AVORTUL

Ruperea echilibrului materno-fetal are ca efect întreruperea gestaţiei în diferitele sale faze şi
poartă numele de avort.
Produsul de concepţie poate fi eliminat viu dar neviabil = avorton
Dacă produsul de concepţie nu este eliminat acesta poate suferi: - resorbţie
- maceraţie
- mumifiere
- putrefacţie
Naştere prematură la vacă = viţel viabil după a 240-a zi de gestaţie
Factori abortigeni: - exogeni (mecanici, alimentari, hormoali, infecţioşi, parazitari, micotici,
toxici)
- endogeni (anomalii ale fetuşilor sau
învelitorilor)
- genetici

CLASIFICAREA AVORTURILOR
- Avorturi neinfecţioase
- Avorturi infecţioase
- Avorturi imunologice
După etiologie pot fi: - avorturi idiopatice-urmare a acţiunii directe a factorului etiologic
asupra
fetusului, anexelor fetale sau uterului
- avorturi simptomatice – produse ca
efect al unor boli din afara aparatului
genital dar care au ca manifestare clinică avortul
După momentul producerii: - avort timpuriu (stadiul de zigot
sau embrion)
- avort tardiv (stadiul de fetus –
avort fetal)

CLASIFICAREA AVORTURILOR
La vacă: - avort zigotic până în ziua a 12-a
- avort embrionar până în ziua a 45-a
- avort fetal după ziua a 45-a
La pluripare: - avort complet – sunt eliminaţi toţi fetuşii
- avort incomplet – sunt eliminaţi numai o parte din fetuşi

SIMPTOMATOLOGIA GENERALĂ A AVORTURILOR

Variază funcţie de: - stadiul gestaţiei
- agentul etiologic
- starea de întreţinere
- status imunologic etc.
Se pot întâlni: - avorturi fără manifestări clinice (“avorturi latente”)
- avorturi cu manifestări clinice
Avorturile latente: - complete sau incomplete, se produc în
stadiile de zigot sau embrion când legăturile
fetomaternale sunt slabe iar moartea
produsulului de concepţie este urmată de
resorbţie sau degenerare
- avortul latent incomplet: moartea unei părţi
din embrioni, ceilalţi continuându-şi
dezvoltarea până la parturiţie (la pluripare)

Avorturile cu manifestări clinice:- iminenţa de avort – apar

simptome asemănătoare celor din faza prodromală
- avortul propriu-zis: deschiderea
cervixului, eforturi de expulzare
, expulzarea produsului de
concepţie
Complicaţiile avorturilor: - retenţia anexelor fetale
- infecţiile endometrului

AVORTURILE NEINFECŢIOASE IDIOPATICE

Factori abortigeni: - de origine maternală
- de origine fetală
Factori abortigeni de origine maternală:
1. Hipoplazia uterină: avort în a 2-a parte a gestaţiei
2. Degenerarea glandulochistică a uterului: embriotrof necorespunzător
3. Anomalii de formă şi poziţie ale organelor genitale
4. Modificări topografice ale uterului (retroflexiune, torsiune)
Factori abortigeni fetali:
1. Anomalii ale lichidelor şi anexelor fetale (hidropizia anexelor fetale, oligohidroamniosul,
edemul învelitorilor fetale, bolile cordonului ombilical)
2. Tulburări placentare

HIDROPIZIA ANEXELOR FETALE

Acumularea excesivă de lichid amniotic
Etiologie: - tulburări circulatorii maternale mai ales la nivelul
circulaţiei de întoarcere: boli cardiace, renale, hepatice
- tulburări fetale: compresiuni ale cordonului
ombilical, înnodarea, înfăşurarea cordonului, hipertrofia cardiacă fetală, obliterarea canalului
arterial
- unii factori genetici ( unii tauri transmit aceasta afectiune ).
- presiunea exagerată a lichidelor perturbă circulaţia
materno-fetală – avort.
Uneori se pot acumula pana la 270 litri de lichid.
Simptome: - inspecţie: “abdomen în butoi”, respiraţie dispneică de tip costal, puls slab şi
accelerat, facies abătut, apetit diminuat, membre depărtate, deplasare groaie, etc.
 - palpaţie externă: pereţi destinşi, sub presiune,cu disparitia golurilor
flancurilor
- percuţie abdominală: matitate pe zone întinse
- ETR dificil din cauza sacului uterin destins de lichide
- nu se percepe fetusul (senzaţia de “bloc de gheaţă în apă)

Diagnostic: - anamneză
- inspecţie
- palpaţie
- ETR
Prognostic: - grav pentru fetus
- rezervat pentru mamă (atonie, achinezie, stare
generală gravă)
Tratament: - în faza incipientă: restricţionarea adăpării,
mişcare, diuretice şi purgative saline
- la termenul de gestaţie: extragerea fetusului
– provocarea avortului
- cezariană ( se va evita colapsul ex vacuo ).

Provocarea avortului prin diverse scheme terapeutice (PgF2αlfa - cel mai bine) atunci cand
starea generala a femelei se inrautateste
Cezariană: - prevenirea colapsului “ex vacuo” prin puncţia uterului
- reechilibrarea volemică şi hidroelectrolitică
- stimularea involuţiei uterine pentru prevenirea
complicaţiilor post avort

OLIGOHIDROAMNIOSUL
Diminuarea cantitativă a lichidului amniotic faţă de stadiul în care se află gestaţia
Etiologie: - tulburarea capacităţii secretorii a foiţei amniotice
- tulburări ale circulaţiei la nivelul amniosului
- rupturi ale sacului amniotic
Patogenie: scăderea cantităţii de lichid perturbă aşezarea
şi dezvoltarea armonioasă a fetusului, foiţa
amniotică ia contact cu fetusul care va suporta compresiuni inegale
producând fie moartea fetusului şi avort fie deformarea unor regiuni corporale şi naştere de
produşi neviabili
Simptome: - neconcordanţa între dezvoltarea abdomenului
şi luna de gestaţie
- la ETR neconcordanţa între dezvoltarea uterului
şi luna de gestaţie
- palparea directă a fetusului fără “senzaţia de
bloc de gheaţă în apă” datorită mulării foiţei amniotice pe fetus
- acomodarea şi tranzitul pelvin nu sunt posibile
Diagnostic: - anamneză
 - examen clinic extern
- examen clinic intern
- diferenţial faţă de mumifierea fetusului
Prognostic: - defavorabil pentru fetus
- rezervat pentru mamă (dacă fetusul a suferit
deformări corporale şi anchiloze extragerea
este dificilă şi periculoasă pentru mamă)
Tratament: - în iminenţă de avort – terapie hormonală (PgF2αlfa) pentru ştergerea cervixului
- în anchiloze fetale – fetotomie
- stimularea dinamicii uterine
- prevenirea infecţiilor puerperale

EDEMUL ÎNVELITORILOR FETALE

Infiltraţia seroasă şi edemul învelitorilor care devin gelatinoase atingând grosimi de 8-10 cm
La vacă greutatea lor poate ajunge la 70 kg.
Este consecinţa tulburărilor circulatorii materno-fetale – diminuarea sau încetarea
schimburilor – avort sau fetus neviabil
Uneori se datorează brucelozei sau infecţiilor placentotrope
Diagnostic: - greu de stabilit - consistenta pastoasa a uterului
- surpriză de avort
Prognostic: - nefavorabil pentru fetus
- rezervat pentru mamă – infecţii uterine
Tratament: PgF2αlfa , tunelizarea cervixului şi extragerea fetusului apoi a învelitorilor,
stimularea involuţiei uterine, prevenirea infecţiilor

BOLILE CORDONULUI OMBILICAL

Dimensiunile cordonului ombilical: mânz = 70-80cm, ¼ din lungimea corpului fetal la miel
1.Cordonul ombilical lung – circulare de cordon (în jurul gâtului
, membrelor, trunchiului). Cordon ombilical scurt – tractiuni asupra angrenajului
maternofetal si dezancorare.
2. Traumatismele – hipoxie – avort
3. Hematomul ombilical – întreruperea fluxului sanguin – moarte fetală – avort
4. Hemoragiile placentare – decolarea parţială sau completă a placentei – uneori avort
5. Hematomul intraplacentar – acumulare sangvină, decolare masivă a placentei şi avort

ANOMALIILE PLACENTARE
Dezvoltarea incompletă a vilozităţilor coriale:
- apare mai frecvent la vacă şi iapă
- apare în prima parte a gestaţiei
- vilozităţile coriale nu-şi găsesc corespondentul endometrial din cauza unor infecţii
uterine anterioare sau urmare a ruperii unor cotiledoane in cazul extragerii
invelitorilor fetale retinute
- se produce oxigenare şi nutriţie insuficientă urmată de avort
Placenta acesoria
 - dezvoltarea pe suprafaţa corionului a unor formaţiuni cu aspect buretos diseminate
printre cotiledoane
- nu produc întotdeauna avort
- La parturiţie pot produce hemoragii de intensităţi diferite
- Mola hidatiformă: - degenerare vilozităţilor coriale, absenţa vaselor sangvine
vilozitare şi proliferarea trofoblastului
- - vilozităţile cu aspect chistic cu formaţiuni veziculoase
uneori sub formă de ciorchine
- - dacă apare în prima parte a gestaţiei, embrionul moare şi
se resoarbe dar placenta continuă să se dezvolte, fiind eliminată la parturiţie
- Mola cărnoasă: hiperplazia conjunctivă a corionului, apare ca o masă amorfă formată
pe baza unui hematom din gestaţia timpurie care a fost organizat
- Mola invazivă (distructivă): proliferarea în exces a elementelor morfologice din mola
hidatiformă
- ţesuturile pătrund în miometru, determină modificări structurale, asociate cu necroză,
proliferare şi hemoragii în cavitate pelviperitoneală

AVORTURILE NEINFECŢIOASE SIMPTOMATICE

1.Bolile hepatice: insidioase în prima parte – sursă de avort în a doua parte
2. Bolile cardiace: insuficienţa cardiacă – perturbarea mecanismelor circulatorii materno-
fetale
3. Bolile aparatului respirator: - hipoxie, acidoză – suferinţă fetală – avort
4. Bolile digestive: indigestii, colici, enterotoxiemii – produşi toxici pentru fetus – avort
5. Avorturi alimentare şi toxialimentare: carenţe nutriţionale ce afectează echilibrul
maternofetal şi fenomenele secretorii ale endometrului
6. Carenţa globală proteică: - avort şi resorbţie embrionară
- avort fetal
- naştere prematură
- sunt mai sensibile monogastricele
- la scroafe raţiile cu numai 40-50%
din necesarul proteic determină
un procent ridicat de avorturi
- excesul – intoxicaţie proteică
Carenţa în lipide produce insuficienţa funcţională a endometrului (necroze) sau corionului
8. Carenţele în Ca şi P: hipofuncţie endocrină (valoare scăzută a embriotrofului) – avort
9. Carenţele în microelemente (Cu, Fe, Zn, Mn, Co, Se, I)
– mortalitate embrionară şi avort
- la ovine (Cu) – ataxie enzootică la oi
10. Hipovitaminoza A: metaplazie endometrială – întreruperea
unităţii materno-fetale – avort
11. Hipovitaminoza C: perturbarea sintezei de P4, ruperea echilibrului E/P4 – moarte şi
resorbţie embrionară
12. Hipovitaminoza E: - dezechilibrul în sinteza P4
 - potenţează efectul defavorabil al
hipovitaminozei A
13. Fitotoxinele din plante: alcaloizi, solanină, uleiuri eterice
14. Micotoxinele (zearalenona, tricotecene) – influenţează schimburile materno-fetale-avort
Avortul traumatic: - traumatisme directe mai ales în a doua
jumătate a gestaţiei
- explorări transrectale brutale
- trântirea femelelor
- intervenţii pe viscerele abdominale la
femelele gestante
- se produc hemoragii de diferite grade,
decolarea placentei şi avort
- avortonul poate prezenta echimoze,
hemoragii sau leziuni
Avortul neuroendocrin: - se produce când este afectat echilibrul
hormonal realizat între mamă şi fetus
- cel mai important este dezechilibrul E/P4
- la vacă apare avortul habitual la sfârşitul
lunii a III-a de gestaţie
- este necesară prevenirea avortului habitual
Avortul imunologic: - factorii endogeni sau exogeni pot rupe toleranţa imunologică
Avortul genetic se datorează: - anomaliilor cromozomiale
(monosomia, trisomia, etc)
- translocaţiei cromozomiale
- mutaţiilor genetice
- factori mutageni: fizici, chimici,
biologici
Avortul artificial (provocat): se practică în scop terapeutic în următoarele situaţii:
- pericol iminent pentru viaţa femelei
- defecte ale bazinului femelei
- oligohidroamnios
- hernia uterului gestant
- montă prea timpurie
- împerecheri nedorite la iepe şi căţele etc.
Pentru provocarea avortului se utilizează PgF2αlfa
La vacă: - între 1 săptămână şi luna a V-a de gestaţie – avortonul
se elimină în 2-7 zile
- în caz de fetus mumifiat sau macerat se elimină în 50-72 ore de la
inocularea PgF2αlfa
La căţea: - interferarea gestaţiei
- întreruperea gestaţiei
Interferarea gestaţiei: - primele zile după monta nedorită
- benzoat de estradiol 0,1 mg/kg în zilele
3-5-7 după montă
 - Sintofolin 0,3-0,6 mg/kg la 48 ore
interval în primele 7 zile după montă
- Mesalin (Oestradiol benzoat) 0,01 mg/kg
cu repetarea în a 3-a, a 5-a şi a 7-a zi după împerechere
Întreruperea gestaţiei: - PgF2αlfa după a 40-a zi de gestaţie
(efecte secundare nedorite)
- se pot realiza până la 5 administrări
zilnice de PgF2αlfa în doze de 25-50
micrograme/animal
- avort după 36-80 ore de la administrare

AVORTURI PARAZITARE
1.Avortul toxoplasmatic – Toxoplasma gondi produce 50% avorturi
- la ovine în ultimele 3-4 săptămâni
2.Avortul trichomonotic – Trichomonas faetus
- Trichomonas genitalis bovis
- mai frecvent la vacă, se transmite
prin montă
După infecţia vaginală, paraziţii ajung în uter, se multiplică în mucoasa uterină şi produc liza
vilozităţilor coriale – avort în săptămânile 6-12 de gestaţie – endometrite
Diagnostic: - clinic şi confirmat prin examen parazitologic
În timp femela se imunizează

AVORTURILE MICOTICE
Etiologie: Specii din genurile : Absidia, Aspergillus, Candida, Nocordia, Rhisopus, Mucor,
Mortiella, Petriellidium, Scopulariopsis, Thorulopsis
Incidenţa maximă în lunile de iarnă (furaje, însilozate, fânuri uneori mucegăite)
Contaminare şi prin montă sau I.A. cu spermă ce conţine miceţi
Patogeneză: - difuziunea agentului patogen se face pe cale hematogenă după pătrunderea în
sistemul vascular de la nivelul aparatului respirator sau digestiv
- mai redusă este transmiterea genitală prin material seminal contaminat
- după colonizarea fungică a uterului infecţia se
răspândeşte la nivelul placentoamelor apoi a
întregii placente şi declanşează avortul
- uneori se produce mortalitate embrionară şi naşterea de produşi
subponderali
Avortul de obicei sporadic se produce între lunile 4-9 de gestaţie cu incidenţă maximă în
lunile 7-8

MODIFICĂRILE FETUSULUI MORT ŞI REŢINUT

Mumifierea fetusului
- se produce consecutiv deshidratării totale a corionului, alantoidei şi lichidelor fetale
- impregnarea cu săruri de calciu formează un litopedion – rămâne mult timp în uter
- la scroafă fetuşii pot fi incomplet mumifiaţi
Clinic starea generală nu este modificată
La ETR: - corn uterin mărit în volum, cu peretele aderent la fetus
- nu se percepe senzaţie de “bloc de gheaţă în apă”
- nu pulsează caracteristic arterele uterine medii
Diagnostic: - anamneză
- ETR
Maceraţia fetusului
- urmare a lichefierii lente a ţesuturilor fetale, transformându-se în final într-o masă
lichidă aseptică
- fetusul macerat rămâne sechestrat în uter, iar la termen se elimină o masă
sangvinolentă ce conţine oasele avortonului
- complicaţii: - aşezarea transversală a unor raze osoase
- implantarea razelor osoase în peretele uterin
Tratament: - dilatarea cervixului şi eliminarea fragmentelor osoase (PgF2αlfa şi tunelizare)
- prevenirea sau combaterea infecţiilor

Putrefacţia fetusului
- intervenţia unor bacterii anaerobe
- fetusul mort şi reţinut este un mediu propice pentru multiplicarea germenilor anaerobi
- starea generală este profund modificată (modificări circulatorii şi respiratorii, abatere,
inapetenţă, eforturi de expulzare)
- local: eliminarea unui lichid ihoros în care se identifică resturi de ţesuturi fetale
- tratament: - extragerea fetusului
- combaterea complicaţiilor inflamatorii locale şi generale
- antibioterapie
- detoxifierea organismului