Aspecte privind

mortalitatea la purcei
MANAGEMENTUL SĂNĂTĂȚII SUINELOR ȘI PĂSĂRILOR
Curs 4
 Factori implicați în mortalitatea purceilor
1. Alimentația scroafelor gestante
2. Întreținerea scroafelor gestante
3. Microclimatul din maternitate
4. Desfășurarea fătărilor
5. Producţia de lapte şi factorii care o influenţează
6. Alimentaţia scroafelor cu purcei
7.Mortalitatea la purcei
 1. Alimentația scroafelor gestante
• Greutatea purceilor la fătare este corelată cu aportul energetic al
scroafelor gestante – o creștere în greutate a scroafei cu peste 30 kg
în timpul gestației garantează o greutate suficientă la fătare a
purceilor.
• Necesarul de energie din hrana scroafelor gestante variază între 3100-
3200 Kcal EM/kg nutreţ concentrat, revenind zilnic , în medie pe
animal, cca. 6340 Kcal EM, care se realizează uşor cu furajele clasice.
• Nivelul proteic de 13,5-14% P.B. în amestecul de concentrate.
• Cerinţele de calciu sunt de cca. 0,75%, cele de fosfor de 0,5%, iar de
sare (NaCl) de 0,5% din amestecurile de concentrate.
 2. Întreținerea scroafelor gestante
• Întreţinerea scroafelor gestante se face în
• grup, în boxe comune,
• individual, în boxe cu limitare a mişcărilor.
• întreţinerea în grup, în boxe comune:
• animalele trebuie să fie cât mai uniforme în privinţa vârstei (scrofiţele fiind separate
de scroafe), a stării de întreţinere şi a stadiului de gestaţie.
• Numărul de animale dintr-o boxă va fi de maxim 20 exemplare.
• întreţinerea scroafelor gestante în boxe individuale, cu limitare a mişcărilor,
• permite o mai bună utilizare a spaţiului construit,
• afectează condiţia de reproducător, prin lipsa mişcării animalului.
• Boxele au lăţimea de 40 cm şi lungimea de 2,0 m, fiind situate deasupra
canalelor de colectare a dejecţiilor
• Sistemele de întreţinere trebuie să asigure condiţiile optime cu privire la
• comoditatea animalelor,
• la temperatură şi umiditate,
• la încărcătura cu noxe
• la efectuarea uşoară a multiplelor operaţiuni zootehnice şi sanitar-veterinare.

• În prezent se practică două sisteme de întreţinere în sectorul de

maternitate:
1. întreţinerea scroafelor şi a purceilor, pe perioada lactaţiei, în
boxele de fătare-alăptare;
2. întreţinerea scroafelor şi a purceilor, pe perioada lactaţiei în
boxele de fătare-alăptare şi apoi continuarea întreţinerii purceilor
înţărcaţi în aceleaşi boxe, până la vârstele de 90 zile sau de 105 zile.
• Boxa de fătare-alăptare este spaţiul în care se cazează scroafa cu 2-4
zile înainte de fătare, unde are loc acomodarea, apoi fătarea şi unde
se întreţin atât scroafa cât şi purceii pe timpul perioadei de alăptare:
• A. Boxa de fătare-alăptare tip danez s-a construit şi s-a dat în
exploatare în complexele industriale, în perioada 1964-1967.
• Suprafaţa boxei este de 7,8 m2 , împărţită în 2 zone:
• o zonă pentru furajarea şi mişcarea scroafei dispusă spre aleea de serviciu cu suprafaţa
de 3,6 m2 (1,9/1,9 m), în care sunt amplasate gheabul pentru hrană, o adăpătoare cu
nivelul constant şi o gură de canal (de 0,2/0,2 m) acoperită cu un grătar din fontă;
• o zonă pentru scroafe şi purcei în suprafaţă de 4,2 m2 , împărţită în 3 subzone: - două
subzone (stânga şi dreapta faţă de scroafă) pentru odihnă şi furajarea purceilor sugari, cu
lungimea de 2,2, m şi lăţimea de 0,65 m fiecare;
• o subzonă centrală sau standul pentru scroafă cu aceleaşi dimensiuni (de 2,2 m) şi
lăţimea de 0,6 m destinată staţionării scroafei pe timpul fătării şi alăptării (cu limitarea
mişcărilor prin îmbinarea a 4 ţevi zincate).
• B. Boxa de fătare - alăptare în “cruce” a fost introdusă în perioada
1968- 1970, având în componenţa sa 4 boxe, cu zonele scroafelor
dispuse în diagonală.
• Elementul comun îl constituie hrănitorul central în care se administrează
furajele pentru cele 4 scroafe.
• Grupul de 4 boxe are o suprafaţă de 16,0 m2 , fiecare boxă având 4,0 m2
• Lângă hrănitorul scroafelor, compartimentat în 4, se află 4 adăpători cu nivel
constant, iar spre aleile de serviciu sunt grupate hrănitorile pentru purcei
(fiecare cu câte 4 despărţituri).
• Spre zona centrală sunt amplasate cele 4 zone încălzite cu becuri cu raze
infraroşii sau prevăzute cu microeleveuze
• C. Boxa de fătare-alăptare tip “baterie” utilizează mai raţional spaţiul
construit, ele având suprafaţa de doar 3,0 m2 .
• Lungimea acestora este de 2,0 m, iar lăţimea este de 1,5 m,
compartimentată în 2 zone:
• o zonă centrală pentru scroafă cu lăţimea de 0,6 m şi
• 3 zone laterale pentru purcei, fiecare cu lăţimea de 0,45 m.
• În faţă se află hrănitorul scroafei şi uşor deplasat lateral se află adăpătoarea
cu nivel constant, iar pe aceeaşi linie, dar în zonele purceilor, este plasat
hrănitorul cu 4 despărţituri.
• D. Boxa de fătare-alăptare-creştere, tip COMTIM - boxa este
destinată creşterii purceilor sugari de la naştere şi până la vârsta de 90
de zile (pentru testare) sau la 105 zile (pentru îngrăşare).
• Boxele sunt amplasate în cuplu, două câte două, scroafele fiind staţionate cap
la cap, eliminându-se aleea de furajare între ele.
• Boxa are lungimea de 2,0 m şi lăţimea de 1,5 m, cu grătare din beton sau din
fontă pe cele 2 zone ale purceilor şi cu grătar din beton armat pentru zona
scroafei.
• Pe direcţia zonei de odihnă a purceilor, la capul boxei, se află o placă din
beton armat încălzită cu rezistenţă electrică.
 3. Microclimatul din maternitate
• Microclimatul din maternitate este optimizat prin
• încălzirea interiorului adăpostului
• a patului purceilor,
• prin ventilarea acestuia (pasivă sau forţată),
• Temperatura, care este optimă între 18-20°C pentru scroafe imediat după
fătare şi între 30-32°C pentru purcei, urmând ca valorile termice pentru
aceştia să scadă cu cca. 2°C pe săptămână, dar nu mai puţin de 24°C la
înţărcare.
• Temperatura pentru purcei trebuie să fie locală şi nu difuză, deoarece
scroafele lactante suferă foarte mult la valorile de peste 22°C, afectându-se
producţia de lapte, care induce reducerea dezvoltării purceilor.
• Neasigurarea temperaturii optime pentru purceii sugari determină pierderi
prin mortalitate, în primele 5 zile, de până la 60%;
• Temperaturile optime sunt de:
• 30-32°C în primele 4-5 zile de viaţă,
• între 30-28°C în săptămâna a II-a ,
• între 28-26°C în săptămâna a III-a şi
• între 26-24°C în săptămânile următoare, până la înţărcare.
• Când se încălzeşte pardoseala şi nu există aşternut, temperaturile, la nivelul acesteia,
pot fi cu 2-3°C mai ridicate.

• Umiditatea relativă în maternitate: între 60-65% în primele zile de viaţă şi între 60-70%
în ultima săptămână, valori care corespund şi cerinţelor purceilor şi scroafelor lactante

• Curenţii de aer trebuie să aibă o viteză de 0,1-0,2 m/s, valori realizabile prin
amplasarea, deasupra boxelor, de tubulaturi cu orificiile înspre partea posterioară a
animalelor.
• Gazele nocive se sesizează mai ales în zonele cele mai poluate,
respectiv deasupra canalelor sau foselor de colectare a dejecţiilor.
• Pentru aceasta, sub grătare, se instalează ţevi din material plastic cu
diametrul de cca. 10 cm, cu orificii pe partea inferioară, prin care se
aspiră aerul viciat cu ajutorul unui exhaustor, montat în camera de
legătură.
• Dioxidul de carbon trebuie să fie în doze cât mai reduse, de cel mult
0,3%, amoniacul- 0,03%, iar hidrogenul sulfurat de 0,001%.
 4. Desfășurarea fătărilor
• Semnele apropierii actului fătării sunt, în principal, următoarele:
• edemul vulvar,
• turgescenţa şi sensibilitatea mamelelor,
• apariţia secreţiei colostrale (de obicei cu cca. 12 ore înainte de fătare),
• instalarea unei stări de agitaţie (caracterizată prin culcări şi sculări repetate),
• identificarea unor manifestări de amenajare a cuibului de fătare cu ajutorul
râtului şi a membrelor anterioare.
• Pentru buna desfăşurare a actului fătării se spală partea posterioară a scroafei, se
usucă bine zona, se dezinfectează vulva cu o soluţie de hipermanganat de potasiu
1‰ (culoare rozdeschis) şi se pregătesc cârpele uscate şi foarte curate.

• Fătarea se poate produce pe tot parcursul celor 24 de ore, însă s-a constatat o
frecvenţă mai sporită înspre orele dimineţii când, în general, este mai multă
linişte în adăpost.

• Perioada normale de expulzare a fetuşilor variază între 2-4 ore, în unele situaţii
putând ajunge până la 8 ore, întâlnindu-se cazuri cu 30 de minute, dar şi altele cu
14 ore.
• Fetuşii sunt expulzaţi pe rând, la intervale de 5-10 minute, dar nu mai scurte de 2
minute, după care urmează pauze de 30 minute.
• Aşezarea în boxă a scroafei trebuie dirijată şi controlată, astfel încât distanţa de la
vulvă la peretrele despărţitor sau portiţă să fie de cel puţin 25 cm.
• În perioada fătării şi în următoarele 2-3 zile, echipa de mamoşi şi
îngrijitorul permanant vor efectua următoarele acţiuni:

• asistă la fătarea fiecărui purcel, îl şterge cu tifon curat debarasându-i orificiile nazale şi gura
de mucozităţi (împiedicându-se asfixierea). Fricţionarea corpului purcelului pentru activarea
circulaţiei sângelui şi intensificarea respiraţiei. Cu ajutorul unui foarfece se taie ombilicul la 4-
8 cm faţă de abdomen şi îl tamponează cu o soluţie de alcool iodat.

• la încheierea actului fătării ugerul scroafei se tamponează cu soluţie de hipermanganat de

potasiu 1‰, apoi se storc şi se îndepărtează primele picături de lapte (acestea sunt infestate
cu diverşi agenţi patogeni);

• după cel mult 2 ore de la fătare a primilor purcei, aceştia se repartizează pe sfârcuri,
dirijându-i pe cei mai slabi la sfârcurile pectorale. Se urmăreşte ca toţi purceii să sugă eficient
colostru, şi chiar se ajută fiecare individ, în momentul ejecţiei laptelui;

• după parcurgerea perioadei colostrale (după cca. 36 ore) se trece la redistribuirea purceilor
pe mame: la o scroafă se lasă 10-11 purcei, iar la o scrofiţă 8-9.
• în primele 24 de ore se procedează la retezarea colţilor la purcei pentru evitarea rănirilor între ei sau a
sfârcurilor mamei.

• În cazul în care în adăpost este frig se indică injectarea purceilor cu glucoză pentru completarea necesarului
de glucoză în sânge;

• în cel mult 24 de ore se înregistrează purceii în evidenţele primare, reţinându-se la mame numai cei viabili
(cu greutatea mai mare de 900 g la scroafe şi 800 g la scrofiţe).

• în următoarele 2-3 zile se injectează fierul, sub forma unor preparate pe bază de fier (intramuscular în doze
de 1-1,5 ml/purcel).

• se poate face şi amputarea codiţelor, la nivelul celei de-a doua vertebre caudale.

• Dacă unele scroafe nu acceptă purceii la supt aceştia vor fi trecuţi la scroafe-doici, fătate în aceeaşi perioadă,
pentru a beneficia de colostru.

• În mod similar se va proceda şi cu scroafele care au contactat mamite

5. Producţia de lapte şi factorii care o influenţează
• Glandele mamare sunt amplasate pe regiunea abdomenului, pe două
rânduri paralele, începând din regiunea pectorală până în regiunea
ingvinală.
• Aceste glande funcţionează separat, fiecare având câte un sfârc străbătut
de 2 canale.
• Numărul de sfârcuri la scroafe este de 12-14, cu variaţii între 8-18.
• Glanda mamară la scroafă nu prezintă cisterna laptelui, aşa încât secreţia
acestuia este urmarea unui proces neuro-hormonal complex.
• Masajul ugerului, respectiv al sfârcurilor, de către purcei, determină
eliberarea oxitocinei din lobul posterior hipofizar, care ajungând la glandele
mamare contractă celulele mioepiteliale, expulzând laptele din alveole în
canalele sfârcurilor.
• În prima parte a lactaţiei scroafa secretă colostru (în primele 36-48 ore), care are
rol hotărâtor şi în apărarea sănătăţii purceilor, prin conţinutul ridicat în gama-
globuline (anticorpi).

• De menţionat că, structura anatomo-histologică a placentei de scroafă nu permite

sau blochează transferul de anticorpi de la mamă la făt.

• Prin ingestia colostrului de către purcei, se asigură necesarul de anticorpi

specifici, respectiv a gamaglobulinelor, care în condiţii normale de supt creşte în
organism de la 1,3 mg/ml sânge la fătare la 20,3 mg/ml după 24 ore.

• Conţinutul colostrului de scroafă în gamaglobuline este de 8,6 mg/100 ml lapte în

prima oră de la naştere, de 6,8 mg după 2 ore, de 3,9 mg după 6 ore, de 0,9 mg
după 24 de ore şi de numai 0,5 mg după 48 de ore.
• Durata unei partide de supt, incluzând şi timpul afectat masajului, este de 2-3
minute, din care suptul propriu-zis reprezintă cca. 30 de secunde, cu variaţii între
20-40 de secunde.

• În general, în primele zile purceii sug de cca. 28 ori în 24 de ore, după o

săptămână numărul de supturi se reduce la cca. 15 ori, aşa încât, în săptămâna a
5-a, se ajunge la cca. 12 supturi/zi şi chiar mai puţin.

• Producţia de lapte a unei scroafe, din grupa raselor materne, la peste fătarea a 2-
a, pe o durată de 56 zile, variază între 300-350 kg lapte.

• În primele 3 săptămâni de lactaţie producţia de lapte reprezintă cca. 40% din

total, iar în primele 5 săptămâni cca. 66%, după care producţia scade
Factorii care influenţează producţia de lapte la scroafă
• Factori intrinseci
• A. Rasa: rasele Landrace şi Marele alb sunt recunoscute cu mari
producţii de lapte, de peste 5 kg/zi
• B. Săptămâna de lactaţie influenţează producţia de lapte, în sensul că
aceasta creşte progresiv până la sfârşitul săptămânii a 4-a, după care
începe să scadă uşor, iar după cea de a 6-a scăderea este bruscă, până
la finele lunii a doua de lactaţie.
• C. Vârsta mamelor: scroafele tinere, la prima fătare, produc o
cantitate mai redusă de lapte faţă de cele la fătările a 2-a, a 3-a şi a 4-
a.
• D Starea de întreţinere a scroafei la fătare, precum şi condiţia de
întreţinere după înţărcarea anterioară.
• E. Numărul de purcei: producţia de lapte scade sau creşte zilnic cu
0,5-0,6 kg de fiecare purcel în minus sau în plus.
• F. Numărul de mamele: cu cât numărul de elemente glandulare este
mai mare cu atât producţia de lapte este mai mare, cu condiţia ca
dezvoltarea acestora, la vârsta dată, să fie corespunzătoare.
• G. Poziţia mamelei: cele pectorale dau producţii superioare (cu
excepţia perechii a V-a), faţă de cele ingvinale, fapt pentru care,
imediat după fătare, purceii insuficient dezvoltaţi se dirijează la
sfârcuri pectorale şi invers
• Factori extrinseci
• A. Alimentaţie raţională.

• B. Întreţinerea în adăposturi şi boxe incomode, umede, friguroase şi întunecate,

diminuează foarte mult producţia de lapte

• C. Dirijarea la montă a unor scrofiţe prea tinere , sau cu greutatea sub 105 kg,
determină, de asemenea, scăderea producţiei de lapte şi, în final, se soldează cu
purceii insuficienţi dezvoltaţi corporal la înţărcare.

• D. Grija omului sau atitudinea lui faţă de animal influenţează producţia de lapte
prin: urmărirea atentă a evoluţiei glandei mamare (mai ales imediat după fătare)
evitarea cazurile de mamită; de refuzul scrofiţelor în alăptarea purceilor (uneori
urmarea netăierii colţilor la timp); nesincronizarea actului fătării cu ejecţia
laptelui, mai ales în situaţia de stres la scrofiţele din rasa Landrace (evitată printr-
o simplă injecţie cu oxitocină sau un masaj).
 6. Alimentaţia scroafelor cu purcei
• Pierderile normale, obişnuite, din greutatea corporală a scroafelor pe
perioada alăptării, sunt de 13-14%, faţă de greutatea avută imediat
după fătare şi chiar mai mult dacă se depăşesc 8 purcei alăptaţi,
precum şi în cazul scrofiţelor.
• Aplicarea unei alimentaţii adecvate în aceaste perioade influenţează
favorabil apariţia căldurilor după înţărcare, rata ovulaţiei,
fecunditatea - deci eficienţa exploatării.
• O scroafă cu stare de întreţinere bună după perioada de alăptare
intră în călduri după cca. 7-8 zile de la înţărcare - deci se măreşte
considerabil indicele de utilizare a scroafelor
• Cerinţele de energie sunt foate mari, de cca. 16000 Kcal EM/zi la
scrofiţe şi de cca. 17500 Kcal EM/zi la scroafe, cu o densitate
energetică de 3170 Kcal EM/kg furaj.
• După majoritatea autorilor, nivelul proteic adecvat al hranei scroafelor
în lactaţie este de 15-16% proteină brută cu valoare biologică ridicată.
• Cantităţile zilnice de proteină brută necesare sunt variabile pe fazele
de lactaţie (acestea fiind reglate prin cantităţile variabile de nutreţuri
combinate) şi anume:
• 210 g în perioada 2-5 zile de lactaţie,
• cca. 550 g în perioada 6- 10 zile,
• de cca. 750 g în perioada 11-30 de zile şi de
• cca. 400 g în perioada 31-36 zile
• Conţinutul hranei în substanţe minerale: raţiile scroafelor lactante să
conţină 0,6-0,7% calciu şi 0,4-0,5% fosfor
• Conţinutul hranei în vitamine, în special în vitaminele A,D,E
• Asigurarea necesarului de apă pentru fiecare scroafă (până la 40 l/vara)
• Examinarea urinei (culoare, limpezime), a scurgerilor vaginale, a
consistenșei fecalelor, a aspectului pielii și a mucoaselor, a ugerului,
• Examinarea aparatului respirator
• Avorturile: purceii avortați reprezintă 25% dintre purceii morți intre fătare
și înțărcare
• Procentul de purcei născuți morți variază intre 4 și 10 %: este necesară
intervenția medicului veterinar at când procentul este mai mare de 8%
• Numărul de fătări pe scroafă: scrofițele la prima fătare și scroafele bătrâne
la a 7-8 a fătare au un nr crescut de avortoni la fătare
• Sezonul cald este mai propice avorturilor(supraincalzirea scroafei)
 7. Mortalitatea la purcei
• La categoria purcei sugari se înregistrează cele mai mari pierderi, care
variază între 12-25% din efectivul iniţial, a căror cauze sunt foarte
diferite, primând deficienţele în îngrijirea acestora imediat după
fătare, alături de condiţiile de întreţinere neadecvate, legate mai mult
de protejarea purceilor din boxa de fătare-alăptare.
• Trebuie menţionat că, 1-2 purcei morţi din lotul de fătare reprezintă
15-20 % din totalul celor născuţi, deci se impune asigurarea securităţii
purceilor în primele 2-3 zile de la naştere
• CAUZELE care determină aceste pierderi aparţin atât
crescătorului cât şi, într-o mai mică măsură, animalului, fiind
categorisite în indirecte şi directe.
• Dintre cauzele indirecte care provoacă moartea purceilor cu
puţin timp înainte, sau în timpul parturiţiei
• netratarea la timp a unor boli la mame pe perioada de gestaţie
(bruceloză, leptospiroză etc);
• netratarea unor infecţii banale ale aparatului genital la scroafă;
• neasigurarea unui tratament eficace la scroafe pentru
sincronizarea actului parturiţiei şi ejecţia laptelui ( a colostrului);
• furajarea scroafelor în ultima parte a gestaţiei cu nutreţuri
alterate, îngheţate, precum şi incomplete din punct de vedere al
conţinutului în substanţe nutritive etc.
• Dintre cauzele directe ale pierderilor de purcei sugari,
ponderea o deţin:
• strivirile în primele momente după fătare,
• neglijenţa în acordarea ajutorului imediat după naştere (ştergerea
de mucozităţi, uscarea corpului, dirijarea spre sursa de încălzire,
timpul scurs până la primul supt).
• Pierderile prin striviri reprezintă cca. 50% din totalul pierderilor de
purcei sugari în perioada de alăptare
• Greutatea la fătare: este invers proporțională cu numărul de purcei
fătați
• Pierderile de purcei sugari prin mortalitate mai sunt influenţate şi de
o serie de factori favorizanţi, cum ar fi:
• vârsta când s-a produs pierderea acestora;
• vitalitatea purceilor;
• dezvoltarea corporală a purceilor la naştere;
• anemia feriprivă;
• temperamentul scroafelor;
• starea de întreţinere şi sănătatea acestora;
• depăşirea unor crize datorate insuficienţei laptelui matern,
• anotimpul etc.
1. Vârsta purceilor.
• Cele mai mari pierderi de sugari, din totalul pierderilor pe parcursul
perioadei de alăptare, se înregistrează în primele 2 zile, între 50-60%,
putând totaliza în prima săptămână de viaţă 80-90%.

• Numai neasigurarea temperaturii optime la nivelul patului de odihnă

a purceilor în primele momente de după fătare (între 30-32°C)
afectează funcţia de termoreglare, ducând la metabolizarea excesivă a
glucozei din organism şi instalarea stării de hipoglicemie la purcei,
manifestându-se prin tremurături musculare, nesiguranţă în mers şi
chiar la supt.

• Această stare se poate preveni parţial prin administrarea unei soluţii

de glucoză (pe cale bucală, sau parenteral) şi total prin asigurarea
căldurii optime după fătare
2. Neingerarea de colostru în primele ore după fătare afectează imunitatea
purcelului; acesta rămânând neprotejat în faţa mediului microbian.
Imunitatea activă se instalează destul de târziu, la peste 30 de zile de viaţă.

3. Vitalitatea purceilor are importanţă în nivelul pierderilor, constatându-se că

produşii rezultaţi din împerecherile înrudite au vitalitate scăzută, în schimb cei
obţinuţi din imperecheri neînrudite, precum şi de la scroafe metise aparţinătoare la
rase diferite sau chiar linii materne (dar neînrudite, din cadrul aceleaşi rase), sunt
mult mai viguroşi.

4.Numărul şi greutatea individuală la naştere influenţează nivelul pierderilor prin

mortalitate, în sensul că ponderea este mai mare la scroafele cu peste 13 purcei (de
până la 45%), faţă de cele cu 9-10 purcei; proporţia de 20-22% este înregistrată atât
la scroafele cu 6 purcei cât şi la cele cu 10 purcei.
5. Anemia feriprivă
• determină pierderi la purceii sugari (mai ales la cei obţinuţi în unităţile de tip
industrial), deoarece rezervele de fier se epuizează în prima săptămână de viaţă.

• Un purcel mediu dezvoltat posedă la naştere cca. 50 mg fier, din care peste 90%
este stocat în sânge, respectiv în hemul din hemoglobină.

• Necesarul zilnic de fier este de cca. 7 mg, iar aportul prin laptele mamei de doar
2,5 mg, aşa încât, după 8-9 zile, se instalează starea de anemie.

• In ziua a 3-a sau a 4-a după naştere, se administrează un preparat pe bază de fier
(FER DEXTRAN, FERODEX, MIOFER sau URSOFERAN), intramuscular, în doze de 1-
1,5 ml/purcel, cu o repetare după 8-9 zile (la cei insuficienţi dezvoltaţi corporal)
6. Vârsta scroafelor
• are influenţă asupra pierderilor, în sensul că la scroafele primipare, precum şi la
cele peste vârsta de 3 ani, mortalitatea este mai ridicată decât între vârstele de
1,5-2,5 ani, respectiv între fătările a 2-a şi a 5-a.
• Scroafele bătrâne sunt mai greoaie, îşi reduc din instinctul matern, au o producţie
de lapte mai redusă şi uneori strivesc purceii.
7. Anotimpul
• Influenţează nivelul pierderilor, atât direct cât şi indirect.
• Acţiunea indirectă este favorizată de reminiscenţa ancestrală moştenită de la
porcul sălbatic, când fătările aveau loc primăvara. Se observă că la fătările de
primăvară, procentele de mortalitate sunt mai reduse, faţă de celelalte sezoane.
• Direct, influenţa este mai mare, deoarece pe parcursul sezonului de toamnă
târzie şi iarnă temperaturile scăzute din adăposturi determină la purcei diferite
afecţiuni ale aparatului respirator, mai ales în unităţile gospodăreşti, unde nu sunt
surse suplimentare de încălzirea locală.
8. Alte cauze.
• În această categorie intră schimbarea uşoară a compoziţiei laptelui de scroafă, ca urmare
a administrării unor furaje alterate, a adăpării cu apă prea rece sau necorespunzătoare
calitativ, precum şi a degradării stării de întreţinere a mamei, ca urmare a unei alimentaţii
deficitare cantitativ şi calitativ.
• Temperatura prea scăzută a apei pentru adăparea purceilor influenţează negativ starea
de sănătate, fapt ce impune preîncălzirea acesteia în bazine speciale, sau instalaţii
speciale.
• Starea de igienă necorespunzătoare din boxă şi compartimentul în care sunt întreţinuţi
scroafa şi purceii, afectează starea de sănătate ale acestora,
• In unităţile de producţie, castrarea masculilor trebuie să se efectueze la vârsta de 7-8 zile
şi nu mai târziu, deoarece la vârsta de 14-15 zile deja apare o primă criză a insuficienţei
laptelui, care este depăşită uşor, dacă purcelul este deja vindecat şi dacă furajul combinat
prestarter (de bună calitate) este pus la dispoziţia acestuia încă de la vârsta de 8-9 zile.
• Enteritele
• Sunt cele mai frecvente cauze ale mortalității la purceii sugari
• Procentul de mortalitate: 5 si 15%
• Agenții cauzali ai enteritelor la purceii sugari:
• Virusul gastroenteritei transmisibile
• Virusul diareei epidemice
• Rotavirusul
• Calicivirusul
• Virusul Bolii lui Aujeszky
• E. Coli
• Clostridium perfringens
• Salmonella spp
• Candida Spp
• Coccidii
• Adenovirusul suin
• Necesarul de substanţe nutritive şi calităţile furajului suplimentar
• În prima perioadă a lactaţiei întreg necesarul energetic este asigurat
prin laptele matern, însă după 2-3 săptămâni energia trebuie
completată şi prin furajele suplimentare, urmând ca după vârsta de 5
săptămâni, indiferent dacă purcelul a fost înţărcat sau nu, majoritatea
energiei să fie asigurată prin furaje.
• Cu privire la conţinutul în energie al furajului suplimentar se impune
ca acesta să fie cât mai mare, între 3100-3400 Kcal EM/kg nutreţ
combinat, şi chiar de 3600 Kcal la începutul administrării, dacă şi
înţărcarea se face mai precoce.
• Cerinţele crescute în proteine sunt impuse de ritmul de creştere
accelerat, aşa încât într-un volum cât mai mic de furaje să existe un
procent de 20-22% proteină brută, în care se găsească 1,1-1,3% lizină,
0,7% aminoacizi cu sulf (metionină+cistină) şi cca. 0,2% triptofan
• Vitamina A este de cea mai mare importanţă pentru purcel, aceasta
asigurându-se în totalitate prin lapte şi parţial din organismul
purcelului (din ficat).
• Carenţa hranei scroafei în vitamina A, reduce vitalitatea purcelului,
încetineşte creşterea şi favorizează apariţia unor tulburări digestive.
• În unităţile de tip industrial, administrarea vitaminei D este absolut
necesară, în special după înţărcare şi transferul purceilor în creşă.
• Carenţa în vitaminele din complexul B se pot satisface uşor prin
introducerea în amestecuri de drojdii furajere.
• Cerinţele în minerale sunt şi ele mari, ca urmare a proceselor de
creştere intense.
• Cerinţele zilnice sunt: 8-10 g calciu, 9 g fosfor, 3-6 g potasiu, 1-2 g
sodiu şi 2-4 g clor. Calciul şi fosforul se asigură uşor prin carbonat de
calciu, fosfat dicalcic, făină de oase etc.
 Înţărcarea purceilor
• Înţărcarea este faza cea mai critică din viaţa purcelului, datorată atât eliminării
laptelui din hrană cât şi stresului provocat de izolarea faţă de mamă.
• Criza de înţărcare se manifestă prin stagnarea în creştere, prin stări de diaree şi
de agitaţie exagerată, urmate de apatie, lipsa poftei de mâncare, sesizate prin
pierderea luciului părului.
• Tehnica şi metodele de înţărcare a purceilor sugari sunt foarte importante pentru
realizarea, în etapele viitoare, a indicatorilor de producţie şi a dezvoltării
corporale armonioase.
• În unităţile care au ca scop de producţie producerea porcului de carne, înţărcarea
se efectuează între vârstele de 28-35 de zile (uneori la 21 de zile), iar în cele
pentru asigurarea de reproducători la vârsta de 42 de zile (mai rar la 49 de zile).