Curs SUINE 9 suine sem I

ŞEDINŢĂ DE INFORMARE-DEZBATERE PRIVIND

MODALITATEA DE ABORDARE A DISCIPLINEI
“MANAGEMENTUL CREŞTERII SUINELOR“

- ELEMENTE PRIVIND CREŞTEREA PURCEILOR IN CREŞĂ–

SPECIALIZAREA ZOOTEHNIE 2023-2024

 TEHNOLOGIA DIN SECTORUL DE CREŞĂ

Obţinerea în sistem modern, industrial, a cărnii de porc presupune existenţa a mai multor
verigi tehnologice şi manageriale, respectiv:

1 2 3 4 5 6
Sectorul
Montă- Abatorizare Valorificare
Sectorul Sectorul Sectorul
Gestaţie + magazine
Maternitate Creşă Îngrăşătorie
sau Prelucrare proprii
„Aşteptare”

Activitatea de producţie din compartimentul sau sectorul de creşă se declanşează odată cu

preluarea purceilor înţărcaţi din maternitate şi se continuă cu creşterea acestora până la vârsta de
77- 90 zile zile, când au masa corporală între 25-35 kg. Vârsta de preluare din compartimentul de
matenitate este de 20-28 de zile în unităţile industriale şi de 30-40 de zile în cele care livrează
reproducători. În unităţile gospodăreşti vârsta de preluare este de 50 -56 de zile. Greutatea medie
pentru purceii din “rasele curate” trebuie să fie de cca. 7,5 kg la unităţile industriale, de cca. 8,5
kg la cele care livrează material de reproducţie şi de cca. 12 kg la fermele gospodăreşti; indivizii
cu 2-3 kg mai puţin, faţă de medie, se constituie în loturi separate şi li se instituie măsuri speciale
de recuperare, care vor fi tratate ulterior. În cazul metişilor sau a hibrizilor de mare
productivitate, greutăţile corporale sunt mai mari cu 3-4 kg la vârstele specificate mai sus.
Tineretul suin care se creşte în compartimentul de creşă este denumit “tineret înţărcat”
sau “purcei înţărcaţi”.
În unităţile industriale, activitatea din compartimentul de creşă constituie cea de-a 3-a
verigă a fluxului tehnologic, în care unitatea funcţională este “compartimentul”, iar popularea şi
depopularea se face după principiul “totul plin-totul gol”.
Prin tehnologia de creştere se urmăreşte realizarea unui spor mediu zilnic de
300-450 g, pentru perioada I şi 600-750 g pentru perioada a II a de creştere, cu un consum
specific de 2,3-3,0 kg şi reducerea pierderilor prin mortalitate.
Capacitatea de cazare a compartimentului în unităţile de tip industrial, sau a sectorului de
creşă din unităţile gospodăreşti, este corelată cu numărul de purcei înţărcaţi, cu durata de
întreţinere pe serie, precum şi cu suprafaţa utilă atribuită fiecărui animal.
Compartimentul sau sectorul este împărţit în boxe cu capacităţi diferite şi dotări variate,
în funcţie de sistemul de întreţinere adoptat.
 Sistemele de întreţinere a tineretului înţărcat
Sistemele de întreţinere a tineretului înţărcat în compartimentul sau în sectorul de creşă,
se pot clasifica astfel:
- întreţinerea în boxe din compartimentele special construite pentru această categorie;
- întreţinerea tineretului în continuare, în boxe de fătare-creştere din compartimentul de
maternitate.
În majoritatea unităţilor crescătoare de suine, tineretul înţărcat se întreţine în
compartimente cu boxe special construite şi echipate, şi mai rar în boxe de fătare-creştere; ultima
variantă necesită investiţii mari şi nu asigură confort la nivelul cerinţelor acestei categorii.
Boxele pentru cazarea tineretului înţărcat au înregistrat sub aspectul soluţiilor
constructive, o evoluţie în timp, de la cele de mare capacitate (între 40-60 purcei), la baterii de
cuşti, sau mai recent de boxe la sol cu capacitatea redusă, de până la 20 animale.

Întreţinerea tineretului în boxe speciale

Boxele de tip pavilionar au fost concepute şi construite între anii 1962-1964 în unităţile
de tip industrial de la noi din ţară şi aveau o suprafaţă de cca. 19 m 2, asigurând cazarea a cca. 40
de purcei înţărcaţi (0,45 m2/animal), ceea ce a constituit o risipă de spaţiu construit, urmând ca
într-o etapă ulterioară să se cazeze 55 de purcei (0,35 m2/animal).
În această variantă constructivă, compartimentul (de 24,0x9,0 m) cuprinde 10 boxe,
fiecare cu “adâncimea” sau lungimea de 8 m şi lăţimea de 2,4 m, deci s-au creat condiţii pentru
furajarea uscată la pardoseală.
Pardoseala era compactă pe toată suprafaţa şi confecţionată din cărămidă pe cant prinsă în
lapte de ciment, despărţiturile laterale din tablă sau dulapi de beton armat cu interspaţii reduse şi
înălţimea de 0,6-0,7 m, iar hrănitorile din tablă zincată. Hrănitorile erau prevăzute cu despărţituri
ale jgheabului şi plasate spre aleea de serviciu; opus se găsea un grătar de fontă peste o gură de
canal (0,25x0,25 m), iar alăturat erau amplasate adăpători tip cupă cu clapetă.
Acest tip de boxă nu posedă zonă de grătar pentru defecarea şi urinarea animalelor, cea ce
a afectat microclimatul din compartiment şi reducerea productivităţii muncii, alături de o mare
risipă de spaţiu în prima fază de creştere.
Iniţial, în aceste boxe, furajele combinate s-au administrat şi pe pardoseală.
În perioada 1966-1969, în hale cu lăţimea de 18 m, s-a procedat la recompartimentarea
acestora pe două rânduri de boxe, cu aproximativ aceeaşi organizare interioară şi alee de serviciu
la mijloc. Compartimentul cuprinde 20 de boxe (4,4x2,2 m), în fiecare cazându-se 34 de animale.
Baterii de cuşti
Tehnologia de creştere în baterii s-a introdus în anii 1975-1976, urmând ca în 1978 să se
generalizeze la toate unităţile industriale pentru creşterea şi îngrăşarea porcinelor.
Motivul principal pentru această soluţie constructivă de cazare a tineretului înţărcat l-a
constituit folosirea mai eficientă a spaţiului construit. Pentru început, cuştile organizate în baterii,
au fost amplasate pe un singur nivel, apoi pe 2 nivele, uneori chiar pe 3 nivele, dar numai spre
centrul adăpostului.
Cuştile aveau dimensiuni foarte diferite şi, legat de aceasta, asigurau cazarea în fiecare
cuşcă a unor efective reduse şi variabile de tineret porcin, însă pe întregul adăpost efectivul s-a
mărit considerabil.
 Bateriile cu un singur nivel au fost aşezate pe două sau mai multe rânduri în
compartiment, suspendate cu 15-20 cm faţă de pardoseală. Suspendarea, deasupra pardoselii, se
făcea pe cadre confecţionate din ţeavă sau din cornier; pardoseala cuştilor fiind prevăzută cu
plasă de sârmă zincată cu grosimea de 2-3 mm şi ochiurile de 10x10 mm.
Această soluţie a îmbunătăţit regimul termic cu 3-4°C faţă de pardoseală şi a izolat
animalele de fecale, limitându-se infestarea cu Escherichia coli şi alte bacterii nefaste.
Capacitatea de cazare pe compartiment a crescut cu 40-50% faţă de tipul pavilionar,
deoarece în prima fază s-au prevăzut fiecărui purcel 0,15 m2 (normele europene actuale 0,25-0,33
m2 în perioada I şi 0,30-0,50 m2 pentru perioada a IIa) . Cuştile aveau, în general, dimensiunile
de 1x2 m, fiind echipate cu 2 adăpători tip suzetă sau pipă, iar pereţii despărţitori erau
confecţionaţi din plase de sârmă pe părţile laterale sau din panouri metalice detaşabile, pentru a
uşura manipularea purceilor la depopulări. Dejecţiile se dirijau în spate, prin amplasarea sub
pardoseală a unor panouri înclinate spre canalele de colectare a lor. Hrănitoarele constituiau
partea din faţă şi posedau sub aceste panouri înclinate pentru recuperarea furajului risipit.
Într-o etapă ulterioră, bateriile de cuşti au fost amplasate deasupra unor canale, sau
fose, cu perne de apă; nivelul apei reglându-se cu ajutorul sifoanelor sau şibărelor. În această
variantă umiditatea s-a redus mult, deoarece şi suprafaţa de evaporare s-a micşorat, pe lângă o
importantă economie de apă pentru spălare. Cuştile au fost confecţionate din plase de sârmă
zincată montate pe cadre de cornier.
În ambele variante hrănitoarele erau confecţionate din tablă zincată, având jgheabul
împărţit în fronturi de furjare prevăzute sub ele cu o mică zonă compactă, pentru limitarea
risipirii nutreţului.
Aceste cuşti, organizate în baterii, au asigurat sporuri medii zilnice mari (de cca. 400 g),
au redus mortalitatea (la cca. 4%), însă aveau funcţionalitatea în timp redusă şi o manipulare
destul de greoaie a animalelor la populare şi depopulare.

Fig.
1.

Boxe pentru tineret suin amplasate deasupra canalelor

Datorită numărului sporit de animale din compariment a necesitat şi o reglare forţată a

microclimatului, în special a ventilaţiei, deci consumuri mari de energie electrică.
 - Încurajaţi de rezultatele productive, ulterior s-au confecţionat baterii de cuşti pe 2
nivele, cu dimensiunile şi organizarea interioară aproape asemănătoare cu cele descrise anterior
şi amplasate pe centrul conctrucţiei, unde şi înălţimea permitea.
Dejecţiile de la etajul superior erau colectate într-o tavă metalică cu perna de apă,
interpusă între cele 2 nivele. Noxele se colectau prin montarea unui sistem de tubulaturi sub
grătarele ambelor etaje, extragerea acestora făcându-se forţat cu ajutorul unui exhaustor.

Fig.2. Baterii de boxe pentru tineret suin cu două nivele

Bateria de cuşti cu 2 nivele a fost omologată în 1978, având următoarele caracterisitic:

lăţimea de 1,6 m, lungimea de 1,6 m, suprafaţa de 2,5 m 2, înălţimea de 0,60 m, iar înălţimea
celor 2 nivele de 1,6 m. Capacitatea de cazare în faza I (37-75 zile) a fost de cca. 18 purcei
înţărcaţi, iar în faza a II-a (75-105 zile) de cca. 8 animale. Deci la vârsta tineretului de 75 de zile,
jumătate din efectivul unui compartiment se va depopula, efectuându-se şi o nouă lotizare, în
vederea afluirii unui nou compartiment sau sector de boxe care din timp a fost spălat, dezinfectat,
reparat şi adus la parametrii optimi pentru categroia 15-30 kg.
Prin urmare, o serie de purcei se întreţineau cca 40 de zile în faza I şi cca 30 de zile în
faza a II-a.
Apa se asigură prin adăpători de tip pipă, iar administrarea furajelor prin hrănitorile
semiautomate, aprovizionate prin telescoape din material plastic, racordate la instalaţiile de tip
TN-60.
Această variantă a permis cazarea unui număr foarte mare de tineret înţărcat pe
compartiment, însă manipularea animalelor de la etaj se făcea greoi, alături de un consum ridicat
de metal. Pereţii laterali ai boxelor şi hrănitorile erau detaşabile, aşa încât la depopulare tot
rândul de cuşti se transforma într-un coluar plin cu animale ce corespondea cu camera de
legătură, iar pentru cuştile de la etaj s-a prevăzut un topogan, sau rampă, pentru dirijarea şi
coborârea grăsunilor direct în remorcile tehnologice.
În general, s-a renunţat la plasa de sârmă, apelându-se la panouri cu bare de oţel rotund,
sudate pe cadre de ţeavă zincată, sau cornier. Ulterior, barele grătarelor s-au confecţionat şi din
platband pe cadre de ţeavă sau cornier, iar hrănitorile din tablă zincată (cu grosimea de 1 mm) ce
posedau marginea superioară a jgheabului răsfrântă în interior pentru a se evita risipa de furaje.
 Necesarul ridicat de energie electrică pentru reglarea forţată a microclimatului şi
consumul mare de metal a determinat ca, din 1985, să se renunţe la cazarea purceilor, mai ales în
faza a II-a, în baterii de cuşti metalice.
În această nouă variantă, pentru faza a II-a, tineretul înţărcat se creştea în boxe
obişnuite, de la 10-12 kg şi până la greutatea de 25-35 kg şi chiar mai mult. Boxele aveau
pardoseala compactă (din cărămidă) pe cca. 60% şi grătar de beton armat pe cca. 40% din
suprafaţa acesteia.
Zona compactă era situată spre aleea de serviciu, având amplasate deasupra acesteia
hrănitorile (pe direcţia peretelui despărţitor), iar opus avea zona grătarului cu cele 2 adăpători tip
pipă amplasate în colţuri.
Într-o boxă de 3/4 m se cazau între 20-25 de animale, fiecăreia revenindu-i cca. 0,35 m 2 .
Se recomandă ca pereţii despărţitori să fie confecţionaţi din dulapi de beton pe direcţia zonei
compacte şi numai din ţeavă pe direcţia grătarului.

Fig. 3. Boxă pentru tineretul suin, faza a II-a

1. hrănitorul, 2. pardoseală beton, 3. grătar, 4. adăpători

- Boxa la sol cu încălzire electrică în pardoseală, constituie o altă variantă de întreţinere

a tineretului înţărcat, înlocuind cu succes bateriile de cuşti. La acest tip de boxă , consumul de
metal s-a redus considerabil, mărindu-se şi perioada de exploatare, iar patul cald (încălzit cu
rezistenţe electrice) a asigurat un confort sporit pentru purceii înţărcaţi. Încălzirea se face numai
în zona compactă a pardoselii, deci local, asigurând o temperatură de cca. 26-28°C, care în
primele 10 zile de populare se consideră optimă, iar spre final se reduce la cca. 24°C.
Dimensiunile boxei sunt variabile, cele mai des întâlnite sunt de 2x2,4 m, importante
fiind: asigurarea frontului de furajare pentru 30% din animale, o suprafaţă de 0,20 m 2/purcel
înţărcat în faza I, din care 0,10 m 2 pat cald şi o proporţie a grătarului de 40%, elemente care au
eliminat igienizarea zilnică şi umiditatea excesivă.
 Fig. 4. Secţiune prin compartimentul creşă cu boxe încălzite electric
în

pardoseală

Pereţii despărţitori şi hrănitorul sunt confecţionaţi din dulapi de beton armat, iar grătarele
de asemenea. Pe direcţia grătarelor se indică ca pereţii despărţitori să fie confecţionaţi din ţeavă
zincată cu interspaţii (pe verticală) de cca 6 cm. La colţuri se află 2 adăpători tip pipă cu
lungimea de 10 cm, bine şlefuite la extremitatea superioară şi înclinate spre interior la 45°.
Numărul de animale din boxă nu trebuie să depăşească 16 purcei.
După vârsta de 75 de zile a purceilor şi greutatea de peste 15 kg, nu mai este necesară
încălzirea pardoselei, cu condiţia ca aceasta să fie confecţionată din cărămidă pe cant, iar
temperatura interiorului adăpostului de 18-20°C.

Întreţinerea tineretului în continuare în boxele de fătare-creştere

În multe unităţi de tip industrial, dar şi în fermele de înmulţire şi de hibridare, după
înţărcarea scroafelor, purceii rămân în aceleaşi boxe până la vârsta de 90-95 zile şi greutatea de
cca. 27 kg. După extragerea scroafei, barele metalice care-i limitau mişcările sunt ridicate pentru
ca purceii să se mişte în voie. Se diminuează foarte mult din efectele stresurilor ocazionate de
înţărcare, de schimbare a boxei, de lotizare şi chiar de obişnuire cu personalul de îngrijire. Pe
lângă acestea, productivitatea muncii creşte foarte mult (de cca. 3 ori), însă investiţia este mare,
necesitând de cca. 3 ori mai multe boxe de fătare-alăptare.
De menţionat că şi în zonele de odihnă ale purceilor, grătarele trebuie să fie confecţionate
din fontă sau beton armat, deoarece cele din material plastic devin casabile după cca. 3 ani de
funcţionare.
Acest sistem de întreţinere se poate practica şi în unităţile gospodăreşti, scroafa
extrăgându-se la înţărcare, iar purceii rămânând pe loc până în apropierea fătării următoarei
scroafe. După depopulare, igienizarea şi dezinfecţia trebuie să fie foarte minuţios executate, pe
lângă unele lucrări de reparaţii.
Indiferent de sistemul de întreţinere, pe parcursul perioadei de creşă, purceii nu se
lotizează, ci doar se extrag indivizii cu creşterea întârziată, cei bolnavi sau cu dificultăţi de
comportament (care muşcă urechile, cozile etc. sau defecă şi urinează în toate zonele boxei).
Aceştia se cazează în boxe separate, deci cele mai expuse vederii personalului de îngrijire şi cu
microclimat favorabil.
În unităţile gospodăreşti cu efective reduse se impune întreţinerea purceilor înţărcaţi în
camere speciale, unde boxele vor asigura cazarea a 16-20 animale în prima fază de creştere (44-
75 zile) şi 7-9 animale în faza a doua de creştere, ele având dimensiunile de 2/2 m. Pereţii
despărţitori trebuie confecţionaţi din ţeavă sau material lemnos cu înălţimea de 60-80 cm, cu
pardoseală compactă înspre aleea de serviciu unde se va amplasa hrănitorul (din beton sau metal
zincat) cu o înclinaţie spre rigolă de 2-3%, iar în zona opusă se confecţionează un pat sau
platformă din cărămidă pe cant sau dulapi din lemn de esenţă tare, ridicat cu 3-4 cm faţă de
porţiunea compactă. După vârsta purceilor de 75 zile şi cca. 15 kg greutate se poate administra
purceilor şi hrana umedă, în 2 tainuri pe zi, având grijă ca frontul de furajare să permită o
alimentaţie simultană pentru toţi indivizii. Între aceste tainuri se va pune la dispoziţia purceilor
nutreţuri combinate sub formă de făinuri sau granule. Pe timp friguros în zona compactă se
prevede aşternut din paie, care se schimbă atunci este murdar sau umezit.

Microclimatul din creşă

În sectorul de creşă microclimatul este reglat cu ajutorul unor instalaţii adecvate, aşa
încât parametrii să fie cât mai constanţi, indiferent de sezon.
Temperatura în primele zile de populare trebuie să fie apropiată de cea a
compartimentului de maternitate, de 22-24°C, în interiorul adăpostului şi de 26-28°C, la nivelul
patului cald din pardoseală. După 25-30 zile, de la populare, temperaturile pot să scadă cu 2-3°C
pe săptămână şi chiar se poate renunţa la încălzirea pardoselei (în faza a II-a).
De menţionat că, suprafaţa patului cald trebuie să asigure o zonă de odihnă pentru cca. 12
purcei pe m2. Instalaţia de încălzire electrică a patului cald este identică cu cea prezentată în
sectorul maternitate.
Umiditatea relativă trebuie să se încadreze între 55-70%, valori realizabile dacă nu se
spală zilnic pe toată suprafaţa zonei compacte a pardoselei, dacă adăpătorile nu sunt defecte,
dacă evaporarea de la suprafaţa apei din canale este limitată printr-o peliculă de ulei mineral şi
dacă supraplinul este preluat prin sifonare.
De menţionat că, sunt foarte periculoase umidităţile relative ridicate (din sezoanele reci)
şi temperaturile scăzute din compartiment, asociere care provoacă bronhopneumonii. Umiditatea
ridicată (însoţită de temperaturi crescute) este de asemenea periculoasă prin dezvoltarea
exagerată a florei microbiene patogene, care contribuie la alterarea rapidă a nutreţurilor
combinate uscate, determinând şi prin consumurile ridicate de furaje la animale.
Gazele nocive (bioxidul de carbon, amoniacul şi hidrogenul sulfurat) sunt foarte
periculoase pentru tineretul înţărcat, deoarece în prima fază nu mai este laptele matern pentru
atenuarea toxicităţii şi nici organismul nu se poate apăra eficient.
Menţinerea stării de igienă a boxelor este pârghia cea mai eficientă de limitarea
răspândirii gazelor nocive, alături de funcţionarea instalaţiilor pentru absorbţia lor forţată.
Igienizarea se face şi se urmăreşte cu atenţie imediat după populare (când zona compactă este
adesea murdărită), însă după stabilizarea ierarhiei lotului aceasta pune probleme de mică
importanţă. Pentru aceasta, în canale sau fose se instalează, sub grătare, tuburi de absorbţie din
material plastic cu diametrul de cca. 10-15 cm, perforate pe partea inferioară şi racordate la un
exhaustor. Dozele maxime de noxe admise sunt: 0,3% la bioxidul de carbon, 0,03% la amoniac
şi de 0,002% la hidrogenul sulfurat.
Pentru primenirea aerului (în compartimentele mai mari) se recomandă dirijarea acestuia
prin saci fără fund din material plastic transparent, amplasat deasupra boxelor şi perforat pe
partea inferioară. Aerul este încălzit iarna într-o baterie cu apă caldă şi preluat din camera de
legătură. Volumul de aer pe purcel înţărcat va fi de 50 m3/h vara şi 10 m3/h iarna.
Dejecţiile vor fi dirijate spre canalele sau fosele pentru realizarea pernei de apă, acestea
trecând cu uşurinţă prin fantele grătarelor, datorită configuraţiei speciale a barelor.
Evacuarea dejecţiilor din fose se va face periodic, din 15 în 15 zile, cu menţiunea că la
populare apa din canale sau fose să fie preîncălzită cu 2-3 zile înainte.
În general, zona grătarului trebuie să reprezinte cca. 40% din suprafaţa totală a
pardoselei, iar barele grătarului pot fi construite din oţel rotund cu Ø de 12 mm şi fantele de 12
mm, sau din bare de beton armat, late de 7,5 cm şi fante de 1,5 cm.

Organizarea şi desfăşurarea activităţilor în creşă

Pregătirea compartimentului pentru popularea unei noi serii se începe din ziua eliberării
compartimentului, procedându-se în mod identic ca în sectorul de maternitate. Cu 2-3 zile înainte
de populare, compartimentul de încălzeşte până la 24°C cu ajutorul tuturor instalaţiilor, iar acolo
unde nu sunt se apelează la electroaeroterme mobile. Dacă aceste valori nu sunt realizabile, pe
pardoseală se împrăştie uniform paie tocate, în strat gros de 7-10 cm, sau rumeguş uscat şi
nemucegăit, distanţate faţă de zona grătarului pentru a nu obtura canalele de evacuare a
dejecţiilor.
Transportul, în vederea populării, se face cu ajutorul remorcilor tehnologice acoperite pe
timp nefavorabil şi insolaţie, iar în cazul distanţelor scurte, pe jos, în grup, având grijă ca traseul
să fie uscat, drept, neutilizat anterior de alte categorii de suine şi limitat lateral de garduri mobile.
Încă de la preluare (din boxele din maternitate) purceii se vor extrage, cu atenţie, mai
întâi exemplarele cu dezvoltare corporală redusă, urmând ca în creşă să se definitiveze lotizarea
pe sexe şi prin potrivirea indivizilor după greutate, în limite de ±0,2 kg.
Numărul de animale în boxă depinde de suprafaţa acesteia, dar nu mai mult de 20 de
purcei în prima fază (până la vârsta de 65-75 zile), urmând ca în faza următoare să fie transferate
în boxe fără încălzire la pardoseală, după o nouă lotizare, deci înjumătăţirea efectivului dacă
boxa are aceeaşi suprafaţă. Animalele se adapă doar după ½ de oră de la populare. În unităţile
gospodăreşti se procedează, după 2-3 zile, la deparazitarea externă şi internă.
Tineretul înţărcat, insuficient dezvoltat corporal va fi cazat în boxele cele mai bune şi
cele mai expuse vederii personalului de îngrijire. În acest scop, se vor păstra nepopulate cca.
10% din boxe, pentru a fi populate pe parcurs cu animale extrase din celelalte boxe. În nici o
situaţie nu se recomandă relotizarea tineretului înţărcat pe durata întreţinerii în creşă.
Indivizii suspecţi, sau confirmaţi caudofagi, se vor extrage imediat, iar în boxele din
unităţile gospodăreşti se va introduce aşternut proaspăt, concomitent cu echilibrarea minerală şi
proteică a raţiei. Se vor evita strangulările în furajarea şi adăparea tineretului înţărcat.
Igienizarea boxelor se face zilnic, dimineaţa, după administrarea furajelor, în unităţile
de tip industrial şi parţial înaintea furajării, în cele de tip gospodăresc, urmând ca definitivarea să
se facă după furajare, utilizându-se cât mai puţină apă de spălare. Zilnic se face înregistrarea
datelor în fişa de lot a compartimentului, precum şi controlul animalelor.
 Depopularea compartimentului se face în ziua planificată, corelată cu greutatea stabilită
prin tehnologie, extrăgându-se mai întâi exemplarele cu dezvoltare redusă şi apoi celelalte,
dirijându-le la sectorul de îngrăşătorie, sau de testare după performanţele proprii, după caz.
Pentru limitarea mişcărilor animalelor se utilizează un panou mobil care se deplasează de-a
lungul boxei. Transportul se face cu ajutorul remorcilor tehnologice acoperite sau pe jos, numai
pe timp de răcoros, vara, şi vreme frumoasă iarna.
Pe lângă tratarea afecţiunilor gastro-intestinale şi respiratorii, în sectorul de creşă se
efectuează obligatoriu următoarele acţiuni sanitar-veterinare:
 la vârsta de 55 de zile vaccinarea de necesitate contra pleuropneumoniei (V 3);
 la vârsta de 70 de zile vaccinarea antipestoasă (V1) şi antirujetică (V1);
 la vârsta de 120 de zile, dacă purceii rămân în aceleaşi boxe, se fac vaccinările antipestoasă
(V2) şi antirujetică (V2).
Periodic se aplică acţiuni de deparazitare, atât externă cât şi internă.

Alimentaţia tineretului înţărcat

La tineretul înţărcat, aparatul digestiv este încă în curs de definitivare, apreciat în general
ca suficient de dezvoltat, însă se consideră că echipamentul enzimatic nu este destul de eficient
pentru digestia tuturor substanţelor nutritive din raţie, necesitând hrănirea cu furaje uşor
digestibile şi de foarte bună calitate. Este categoria căreia îi trebuie atribuită o alimentaţie foarte
atentă, mai ales calitativă deoarece modalitatea de rezolvare are influenţă asupra tuturor
indicatorilor de creştere pe perioada de creşă şi de îngrăşare.

Cerinţele de energie şi substanţe nutritive

Cerinţele de energie se menţin suficient de ridicate la tineretul înţărcat, la nivelul de
3150 - 3360 Kcal EM/kg furaj combinat, valorile fiind mai mari la categoria 5-10 kg.
La această categorie, dacă raţiile nu sunt judicios întocmite, nivelul energetic poate
deveni factor limitativ, impunându-se introducerea în reţetă a grăsimilor şi chiar a zahărului;
ultimul component asigurând şi o palatabilitate mai crescută. După greutatea de 20 kg, când în
raţie se poate introduce peste 30% porumb, nu se mai pune problema echilibrării energetice.
În unităţile de tip industrial din ţara noastră, nivelul energetic poate fi de 2950 Kcal
EM/kg furaj combinat, care este satisfăcător pentru un spor mediu zilnic de cel mult 300 g.
Necesarul de energie digestibilă şi metabolizabilă la tineretul în creştere (date orientative) este
prezentat în tab. 1.

Tabelul 1

Necesarul de energie la tineretul în creştere (după N.R.C.)

Greutatea vie (kg)

Specificare
 Prin urmare, la această categorie se menţine încă o densitate nutritivă ridicată a nutreţului
combinat, aşa încât nivelul de celuloză trebuie să fie de maximum 4,0%, iar grăsimea brută de
cel puţin 3,5%.
Nivelul proteic se menţine ridicat deoarece şi intensitatea de creştere este mare, proteina
fiind necesară pentru formarea ţesuturilor, îndeosebia celui muscular şi pentru dezvoltarea
organelor interne. Nivelul proteic optim este de 17-18% proteină brută în amestecul de furaje
destinat hrănirii tineretului înţărcat, cu 0,7-0,8% lizină, 0,51% metionină+cistină, 0,13%
triptofan etc (tabelul 76).
Necesarul mediu zilnic de proteină brută variază în funcţie de dezvoltarea corporală, fiind
de cca. 130 g pentru purceii între 5-10 kg, de cca. 225 g la cei între 11-20 kg şi de cca. 270 g la
cei între 21-35 kg. Pentru purceii cu greutatea sub 5 kg, la vârsta de 35 zile, se impune o reţetă de
furaj combinat cu 22% proteină brută şi 1,1% lizină, urmând ca nivelul proteic să scadă la 18%
după greutatea de 10 kg.
Cerinţele de vitamine sunt asemănătoare cu cele ale purceilor sugari, cu unele excepţii
legate de asigurarea vitaminei A, care la purceii înţărcaţi este mai mare, deoarece aceasta nu se
mai asigură prin laptele matern.
Vitamina A, ca de altfel şi celelalte vitamine, trebuie să se asigure la nivele optime, mai
ales în cazul înţărcării precoce şi în unităţile industriale. În aceste situaţii, premixurile cu
vitamine trebuiesc asigurate în mod obligatoriu.
Cerinţele de vitamine, indiferent de sistemul de exploatare, sunt aceleaşi însă modalităţile
de procurare sunt diferite.
Substanţele minerale, îndeosebi calciul şi fosforul, sunt necesare pentru creşterea
ţesutului osos. Nutreţurile combinate trebuie să conţină 0,7% Ca şi 0,5% P şi proporţiile
prevăzute în tabelul 66 de celelalte macro şi microelemente.
Sulfatul de cupru are efect stimulator pentru creştere, în proporţie de 0,05-0,08‰, sau
cca. 60 p.p.m., iar raportul Ca/Zn este optim la valoarea de 100-125/l. De mare importanţă este
seleniul pentru purceii înţărcaţi, aceasta administrându-se sub forma unor preparate speciale de
tip selenit, având rolul prevenirii unor distrofii musculare şi alte complicaţii secundare.

Tabelul 2
Necesarul de energie şi de substanţe nutritive pentru tineretul porcin
(după N.R.C.)
Necesar în % sau cantităţi
Necesar zilnic
Explicaţii per kg furaj
UM 10-20 kg 20-35 kg UM 10-20 kg 20-35 kg
Consumul de furaje (uscate la aer) - - - g 1000 1500
Spor mediu zilnic (scontat) - - - g 500 600
Consum specific (kg furaje/kg - - - g 2,0 2,5
spor)
Energie şi proteină
Energie digestibilă Kcal 3370 3380 Kcal 3370 5055
Energie metabolizabilă Kcal 3160 3175 Kcal 3160 4740
Proteină brută % 18 16 g 180 240
Aminoacizi esenţiali
Lizină % 0,79 0,80 g 7,9 10,5
 Arginină % 0,23 0,20 g 2,3 3,0
Histidină % 0,20 0,18 g 2,0 2,7
Izoleucină % 0,56 0,50 g 5,6 7,5
Leucină % 0,68 0,60 g 6,8 9,0
Metionină+cistină % 0,51 0,45 g 5,1 6,8
Fenilalanină+tirozină % 0,79 0,70 g 7,9 10,5
Triptofan % 0,13 0,12 g 1,3 1,8
Treonină % 0,51 0,45 g 5,1 6,8
Valină % 0,56 0,50 g 5,6 7,5
Substanţe minerale
Calciu % 0,65 0,60 g 6,5 9,0
Fosfor % 0,55 0,50 g 5,5 7,5
Natriu % 0,10 0,10 g 1,0 1,5
Clor % 0,13 0,13 g 1,3 2,0
Potasiu % 0,26 0,23 g 2,6 3,5
Magneziu % 0,04 0,04 g 0,4 0,6
Fier mg 80 60 mg 80 90
Zinc mg 80 60 mg 80 90
Mangan mg 3 2 mg 3 3
Cupru mg 5 4 mg 5 6
Iod mg 0,14 0,14 mg 0,14 0,21
Seleniu mg 0,15 0,15 mg 0,15 0,22
Vitamine
Vitamina A sau UI 1750 1300 UI 1750 1950
Betacaroten mg 7 5,2 mg 7 7,8
Vitamina D UI 200 200 UI 200 300
Vitamina E UI 11 11 UI 11 17
Vitamina K mg 2 2 mg 2,0 3,0
Riboflavină mg 3 2,6 mg 3,0 3,9
Niacină mg 18 14 mg 18 21
Acid pantotenic mg 11 11 mg 11 17
Vitamina B12 µg 15 11 µg 15 17
Colină mg 900 700 mg 900 1050
Tiamină mg 1,1 1,1 mg 1,1 1,7
Vitamina B6 mg 1,5 1,1 mg 1,5 1,7
Biotină mg 0,1 0,1 mg 0,1 0,15
Acid folic mg 0,6 0,6 mg 0,6 0,9

Pe lângă aceste substanţe nutritive, în hrana tineretului înţărcat se mai introduc, cu

rezultate bune ale creşterii, şi unele antibiotice.
În unităţile de tip industrial, antibioticele sunt absolut necesare, însă în cele gospodăreşti
acestea pot să lipsească din hrană, cu condiţia ca animalele să fie întreţinute în padocuri, cu acces
la păşune şi la soare. Utilizarea antibioticelor este legată şi de asigurarea substanţelor nutritive,
acestea având efecte maxime în cazurile de deficienţă ale acestora şi de igienizare mediocră.
Ceretările recente reduc sau elimină utilizarea antibioticelor din hrana tineretului înţărcat,
apelându-se la sporirea dozei de sulfat de cupru, până la 140-160 ppm.
În unităţile gospodăreşti, administrarea de masă verde, fie cosită fie prin păşunat,
suplineşte introducerea în hrană a vitaminelor, microelementelor şi chiar a antibioticelor. În masa
verde, în special în lucernă, sunt prezenţi factori de creştere, care stimulează dezvoltarea
corporală, îmbunătăţind starea de sănătate. Lucerna administrată sub formă tocată şi uşor pălită,
ca suc extras din plantele proaspete, sau ca preparate concentrate pe bază de suc de lucernă, oferă
rezultate superioare ale creşterii şi sănătăţii, pe lângă fortificarea organismului - toate contribuind
la obţinerea stării de întreţinere dorită pentru viitorii reproducători.
În vederea înlocuirii laptelui praf din reţetele de nutreţuri destinate hrănirii purceilor
înţărcaţi, STAN, Tr. şi colab. (1980), produce la scară industrială preparatul COLUROM ZO 1 pe
bază de suc de lucernă şi subproduse de la industria alimentară. Rezultatele înregistrate la
tineretul înţărcat sunt prezentate în tab.2.
Tabelul 2
Principalii indicatori înregistraţi la tineret în perioada de vârstă 37-75 zile

Lotul hrănit cu lapte praf Lotul hrănit cu Colurom ZO1

Specificare
masculi femele masculi femele
Sporul mediu zilnic (g) 215 215 215 218
Consumul specific de
2,47 2,59 2,40 2,42
concentrate (kg)
Costul furajelor pentru 1
6,20 6,40 6,23 6,15
kg spor (lei, 1980)

Deşi rezultatele sunt apropiate, totuşi se are în vedere punerea la dispoziţie a unui
înlocuitor de lapte praf pentru tineretul suin, care ar putea fi utilizat în alte direcţii, inclusiv în
alimentaţia umană.

Tehnica hrănirii tineretului înţărcat

De menţionat că, după înţărcare, hrănirea se continuă 10 - 15 zile cu aceeaşi reţetă
utilizată în perioada de sugar, urmând ca înlocuirea cu reţeta nouă să se facă treptat, în decurs de
4 zile, progresând şi regresând proporţiile, pe reţete.
Tineretul suin înţărcat este hrănit cu amestecuri de furaje, sau nutreţuri combinate, sub
formă de făinuri (cu granulaţie medie), administrate sub formă uscată şi la discreţie. Bune şi
foarte bune rezultate se înregistrează când nutreţurile combinate sunt granulate, dar friabile,
precum şi când făinurile sunt umectate (cel mult un tain pe zi, în faza I de creştere) cu zer sau
zară proaspete.
Cantităţile zilnice de nutreţuri combinate sau amestecuri furajere, sunt de cca. 400 g între
greutăţile de 5-10 kg, de cca. 1150 g între 11-20 kg şi de cca. 1500 g între 21-35 kg, cu condiţia
ca proteina brută să fie în proporţie de 18% până la 20 kg şi de 16% în rest, scontându-se sporuri
medii zilnice de peste 300 g, dacă şi calitatea proteinei este corespunzătoare.
În unităţile de tip industrial, tineretul înţărcat se hrăneşte până la vârsta de 50-55 zile, cu
nutreţ combinat reţeta R 0-1, iar apoi, cu reţeta R 0-2, până la vârsta de 90-105 zile sau greutate a
de 25-35 kg.
Componentele din reţeta R 0-2 trebuie să fie de foarte bună calitate. Cerealele, respectiv
porumbul şi orzul, nu trebuie să depăşească 60% din reţetă, ultimul se poate substitui parţial cu
ovăz şi chiar cu secară sau grâu. Şi la această reţetă se indică separarea prin cernere, a paleelor de
la orz şi ovăz, prăjirea sau extrudarea acestora (unde sunt condiţii).
Componentele proteice de origine vegetală trebuie să participe în proporţie de cca. 25%,
cu predominarea şroturilor de soia (10-12%). Componentele proteice de origine animală
totalizează cca. 10% din reţetă, iar ca energizant se indică grăsimea de porc (cca.2%). Hrănirea
se face la discreţie.
În vederea diminuării crizei de înţărcare se va institui o furajare restrictivă cu reţeta R 0-1
în primele 10 zile după înţărcare, care poate fi după modelul din tabelul 3.
Tabelul 3
Model de furajare restrictivă a purceilor
în primele 10 zile după înţărcare la 42 de zile

Cantităţile de hrană administrate zilnic (g)

Ziua
Dimineaţa Prânz Seara
1 nu se furajează
a 2-a - 60 -
a 3-a 60 - 60
a 4-a 60 60 60
a 5-a dietă
a 6-a - 60 -
a 7-a 60 - 60
a 8-a 60 60 60
a 9-a 80 80 80
a 10-a la discreţie

În cazul în care purceii sunt înţărcaţi la 32 de zile, cantităţile iniţiale din tabel vor fi de 50
g. Ziua de dietă se va stabili în funcţie de apariţia stării de diaree, deci poate să nu fie în ziua a 5-
a. Apa să fie în toate cazurile la discreţie.
Reţeta R 0-2 de nutreţ combinat are un nivel proteic de 18% P.B. şi cu 0,9% lizină
(tabelul 79), pentru prevenirea afecţiunilor digestive (diaree) se administrează un complex de
acizi organici (acid formic şi acid propionic)- denumit NTS pH (în Franţa pH 5). Se poate
administra în apa de băut 100 ml 1 l/1 t apă (după vârstă şi greutate) ; în supă 1+2 l/1 t apă ; în
furaj pentru purcei, 4,4-6,1/t furaj
Tabelul 4
Structura şi caracteristicile nutritive ale nutreţului combinat 0-2

Variante (%)
Specificare
a b c
Structura:
Porumb 40,0 40,0 50,0
Orz 20,0 10,0 10,0
Grâu - 10,0 -
Tărâţe grâu 9,5 9,5 9,5
Şroturi floarea soarelui 5,0 5,0 4,0
Şroturi de soia 10,0 10,0 10,0
Făină de carne 1,5 1,5 2,0
Făină de peşte 3,0 3,0 3,5
Drojdie furajeră 3,0 3,0 3,0
Zer sau zară praf 3,0 3,0 3,0
Grăsime de porc 2,0 2,0 2,0
 Carbonat de calciu 1,0 1,0 1,0
Fosfat dicalcic 0,45 0,45 0,45
Sare (NaCl) 0,50 0,50 0,50
Sulfat de cupru 0,005 0,005 0,005
Zoofort P1 1,00 1,00 1,00
TOTAL 100,00 100,00 100,00
Caracteristici nutritive
Umiditate 12,0 12,0 12,0-13,0
Proteină brută 18,0 17,5 18,0
Celuloză brută (maximum) 4,5 4,0 4,0
Sare (maximum) 0,7 0,8 0,8
Grăsime brută (minimum) 4,0 3,5 3,5
Granulaţie, rest pe sita de 2 mm 2,0 2,0 2,0
(maximum)

În unităţile gospodăreşti, unde sunt posibilităţi de cultivare rentabilă a porumbului şi

orzului, se poate alcătui o reţetă de hrană pentru tineretul porcin înţărcat, în care aceste cereale să
participe în proporţie de 70 % (maximum 55 % orz), iar 30 % este reprezentat de un concentrat
proteino-vitamino-mineral (P.V.M.). Acest concentrat P.V.M. conţine cca 40,0 % P.B., din care
3,0 % lizină, 1,8% metionină şi cistină, 0,5% triptofan etc, substanţele minerale conţin 6,5%
calciu, 2,0% fosfor, alături de vitamine, enzime şi antioxidanţi.
Între greutăţile corporale de 7,0 kg şi 27,0 kg se scontează pe un consum de cca. 50 kg
furaj, din care cca. 16 kg îl reprezintă concentratul PVM. Deşi costul PVM-ului este destul de
ridicat, acesta contribuie la dezvoltarea corporală foarte bună, evitarea pierderilor şi la un
consum specific foarte scăzut. Concentratul este comercializat de către S.C. "UNIREA" S.A.
Iaşi, sub denumirea de UNIKEM PS-30, cu garanţie de 2 luni.
Datorită faptului că hrănirea se face la discreţie, frontul de furajare va fi în aşa fel calculat
încât cel puţin 30% din efectivul boxei să consume furajele concomitent, iar pentru a nu risipi
nutreţul combinat, jgheabul va fi împărţit prin despărţituri din 15 în 15 cm la faza I, sau din 20 în
20 cm în faza a II-a (la categoriile mari).
Hrănitorile confecţionate din tablă, indiferent de grosimea acesteia, se degradează într-un
timp relativ scurt, agentul principal fiind oxidarea materialului în condiţiile prezenţei
amoniacului şi umidităţii ridicate. Pentru aceasta, buncărul hrănitorului se confecţionează din
tablă zincată, iar jgheabul din acelaşi material, dar cu grosimea de 2-3 mm (deci din elemente
sudate şi nu îndoite). În ultimul timp, s-a trecut la confecţionarea hrănitorilor din plăci de beton
armat (schiţele fiind prezentate în figura 79) la care durabilitatea este foarte mare.

1 – Plac\ spate – 1 buc.

2 – Plac\ fa]\ - 1 buc.
3 – Plac\ frontat\ - 1 buc.

Cornier sau o]el fot

Bare OB Ø 12 mm
 1.Plac\ spate – 1 buc 3 – Plac\ frontat\ - 1 buc
2.Plac\ fa]\ 4 – Plac\ asamblare – 2 buc
Limitator loc Limitator loc
furajare
furajare
TIP COMTIM

ATEN}IE!
Cornier sau o]el fot Limitatoar Bare OB Ø 12 mmm

ele se

Pardoseal\

Fig.6 Hrănitori pentru tineretul porcin, din plăci de beton armat

(a- pentru tineret înţărcat; b- pentru porci graşi, 25-50 kg)

În unităţile cu efective reduse, dar modernizate, unde se pune problema hrănirii pe bază
de tainuri, deci a extinderii frontului de furajare şi prelungirea perioadei de exploatare, se poate
fixa, pe portiţa boxei, un jgheab din tablă de oţel inoxidabil, prevăzut cu mai multe despărţituri,
alături de jgheabul existent (fig. 6). Alimentarea cu furaj se face de pe aleea de serviciu, iar la
populare sau depopulare portiţa cu tot cu jgheab se rabatează lateral sau se ridică vertical.
De menţionat că, pereţii despărţitori sunt confecţionaţi din plăci de material plastic dur,
iar jgheabul şi barele de fixare din oţel, care deşi sunt scumpe se pot amortiza în timp scurt prin
rezistenţa la oxidare şi fiabilitate în exploatare.
Cu privire la tehnica de hrănire la categoriile mai mari (peste 20 kg/animal) se
recomandă 2 tainuri pe zi cu nutreţuri umectate, iar între aceste tainuri se asigură furaje
combinate la discreţie, suplimentate vara cu lucernă verde, iar iarna cu morcov furajer.
În unităţile de tip gospodăresc se
poate alcătui şi prepara un amestec din
următoarele componente şi proporţii: 40%
porumb, 25% orz, 7% mazăre, 7% tărâţe de
grâu, 4-5% făină de origine animală (carne,
peşte, sânge etc.), 2-3% drojdie furajeră, 1-
2% făină de lucernă, 1,5% carbonat de calciu
şi 0,5% sare (NaCl). Numărul de tainuri vor fi
de 4 în primele zile după înţărcare şi de 3 în
rest, iar frontul de furajare va asigura hrănirea
tuturor indivizilor în acelaşi timp.
Consumul de apă va fi calculat la cca.
Fig. 7. Hr\nitor fixat de portiţa boxei 4 l/kg nutreţ uscat administrat, sau 3 l/cap/zi,
fără consumul tehnologic, care diferă mult în
funcţie de soluţia de eliminare a dejecţiilor.
 Tehnica recuperării tineretului insuficient dezvoltat corporal

Tineretul suin insuficient dezvoltat corporal sau retardat somatic, reprezintă cca.15% din
efectivul pe serie şi afectează rezultatele economice ulterioare ale unităţilor crescătoare, mai ales
în cele de tip industrial. Rezultatele negative ulterioare se datoresc, pe de o parte, sporurilor
mici de creştere în greutate şi consumurilor specifice mari de furaje, iar pe de altă parte prin
neuniformizarea animalelor din cadrul boxei, precum şi unele greutăţi în asigurarea imunităţii
după vaccinare, toate cu implicaţii asupra tehnologiei de producţie.
Cauzele care duc la insuficienţa dezvoltării corporale îşi au originea atât din periaoda
alăptării cât şi după înţărcare, acestea fiind prezentate pe scurt.
Dintre cauzele din perioada alăptării purceilor, reamintim că repartizarea greşită la supt
este principala cauză, care aparţine în mare măsură specialiştilor în creşterea suinelor, alături de
alimentaţia necorespunzătoare a scroafelor şi a îmbolnăvirilor.
Greutatea purceilor la naştere constituie o altă cauză a evoluţiei ulterioare a indicatorilor
tehnico-economici la categoriile superioare.
Greutatea redusă a purceilor la naştere se poate datora următoarelor: vârsta precoce a
scrofiţelor la montă, alimentaţia deficitară pe perioada gestaţiei şi, mai rar, utilizarea la
reproducţie a unor rase puţin ameliorate, greşeli care aparţin de asemeni, specialiştilor şi mai
puţin a animalelor.
Cu cât greutatea la naştere este mai mare şi indivizii mai uniformi, cu atât pierderile pe
parcursul alăptării şi înţărcării sunt mai reduse, iar sporurile pe durata îngrăşării mai mari (tab.l
5).
În unităţile gospodăreşti, cu efective reduse, se pot menţine în lot şi purceii care la naştere
au avut sub 800 g, însă acestora li se vor aplica măsuri speciale de îngrijire şi hrănire, aspecte
greu sau imposibil de realizat în unităţile de tip industrial.
Pe timpul alăptării şi după, mai sunt şi alte cauze, cum ar fi: neobişnuirea consumării
furajului suplimentar, calitatea slabă a acestuia, factorii stresanţi severi, greşeli tehnologice etc.,
care au fost prezentate în capitolul anterior.
Tabelul 5
Influenţa greutăţii corporale la naştere asupra rezultatelor creşterii
şi îngrăşării (CURTIS, S.E. şi colab. - 1971)

Nr.purcei rămaşi la
Greutatea la Greutatea la Spor de creştere înregi-
înţărcare (% din total
naştere (kg) înţărcare (kg) strat la îngrăşare (g)
la 56 zile)
0,680 13,0 8,35 535
0,900 49,3 9,48 550
1,130 67,4 11,11 590
1,360 77,3 13,34 600
1,600 82,5 13,70 635
1,800 83,9 15,74 650
 De menţionat că, indivizii insuficient dezvoltaţi constituie adevărate focare de infestare
pentru animalele sănătoase, iar la unii indivizi, pot apărea unele modificări comportamentale ce
se finalizează cu caudofagie sau alte tare.
Recuperarea purceilor atât în perioada alăptării cât şi în sectorul de creşă pun probleme
diferite, pe care le prezentăm în continuare.
a) Recuperarea purceilor sugari
- În unităţile cu efective mari, de tipul celor industriale, indivizii cu greutatea la naştere
mai mică sunt dirijaţi, de către echipa de mamoşi, la supt la sfârcurile pectorale, acestea
urmărindu-se în continuare de către îngrijitorul permanent (dacă aceştia sug eficient).
În cazul în care sunt mai mulţi purcei cu greutatea la limita inferioară admisă, aceştia se
grupează şi se dirijează pentru supt la scroafe-doici, alese din rândul primiparelor sau cel mult la
fătarea a II-a, care au sfârcurile mai mici, dar productive. Dirijarea la scroafe-doici se mai poate
face şi la vârsta purceilor de 8 zile şi la 21 zile, cu condiţia ca scroafa să fie întreţinută în boxe cu
limitarea mişcărilor şi după ce aceştia au fost stropiţi pe corp cu creolină sau alte substanţe ce
modifică mirosul.
Concomitent, la aceşti purcei se instituie tratamente de fortifiere cu ionoser, cu vitamine
şi chiar cu extract tisular de splină, sau de ficat, alături de repetarea administrării preparatelor pe
bază de fier.
În alte cazuri, purceii sugari după perioada colostrală, se pot regrupa, în funcţie de
dezvoltarea corporală, constituindu-se grupe de purcei cu greutatea mică, cu greutate medie şi
plus-variante, care se dirijează, în aceeaşi ordine, la scroafe cu sfârcuri mici (dar productive), cu
producţii medii şi respectiv cu producţii mari de lapte. Prin această acţiune se elimină conflictele
din timpul suptului şi se concretizează prin purcei mai uniformi la înţărcare.
ŞULMAN, I.M. şi colab. (1986) arată într-un studiu de sinteză că, purceii insuficient
dezvoltaţi provin şi de la scroafe care nu au primit pe perioada gestaţiei cantităţi suficiente de
glucide, alături de proteine şi substanţe minerale.
Se mai indică, în primele zile după fătare, o cantitate de colostru de cel puţin 20
ml/animal/zi, concomitent cu repartizarea judicioasă la supt şi punerea la dispoziţie a unui furaj
suplimentar de foarte bună calitate (de la vârsta de 4-5 zile) sunt metode sigure sau certe, pentru
recuperarea minus variantelor.
Purceii care, la înţărcare, au o greutate sub cea minimă de purcei sugari, admisă prin
tehnologie, se grupează şi sunt dirijaţi în continuare la supt, timp de încă 7-10 zile, la scroafe cu
producţii bune de lapte şi cu stare de întreţinere adecvată.
- În unităţile cu efective reduse, această categorie de purcei sugari, se poate recupera mai
uşor, ajungându-se chiar la alăptarea cu biberoane montate pe vase speciale, în care se pune
lapte de vacă (la fiecare litru se omogenizează un ou).
Desigur, în aceste unităţi, repartizarea pe sfârcuri în funcţie de dezvoltarea corporală se
face curent, urmărirea efectuându-se mai uşor decât în unităţile industriale.
În orice caz, măsurile luate se justifică din punct de vedere economic, mai ales că aceste
animale se pot obişnui mai uşor cu consumarea furajelor suplimentare (încă de la 7-8 zile), aşa
încât la vârsta de 2-3 săptămâni purceii consumă eficient acest furaj.
b) Recuperarea purceilor înţărcaţi
După înţărcare, la trecerea în creşă, purceii insuficient dezvoltaţi sau taraţi somatic, sunt
grupaţi după greutate corporală şi sex, oferindu-le boxele cu condiţii de microclimat cele mai
favorabile şi situate în atenţia personalului de îngrijire. La această categorie se aplică o hrănire
specială, la care nutreţurile combinare normale se suplimentează cu 5-10% lapte praf, având
obligatoriu în reţetă premixuri proteino-vitamino-minerale, pe lângă tratamente zilnice sau
perioadice cu stimulatori naturali de creştere.
La acelaşi tratament sunt supuşi şi purceii care au suferit mai mult de pe urma crizelor de
insuficienţă a laptelui şi de înţărcare, precum şi cei care nu au fost obişnuiţi din timp cu
consumarea furajului suplimentar.
De menţionat că, purceii cu rezultate slabe ale creşterii pe parcursul perioadei de creşă
sunt extraşi din boxă. Extragerea se face periodic, odată la toate boxele. Este contraindicat ca
peste un număr de purcei populaţi cu 5-10 zile înainte să adăugăm alţi purcei, deoarece aceştia
din urmă vor fi izolaţi şi înlăturaţi sistematic de la hrană şi din suprafaţa de odihnă.
La purceii înţărcaţi şi insuficient dezvoltaţi, hrănirea se va face cu reţeta R 0-1
îmbunătăţită, care se va prelungi cu încă 5-10 zile faţă de tehnologia normală (deci până la vârsta
de 55-60 de zile).
În hrana aceste categorii se pot introduce preparate pe bază de antibiotice, cum ar fi:
Furazolidona, Tylanul, Tetraxinul etc, în proporţii de 40-200 p.p.m. Efectul acestor antibiotice se
poate constata şi din analiza datelor din tab.81, mai ales la purceii retardaţi somatic.
Tabelul 6
Efectul antibioticelor din hrană asupra dezvoltării tineretului suin

Creşterea în spor mediu Reducerea consumului

Specificare
zilnic (%) specific (%)
Tineret întârziat în creştere 46 9
Tineret normal (35-45 zile) 18 9
Tineret normal (35-90 zile) 11 5

În cazul în care nu sunt cantităţi suficiente de lapte praf se poate apela şi la concentratele
din lucernă verde (de tip COLUROM) cu care se îmbunătăţesc indicatorii de producţie: între 10-
15% la sporul mediu de creştere şi 8-10% la consumul specific de hrană, iar mortalitatea se
reduce la 10%.
Pe lângă aceste măsuri de îmbunătăţire a alimentaţiei şi prin regruparea indivizilor, se
poate interveni şi medicamentos, administrând parental (subcu- tanat) extracte tisulare de splină
şi de ficat, în doze de 2-5 ml, din 3 în 3 zile, în funcţie de dezvoltarea corporală.
Pentru recuperarea purceilor insuficient dezvoltaţi, RUSSETT, J.C. şi colab. (1979),
recomandă la purceii între 7-20 kg, introducerea suplimentară, în reţetele de fabricare a
nutreţurilor combinate, a unei doze de 520 mg colină la 1 kg de nutreţ.
În fermele de tip gospodăresc, pentru recuperarea tineretului suin întârziat în creştere se
poate aplica, cu bune rezultate, întreţinerea acestuia pe păşuni naturale (lucerniere), unde
mişcarea, aerul curat şi suplimentul de vitamine acţionează favorabil asupra organismului slăbit.
În toate cazurile se vor efectua cu atenţie tratamente pentru eliminarea paraziţilor interni
şi înlăturarea celor externi.
Pe parcursul îngrăşării, aceşti indivizi se vor întreţine în boxe separate, cu număr redus de
animale în lot şi în zonele cu cele mai bune condiţii de microclimat.
 Este contraindicat ca din aceste exemplare să se reţină scrofiţele de prăsilă, chiar în
unităţile gospodăreşti şi cu atât mai mult nu se vor reţine vieruşii.
În unităţile industriale, unde sunt ateliere pentru producerea preparatelor din carne de
porc, indivizii după 60-70 kg se pot sacrifica, urmând ca din carcasele acestora să se obţină
preparate speciale şi care se vor valorifica la preţuri ceva mai reduse. Procesarea acestor carcase
aduc venituri importante crescătoriei, mai ales în unităţile de selecţie şi testare, unde se pune
problema alegerii celor mai valoroase exemplare pentru reproducţie.
De menţionat că, aceste măsuri radicale se pot aplica numai în urma instituirii tuturor
metodelor de recuperare şi când indivizii sunt sănătoşi, iar tratamentele (în special cu antibiotice)
au fost aplicate cu cel puţin 2 luni înainte, evitându-se efectele remanente ale substanţelor
utilizate.
Măsura cea mai eficientă, atât la purceii sugari cât şi la cei înţărcaţi, este prevenirea
retardării somatice în care se poate realiza prin respectarea tehnologiilor de producţie din
sectorul de maternitate şi apoi de creşă, ce depinde în mare măsură de specialişti şi foarte puţin
de animale.

VĂ MULŢUMESC PENTRU ATENŢIE ŞI

COLABORARE !