Tema 6.

Sistemele de întreţinere a vacilor (2 ore)

7.1 Generalizări privind întreținerea vacilor

7.2 Întreținerea vacilor pe timp de iarnă
7.3 Întreținerea vacilor pe timp de vară
7.4 Construcții anexe în fermele de vaci de lapte

Bibliografie
1.Manciuc Vasile. Managmentul creșterii bovinelor. Iași 2006
2.Gavril Stamciu Tehnologia creșterii bovinelor. Timișoara, 1999
3.Gh. Georgescu Tehnologia creşterii bovinelor. Bucureşti 1990
 7.1 Generalizări privind întreţinerea vacilor

Întreţinerea reprezintă un ansamblu de măsuri tehnico-

organizatorice cu privire la adăpostirea, îngrijirea şi asigurarea
unui regim de mişcare adecvat, adaptate în vederea exteriorizării
potenţialului productiv al vacilor exploatate pentru producţia de
lapte.
Principalele criterii după care se pot clasifica sistemele de
întreţinere sunt: sezonul calendaristic şi libertatea de mişcare a
vacilor de lapte. În acest sens se diferenţiază întreţinerea pe timp
de iarnă şi întreţinerea pe timp de vară. În fiecare din cele două
sezoane calendaristice, vacile pot fi întreţinute în sistem legat sau
liber.
 Corespunzător condiţiilor zonale specifice, în raport cu
amenajările interioare şi capacitatea de cazare a adăposturilor, în
cadrul fiecărui sistem există mai multe variante de întreţinere al
vacilor.
Indiferent de varianta adoptată, sistemele de întreţinere
trebuie astfel concepute încât să asigure condiţii optime de
microclimat, să permită desfăşurarea în condiţii optime a diferitelor
operaţiuni tehnologice (furajare, mulgere, adăpare, evacuarea
dejecţiilor, igienizarea animalelor etc.) şi să asigure un grad
corespunzător de confort pentru animale. La alegerea sistemului de
întreţinere fermierul trebuie să aibă în vedere resursele financiare,
numărul de vaci de lapte, avantajele şi dezavantajele fiecărui sistem
de întreţinere.
Întreţinerea pe timp de iarnă Întreţinerea pe timp de vară

stabulaţiei în adăpost adăpost mixt tabără de vară

închis semideschis deschis

cu sistem de întreţinere

liberă legată
liberă

cu spaţii de odihnă

Individuale comune
 ÎNTREŢINEREA VACILOR PE TIMP DE IARNĂ
În general, vacile trebuie protejate de influența unor factori naturali
nefavorabili precum ninsoare, vânt, ploi, temperaturi scăzute și ca urmare, sunt
întreținute în adăpost. Se disting două alternative ale înteținerii vacilor în adăpost:
întreținere legată sau liberă
Întreţinerea legată a vacilor în adăpostuiri închise – este cea mai răspândită
metodă atât în republică cât şi pe plan mondial. Ea are următoarele avantaje:
1)tratarea individuală a vacii la muls şi hrănire
2) supravegherea mai uşoară a stării de sănătate
3) se stimulează mai uşor producţia de lapte
4) se asigură condiţii superioare de odihnă
5) îngrijire individuală
6) se obţine producţie de lapte mai mare.
Dezavantajele:
1) se măresc cheltuielile cu distribuirea furajelor, evacuarea dejecţiilor
2)mişcări limitate influenţează negativ starea de sănătate, funcţia de
reproducţie şi longevitatea.
După specificul adăposturilor utilizate, respectiv capacitate,
amenajări interioare, dispunerea vacilor, se tisting mai multe variante de
întreținere legată:
Întreţinerea legată a vacilor cu aşezare pe un singur rând - se
întâlneşte în gospodăriile ţărăneşti unde se cresc efective reduse de 4-10
capete. Amenajarea interioară a adăposturilor ca şi construcţia acestora,
sunt simple. Ieslea este amplasată de-a lungul unuia din pereţii longitudinali
ai adăpostului, standul este lung (2,2-2,4m), la marginea posterioară a
standului este situată rigola de colectare a dejecţiilor, de o alee, de obicei
manuală.
Întreţinerea legată a vacilor cu aşezare pe un
singur rând

Întreţinerea legată a vacilor cu aşezare pe un singur rând

Ca aşternut se folosesc paiele .
Întreţinerea legată cu aşezarea în două rânduri şi dispunerea
lor crupă la crupă. Se foloseşte în exploataţii mici de 15-20
capete, însă, capacitatea unui adăpost poate ajunge şi la 100 capete.
Una din variante presupune amplasarea celor două jgheaburi de
furajare de-a lungul pereţilor longitudinali ai adăpostului. Lungimea
standului este de 2,3-2,5 m iar lăţimea de 1,3-1,4m. Ca asternut se
folosesc paiele. Defecarea şi urinarea au loc direct pe stand, vacile
menținându-se mai greu curate. Lucrările tehnologice, circulaţia
animalelor şi a personalului de îngrijire, se face pe aleea centrală,
amplasată la mijlocul adăpostului şi cu o lăţime de cca 2 m.
 Întreţinerea legată cu aşezarea în două
rânduri şi dispunerea lor crupă la crupă

Întreţinerea legată cu aşezarea în două rânduri şi dispunerea lor crupă la crupă

 Distribuirea furajelor în iesle şi evacuarea dejecţiilor se
face manual. Adăparea vacilor se realizează mecanic sau la
jgheab. De asemenea, mulgerea vacilor poate fi manuală sau cu
instalaţia de muls mecanică la bidon.
Întreţinerea legată a vacilor cu aşezare pe două rânduri şi
dispunerea cap la cap.
Capacitatea unui adăpost este de până la 120 capete. Standul este
scurt de 1,6-1,8m ceea ce facilitează defecarea şi urinarea în
rigolă, iar vacile se menţin mai uşor curate. Delimitarea
individuală a standului se realizează prin separatoare de stand,
confecţionate din ţeavă metalică având înălţimea de 90-100 cm.
 Legarea vacilor se realizează prin sistemul vertical de tip
Grabner. Ultimul timp tot mai mult se practică sistemul de legare
şi dezlegare a vacilor în grup. În aceste adăposturi există o alee
de furajare situată central şi două alei de serviciu. Aleea de
furajare este carosabilă şi trebuie să aibă lăţimea de 2,3-2,5m.
Pereţii longitudinali sunt prevăzuți cu uşi pentru evacuarea
vacilor în padoc. Peretele ieslei dinspre animal trebuie să aibă
înălţimea de până la 25 cm ca vaca să se poată odihni cu capul
deasupra ieslei.
Întreţinerea legată a vacilor cu aşezare pe
două rânduri şi dispunerea cap la cap.
Întreţinerea legată cu aşezarea pe patru rânduri . Capacitatea
adăpostului este de 204 vaci. Dispunerea vacilor este cap la cap, fiind
aşezate pe patru rânduri.
În adăpost există două alei de furajare, trei alei de serviciu şi o
alee transversală. Una din aleele de serviciu este amplasată la
mijlocul adăpostului, iar două în lungul pereţilor longitudinali. La
mijlocul adăpostului există o alee transversală care comunică cu
padocul. Sistemul de legare este de tip Grabner. Mulgerea se execută
la bidon sau instalaţie de colectare şi transportul centralizat al
laptelui. Apa se administrează la adăpători mecanice cu clapetă câte
una la două vaci. Dejecţiile se evacuează mecanic
Întreţinerea legată cu aşezarea pe patru rânduri
 La întreţinerea legată importanţă deosebită are asigurarea
igienei corporale şi mişcării animalelor. Temperatura de confort
pentru vacile de lapte este 12-150C, limitele critice minime fiind
de 20C şi maxime de 250C. Abaterile temperaturii faţă de zona de
confort şi mai ales faţă de cea critică duce la modificări
metabolice, care influenţează negativ asupra producţiei şi
consumului specific. Temperaturile scăzute duc la creşterea
consumului specific cu 20-25%. La temperatură mai mare de
200C producţia de lapte începe să scadă şi la 350C se reduce
aproape la jumătate.
Întreţinerea nelegată a vacilor. Sistemul se bazează pe întreținerea vacilor
nelegate, în adăposturi închise sau semideschise, tot timpul anului, pe grupe
tehnologice, animalele putându-se mișca în voie în adăpost sau chiar în
padoc. A fost conceput după anul 1940 și se practică pe scară largă în țările
cu zootehnie avansată.
Avantajele: avantajul principal este posibilitatea mecanizării şi automatizării
proceselor de producţie ca rezultat productivitatea muncii creşte de 2-4 ori.
- la întreţinerea nelegată nutreţurile grosiere şi suculente se distribuie pe
grupe, iar concentratele individual în timpul mulsului.;
- vacile se află permanent în mişcare ceea ce măreşte rezistenţa la boli;
- se ameliorează funcţia de reproducţie;
- se uşurează depistarea vacilor în călduri;
- se obţine lapte de calitate superioară;
- se îmbunătăţeşte starea de sănătate;
- mai complet se foloseşte suprafața adăposturilor;
- vacile se menţin mai curate.
Întreţinerea nelegată a vacilor în adăposturi semideschise
A fost extinsă în ţările cu climat blând, unde variaţiile de
temperatură între sezoane, nu sunt prea mari (în partea de Sud a
SUA, Israil, Italia,Olanda). Adăposturile au capacitatea de până la
120 vaci şi este prevăzut de regulă cu trei pereţi, cel din faţă fiind
parţial sau total lipsă, iar pe timp nefavorabil poate fi închis cu
baloturi de paie. Înălţimea adăpostului este de 3 m la streşină şi
lăţimea de 10-12m. Nu are amenajări interioare, este de tip hală,
asigurând 4-5 m/vacă. Formarea aşternutului permanent are loc
toamna şi primăvara , când se introduc în adăpost 10-15 kg paie
pe animal. La 2-3 zile se adaugă un nou stat de paie, aproximativ
3 kg pe animal.
 În acest mod, stratul de aşternut se măreşte treptat, iar la 6
luni, ajunge la 1 m înălţime. Aşternutul permanent este
confortabil şi cald, evacuarea sa, făcându-se de două ori pe an,
obişnuit în lunile aprilie şi octombrie. Padocul este betonat,
asigurând 6-8 m/cap. El este construit în continuarea adăpostului,
vacile având acces liber în adăpost şi în padoc. El este prevăzut
cu iesle pentru administrarea furajelor de volum şi adăpători cu
nivel constant. Padocul se curăţă zilnic sau la două zile cu utilaje
şi sisteme speciale pentru evacuarea dejecţiilor. Concentratele se
administrează raţional în sala de muls.
Tipuri de adăposturi semideschise
Întreţinerea nelegată a vacilor în adăposturi închise. S-a
practicat mai întâi în SUA, primul adăpost fiind construit în anul
1960, iar ulterior s-a extins în țările europene. Spațiul de exploatare
a vacilor cuprinde adăpostul, padocul și sala de muls. Adăpostul
este de tip hală, cu patru pereți, uși largi, glisante, care comunică
cu padocul iar dimesiunile sunt variabile, respectiv, lățimea de 12-
24 m și lungimea de 30-90 m. Se disting 3 zone funcționale, și
anume: de odihnă, de mișcare și de furajare.
Întreţinerea nelegată a vacilor în adăposturi închise
ÎNTREŢINEREA VACILOR PE TIMP DE VARĂ
În timpul verii, în funcţie de condiţiile specifice din fermă,
întreţinerea vacilor de lapte se poate realiza în următoarele
variante tehnologice: în stabulaţie, pe păşune (în tabere de
vară) şi întreţinerea mixtă.
Întreţinerea vacilor în stabulaţie
Presupune ţinerea animalelor tot timpul anului în adăpost,
precum şi în padoc. Se practică mai ales în fermele cu grad mare de
concentrare a efectivelor de vaci, care nu dispun de păşune,
suprafaţa destinată producerii furajelor este mai redusă sau sunt
situate în jurul marilor oraşe.
Avantaje:
Creşte gradul de utilizare al nutreţului verde (întreaga
cantitate recoltată este administrată vacilor şi se elimină practic
consumul selectiv).
Se evită degradarea păşunilor prin călcare (când timpul este
ploios) şi prin poluarea cu dejecţii. Ca urmare, se reduce
suprafaţa de teren agricol necesară pe animal. Prin recoltarea
furajelor de pe pajişti şi administrarea lor la iesle se obţine o
producţie de lapte mai mare cu 20-25% faţă de situaţia în care
furajele sunt consumate prin păşunat.
 Cantitatea de nutreţ verde administrată poate fi stabilită în
raport cu nivelul productiv şi starea fiziologică a vacilor.
Nutreţurile se recoltează în faza optimă de vegetaţie şi pe
timp favorabil.
Se reduce consumul pentru întreţinerea funcţiilor vitale (nu
se mai consumă energie pentru deplasarea pe păşune) iar
producţia de lapte este mai mare cu 5­10%.
 Se reduc fluctuaţiile zilnice ale producţiei de lapte, având
garanţia consumării unei cantităţi suficiente de nutreţ verde.
 Vacile pot fi supravegheate mai uşor, iar unele boli şi
accidente (boli contagioase, infestări parazitare, timpanismul
etc.), pot fi ţinute mai uşor sub control.
Nu se mai fac cheltuieli cu organizarea taberelor de vară şi
parcelarea păşunilor.
Dezavantaje:
 Acest sistem de întreținere necesită dotarea cu mașini şi utilaje
adecvate şi cu fiabilitate mare pentru recoltarea, transportul şi
distribuirea furajelor. De asemenea, necesarul de forţă de muncă
este mai mare.
Pe timp nefavorabil (ploi abundente, prelungite) aprovizionarea cu
furaje verzi este dificilă, motiv pentru care în fermă trebuie asigurate
rezerve de furaje de volum conservate.
 Regimul inadecvat de mişcare al vacilor are efecte negative
asupra stării de sănătate, funcţiei de reproducţie, constituţiei şi
longevităţii productive.
Cheltuielile cu producerea laptelui sunt mai mari.
Pentru obţinerea unor rezultate corespunzătoare, se
recomandă ca vacile să fie ţinute în padoc atât ziua cât şi pe
timpul nopţii, unde li se va administra nutreţul verde.
Vacile sunt aduse în adăpost numai pentru muls, timp în care li
se administrează şi furajele concentrate. Padocurile trebuie să
fie spaţioase (15 m2/animal) amenajate cu iesle, umbrare şi
jgheaburi de adăpare. Nutreţul verde se va asigura, pe cât
posibil, la discreţie.
Principalele operaţiuni tehnologice (furajarea, adăparea,
mulgerea, evacuarea dejecţiilor) se realizează în acelaşi mod ca
şi în perioada de iarnă, în funcţie de sistemul de întreţinere
practicat.
Întreținerea vacilor în tabere de vară.
Această variantă de întreținere se practică în fermele cu un
efectiv mai mic de vaci, care au pășuni de bună calitate dar care sunt
situate la distanțe de peste 2 km fată de fermă.
Întreținerea vacilor pe pășune are efecte economice favorabile,
cheltuielile cu furajarea sunt reduse, iar laptele se obține cu costuri mai
mici. În același timp animalele beneficiază de mișcare în aer liber, cu
influențe pozitive asupra stării generale de sănătate a vacilor de lapte.
Vacile sunt întreținute în taberele de vară pe durata întregului sezon de
pășunat. În această perioadă, adăposturile din fermă sunt curățate, se
execută lucrările de întreținere și reparațiile necesare, apoi sunt
dezinfectate și văruite.
 În principiu, tabăra de vară se amenajează în centrul
perimetrului de pajiști, pe un teren mai ridicat și ușor înclinat
(pentru a evita băltirea apei din precipitații), în apropierea unor
drumuri de acces. Dacă este posibil, se va asigura racordarea
taberei de vară la rețeaua de distribuire a energiei electrice.
Adăposturile sunt construcții sumare (șoproane),
executate din materiale ușoare, dispuse liniar sau în forma
literei U, cu pereți închiși în direcția vântului principal. În
adăposturi vor fi amplasate jgheaburi de furajare, ce vor fi
utilizate pentru furajarea suplimentară a vacilor. Pe timpul
nopţii, vacile se ţin în padocuri spațioase, asigurând 7-10
m2/cap.
 În vecinătatea şoproanelor se amenajează spaţii pentru
păstrarea laptelui până la livrare, magazii pentru furajele
concentrate, punct de însămânţări artificiale şi încăperi pentru
cazarea îngrijitorilor. De asemenea, se vor asigura rezerve de
fân folosite la furajarea vacilor pe timp nefavorabil.
Apa pentru adăpare se poate asigura din surse de suprafaţă
(râuri, lacuri), fântâni, sau prin intermediul unor cisterne mobile
de adăpare.
Pentru protejarea vacilor pe perioadele călduroase ale zilei, pe
păşune se vor amenaja umbrare. În acelaşi scop, se pot folosi
arborii izolaţi sau pâlcurile de arbori de pe păşune, eventual
perdelele forestiere din vecinătatea păşunilor.
 Înainte de scoaterea pe pășune, vacile sunt supuse
unui riguros control sanitar-veterinar (vacile bolnave nu se
trimit în tabăra de vară), se execută vaccinările curente și
tratamentele antiparazitare, se verifică și se completează
marcarea animalelor. Vacile se grupează, în funcție de
nivelul productiv și starea fiziologică, în grupe de 100
capete.
Pentru obținerea unor producții mari de masă verde
la hectar, pășunile vor fi tratate ca oricare altă cultură.
Primăvara, pășunile vor fi curățate de resturi vegetale,
buruieni, plante toxice și se distrug mușuroaiele. După caz,
pășunile se supra însămânțează, se fertilizează și se
execută lucrări simple de drenare.
În funcție de productivitatea pajiștii se stabilește
încărcătura de vaci la hectar. Gradul de valorificare al
nutrețului verde este condiționat de sistemul de pășunat
practicat, respectiv pășunatul liber, pășunatul rotaţional şi
păşunatul în front (dozat).
 Pășunatul liber (pe pășuni neparcelate) este, în prezent,
cel mai răspândit sistem de pășunare practicat în tara noastră.
Vacile pășunează o anumită suprafață de pășuni de primăvara
şi până toamna. Investițiile pentru amenajarea păşunii şi
necesarul de forţă de muncă sunt reduse. În schimb, o parte
însemnată din masa vegetativă de pe păşune este degradată
prin călcare şi poluare cu dejecţii şi implicit, scade gradul de
valorificare a nutreţului verde. Intensitatea păşunatului selectiv
este mai mare. Prin aplicarea păşunatului liber se obţine cea
mai mică producţie de lapte raportată la unitatea de suprafaţă.
Păşunatul rotaţional (pe parcele) presupune împărţirea
păşunii în parcele care se folosesc succesiv pentru
păşunat, sunt lăsate pentru refacerea covorului vegetativ,
sau sunt cosite pentru obţinerea fânului.
Vacile se menţin pe o parcelă timp de cca. 6 zile, după
care acestea sunt mutate pe parcela următoare. Parcela
păşunată este lăsată o perioadă variabilă de timp (28-35
zile) pentru refacerea covorului vegetal.
Se recomandă ca după 2-3 cicluri de păşunat al unei
parcele, aceasta să fie cosită deoarece prin consum
selectiv şi poluare cu dejecţii, pe păşune apar plante
îmbătrânite şi buruieni.
În cazul păşunatului rotaţional producţia de lapte raportată
la unitatea de suprafaţă este mai mare comparativ cu
păşunatul liber, însă investiţiile cu parcelarea (cu gard
permanent sau gard electric) sunt mai mari.
Păşunatul în front (dozat) presupune repartizarea (prin
intermediul gardului electric) unei anumite porțiuni de pășune
care să asigure cantitatea de nutreț verde pentru o zi. Seara,
gardul electric este mutat delimitând o nouă porțiune de
pășune. Acest sistem de pășunare asigură cea mai bună
valorificare a nutrețului de pe pășune.
Indiferent de sistemul de pășunare adoptat, vacile vor fi
scoase pe păşune numai când plantele au o înălţime de 15-17
cm. Păşunatul se organizează în două reprize, dimineaţa
(orele 7-11) şi seara (orele 15-19). Între orele 11 şi 15 vacile
vor fi ţinute sub umbrare. În perioadele foarte calde se poate
organiza păşunatul şi pe timpul nopţii.
Pentru prevenirea indigestiilor gazoase, înainte de scoaterea
vacilor pe păşuni de leguminoase (lucernă, trifoi), acesta vor
păşuna câteva ore pe păşuni de graminee sau li se va
administra un tain de fân, iar vacile vor fi atent supravegheate.
Mulgerea vacilor în tabăra de vară se poate face manual sau
mecanic, folosind platforme mobile de muls.
Întreţinerea vacilor în tabere de vară.
Întreținerea mixtă a vacilor

Această variantă de întreținere a vacilor de lapte se practică pe

scară largă în țara noastră, și anume în fermele care dispun de
pășuni situate la cel mult 2 km distanta de fermă.
În fiecare dimineață, după muls, vacile sunt duse la pășune unde
sunt ținute timp de 4-5 ore și aduse după-amiaza la adăpost pentru
muls. După mulsul de seară vacile sunt scoase în padoc, unde vor
rămâne și pe timpul nopții. Adăpostul este utilizat doar în timpul
mulsului și atunci când condițiile meteorologice sunt cu totul
nefavorabile.
 La sosirea de la pășune, vacilor li se va administra (în funcție de
calitatea pășunii) un supliment de nutreț verde administrat la iesle
în padoc. Prin adoptarea acestei variante de întreținere adăposturile
sunt utilizate pe tot timpul anului, nu se mai fac cheltuieli cu
amenajarea taberelor de vară, iar animalele beneficiază de acțiunea
favorabilă a factorilor naturali de mediu pe timpul pășunatului.
CONSTRUCŢII ANEXE ÎN FERMELE DE VACI DE LAPTE

Pentru buna desfășurare a procesului tehnologic de

exploatare, pe lângă adăposturile pentru vacile în lactație, în
fermele de vaci de lapte sunt necesare și diferite construcții
anexe. Numărul și densitatea acestor construcții anexe diferă
în raport cu mărimea fermei și posibilitățile financiare ale
fermierului.
În funcție de destinația lor, construcțiile anexe pot fi grupate
astfel:

Construcții social-administrative. În această categorie
sunt cuprinse birourile pentru managerul și economistul
fermei. În fermele mari se amenajează obligatoriu filtrul
sanitar care cuprinde sala de dușuri pentru personalul
fermei, vestiare, spațiu pentru spălarea şi dezinfecția
echipamentului de protecție.

Construcții pentru reproducție: punctul de însămânțări
artificiale, adăpostul pentru vacile în repaus mamar,
maternitate, creşă, adăposturi pentru tineretul taurin de
reproducţie.

 Construcții și amenajări pentru conservarea, depozitarea
și prepararea furajelor: silozuri pentru nutrețurile conservate
prin murare, fânare, magazii pentru furaje concentrate, moară
și bucătărie furajeră.
 Construcții sanitar-veterinare cuprind cel puțin un staționar
sanitar- veterinar pentru izolarea și tratarea animalelor
bolnave. De asemenea, în funcție de modul de evacuare și
gestionare al dejecțiilor, se vor amenaja platforme de gunoi,
fose de colectare și lagune de depozitare.
În cadrul construcțiilor anexe din fermele de vaci sunt incluse
şi alte amenajări: lăptăria, castelul de apă, atelierul mecanic,
centrala termică etc.
 5. Particularităţile  creşterii şi exploatării taurinelor în
gosăpdăriile populaţiei
Gospodăriile populaţiei deţin o pondere însemnată din
efectivul de taurine al ţării şi constituie o sursă impozantă de venituri
pentru crescători şi aprovizionare cu late a centrelor urbane.
Producţiile de lapte obţinute în gospodăriile populaţiei pot fi
mult mărite, prin îndrumarea crescătorilor pentru aplicarea
tehnologiilor corespunzătoare de ameliorare, creştere şi exploatare,
obligaţie care revine inginerilor zootehnici şi medicilor veterinari.
În general, principiile tehnologice de creştere şi exploatare tratate în
manualul unic, adaptate efectivelor mici de taurine, sunt adecvate şi
pentru gospodăriile populaţiei.
 Totodată, numărul redus de vaci pe gospodărie, care variază în general între
1-10 capete, dă posibilitatea acordării unei mai mari atenţii, întreţineri şi mulgeri, în
raport cu particularităţile individuale.
Principalele particularități ale exploatării vacilor în gospodăriile populației.
Ameliorarea efectivului. Se realizează prin folosirea însămânţărilor
artificiale, iar în zonele unde nu există această posibilitate vacile şi viţelele vor fi
montate numai cu tauri autorizaţi, ceea ce dă garanţia obţinerii de viţele cu potenţial
productiv superior. Este interzis, deşi se mai practică de unii crescători, efectuarea
montelor ocazionale, cu reproducători lipsiţi de valoare zootehnică sau tăuraşi destinaţi
îngrăşării.
Tehnologia reproducţiei. Se va respecta greutatea minimă de montă a
viţeilor. În gospodăriile populaţiei nu trebuie să existe vaci sterpe, ceea ce impune
preocuparea crescătorilor pentru ca vacile să rămână gestante în cel mult 3 luni după
fătare. Vacile cu sterilitate ireversibilă vor fi recondiţionate şi valorificate prin vânzare
pentru carne.
 O fecunditate ridicată şi o producţie mare de lapte la vaci, prin valorificarea
superioară a nutreţului verde, se realizează dacă fătările au loc primăvara. Nu se va
neglija hrănirea vacilor în repausul mamar, a cărui durată optimă este de circa 60 zile.
Furajele administrate în perioada repausului mamar vor fi suficiente cantitativ şi de
bună calitate, ceea ce contribuie la mărirea producţiei de lapte în lactaţia următoare cu
15-20%.
Hrănirea vacilor în lactaţie se diferenţiază, în general , în funcţie de zona
geografică, valorificându-se toate resursele vegetale disponibile. Preocuparea
principală a crescătorilor trebuie să o constituie asigurarea furajelor pentru perioada de
iarnă, conservarea corespunzătoare şi prepararea înainte de administrare, mărind astfel
gradul de valorificare a lor. Crescătorul trebuie să-şi asigure de pe suprafeţe proprii de
teren agricol, sau prin cumpărare, necesarul de fibroase, suculente şi grosiere. Aceste
furaje vor fi bine conservate, pentru a nu se mucegăi sau altera. Fânul se va păstra
numai în şură sau în şoproane, evitându-se degradarea lui prin infiltrarea de apă. Paiele
şi cocenii se acoperă cu diferite materiale.
 O valoare superioară a grosierilor se realizează prin tocare şi opărire cu 12 ore
înainte de administrare, după care se amestecă cu sfecla sau dovleceii tocaţi, cartofi fierţi.
După posibilităţi, în amestec se introduc tărâţe de grâu sau concentrate. Fânul natural sau
cultivat se administrează netocat, 3-10 kg pe zi/cap.
În timpul vierii nutreţul verde de pe păşunile comunale constituie hrana de bază a
vacilor. Numărul mic de vaci din gospodăriile populaţiei permite valorificarea prin păşunat
a ierbii de pe marginea drumurilor, a golurilor de pădure etc. Completarea raţiei se va face
seara, după păşunat, prin administrarea culturilor agricole, resturilor din grădinile de
zarzavat etc. Se urmăreşte ca în permanent vacile să fie sătule, ceea ce permite obţinerea
unor producţii mai mari de lapte.
Întreţinerea vacilor. Adăposturile pentru taurine (grajdurile) sunt construite din
materiale locale: lemn, cărămidă , piatră etc., în funcţie de zona geografică. În acelaşi
adăpost se ţin toate categoriile de vârstă, nu însă şi alte specii (păsări, porci). Tineretul
taurin femel, junincile şi vacile sunt ţinute legat, pe un rând, cu ieslea amplasată de-a
lungul unuia din pereţi. Standul este lung, acoperit cu aşternut d paie sau alt material
absorbant.
 Pentru viţei, în perioada de alăptare, se amenajează în adăpost o boxă în care
se asigură 3m2 pentru fiecare. Realizarea unor condiţii corespunzătoare de întreţinere şi
microclimat necesită ca adăpostul să fie bine izolat termic, cu geamuri duble şi uşi
etanşate. În spatele standurilor trebuie să existe rigola de scurgere a dejecţiilor lichide,
care comunică cu bazinul de colectare, amplasat în afara adăpostului. Grajdul trebuie
prevăzut cu instalaţie de iluminat şi, dacă este posibil, cu instalaţie de apă. În fiecare
gospodărie se va amenaja platforma de gunoi, asigurând 3m2 pentru un animal adult.
Igiena adăpostului Se realizează prin curăţirea şi evacuarea de două ori pe zi a
dejecţiilor şi schimbarea aşternutului, aerisirea prin uşi şi ferestre. La intervale de 3 luni
pereţii şi platforma adăpostului se văruiesc. O mare atenţie se acordă igienei corporale,
vacile fiind ţesălate şi periate zilnic. Vara, pe timpul nopţii, se recomandă ca vacile să fie
ţinute într-un ocol, amplasat sub un copac, pe un termen la îndelungat.
Mulgerea vacilor. Se face de două ori pe zi, manual sau cu instalaţia mecanică
portativă, respectând cerinţele mulgerii raţionale.
6. Sistemele de exploatare a vacilor pentru lapte
Se grupează în extensive, semiintensive şi intensive. Gradul de
intensivitate depinde de dotarea tehnico-materială , nivelul de
mecanizare a lucrărilor, caracterul bazei furajere, iar pe de altă parte,
de nivelul productiv al animalelor, de eficienţa economică şi
productivitatea muncii.
Sistemul extensiv de exploatare. Se practică de crescătorii
individuali şi unele unităţi agricole mici. Vacile se întreţin în adăpost
legate. Dotare tehnică este redusă, multe lucrări se efectuează manual.
Productivitatea muncii este scăzută. În timpul verii hrănirea se face
prin păşunat, iap pe timp de iarnă
 furajele de bază sunt grosierele. Fătările au loc primăvara
pentru folosirea pe larg a masei verzi. Ferma este cu circuit
închis, natalitatea doar 65-70%. Producţia de lapte în jur de 2000
L , consumul specific ajungând la 2 UN . Dar sunt şi crescători
care obţin producţii mai mari.
Tineretul femel este crescut extensiv ceea ce prelungeşte
vârsta primii fătări la 34-35 luni şi peste. Productivitatea muncii
este redusă (norma de deservire 12-13 vaci) costul producţiei este
mare ceea ce face ca sistemul dat să fie înlocuit cu celelalte
sisteme.
Sistemul semiintensiv de exploatare
Are răspândire largă pe plan mondial inclusiv R. Moldova.
Caracteristicile organizatorice:
- fermele se organizează cu circuit închis
- întreţinerea în adăposturi închise în sistem legat. Microclimatul
în adăpost este relativ constant pe parcursul anului. Fiecare vacă are
loc de odihnă şi hrănire
- numărul de vaci active din efectivul total la 45%
- asigurarea terenului agricol necesar producerii nutreţurilor
- principalele lucrări: prepararea , administrarea furajelor,
alimentaţia cu apă, evacuarea dejecţiilor se efectuează mecanizat
 - organizarea muncii se asigură într-un schimb.
Caracteristici tehnologice Întreţinerea se face în sistem legat, pe
două sau patru rânduri. Natalitatea 75-80%, vârsta primei fătări 26-29
luni. Efectivul de vaci între 300-500 capete. Majoritatea fermelor sunt
dotate cu maternitate, profilactoriu, adăpost pentru tineret, lăptărie,
punct de însămânţare artificială. Lucrările tehnologice sunt mecanizate.
Productivitatea muncii ridicată, norma de deservire 18-30 vaci.
Procentul vacilor în lactaţie este 75-80%. Viţelele se admit la
reproducţie la 18 luni. Anual se reformează 18% vaci.
Caracteristici economice. Producţia de lapte este de 2000-3500L,
consum specific 1,2+-1,4 UN.
Sistemul intensiv de exploatare. Are la bază principiile concentrării
şi specializării, mecanizarea complexă. În republică pentru
exploatarea intensivă au fost construite ferme cu nivel înalt de
mecanizare şi complexe de tip industrial cu întreţinere legată şi
liberă.
Caracteristici organizatorice. Concentrarea efectivului de vaci –
600-800 capete, unele ferme, complexe depăşind 1200 vaci. Vacile
în structura efectivului reprezintă 55-60%. Fermele sunt
specializate pentru producerea laptelui.
 Viţelele şi tăuraşii sunt livraţi complexelor pentru creşterea tineretului. În multe
ferme se aplică circuitul închis de producţie. Gradul calificării lucrătorilor este
ridicat.
Caracteristici tehnologice. Sistemul de întreţinere poate fi legat şi nelegat.
Procesele complet mecanizate. Hrănirea din stoc. Fătările eşalonate, se asigură
ritmicitate în producerea laptelui. Vaci în lactaţie trebuie să fie 80-83%, anual se
reformează 20-25% vaci. Viţelele se admit la reproducţie la 17-18 luni.
Caracteristici economice. Exploatare intensivă în complexe de tip industrial
necesită investiţii ridicate pe vacă însă rezultatele trebuie să fie favorabile, fiindcă
productivitatea muncii este ridicată, norma de lucru fiind 40-50 vaci pe lucrător.
Producţia de lapte trebuie să fie peste 4000kg cu consum specific de 1,0-1,2 UN.
Cele mai bune rezultate se obţin de la rasele Holştein şi Bălţată cu negru.