campie, potrivit informatiilor publicate
de Reteaua Nationala de Dezvoltare Rurala. In sistemul semiintensiv,
animalele sunt intretinute pe perioada de iarna in stabulatie (necesita
adaposturi si anexe de depozitare a fanurilor, grosierelor, concentratelor si
nutreturilor insilozate), iar in sezonul cald animalele sunt intretinute pe pasuni
naturale, pajisti cultivate si ocazionale, care sunt valorificate succesiv, o parte
dintre lucrari sunt mecanizate si exista un program concret de ameliorare (pe
baza selectiei individuale).

Sistemul intensiv (in stabulatie permanent sau stabulatie combinata cu

pasunatul limitat la 3-4 ore/zi) permite integrarea exploatarii ovinelor in
sistemul intensiv al sectorului vegetal si, implicit, concentrarea si
specializarea productiilor, ameliorarea numerica si calitativa mai rapida a
efectivelor, mecanizarea si automatizarea principalelor lucrari curente de
exploatare aplicarea unor tehnologii avansate de reproductie, valorificarea
resurselor secundare din sectorul vegetal sub forma de amestec unic, precum
i aplicarea unor tehnologii adecvate de producere, preparare si administrare a
acestora, folosirea adaposturilor la intreaga lor capacitate pe intreg parcursul
anului si o productivitate marita asociata cu reducerea efortului fizic al
muncitorilor.

Indiferent de sistemul practicat, fermele de ovine trebuie sa fie orientate

catre piata si viabile din punct de vedere economic. Efectivul de animale din
ferma poate avea o structura formata din 65-75% oi mame, 3-5% berbeci si
20-30% tineret ovin de prasila, cu o reforma la oile adulte de circa 20% si la
tineret de 10-15%.
 Pentru asigurarea necesarului de furaje, ferma trebuie sa aiba suprafete
proprii de teren agricol (arabil, pasuni si fanete), dimensiunea terenului agricol
destinat bazei furajere si structura culturilor stabilindu-se in functie de
necesarul animalelor pe categorii fiziologice (lactatie, gestatie, monta etc.),
greutate, varsta si sistemul de intretinere practicat.

In cadrul sistemului semiintensiv, in cursul unui an calendaristic,

intretinerea ovinelor se face in stabulatie 155 zile si pe pasune 210 zile, iar in
cadrul sistemului intensiv in stabulatie permanenta sau combinat. Pentru
berbecii de reproductie se acorda o atentie sporita in perioada de pregatire
pentru monta i monta, prin nivelul de hranire si miscare practicate i modul
de utilizare la monta, iar in perioada de repaus sexual se va urmari asigurarea
unei stari de sanatate si intretinere adecvate.

Pentru categoria oi si mioare, in perioada de pregatire pentru monta se

recomanda o hranire stimulativa, care are ca scop aducerea acestora la o stare
buna de intretinere. Sistemul de reproductie recomandat este monta naturala
cu metoda monta dirijata (raport de sexe de 1 mascul la 25-30 oi), pentru
cunoasterea ascendentei si posibilitatea realizarii procesului de ameliorare. In
perioada de gestatie se asigura o hranire conform stadiului de gestatie, iar
animalele vor fi supravegheate permanent. Inainte de fatare, animalele sunt
supravegheate ziua si noaptea, se face codinirea oilor (in avans cu 2-3
saptamani de data fatarii) si se pregateste adapostul prin compartimentarea
acestuia in compartimente pentru oile gestante (boxe pentru 50-100 oi 1,5
m2 /cap), maternitate (pregatirea boxelor de fatare: 10% din numarul oilor
gestante, cu o suprafata de 1,2 m2 per boxa; boxe commune pentru oi si miei
25 oi cu miei/boxa 1,6 m2 /cuplu) si compartimente de intretinere a oilor cu
miei zburati (boxe de 50-100 oi cu miei 1,6-2 m2/cuplu), unde se
amenajeaza front de furajare separat pentru miei.

Pentru categoria tineret de prasila se are in vedere separarea pe sexe

dupa intarcare, afluirea tineretului mascul excedentar catre ingrasare, iar
pentru tineretul de prasila conducerea atenta a cresterii si dezvoltarii acestuia
pana la intrarea la reproductie.

Dupa intarcarea mieilor are loc pregatirea oilor pentru pasunat

(curatarea si ajustarea ongloanelor, examinarea starii de sanatate etc.),
pregatirea si parcelarea pajistilor, precum si pregatirea si organizarea mulsului
(amenajarea strungilor si ocoalelor si asigurarea inventarului necesar recoltarii
si receptiei laptelui in cazul mulsului manual). Mulsul se poate face si
mecanizat, in sali de muls mobile sau fixe (de tip bradulet, tandem sau
rotolactor, prevazute cu stand de muls, sala de masini si sala de asteptare), iar
depozitarea laptelui se face in tancuri de racire.

Tunsul animalelor se face electromecanic, intr-un loc amenajat special si

dotat adecvat (tarc pentru oi netunse, culoare individuale de trecere catre tuns,
puncte de tuns, culoare pentru oi tunse, tarc pentru oi tunse, cantar pentru
animale si cojoace de lana, masa de sortare, spatiu de depozitare a lanii sortate
etc.).

Adaposturile utilizate pentru ovine sunt constructii simple, de regula, de

forma dreptunghiulara, de tip inchis sau semideschis, prevazute pe centru sau
pe una din partile laterale cu culoar de furajare, ce permite administrarea
mecanizata a hranei, cu ajutorul remorcii tehnologice, recomandata sub forma
de amestec unic pe perioada stabulatiei. Intretinerea ovinelor se face liber pe
asternut permanent, iar adapostul este compartimentat in boxe de odihna si
miscare, care intrunesc toate cerintele tehnologice si de microclimat specifice
fiecarei categorii de varsta.

Evacuarea gunoiului se face de 1-2 ori/an, in functie de sistemul de

intretinere practicat, cu ajutorul unui tractor echipat cu lama.

Ferma de ovine necesita si anumite spatii sau constructii anexe, precum:

filtru sanitar, padoc de miscare pentru animale, parc de contentie sau rascol,
baie fixa din ciment pentru deparazitarea ovinelor, camera de serviciu pentru
repausul ingrijitorilor si supravegherea de noapte, magazie tampon pentru
depozitarea nutreturilor, fanar pentru depozitarea fanurilor si grosierelor,
celula de siloz, platforma de dejectii, infirmerie (2,5 m2 /100 de oi), bucatarie
furajera (dotata cu tocatoare pentru grosiere si fibroase, moara si amestecator,
cu o suprafata de 7m2 /100 oi).
B. Tehnologii de ingrasare a ovinelor

Tehnologia de ingrasare a tineretului ovin in sistem intensiv. In cadrul

acestei tehnologii, mieii sunt preluati la greutatea de circa 12 kg i livrati la
greutatea de circa 45 kg. Ingra area cuprinde trei etape distincte (acomodare,
ingrasare propriu-zisa si finisare) i are o durata totala de circa 100 de zile.
Hranirea animalelor se face la discretie cu un amestec unic administrat de
doua ori pe zi (dimineata si seara), fapt ce permite reducerea pierderilor de
furaje cu 15-20%, marirea gradului de consum al furajelor fibroase si grosiere
cu 20-45% si mecanizarea tuturor lucrarilor de preparare si administrare.
Ingrasarea in sistem intensiv cu durata de 100 de zile se poate aplica si la
tineretul caprin, greutatea de valorificare fiind de circa 30 kg.

Tehnologia de ingrasare a tineretului ovin in sistem semiintensiv se

plaseaza intermediar intre sistemul intensiv si extensiv, deoarece reclama o
cantitate de concentrate de numai circa 400 g/zi/cap si permite folosirea masei
verzi de pe pajistile naturale sau cultivate, fapt ce atrage reducerea costurilor
ingrasarii. Ingrasarea se face in doua variante, respectiv de 140-150 de zile si
de 200 de zile, mieii fiind preluati la greutatea de circa 20 si respectiv circa 12
kg si ingrasati in stabulatie si la pasunat pana la greutatea de circa 45 kg.

Scopul esential al stabilirii secventelor tehnologice este de a obtine

produsi care sa prezinte o dezvoltare corporala adecvata pentru productia de
carne, iar in urma sacrificarii sa rezulte carcase de calitate superioara si cu
randamente ridicate.

Ingrasarea animalelor adulte are loc intr-o perioada de 2-3 luni si se

poate face la pasune, in stabulatie sau mixt. Prin aceasta tehnologie, greutatea
corporala a animalelor creste cu 15-20%, in special pe seama depunerii de
grasime, concomitent cu marirea randamentului la sacrificare cu 20% si
imbunatatirea semnificativa a insusirilor calitative ale carnii.

Alimentatia ovinelor in perioada premergatoare a montei

Alimentatia ,precum si starea de intretinere in care se afla ovinele in
perioada premergatoare a montei reprezinta factori cu o influenta deosebita in
exprimarea fecunditatii si prolificitatii acestei specii.Aici se adauga o tehnca
frecvent utilizata numita flushing ,care consta in furajarea stimulativa a
ovinelor in ultimele 20-25 de zile de dinaintea debitului montei.Stimularea
consumului se poate realiza prin urmatoare tehnici : reducerea gradului de
incarcare pe unitatea de suprafata ,cresterea cantitatii de furaje administrate si
imbunatatireacalitatii gustative ale acestora,reducerea timpului de pasunat la
nivelul unei parcele,administrarea furajelor concentrate.

Alimentatia ovinelor in perioada de gestatie

In prima parte a gestatiei (luna 1) are loc o dezvoltare libera a
embrionului in cavitatea uterina ,fixandu-se pe peretii acesteia spre ziua a 16-
a.Insa pentru a preveni mortalitatiile embrionare se continua regimul alimentar
aplicat in perioada de monta .In conditii optime in prima luna cresterea in
greutate este superioara cresterii tractusului genital si al mamelei.In ultima
parte a gestatiei ,tractul genital si al mamelei realizeaza cresteri importante.
In partea a doua de gestatie (lunile 2-3) datorita faptului ca embrionul are un
spor mai mic in crestere,cerintele nutritive aferente sun practic neglijabile.In
acest interval de timp are loc formarea si definitivarea placentei si se
inregistreaza totodata si accelerare a dezvoltarii tesutului osos si nervos .Acest
aspect impune administrarea unor cantitati de furaje cu o usoara depasire a
necesarului de intretinere.In cazul mioarelor aflate in partea a doua de gestatie
hrana se suplimenteaza cu 10 % UN si 20% PD,iar raportul nutritiv va avea
valori de 1/7.

Ultima parte a gestatie (lunile 4-5) se caracterizeaza printr-o evolutie

ascendenta a greutatii tractusului genital concomitent cu o inaintare in
varsta.Aceasta situatie impune administrarea unor cantitati suplimentare
nutritive pentru a nu forta organismulu ovinei mame sa consume din rezerva
proprie.

Alimentatia ovinelor aflate in perioada de lactatie

Perioada de lactatie reprezinta etapa ciclului de productie in care nivelul
cerintelor nutritionale atinge valorile cele mai mari .Aceste cerinte nutritive
ale ovinelor sunt in stransa relatie cu productia de lapte,compozitia chimica a
acestuia si randamentul de transformare a substantelor nutritive din furaje in
substante nutritive implicate in producerea laptelui .
Pentru oile aflate in lactatie ,ratiile vor trebui sa acopere necesarul de
substante nutritive corespondente evolutiei productiei de lapte.Astfel,in prima
parte a perioadei de muls ratia zilnica va cuprinde orientativ urmatoarele
sorturi si cantitati de furaje : 1,5 -2.5 kg fibroase din care cca.2/3 fanuri de
buna calitate si 1/3 grosiere : 2-3 kg suculente,0,2-0,4 kg amestec de
concentrate cultivate.Partea a doua a lactatie se desfasoarape parcursul
perioadei de pasunat si in general necesarul zilnic de substante nutritive este
asigurat de masa verde(8-10 kg/zi/individ).
 3. Capitolul III
Importanta cresterii
Studiul creterii oilor sau oviculturii, ca ramur principal a zootehniei,
este de mare importan prin contribuia deosebit pe care o aduc produsele
sale la dezvoltarea economiei rilor i imbuntirea nivelului de trai al
oamenilor muncii, alturi de celelalte ramuri ale creterii animalelor
(bovicultura, suicultura, avicultura etc.).
Creterea oilor furnizeaz in primul rind materii prime pentru industria
uoar, cum sint lina, pielicelele, pieile i altele, din care se fabric i se
confecioneaz diferite obiecte de imbrcminte, produse alimentare, ca laptele
i carnea de oaie, iar in al doilea rand aduce o serie de avantaje indirecte
economiei naionale.

3.1 Scopul
Creterea ovinelor reprezint o ramur important a zootehniei i a avut o
contribuie deosebit la dezvoltarea economic a statelor cresctoare,
participnd direct la mbuntirea nivelului de trai al oamenilor, alturi de
celelalte sectoare specifice animalelor. Printre principalele produse obinute din
laptele de oaie i capr(separat sau n amestec), care au pus bazele unor devrate
ndeletniciri, se numr: caul dospit, brnza de putin, burduf sau n coaj de
brad, urda, caul srat, untul, jintia, jantul, laptele de iarn, iaurtul, etc . n afara
acestorproduse tradiionale, laptele de oaie constituie o important surs de
materie prim, folosit ca atare sau n amestec cu cel de capr sau vac, pentru
obinerea a numeroase preparate de tip industrial, cum ar fi diferite sortimente
de cacaval i de alte brnzeturi etc.Deasemenea, produciile piloase recoltate de
la ovine, mpreun cu fibrele de origine vegetal i artificial reprezint
importante materii prime pentru industria textil. n urma prelucrrii industriale
a lnii albe se obin esturi cu o coloraie divers i cu nsuiri deosebite din
punct de vedere igienic i tehnic deoarece, aceast materie prim prezint
proprieti termoizolante, capacitate mare de absorbie a apei, capacitate sczut
de absorbie a umezelii, rezisten la aciunea agenilor chimici i fizici,
rezisten la torsiune i traciune, etc. Aceste nsuiri igienice,tehnologice i
economice deosebit de valoroase, au la baz complexitatea structurii histologice
icompoziia chimice proprie fibrelor de ln. Ca urmare a acestor proprieti,
esturile din ln idin ln n amestec cu alte fibre, sunt utilizate n
confecionarea obiectelor de mbrcminte, precum i a materialelor cu diferite
destinaii tehnice (capitonare, curele de transmisie, esturi decorative) sau a
unor articole cu diverse destinaii cum ar fi basmalele, covoarele, cergile, etc

3.2 Compozitia chimica

Conform unor studii recente, laptele de oaie prezinta in compozitia lui un

continut mai mare de vitamine si minerale esentiale pentru dezvoltarea
organismului decat laptele de vaca.Continutul de calciu din laptele de oaie este
intre 162 si 259 mg/100 g comparativ cu cele 110 mg/100 g din laptele de vaca,
iar aportul de fosfor, sodium, magneziu, zinc si fier este de asemenea mai
ridicat. Potrivit rezultatelor obtinute de Asociatia Britanica a produselor lactate
de ovine demostreaza ca laptele integral de oaie este mai bogat in grasimi decat
cel de vaca (6,7 vs 2,5 %), in riboflavina/vitamina B2 (4,3 mg/l vs.2,2 mg/l),
tiamina/vitamina B1 (1,2 mg/l vs. 0,5 mg/l), niacina/vitamina B3 (5,4 mg/l vs.
1,0 mg/l), acid pantotenic/vitamina B5 (5,3 mg/l vs. 3,4 mg/l), vitamina B6 (0,7
mg/l vs. 0,5 mg/l), vitamina B12 (0,09 mg/l vs. 0,03 mg/l) si biotina/vitamina H
(5,0 mg/l vs. 1,7 mg/l). Insa continutul de acid folic este egal la ambele (0,5
mg/l). Cu toate ca branza facuta din laptele de oaie - cum ar fi Roquefort,
Pecorino sau feta - este destul de des consumata, nu acelasi lucru se poate
constata despre laptele de oaie.

Iat cteva amnunte mai puin cunoscute despre beneficiile crnii de

miel. Conine fier si zinc - acest tip de carne are valori nutriionale mari, fiind o
surs usor asimilabil de fier si zinc. O porie de carne de miel asigur
aproximativ 30% din cantitatea din acest mineral de care are nevoie zilnic o
persoan. Zincul este esenial pentru cresterea oaselor, refacerea si cicatrizarea
esuturilor si pentru ntrirea sistemului imunitar.Bogat n carnitin - Carnea de
miel conine, de asemenea, un aminoacid esenial, mai rar ntlnit n alte
alimente, care are capacitatea de a-i asigura organismului energia de care are
nevoie pentru a funciona bine.Indicat n cura de ngrsare persoanelor
subponderale, cu o constituie slbit sau care au pierdut foarte multe kilograme
din diverse motive - o boal prelungit - li se recomand introducerea n
alimentaie a crnii de berbec, ns este important s se consume cantiti mici,
la fiecare mas.Activitatea organelor interne - carnea de miel este n msur s
mbunteasc activitatea splinei si a rinichilor, s nlture starea general de
slbiciune, durerile abdominale. De altfel, carnea este o surs important de
proteine, ceea ce o face absolut necesar pentru copii si adolesceni, aflai n
perioada de crestere. Este un bun hidratant al organismului, alungnd starea de
oboseal, tratnd diabetul. Ficatul de oaie este un tonic hepatic si o surs de
mbuntire a acuitii vizuale, de tratare a glaucomului si a nictolapiei.
 Afrodisiac natural - Pe de altparte, substanele nutritive din carnea de
miel sau de berbec au capacitatea de a creste capacitatea sexual a brbailor si
de a trata sterilitatea femeilor.

Dezavantaje: Din cauza grsimii pe care o conine, carnea de miel nu este

recomandat celor care stiu c au un nivel ridicat de colesterol n snge. Odat
cu naintarea n vrst, cantitatea de carne consumat trebuie s se reduc si
trebuie nlocuit cu alimente de origine vegetal. n plus, carnea nu trebuie
asociat cu pinea, pentru c aceast combinaie poate produce probleme de
digestie.Consumul de carne rosie - de vit, de porc, de vnat, de miel - prezint
destule dezavantaje. Carnea rosie nu este rea, doar c nu trebui s consumm
prea mult.

Excesul de carne este asociat cu eliberarea mai multor toxine n organism,

cauz a unor boli severe precum guta si cancerul de colon. Cercettorii au
evideniat legtura direct ntre cancerul de pancreas si marii consumatori de
carne rosie. Dar se pare c de vin nu este carnea rosie, ci modul de preparare.
De fapt, substanele cancerigene produse n timpul prjirii sunt cele care
suprasolicit pancreasul. Mai mult, carnea care provine de la animale tinere
(miel, ied) este mai greu de digerat, din cauza purinelor, reziduuri metabolice
toxice pentru organismul uman. Aceast carne poate fi periculoas pentru
persoanele cu hiperuricemie (crestere a nivelului de acid uric n snge, care
provoac guta si calculii biliari). Pentru a fi eliminate purinele, cnd se pregtesc
ciorbele, carnea nu se pune de la nceput n ap, ci abia atunci cnd a dat n
clocot.

Carnea rosie este, de asemenea, bogat n grsimi saturate si colesterol,

ceea ce poate duce la ngrosarea arterelor si la apariia unor boli de inim. n
timp ce Asociaia Dietetic Britanic spune c limita acceptat este de 90 de
grame pe zi, Agenia privind standardul alimentelor subliniaz faptul c
excluderea anumitor tipuri de carne rosie ar fi mai eficient. Carnea de vit este
considerata cea mai nutritiv, urmeaz apoi cea de porc, iar ultima este carnea
de miel, aceasta fiind cea mai gras.Prea mult carne rosie poate avea efecte
adverse asupra oaselor. Procesul de digestie a proteinelor poate duce la formarea
unor reziduuri n organism, pe care corpul va trebui s le neutralizeze,
folosindu-se de mineralele existente n oase. Proteina proaspt din carnea de
miel poate provoca si alergii, care apar la 6-12 ore de la consum. Mai expusi
sunt copiii si btrnii.

4. Capitolul IV
Situatia cresterii pe plan mondial
Resursele naturale, posibilitile sporite de asigurare a hranei,
caracteristicile mediului, particularitile biologice i fiziologice, cerinele
economice, tradiia i transformrile sociale derulate n anumite zone ale
globului, reprezint tot attea mijloace de influen a rspndirii i a creterii
ovinelor la nivel mondial. Exploatarea ovinelor n condiii optime este posibil
doar n zonele cu un climat temperat i oceanic, cuprinse practic ntre latitudinea
nordic i sudic de 400C, ntre limitele izotermelor medii anuale de -100C i +
250 C cu precipitaii atmosferice sub 600 mm / an.
n mod obinuit climatul cald dar uscat este propice creterii i exploatrii
ovinelor cu ln fin Merinos i de pielicele de tip Karakul. Ca o consecin a
adaptrii speciei ovin la condiiile de mediu, oile crescute n zonele semiaride
au talia mai mic i pigmentaia cutanat mai intens, iar cele rspndite n
zonele reci prezint o pigmentaie mai slab i au talia mai mare.
Specificitatea climatului ntlnit n diferite zone a contribuit n mod hotrtor la
formarea unor rase cu nsuiri morfologice caracteristice i cu producii ridicate.
Astfel, climatul oceanic din Marea Britanie a contribuit la formarea unor
rase precoce, cu dezvoltare corporal accentuat i performane din punct de
vedere productiv. Datorit nsuirilor valoroase i a capacitilor superioare de
adaptare la alte condiii de mediu, aceste rase s-au rspndit apoi n diverse zone
ale globului, fiind astzi ntlnite att n Europa ct i n Oceania, America de
Nord i America de Sud, unde sunt crescute fie n ras curat, fie utilizate la
ncruciri cu oi locale, participnd totodat i la formarea unor tipuri noi de
ovine. Alturi de caprine, ovinele se caracterizeaz printr-o rezisten organic
ridicat i o capacitate mare de adaptare la condiiile de mediu, fapt ce a
determinat ca acestea s fie ntlnite pe zone extinse ale globului cu
caracteristici geo-climatice dintre cele mai diferite.
 Pe plan mondial, Australia se situeaz in fruntea tuturor rilor in ce
privete numrul ovinelor i producia de lin fin. Ea este urmat de Uniunea
Sovietic, unde condiiile favorabile de mediu sint folosite intensiv pentru
dezvoltarea creterii ovinelor.
Oile de carne au cuprins teritorii aproape tot aa de intinse ca i oile
Merinos. Dac totui Anglia face comer intins cu linuri fine, aceasta se
datorete condiiilor naturale foarte propice dezvoltrii oilor Merinos din unele
ri din Commonwealth, cum sint Australia, Noua Zeeland, Republica Sud-
African.
Condiii bune pentru creterea oilor Merinos au i Argentina, Uruguay,
Peru, Chile. Concurena linurilor australiene i din alte ri transoceanice a
determinat unele ri s reduc numrul oilor i s indrepte creterea spre
producia de carne.

In

Statele Unite ale Americii numrul ovinelor a sczut i este format in majoritate
din oi Merinos i de carne, in timp ce rasele cu importan local dein o
proporie neinsemnat.

Continentul Asiei are un numr foarte mare de ovine, peste 550 milioane
de capete, dar din punct de vedere calitativ ele sunt in mare majoritate primitive
i cu lin groas. Aici este caracteristic creterea oilor pentru pielicele
superioare (rasa Karakul), precum i a oilor pentru carne i grsime, cu fesa
gras (Kurdiuk).
 In ceea ce privete Africa, trebuie fcut distincie in aspectul creterii
ovinelor din partea de nord i din sudul continentului. in timp ce in Africa de
nord numrul ovinelor este mai mic i format in cea mai mare parte din rase
primitive i slab productive, in Africa de sud, in schimb, creterea este avansat,
se aplic metode tiinifice, iar condiiile climatice i vegetaia sint potrivite
exploatrii oilor precoce i perfecionate. Aici se crete un numr important de
ovine Merinos, ceea ce face ca s dein un loc insemnat in producia mondial
de linuri fine.
Numrul ovinelor din diferite ri a variat in fiecare an dup cum
condiiile naturale i economice au fost favorabile sau neprielnice. Evoluia
efectivului mondial de ovine.

5. Capitolul V

Situatia cresterii pe plan european

n Europa central(Romnia, Bulgaria, Slovenia, Serbia i Muntenegru,

Croaia, Macedonia, Grecia, Turcia) se cresc oi din tipul morfoproductiv de ln
fin,ln fin-carne,ln grosier-lapte,ln semifin-lapte i de pielicele. n
zona oriental a Europei, condiiile climatice foarte diverse afecteaza la
creterea unui nsemnat efectiv de ovine aparinnd unor tipuri morfo-productive
variate (ln fin, ln fin-carne, ln grosier-lapte, carne-grsime i
pielicelelapte).
Cu toate acestea exist, ns, i zone care nu sunt prielnice creterii
ovinelor. Aceste areale improprii se caracterizeaz printr-un regim de umiditate
mare asociat fie cu temperaturi prea ridicate, fie cu altele sczute, care au o
influen negativ asupra evoluiei, sntii i a productivitii ovinelor. Ca
structur de ras rile situate n partea continental a Europei i ndeosebi cele
aflate n partea vestic i central, cresc rase i tipuri de carne i de carne-ln
(Germania, Frana, Italia, Polonia). Rasele de oi cu ln fin sunt crescute cu
precdere n Spania, Portugalia i Frana, iar cele specializate pentru producia
de lapte sunt crescute i exploatate n mod deosebit n Frana, Italia, Spania i
Grecia.
Spania, care are aproape acelai numr de ovine ca Anglia i posed
puni intinse de munte,este cunoscut prin creterea oilor Merinos (circa 30%
din efectivul rii), in timp ce pe teritoriul Insulei Britanice, din cauza climei
umede, aceste oi nu s-au adaptat. In Spania s-a format i de aici s-a rspindit
rasa Merinos, in timp ce Anglia se caracterizeaz prin creterea oilor precoce
specializate pentru producia de carne, formate i rspindite de aceast ar.

Capitolul VI

Situatia cresterii pe plan national

Reprezint o ndeletnicire foarte veche, practicat cu plcere de
gospodarii din zona de deal i munte, aceasta fiind manifestarea dragostei i a
pasiunii oamenilor pentru creterea oilor n scopul asigurrii veniturilor necesare
consolidrii gospodriei, ct i pentru acoperirea nevoilor proprii de consum.
Din aceste considerente, creterea ovinelor se poate practica i n unele
gospodrii din zona de es a Romniei, cu toate c oaia este considerat ca fiind
principala concurent a bovinelor, animale ce se dezvolt bine n toate zonele
rii.
Cu alte cuvinte, n gospodriile din zona de deal i munte ovinele se cresc
n turme mari, deoarece aceast ndeletnicire ofer ctiguri importante
cresctorilor de oi, care, prin tradiie, se numesc ciobani sau oieri. n zonele de
cmpie, de obicei, gospodarii se ocup n special de creterea i exploatarea
bovinelor, aceast aciune fiind considerat ca activitate de baz, pe lng care,
n exploataie acetia mai cresc un numr de 10 pn la 100 oi. n scopul
realizrii unei eficiene economice care s asigure un ctig satisfctor pentru
cresctor, se recomand ca n zonele de deal i munte s fie organizate
exploataii familiale de cretere a ovinelor i o capacitate de circa 250 oi i
mioare, activitate ce se poate dimensiona dup posibilitile date de condiiile
locale.
Ca o particularitate a creterii acestei specii, trebuie s menionm de la
nceput c exploatarea ovinelor nu este legat, n mod special, de existena
exclusiv a terenului pentru producerea furajelor de volum, ca de altfel pentru
bovine. Ovinele reprezint specia care poate s-i asigure hrana prin practicarea
transhumanei, metod foarte veche aplicat de ciobani. Transhumana este, de
fapt, plimbarea (pendularea) ovinelor din zonele de deal i munte n zonele de
es, pentru consumarea excedentului de furaje de volum existente n
exploataiile familiale asociative sau la societi comerciale agricole din aceste
zone.
Dei, ca practic, aceast metod este foarte veche, n condiiile rii
noastre ea poate fi recomandat, n continuare, pentru creterea i exploatarea
ovinelor, deoarece n perioada de toamn-iarn devine destul de eficient
datorit faptului c este mai uor s plimbi turmele n diferite perioade ale anului
n funcie de furajele ce se pot asigura pe miriti, porumbiti sau alte puni,
dect s fie transportate cantiti nsemnate de furaje voluminoase de la es la
deal i munte.
Creterea oilor a reprezentat din totdeauna un factor important n
dezvoltarea produciei animaliere i a societii umane n general, aceast specie
fiind una dintre cele mai rentabile din punct de vedere economic, comparativ cu
celelalte animale de ferm.
Pentru poporul roman, ca de altfel i pentru alte numeroase popoare
pastorale, creterea ovinelor a reprezentat din cele mai vechi timpuri un mod de
existen i de manifestare a unitii spirituale.
Ovinele reprezint specia cu cea mai mare diversitate morfoproductiv i
rspndire, datorit marii adaptabiliti la cele mai diferite condiii de mediu ct
i a influenei umane. Rentabilitatea creterii ovinelor este determinat de
particularitile biologice caracteristice speciei, particulariti ce permit:
- obinerea a numeroase produse i subproduse (ln, carne, lapte, pielicele,
blnuri, piei, etc.);
- valorificarea superioar a unor subproduse din sectorul vegetal (coceni, paie,
vreji, capitule, colete, etc.), a punilor de mare altitudine, ndeprtate, a celor
srturoase, srace, improprii altor specii de animale;
- ovinele necesit investiii mai mici comparativ cu alte specii de animale,
ndeosebi n privina adpostirii i ngrijirii.
 Urmare a celor artate numrul de ovine nregistreaz o oarecare cretere,
cu toat concurena produciei de fibre sintetice i vegetale, la ora actual
procesul de formare i rspndire a unor noi populaii, desfurndu-se ntr-un
ritm accentuat.
Consecin a exploziei demografice se simte acut nevoia, creterii
produciei de alimente n special alimente proteice. Ca urmare a acestui lucru
cresctorii de ovine, marii productori, i ndreapt atenia spre producia de
carne, ovinele oferind mari posibiliti cu rezultat implicit n creterea
rentabilitii economice. Pe plan mondial creterea ovinelor este direcionat
spre producia de carne i lapte, fr a se minimaliza producia de ln, care
rmne una dintre produciile de baz, tiut fiind faptul c indiferent de
specializarea raselor, toate ovinele produc ln. Prin intensivizarea funciei de
reproducie i perfecionarea tehnologiilor de ngrare intensiv a ovinelor, dar
i prin practicarea ncrucirilor cu rasele specializate pentru producia de carne
se urmrete creterea cantitativ a produciei.Datorit creterii cererii pentru
lapte i derivatele lui, face n prezent obiectul unei ameliorri intense, indiferent
de ras, scopul final fiind creterea potenialului lactogen al speciei.
Pe lng valoarea biologic foarte ridicat a unor produse (lapte, carne,
ln), ovinele se impun tot mai mult din punct de vedere ecologic. n acest sens,
se cunoate c ovinele sunt animale uoare, vioi, care se pot deplasa cu uurin
pe pante abrupte sau pe distane mari pentru cutarea hranei, iar dejeciile lor,
foarte bogate n azot, sunt consistente, permind o ngrare (prin trlire) destul
de uniform a solului, fr s-l polueze.
n toate timpurile, ovinele autohtone i produsele lor au fost apreciate la
export i au adus rii un aport valutar deosebit de important. Cercetrile
efectuate, precum i experiena n domeniu acumulat n decursul anilor au
demonstrat c rasele de ovine autohtone reacioneaz pozitiv, n cazul practicrii
ncrucirilor, n direcia ameliorrii produciilor de carne i lapte. Prin urmare,
practicarea diferitelor sisteme de ncruciare n mod dirijat are ca rezultat
sporirea produciilor de lapte i carne, fr a afecta din punct de vedere calitativ
producia de ln.
n scopul dinamizrii acestei vechi ndeletniciri, care este creterea i
exploatarea ovinelor, o importan deosebit revine Asociaiei Cresctorilor de
Ovine, care are menirea aprrii intereselor cresctorilor i implementarea unor
programe viabile de eficientizare a acestui sector.
 n Romnia, efectivele de ovine au sczut ngrijortor de la an la an,
ajungnd ca n anul 2011 efectivul s fie sub 8.500k, iar apoi sa creasca
considerabil depasind in 2014 9.000k.
n Europa central i de est Romnia se situeaz pe locul 5 att la efective
ct i la producii, de aceea trebuie s profitm de acest lucru pentru a ctiga un
loc ct mai bun pe piaa european a carnii i laptelui de oaie. Produciile
realizate sunt de calitate medie spre satisfctoare.

Capitolul VII

Tendine i orientri actuale n exploatarea ovinelor pentru producia de carne

Tendina general n exploatarea ovinelor i n special n pricipalele tri
cresctoare de ovine, const n valorificarea tuturor resurselor biologice ale
acestei specii, n cadrul factorilor social-economici i naturali de care dispun n
scopul sporirii i mbuntirii calitative a produciilor .
Sub acest aspect rile cresctoare de ovine se repartizeaz n trei grupe:
- ri cu orientare predominant n direcia produciei de carne (Anglia, Noua
Zeeland);
- ri n faz avansat a exploatrii ovinelor n aceast direcie (Australia,
U.R.S.S., Frana);
- ri n faz mai puin avansat, fiindc numai n ultimii 10 ani i-au orientat
creterea ovinelor n direcia exploatrii intensive pentru producia de carne,
paralel cu cea de ln (Romnia, Bulgaria).
 Ca metod principal de sporire rapid i eficient a produciei de carne
este cea a folosirii ncrucisrilor industriale simple, duble i complexe, cu dou
sau mai multe rase, asociat cu un nivel mbuntit de hrnire i ntreinere.

Perspectiva dezvoltrii produciei de carne n Romania

Consumul de carne n ara noastr este legat de nsui trecutul exploatrii
acestei specii. Ea s-a fcut ocazional, fiind determinat de necesitatea sacrificrii
unor animale btrne sau accidentate, precum i sezonier, dup obiceiul
sacrificrii mieilor cruzi de lapte n sezonul de primvar i a ovinelor adulte
reformate n sezonul de toamn.
Aceast situaie a persistat n general pn n anii 1967-1968 cnd s-a
iniiat i generalizat aciunea dirijat de ealonare grupat a ftrilor pe o
perioad ct mai ndelungat a anului, concomitent cu crearea de complexe de
cretere i ngrare intensiv de tip industrial a tineretului pn la vrsta de 6-7
luni i greutatea de 35-40 kg.
Noua orientare a exploatrii ovinelor n direcia produciei de carne,
paralel cu cea de ln, imprim sectorului ovin un caracter de intensivitate
pronunat, determinat de cerinele economiei naionale. Acestea pot fi
satisfcute de efectivul destul de numeros existent, de capacitatea lui potenial
pentru producia de carne, precum i de conjunctura favorabil la export, de
desfacere a acesteia la preuri avantajoase.
n vederea acoperirii ritmice a cerinelor interne de consum i crerii unor
disponibiliti ct mai mari pentru export, la nivelul exigenelor calitative
actuale, s-au luat o serie de msuri tehnico-organizatorice importante, paralel cu
elaborarea unor tehnologii eficinte de valorificare a tuturor particularitilor
biologice a raselor de ovine i a posibilitilor materiale existente. Printre
acestea o importan deosebit s-a acordat ncrucirilor industriale a ovinelor
locale cu rasele specializate i intensivizrii reproduciei, concomitent cu crearea
unei reele nsemnate de complexe de ngrare intensiv a tineretului ovin, att
de tip I.A.S. ct i Intercoop. Totodat, ca urmare a concentrrii i specializrii
efectivelor n complexele de ngrare, se obin i carcase mai omogene i loturi
mai mari de livrare, evitndu-se diferenele de conformaie i dezvoltare
corporal.
n cadrul acestor complexe, ngrarea tineretului ovin se efectueaz n
general pn la vrsta de 6-7 luni. n ultimul timp, datorit cerinelor crescnd
de carne de ovine, s-a elaborat o nou tehnologie de prelungire a acestei
perioade de ngrare, ndeosebi a ovinelor cu ln fin pn la vrsta de circa
12 luni. n acest mod, pe lng o producie superioar de carne, se obine i o
cantitate mai mare de ln fin, dect n cazul recoltrii acesteia la vrsta de 6-7
luni.

Categoriile comerciale de carne de ovine

n funcie de vrst, greutate la sacrificare i de calitatea carcasei, n
comer se disting mai multe categorii de carne de ovine, a cror predominan pe
pia depinde n principal de preferinele tradiionale ale consumatorilor. Printre
acestea se numr: miel crud, miel de 100 de zile, tineret ngrat, batal tnr i
ovine adulte.
1. Carnea de miel crud sau de lapte provine de la mieii valorificai n
perioada de alptare la vrsta de 4-6 sptmni i greutatea de 8-12 kg, dac
aparin raselor locale i 15-22 kg, dac provin din rasele specializate sau din
metii industriali. Carnea este slab, fraged datorit fibrilajului fin, gustul
plcut i fr miros specific. n schimb conine o cantitate ridicat de ap i
colagen, ceea cei confer o valoare nutritiv, calorigen i dietetic redus.
Totodat carcasele sunt neuniforme sub raportul dezvoltrii n ansamblu i n
special al regiunilor cu carne superioar la care se mai adaug i un coninut
ridicat de oase i cartilagii.
2. Carnea de miel de 100 de zile provine de regul din mieii nscui n
luna noiembrie-decembrie. La vrsta de 13-16 sptmni ei cntresc circa 25-
35 kg, n funcie de ras, sex i starea de ngrare. n condiiile ntreinerii
obinuite acetia ajung ns la greutatea de numai 20-25 kg.
Conformaia i dezvoltarea lor corporal este mai apropiat fa de a ovinelor de
carne, iar carcasa prezint aspectul comercial relativ corespunztoare.Jigourile
sunt rotunde, regiunile de calitate superioar ceva mai dezvoltate i randamentul
la sacrificare mai mare. Coninutul de carne este mai ridicat, calitatea mai bun
cu arom specific mielului de lapte.
3. Carnea de tineret ovin ngrat este furnizat de animalele n vrst de
6-7 luni i n greutate de 35-40 kg ngrate intensiv i de 30-35 kg ngrate n
condiii semiintensive, de la care se obin carcase de 15-20 kg. Carnea este
perselat, gustoas, fraged, suculent, cu arom plcut, fr miros specific i
cu un consum moderat de grsime, n funcie de starea lor de ngrare.
Comparativ cu categoria mieilor de lapte, cantitatea de carne din carcas este cu
15-20% mai ridicat, iar raportul oase:carne este de 1:4 kg fa de respectiv
1:2,5 kg.
n cadrul acestei categorii, n raport cu starea de ngrare i coninutul de
grsime din carcas se disting dou tipuri: de carne, cu starea de ngrare i
coninutul de grsime din carcas se disting dou tipuri: de carne, cu
musculatur mai dezvoltat i altul de grsime, la care starea de ngrare este
mai avansat:
a) La tipul de carne, carcasa are o greutate de 16-18 kg, este compact i relativ
lung, larg, cu jigouri dezvoltate. Grsimea superficial este uniform
repartizat pe tot corpul, iar cea perirenal n cantitate moderat, consistent i
de culoare alb.
b) Tipul de grsime se caracterizeaz printr-un coninut adipos mai ridicat n
carcas, dispus sub form perselat i marmorat, fr a se admite depozite prea
mari.
4. Carnea de batal tnr provine de la berbecuii castrai, la diferite vrste:
nrcare, 6 sau 12 luni. Aceast categorie comercial de carne nu se mai
produce dect sporadic i n cantiti reduse, deoarece s-a constatat c prin
ndeprtarea hormonilor testiculari se diminueaz capacitatea de valorificare a
hranei i ca urmare sporul de greutate. Din punct de vedere calitativ, fa de
berbecuii de aceeai vrst, carnea de batal tnr conine o cantitate mai ridicat
de grsime n carcas sub form perselat i marmorat.
5. Carnea de ovine adulte provine de la oile i berbecii reformai, de
regul dup vrsta de 5 ani sau chiar mai devreme pentru diferite insuficiene.
n concluzie, rezultatele experimentale i de producie nregistrate pn n
prezent n ara noastr n acest domeniu de activitate, au demonstrat c exist
toate condiiile biologice, tehnico-organizatorice i materiale producerii n
cantiti industriale a tuturor sortimentelor comerciale de carne de ovine
solicitate pe piaa intern i extern.
 Bibliografie

1. Vasile N. Taft, Creterea i exploatarea intensiv a ovinelor, Editura Ceres,

Bucureti, 1983;

2.http://facultate.regielive.ro/proiecte/agronomie_industria-
alimentara_medicina-veterinara/tehnici-de-crestere-a-animalelor-ovine-
204062.html;

3. PASCAL, C. Tehnologia creterii ovinelor. Iai: Editura Corson, 1998

4. TPLOAG, D. Tehnologii de obinere a laptelui i a crnii. Bucureti:

Editura Granada, 2013

5. SANDU Ghe Inginerie n exploatarea ovinelor. Editura Alutus

D, Bucureti

6. www.gazetadeagricultura.info

7. http://agrointel.ro

8. www.fao.org