Tema 6.

Ansambluri de adăpostire pe categorii de taurine și tehnologii de

creștere și exploatare (2 ore)
Obiective
6.1 Adăposturi pentru vaci de lapte în stabulație legată
6.2 Adăposturi pentru vaci de lapte în stabulație liberă
6.3 Adăposturi pentru vaci de lapte, cu standuri-boxe
6.4 Maternității, profilactoriu, creșe pentru taurine
6.5 Adăposturi pentru tineret femel de reproducție
6.6 Adăposturi pentru tineret mascul de reproducție
6.7Adăposturi pentru tauri de reproducție
6.8 Adăposturi pentru îngrășarea intensivă și semiintensivă a tineretului taurin
6.1 Adăposturi pentru vaci de lapte în stabulație legată

Începând cu mica proprietate țărănească și până la fermele mijlocii, de (30…

40) vaci efectiv matcă, pretabile la mecanizarea principalelor procese de
producție, adăpostul mixt de tauirne se impune ca rațiune tehnică și economică,
permițînd în cazul fermelor mijlocii și o diferențiere a cazării pe cateogii de
animale. (fig. 6.1)
Fig.6.1.Adăpost pentru 42 vaci-complexe în
stabulaţie liberă, diferenţiată pe categorii de
animale:
boxe colective pe grătare pentru tineretul de
reproducţie şi la îngrăşat, întreţinere liberă cu
cuşete pentru vacile de lapte, întreţinere legată
pentru maternitate şi boxe individuale pentru
  profilactoriu.
 
 Dar concentrarea efectivelor în mari unități, conduce la diversificarea
construcțiilor, pe funcții tehnologice și în continuare la număr redus de proiecte și
realizări, în care diferse categorii de taurine să fie comasate în construcții
monobloc.
Întreținerea pe standuri scurte, ca formă cansacrată vacilor în exploatare, se
organizează, de regulă, prin depozitarea cap la cap a șirurilor de animale, pentru
a beneficia bilateral, de cîte o linie de furajare mecanizată (fig 6.2). Avantajele
economice, de investiție și de exploatare, ale construcțiilor cu lățime mare, în
limitele eficienței iluminării și ventilării naturale, detemină obținerea pentri
construcții cu patru rânduri pe standuri, grupate perechi ”în două linii tehnologice,
față de adăposturile ânguste, cu două rînduri de animale.
 La lățimile ce rezultă de (18,00...21,00)m, se utilizează în deosebi structuri preferabile, cu stâlpi
intermediari convenabil amplasați (reducându-se chiar la deschiderile modulate) și acoperișuri în două
pante, prevăzute cu un luminator și ventilator de creastă (fig. 6.2. d)

Fig. 6.2. Secțiuni de ansamblu pentru stabulația legată a vacilor de lapte,

pe standuri scurte:
a,b,c- construcții înguste, pentru o singură linie tehnologică (2 rânduri
de standuri, cu mecanizare mobilă a furajării și soluții diferite de
evacuare a dejecțiilor; deconstrucții largi, pentru două linii tehnologice,
cu diferite soluții de mecanizare a furajării și evacuării dejecțiilor;
f- adăposturi comasate cu mai multe linii tehnologice în structuri de tip
șed și orientarea corectă a iluminării zenitale la diverse înclinări ale
ferestrelor, pentru a nu acumula căldura în adăpost.
 Folosirea preponderentă a iluminării de acoperiș sau zenitale, permite comasarea liniilor tehnologice
paralele, în construcții cu deschideri multiple, sub acoperișuri de tip șed (fig. 6.2.f).
Mulsul pe stand, caracteristic stabulației legate, se ameliorează ca productivitate a muncii și igiena
laptelui, prin trecerea de la colectoare în bidon la refularea prin conducte, spre lăptăria centrală a fermei,
până la distanta de 100m.
Pentru îmbunătățirea condițiilor de muncă și supravegherea în timpul mulsului s-a propus rotirea
animalelor pe standuri sau coborârea mecanică a platformei – alee de circulație, din spatele standurilor.
Pe lângă spațiul de cazare, în condițiile pentru stabulația legată a vacilor de lapte, se includ, de regulă,
camere pentru depozitarea furajelor concentrate, întreținerea și păstrarea aparatului de muls, precum și
pentru pompa de vid, dacă distanțele mai mari de 100m, până la standul cel mai îndepărtat, nu permit
funcționarea unei centrale de vid situată în lăptăria fermei. ...
 Pentru stabilirea unui indicator de eficiență a construcțiilor, aferente stabulației
legate se însumează (5.50…7,90)m2/cap suprafață de adăpostire, inclusiv pereții
exteriori, în diferite soluții de mecanizare a furajării (0,20…0,80)m2/cap încăperi
anexe adăpostului și (0,15…0.30m2/cap) lăptărie de fermă totalizând (6,00…
9,00)m2 pe animal cazat.
Volumul construit pe cap de animal a fost considerat în trecut drept indicator
cheie, pentru adăposturile zootehnie având valori de (15..30) m3 pe vacă, sau în
general, pe unitate de vită mare (UVM), crescând de la regiunile nordice sau
montane, cu durata stabulației de peste 7 luni la cele sudice, cu stabulație scurtă
sub 5 luni. În construcțiile moderne, lipsite de regulă de planșee de pod, volumul
construit este subordonat gabaritelor tehnologice, bilanțului termic, și realizării
ventilației necesare, naturale sau forțate.
Adăposturi pentru vaci de lapte în stabulație liberă
Stabulația liberă cu cușete individuale, ca formă uzuală în adăposturile de exploatare, comportă pentru rasele
specifice un modul de (65...70) cm la frontul de furajare, față de lățimea de (1,0 ...1,20) m a cușetelor, astfel încât
opunerea directă a acestora, pe două șiruri paralele, conduce la o risipă de aproximativ 40% din lungimea frontului
de furajare. În consecință asamblările noi se concep pe dezvoltarea în adâncime a zonei de odihnă, prin două șiruri
paralele de, cușete, care împreună cu spațiile de trecere și de adăpare, realizează aceeași lungime și capacitate ca și
frontul de furajare aferent. Zona de odihnă poate fi astfel divizată în compartimente distinctive, pentru loturi de
animale formate după nivelul producției și corelate numeric cu posturile din sala de muls. Dezvoltarea în
continuare a zonei de odihnă, prin adâncimea compartimentelor până la raportul de 2/1 și chiar 3/1 dintre numărul
cușetelor și capacitatea frontului de furajare aferent, comportă furajarea succesivă a două, respectiv trei loturi, la
aceeași lungime de front, realizându-se astfel economie maximă de spațiu construit. Închiderea animalelor în
compartimentele de odihnă, pentru furajarea loturilor vecine sau mișcarea acestora spre și de la sala de muls,
necesită amplasarea adăposturilor în interiorul compartimentelor.
 Față de înălțimea comandă, de (55..60)cm pentru montarea adăpătorilor automate,
protejate cu capace mobile, jgheaburile deschise, cu nivel constant, pot fi ferite de murdărie
dacă se ridică la 1,00 m, deasupra unei trepte de 25 cm față de zona de circulație. Animalele
sunt obligate să urce cu trenul anterior pe treapta, pentru a se adăpa, dar nu pot murdări jgheabul
cu dejecții.
Instalații pentru adăpare. Disponibilitatea de apă este esențială pentru exigențele fiziologice
ale animalelor și în particular pentru vacile de lapte, care trebuie să reintegreze și pierderile
cauzate de producția de lapte.
Adăpătorile cu nivel constant sunt cele mai utilizate și pot fi alimentate direct prin supapă
cu dispozitiv de plutire sau inserată întru-un sistem cu nivel constant. Sunt disponibile cu
dimensiuni de (60x30)cm, pentru adăparea unui singur animal (100x30) cm și (200x30) cm
pentru adăparea mai multor animale.
 Adăpătorile basculante cu nivel constant pot fi instalate pe un anumit tip de suport ce conține un dispozitiv de
basculare, care permite o ușoară și completă vărsare, ușurând în acest mod operațiunile de schimbare a apei și o completă
curățare a adăpătorii. Sunt de regulă disponibile adăpători de lungimi diferite, respectiv de 1,2 și 3 m.
Ele sunt dotate cu un dispozitiv de plutire special de mare capacitate, care garantează umplerea rapidă și chiar și în
prezența mai multor animale care se adapă.
Pentru zonele cu temperaturi negative, sunt disponibile adăpători izolate, cu sferă plutitoare de închidere ce
garantează adăparea chiar și în prezența unor temperaturi extrem de scăzute.
O problemă deosebită în stabulația liberă o constituie evacuarea dejecțiilor căzute pe aleile de circulațiile
transversale față de fluxurile tehnologice principale.
Indicatorul de suprafață construită, la stabulația liberă, însumează (5,50…….8,80) m2/ cap pentru adăpostire, inclusiv
pereții exteriori, cu mecanizarea staționară sau mobilă a furajării și utilizarea frontului de furajare pentru 1…3 loturi de
animale, precum și (0,70…1,10)m2/cap pentru sala de muls și lăptăria anexă ( fără culuoare de circulație exterioară),
totalizând (6,20…9,90) m2 pentru un animal cazat. Suprafața construită, unitară devine astfel competitivă cu cea în cazul
stabulației legate.
 6.3 Adăposturi pentru vaci de lapte, cu standuri-boxe
Soluția de cazare, derivând din standurile scurte, se organizează similar stabulație legate, cu
animale dispuse cap la cap, liniile tehnologice având aceeași alcătuire, exceptând instalația de vid,
care nu mai este necesară în adăpost.
Deplasările de două ori pe zi, la sala de muls, necesită alei de minimum 1,80 m lățime,
incluzând recepția dejecțiilor din spatele standurilor. Pentru realizarea și întreținerea acestor
suprafețe se pot lua în considerație variantele:
Canal acoperit cu grătare, pe toată lățimea aleii, echipat pentru evacuarea mecanică sau
hidraulică a dejecțiilor.
Canal acoperit cu grătare metalice, pe lățimea de 70-80 cm, de la capătul standurilor, restul
aleii pardosite continuu întreținându-se manual, prin împingerea dejecțiilor în canal;
Rigolă deschisă pe toată lățimea aleii, întreținută cu o lopată mecanică tractată cu o lamă de
buldozer
 6.4 Cerințele privind construcțiile pentru maternități, profilactoriu, creșe pentru
taurine

Indiferent de modul de întreținere din adăposturile de exploatare, maternitățile

sunt destinate pregătirii vacilor cu cel puțin trei zile înainte de fătare, asistenței
obstetricale în condiții sanitare optime, evitând împrăștierea resturilor placentare în
adăposturile de producție, precum și supravegherii animalelor, timp de (7..14) zile
după parturiție.
Capacitatea maternității se dimensionează la (2,7… 4,5)% din efectivul matcă.
La o natalitatea anuală de 90% din efectivul matcă, în ipoteza repartizării uniforme a
fătărilor în cursul anului, revenind 0,25 fătări zilnice la 100vaci, pentru perioade totale
de staționare pre și postnatale, de 11, respectiv 18 zile, rezultă capacitatea
maternității de (2,7..4,5)% din efectivul matcă.
 Dar aglomerările fătărilor în lunile aprilie –iunie ca urmare a efectului estrogen al
furajării cu masă verde, din sezonul estival precedent, reclamă dimensionarea
maternităților la circa 6 respectiv 10 % din efectivul matcă. Prin divizarea
maternităților în mai multe compartimente, de (8…20)locuri, se realizează principiul
profilactic al populării și depopulării totale, capacitatea de calcul a maternității
trebuind însă sporită cu un compartiment întreg, corespunzător rulajului ultimei vaci
internate în fiecare compartiment.
Ca încăperi anexe maternităților, pe lingă cele uzuale adăposturilor de vaci cu
întreținere liberă, pentru furaje concentrate și aparatura de muls, se menționează
oportunitatea unui punct sanitar-obstetric, a unei camere pentru supraveghetor și a
dependenților sanitare umane(fig. 6.3)
 Fig. 5.3 Maternitate şi profilactoriu pentru
taurine:
a- stand de fătare, de tip lung, cuprins între
pereţii separatori lavabili şi cu gură proprie
de recepţie a lichidelor; b- ansamblu
maternitate şi profilactoriu cu două
compartimente; c- variantă de distribuţie a
încăperilor comune, cu iluminare şi ventilare
directă; 1- standuri pre- şi post
natale; 2- standuri de fătare; 3- alee de
furajare; 4- punct obstetrical; 5- cameră
personal de supraveghere; 6- magazie
concentrate; 7- pompă de vid; 8- uscătoare
viţei;9- boxe viţei; 10- preparare înlocuitor
lapte;11- perete separator lavabil; 12- grilaj
pentru oprirea accesului la iesle.
 Profilactorii
Prin însăși denumirea adăpostului, acesta trebuie să rupă lanțul contagiunilor între vaci
și vițel, dar să permită totodată administrarea la biberon a laptelui colostral cald, fără
reîncălzire, care poate coagula cu ușurință. Astfel, profilactoriile se alătură maternităților,
care se separă funcțional, singurele fluxuri de trecere admise fiind transferul vițeilor la
fătare și apoi a găleților cu lapte. Primirea noilor născuți în profilactoriu se făcea printr-o
boxă de uscare, încălzită local cu radiatoare sau cu aer cald, iar apoi vițeii erau întreținuți de
regulă 15 zile, în boxe individuale, la un regim termic de (+ 18..+22)C fiind alimentați cu
lapte colostral minimum 7 zile, după care se făcea trecerea la înlocuitorul de lapte.
Profilactoriu se compartimentează corespunzător maternităților, asigurându-se numărul de
boxe individuale pentru fătările ce au loc în perioada de populare a unui compartiment
Fig. 5.4 Adăpost cu boxe pentru viței Fig. 5.5 Cuști individuale pentru viței în exteriorul adăpostului

În ultima perioadă vițeii sunt cazați în cuști individuale în exteriorul adăpostului imediat după fătare.
Creșe
În soluțiile tradiționale, pe perioada de creșă între vârstele de (15 și 90) zile (0,5..3) luni iar tehnologiile
mai noi divizate în două faze, existând această perioadă până la 105 sau 120 zile. Indiferent de destinația
pentru reproducție sau pentru îngrășare a vițeilor, acestora trebuie să li se asigure alăptarea cu substituent de
lapte, până la 45 sau 60 zile, obișnuirea pe parcurs a furajării cu fibroase și concertate, iar apoi înțărcarea și
adaptarea la regimul automat de hrănire, înainte de ai expune schimbări i condițiilor de mediu. În climatul
din țara noastră, pentru evitarea bronhopneumoniilor și pentru o bună stare a tineretului, până la faza de
rumegător, se preconizează un regim, termic artificial, la nivel de (+18...+20C), admițând-se ca minimă
temperatura de +15C, în timp ce tehnologii din alte țări acceptă limite inferioare, de (+4...+7)C sau chiar
adăposturi parțial deschise. Fig. 5.6

Fig. 5.6 Boxe colective de creștere în adăposturi închise

Soluții de cazare, corespunzătoare creșelor sunt:
- stabulație liberă pe grătare, în boxe nediferențiate;
- Stabulație liberă diferențiată, cu zonă de odihnă colectivă pe așternut;
- Stabulația în boxe colective în cadrul unor amenajări semi-deschise,
- Stabulația în boxe individuale, pentru vârsta de a(15...60)zile, urmată de o a doua fază, în boxe
colective, pe grătare, până la vârsta de 105 sau 120 zile.
În soluțiile de stabulație liberă, individualizarea frontului de furajare este obligatorie, pentru
perioada de alăptare.
Întreținerea în boxe individuale, ca o continuare a tehnologiei de creștere din profilactoriu, este
justificată prin evitarea contagiunilor între vițel, înlăturarea stresului de colectivitate, și prin
controlul individual al ingerării hranei, cu reducerea spectaculoasă a mortalității în această perioadă
critică de la (5...8)% la (1..2)%.
 Adăposturi pentru tineret femel de reproducție

Avantajele mișcării animalelor în adăposturi și în padocuri însorite, precum și sporirea

productivității muncii de întreținere, determină organizarea cu prioritate a creșterii
tineretului femel de reproducție în stabulație liberă, preferîndu-se colectivități mici, de
(15..25) capete, pentru a omogenitatea loturilor

Fig. 5.7 Cuști individuale pentru viței în exteriorul

 Spațiu de cazare necesar pe categorii de vârstă, pentru creșterea până la prima fătare a
întregului tineret femel, provenit de la 100 vaci-matcă, la natalitatea anuală de 85%, pe
lingă repartiția uniformă a fătărilor, cu pierderi de circa 3% în perioada de creșă, respectiv
cu rezerve pentru aglomerări sezoniere, este de: 10 locuri+4 locuri rezervă, pentru
categoriile de vârstă de (3...6)luni și câte 20 locuri + 2 locuri rezervă, pentru categoriile de
vârstă de (6...12), (12.....18), (18...24) și (24...30)luni. Din totalul tineretului femel, trecut
peste perioada de creșă se mai elimină de regulă, prin selecți circa 20% în primii 2 ani, din
care 2 la vârsta de 6 luni și câte 6% la vârstele de 12, 18, și 24 luni.
Soluții de cazare, adecvate tineretului femel de reproducție sunt stabulația liberă
nediferențiată pe grătare, și cea diferențiată cu zone de odihnă colectivă, inducîndu-se
înglobarea tuturor categoriilor de vârstă într-un adăpost, pentru echilibrarea bilanțului
termic în sezonul rece.
 Pentru junincile gestante, după vârsta de 21 sau 24 luni, se recomandă stabulația liberă în cuști
individuale sau stabulație legată, după modul de organizare al adăposturilor de exploatare. Caracterul
restrictiv al furajării tineretului femel și întreruperile în administrarea nutrețurilor indică asigurarea frontului
individual de furajare, iar accesul la padocuri se recomandă cu precădere la această categorie de taurine,
prevăzând-se pentru fiecare boxă uși reduse, de 1,00x1,50m, dublate prin perdele de protecție din pânză
cauciucată. În același scop se pot utiliza ușile prescrise pentru, evacuarea în caz de incendiu, de 2,00m lățime,
deschizând numai un canat, cu foaia de ușă fragmentată la înălțimea de 1.50m. (Fig 5.8)

Fig 5.8 Stabulație libera cușete individuale și

furajare exterioară în padocuri pentru tineret
taurin femel:
1 - ușa cu perdea de cauciuc
 Adăposturi pentru tineret mascul de reproducție
Formând efective restrânse limitate la descendenții animalelor din clasele record sau
elita, care vor acoperi necesitățile de producere a materialului seminal pentru însămânțările
artificiile, vițeii masculi, aleși din fermele de producție, se pot crește de regulă în unitățile
specializate, începând de la vârsta de 15 zile. În perioada de creșă se prelungește durata
alăptării până la vârsta de 60 sau 90 de zile, iar creșterea tineretului între 3 și 6 luni este
similară femelelor, sporindu-se confortul de cazare, cu circa 30% la suprafață unitară și prin
asigurarea unei zone de odihnă distincte, pe așternut. După vârsta de 6 luni, creșterea se
asociază în mod judicios cu două perioade de testare a tăurașilor, aceea a performanțelor
proprii între 6 și 12 luni iar între 12-15 luni, testarea performanțelor de reproducători.
 În prima din aceste perioade, animalelor cazate legat pe standuri mijlocii sau liber
în boxe individuale, li se asigură individualizarea furajării prin iesle separate, prin
cântărirea tainurilor și a refuzurilor, testându-se aptitudinea de valorificare a
furajelor, dinamica de creștere și conformația sau cel puțin ultimele două aptitudini,
fără un control propriu-zis al randamentului nutritiv. În cea dea două perioadă de
testare se prevede întreținerea legată, pe standuri lungi sau mijlocii, recoltând-se
de la tăurași material seminal, pentru analiza de laborator a calității biologice a
pretabilității de congelare, precum și pentru efectuarea însămânțărilor de testare a
descendenților. Întreținerea legată a tăurașilor se completează fie cu mișcarea liberă
în padocuri, fie cu exercițiul condus manual sau mecanic.
Adăposturi pentru tauri reproducători
În organizarea reproducției și selecției taurinelor, adăposturile pentru taurii de reproducție prezintă interes
deosebit pentru unitățile de producție a materialului seminal congelat, fiind concepute de regulă, în stabulație
legată pe standuri lungi, de 2,6 … 3,00m și 1,80…2,0m lățime, cu animale dispuse crupă la crupă pentru a
reduce agitația de rivalitate și pentru a realiza o singură alee de circulație mediană, de 2,20…2,50m lățime.
Standurile se prevăd cu câte două belciuge la bordura ieslei, pentru legarea bilaterală, cu adăpătoare individuală,
cu sifon de pardoseală central, pentru recepția urinei și cu pereți separatori de 1,60m între animale. După
fiecare două standuri se recomandă realizarea unui culoar, de 80m lățime, pentru protecția personalului de
serviciu, care conduce animalele la ieșirea și întoarcerea în adăpost. (fig. 5.9)

Fig. 5.9 Detalii de cazare pentru taurii reproducători:

a- stand lung cu gură de scurgere mediană și rigolă terminală;
b- intercalarea culoarelor de protecție pentru personalul de
serviciu:
1- culoare de protecție personal;
2- perete separator din lemn, cu înălțimea de 1,50…1,60m;
3- perete masiv cu înălțimea de 1,00 m.
 6.8 Adăposturi în îngrășare intensivă a vieților pentru carnea albă

Practicată cu randament minim, prin sacrificarea precoce a vițeilor sugari, producția de

carne albă se organizează în baterii de boxe individuale, în care tineretul mascul, în vârstă de
15-90 zile, este hrănit, exclusiv cu substituent de late și furaje combinate, iar regimul termic
de + 22…+25C este menit să mărească să mărească setea pentru alăptare. Bateriile de boxe se
așează deasupra unor canale de dejecții cu evacuare hidraulică sau mecanică.
Încăperile anexe îngrășătoriilor de carne albă servesc la depozitarea concertatelor și la
prepararea unor mari cantități de înlocuitor de lapte. Care se transportă prin conducte în
compartimentele de cazare, aclimatarea găleților făcându-se cu furtuni flexibile.
 Adăposturile pentru îngrășarea intensivă a tineretului taurin

Încă în urmă cu un secol, producția de carne a taurinelor se obținea extensiv, prin două
sau trei veri de pășunat, trecerea prin faza boului de jug, ca forță uzuală de tracțiune a
agriculturii țărănești și se încheia prin finisarea animalelor vârstnice, înainte de a lua
drumul piețelor de desfacere străine. Dar odată cu mecanizarea muncilor agricole, tineretul
taurin mascul devine disponibil pentru tehnologii intensive sunt corelate cu timpul minim
necesar atingerii unei anumite mase corporale.
Astfel, îngrășarea în două, în trei sau în patru faze depinde de greutatea vie dorită de
livrare, și de intensitatea hrănirii, prin structuri furajere bogate în concertate sau
preponderent fibroase.
 Adăposturile pentru faza I corespund întocmai perioadei de creșă, în care animalele sunt
startate pe bază de substituent de lapte, în rații administrate individual și pe bază de furaje
combinate, respectiv fibroase, oferite la discreție, în regim termic stimulativ de (+18…
+20)C. În tehnologia inițială, se prevedea stabulația liberă pe grătare, între vârstele de
(15..90) (85) zile și cu masa corporală crescând de la 45 la aproximativ 90 kg.
Pentru vițeii rămași în urmă din diferite cauze, se prevăd boxe de (4..8) capete, cu
capacitatea de 6% din efectiv, în care îngrijirea deosebită și izolarea de colectivități mai
mari, permit recondiționarea acestora. Camerele tampon, pentru prepararea înlocuitorului, de
lapte și depozitarea concertatelor, precum și centrala de ventilație cu aer cald sunt similare
creșelor pentru alte categorii de viței
 Aprovizionarea ritmică a întreprinderilor de îngrășare, cu viței de (15…20) zile, permite
popularea la intervale fixe a unor compartimente întregi, de (200… 250) capete și depopularea
simultană a acestora, urmată de curățenie și dezinfecție.
Adăposturile pentru fazele avansate de îngrășare acoperă necesitățile de cazare pentru perioade
și talii diferite, după intensitatea procesului de îngrășare, determinată de structura furajelor, bogată
în concentrate (80..90% din valoarea nutritivă administrată) sau cu preponderență fibroaselor
(60..70% din valoarea nutritivă a hranei).
În cele două tehnologii antagoniste se exploatează, pe de o parte potențialul maxim de
creștere a tăurașilor din primul an de viață, iar pe de altă parte capacitatea acestora de valorificare a
fibroaselor, scoțându-le, pe cât posibil, din competiția pentru cereale și leguminoase – boabe.
 Pe lângă variabilitatea tehnologiilor de îngrășare se conturează următoarele caracteristici comune
adăposturilor și elementelor de cazare pentru fazele avansate:
- stabulația liberă, în colectivități de 25…40 capete se practică de regulă pe grătare, în boxe
nediferențiate, cu regimul termic minim de +8C;
- Din efectivul preluat de fazele de startare (I sau I și a II-a) se apreciază aproximativ 7% sacrificări de
necesitate, valorificabile între ( 150…350) kg și circa 73% din animalele. Pentru accidentările de
ongloane și alte afecțiuni recuperabile este oportună prevederea de comportamente sau adăposturi de
recondiționare, în stabulație legată pe standuri scurte, cu capacitatea de circa 2% din efectivul fazelor
înaintate;
- Agitația erotică, manifestată prin saltul congenerilor, nu permite în general relotizări pe parcursul
îngrășării, ci doar reduceri numerice, prin livrări din loturile constituite. Accentuarea erotismului, de la
vârsta de 10 luni, conducând la scăderea randamentului nutritiv și sporirea accidentelor de ongloane, se
poate diminua, recurgând la suspendarea din tavan a unor fire încărcate electric, similare păstorului.
De asemenea, se poate prevedea, stabulația legată pentru fazele de îngrășare peste vârsta de 12 luni, pe standuri scurte,
completate cu: grătare, dar experiența îngrășării intensive, până la masele corporale mari, arată că agitația erotică scade cu
creșterea greutății medii, aceasta neprezentând o problemă, după depășirea masei de 450kg;
Ieslele largi, cu volum de rezervă sau ieslele mecanizate staționar, cu asigurarea la discreție a furajului, determinând
rotația animalelor la iesle, permit reducerea frontului de furajare, în stabulația liberă, la (18…30) cm/cap.
Adăposturile pentru îngrășarea semiintensivă a tineretului taurin
Tineretul femel, supus îngrășării, rezultă din selecțiile periodice ale tineretului de reproducție, de regulă, la vârstele de
6,12,18 și 21 luni, loturile constituite separat de tineretul mascul, încadrându-se în tehnologia semi intensivă. Pentru
îngrășarea semi intensivă, soluțiile de cazare, în stabulație liberă sau legată, precum și de organizare în ansamblu a
adăposturilor, sunt aceleași ca pentru fazele avansate ale îngrășării intensive.
 Adăposturi pentru îngrășarea (recondiționarea) taurinelor adulte.
Provenind îndeosebi din reformarea vacilor de lapte, materialul biologic eterogen, supus recondiționării, pentru
perioade de 3..4 luni, exclude stabulația liberă, adăposturilor în cauză organizîndu-se numai pentru întreținerea legată, pe
standuri scurte sau foarte scurte, completată cu grătare. Totodată, lățimea standurilor poate fi redusă la (1,00…0.90)m, va
valori de confort minim

Fig.6.22. Standuri scurte pentru îngrășarea taurinelor în

stabulație legată:
a- stand întreg pentru tineret mascul sau animale adulte, cu
evacuarea dejecţiilor prin racleţi batanţi; a1 –stand întreg pentru
tineret mascul sau animale adulte cu evacuarea dejecţiilor prin
raclet rabatabil(fluture); a2 –stand întreg pentru tineret mascul sau
animale adulte cu evacuarea hidraulică a dejecţiilor; b- stand
redus, completat cu bare late de grătar pentru recondiţionarea
animalelor adulte; c- stand redus pentru tineret mascul.
 
 Adăposturi sau compartimente de izolare. Întrucât măsurile profilactice și recreația
sanitar-veterinară a animalelor achiziționare se practică îndeosebi la furnizori iar
carantinizarea loturilor de colectură se face în însăși adăposturile de producție,
comportamentele de izolare servesc mai mult pentru compartimentele, dimensionate la
(1,5…2,0)% din efectivul matcă, se pot amplasa la un capăt al maternității, cu intrare
separată, iar la diversele categorii de tineret (de reproducție și la îngrășat) funcția de izolare
este îndeplinită de compartimentele sau adăposturile de recondiționare.