See discussions, stats, and author profiles for this publication at: https://www.researchgate.

net/publication/342283204

Capitolul 6. Parturiţia la scroafe

Chapter · January 2005

DOI: 10.13140/RG.2.2.24703.84648

CITATIONS READS

0 3,910

1 author:

Ioan Hutu
Banat University of Agronomical Sciences and Veterinary Medicine
426 PUBLICATIONS   194 CITATIONS   

SEE PROFILE

Some of the authors of this publication are also working on these related projects:

Genetic research View project

Bioeconomic approach in animal production View project

All content following this page was uploaded by Ioan Hutu on 18 June 2020.

The user has requested enhancement of the downloaded file.

Reproducerea intensivă la scroafe
AUTORUL:

Ioan Huţu s-a născut la Ineu, judeţul Arad, în 18 martie 1973. Este
absolvent al Liceului Industrial nr. 1 Ineu, al Facultăţii de Medicină Veterinară din
Timişoara, promoţia 1997, al Institutului Teologic Român din Hollywood, Florida,
promoţia 1998 şi al Facultăţii de Biotehnologii şi Zootehnie din Timişoara,
promoţia 2001. Din anul 2003, este doctor în ştiinţă, având teza cu titlul Cercetări
privind specificul reproducţiei la scroafele exploatate în sistem intensiv.
Are un număr de 60 lucrări ştiinţifice publicate, două cărţi de specialitate şi
mai multe reeditări ale lucrărilor practice pentru studenţii veterinari. A fost şi este
implicat în programe naţionale şi internaţionale privind producţia animală şi
extensia universitară
Este asistent la disciplinele de Zootehnie Generală şi Ameliorare, Producţii
Animale şi Tehnologii de Creştere din cadrul Departamentului de Producţii
Animale şi Sănătate Publică Veterinară al Facultăţii de Medicină Veterinară,
Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară a Banatului din Timişoara.

REFERENŢI ŞTIINŢIFICI:

Prof. Dr. Horia Cernescu

Prorector al USAMVB Timişoara,
Titularul Disciplinei de Reproducţie, obstetrica si ginecologie de la Facultatea de
Medicină Veterinară din Timişoara

Prof. Dr. Emil Sas

USAMVB Timişoara - Facultatea de Medicină Veterinară
Titularul Disciplinelor de Zootehnie Generală şi Ameliorare şi Tehnologii de
Creştere şi Producţii Animale.

Prof. Dr. Păcală Nicolae

USAMVB Timişoara - Facultatea de Zootehnie şi Biotehnologii, Şeful catedrei de
Biotehnologii, Titularul Disciplinelor de Biologia reproducerii animalelor.
Biotehnologii de reproducţie

Prof. Dr. Dan Drînceanu

USAMVB Timişoara - Facultatea de Zootehnie şi Biotehnologii, Şeful catedrei
Producţiile animalelor mari, Titularul Disciplinei de Nutriţie şi Alimentaţie
Animală

REDACTOR CARTE:
Ligia Ioana Huţu – jurnalist
 UNIVERSITATEA DE ŞTIINŢE AGRICOLE ŞI MEDICINĂ VETERINARĂ
A BANATULUI TIMIŞOARA - FACULTATEA DE MEDICINĂ VETERINARĂ

Dr. IOAN HUŢU

REPRODUCEREA INTENSIVĂ
LA SCROAFE

Timişoara, 2005
 PROIECT PROMOVAT
de către Disciplina de Producţie Animală şi Tehnologii de Creştere a
Facultății de Medicină Veterinară şi susţinut de către Consiliul
Naţional al Cercetării Ştiinţifice din Învăţământul Superior

cu sprijinul financiar oferit de către:

S.C. L&H CONSULTING SRL
S.C. AGROBIOTIC SRL
S.C. COMISION DIC SRL

şi cu distribuţia asigurată de către Revista Ferma

Coperta I “The sun in the egg” după Holy, J. şi Schatten, G. 1991

Bun de tipar: 25.10.2004

Apărut: decembrie 2004
Coli de tipar: 14,25.
Tiparul executat la tipografia MIRTON Timişoara
Timişoara, Str. Samuil Micu nr. 7
Tel.: 0256-225684, 0256-272926;
Fax: 0256-208924
E-mail: mirton@mail.dnttm.ro
www.mirton.ro

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României

HUŢU, IOAN
Reproducerea intensivă la scroafe / dr. Ioan Huţu, -
Timişoara: Mirton, 2005
456 pag; 24 cm
Bibliogr.
ISBN 973-661-5464
636.082.453:636-4

© Copyright 2004, Ioan Huţu

Toate drepturile rezervate autorului dar, cu permisiunea scrisă a autorului, orice parte a
acestei lucrări poate fi reprodusă cu orice mijloc mecanic sau electronic.
 PREFAŢĂ

Apariţia acestei cărţi cu o temă atât de importantă şi generoasă survine după

o perioadă îndelungată în care reproducţia la suine nu a fost, în mod practic, tratată
exhaustiv de cam prea mulţi ani, fără să mai amintesc că nici odată literatura
română de specialitate nu a excelat în domeniu.
Cartea are multiple merite, pe care prefer ca, în cea mai mare parte, să las
cititorii să le descopere şi să le aprecieze. Una din calităţile principale este
constituită de modernismul în care au fost expuse toate problemele, asociat cu
spiritul novator, în acord cu modul de gândire şi originalitatea autorului. Cartea pe
care autorul, din modestie, nu a intitulat-o ,, Tratat de reproducere intensivă la
scroafe”, deşi îşi merită cu prisosinţă acest titlu, este structurată într-o manieră
integralistă, în sensul că sunt prezentate şi aspecte conexe foarte importante, pentru
a înţelege mai bine şi mai uşor întreaga complexitate tehnologică pusă în discuţie.
Caracterul doct al cărţii este decelabil încă din primele pagini, în care sunt
prezentate aspecte principiale de exploataţie, pentru că, începând din capitolul 2, să
se facă un amplu expozeu asupra complicatelor procese biologice, pornind de la
aspectele genetice, embriologice şi endocrinologice. Autorul nu uită însă ca, de
fiecare dată şi în fiecare capitol al cărţii, să facă referiri pertinente de ordin
tehnologic şi, unde este cazul, şi managerial.
Sigur că acest mod de a prezenta subiectul vine să trezească interesul
specialiştilor, care pot să-şi aducă la zi cunoştinţele în domeniu, pe de o parte, iar
pe de altă parte, cititorul mai puţin calificat, dar cu dorinţa de a se forma în
domeniu, găseşte aici tot ce i-ar putea condiţiona nu numai succesul fermei, dar şi
formarea sa profesională reală, bazată, într-adevăr, pe cunoaştere şi s-ar evita
situaţia din prezent când, din păcate, empirismul este întâlnit peste tot şi aduce cu
sine rezultate pe măsură.
Problemele spinoase ale selecţiei la caracterele de fertilitate sunt tratate
deosebit, atât aspectele clasice, cât şi aspectele moderne - cu ajutorul geneticii
moleculare, bioinformaticii, selecţiei marker-asistate. Nu sunt omise nici
maximizarea efectului heterozis, precocizarea reproductivă, noţiunle de sexare
gametică, embriosexare, clonare şi optimizarea tehnologică şi managerială a
fertilităţii.
 Unul dintre marile impedimente ale reproducţiei intensive, tehnopatia
reproductivă, este prezentat pe larg, începând cu descrierea, identificarea,
probabilitatea apariţiei şi continuând cu prezentarea factorilor de risc, indicatorii de
risc şi ierarhizarea acestora.
Este demn de semnalat faptul că preceptele şi cunoştinţele momentului în
domeniul biotehnologiei sunt prezentate elegant, cu aplomb, concret, cu
direcţionare foarte precisă: ameliorarea economicităţii, via toate elementele care se
constituie în complexul proces al reproducerii, fertilităţii şi prolificităţii la suine, ca
factori determinanţi ale succesului în afacerea producerii cărnii de porc.
Încadrarea aspectului major - reproducţia - se face cu competente referiri la
tehnologia cazării, furajării, asigurării microclimatului, atât în creşterea industrială,
cât şi în cea biologică.
Consider că această carte, de o reală valoare, bine scrisă, dacă ar fi fost la
dispoziţia specialiştilor în urmă cu câţiva ani, producţia de purcei din România ar fi
fost mai mare cu câteva milioane.
Cartea este o reuşită remarcabilă a tânărului colaborator, care, pe lângă
condei, mai are şi o înclinaţie deosebită spre exactitate, abstractizare şi sinteză,
asociate cu o remarcabilă putere de muncă, atât ca redactor, cât şi ca
documentarist.
Felicitările pe care i le adresez le asociez cu sentimente deosebite de
apreciere şi cu dorinţa ca drumul pe care a pornit să fie lung şi larg, iar viaţa să-i
mai aducă prilejuri de asemenea reuşită.

Timişoara, Prof. Dr. Emil Sas

 CUVÂNT ADRESAT CITITORULUI

La o privire de ansamblu, întreaga lume poate fi împărţită în două; o parte

retro - lumea neurbanizată, tradiţionalistă şi o parte metro - lumea urbanizată,
modernă (după unii-postmodernă). Prima lume este conservatoare, uneori puţin
rigidă dar mai morală; cea de-a doua este destul de liberală, antipatizează tranziţia şi
este dinamică. Prima lume doreşte, cere şi solicită păstrarea unor limite. Cea de-a
doua, pragmatică fiind, consideră limitele drept oprelişti în faţa progresului şi
promovează spargerea acestora. Prima lume consideră creaţia un dat – cea de-a
doua îşi creează propria creaţie; altfel spus, creaţia creează în joaca „de-a Dumnezeu”.
Indiferent de lumea din care face parte cititorul, reproducerea intensivă a
animalelor domestice, în general, şi a suinelor, în cazul de faţă, solicită cunoaştere,
acurateţe şi aplicarea unor perspective şi principii pe întregul drum care începe cu
produsul nou-născut de sex femel şi se termină cu femela ajunsă la maturitate
productivă.
Pentru realizarea lucrării, au servit drept surse informative o gamă mare de
materiale culese pe durata a şapte ani – marea majoritate utilizate în referatele,
lucrările ştiinţifice sau în teza de doctorat.
Scopul cărţii nu este acela de a oferi reţete tehnologice privind reproducerea
intensivă în fermele de reproducţie ci, dimpotrivă, este, pe de o parte, acela de a
sublinia rolul şi importanţa cunoaşterii proceselor implicate în funcţia de
reproducţie, iar pe de altă parte - acela de a prezenta aplicabilitatea şi utilitatea
acestora în reproducerea intensivă.
Cartea este scrisă conştient fiind de faptul că România, cu lumile sale, fie că ne
dorim, fie că nu, prin tradiţie, experienţă şi potenţial agricol, va juca un rol
important în sectorul creşterii suinelor, şi aceasta mai ales în sistemele intensive.
Având în vedere aceste lucruri, aşteptându-le pe cele viitoare şi luând în
considerare previziunile economice, se poate susţine faptul că densitatea
producţiilor intensive este un factor constant pe piaţa mondial globalizată, ceea ce
diferă sunt doar locaţiile densităţilor – şi, în acest context, România va fi mult
mai mult decât ceea ce a fost odinioară.
Este greu de precizat cui se adresează cartea – cred eu, cartea se adresează
tuturor celor care îşi doresc să facă reproducţie la suine în condiţii de anduranţă; în
primul rând specialiştilor implicaţi în acest domeniu, mai apoi crescătorilor şi, nu în
ultimul rând, studenţilor de la facultăţile din domeniile Zootehnie şi Medicină
Veterinară. Practic, cartea se adresează celor implicaţi în ...geneza produsului „purcel”.
Datorez mulţumiri recenzorilor ştiinţifici, Domnilor Profesori Dr. Univ.
Horia Cernescu, Prof. Dr. Univ. Păcală Nicolae, conducătorul, respectiv unul din
referenţii tezei de doctorat, mentorului meu, Domnul Prof. Dr. Emil Sas şi
Domnului Prof. Univ. Dr. Dan Drânceanu. Mulţumiri deosebite adresez şi
colegilor mei şef. lucr. Dr. Monica Dragomirescu şi şef. lucr. Dr. Ileana Nichita. În
egală măsură, mulţumirile mele se îndreaptă spre colaboratorii, biol. Gabriela
Ştefan stud. Ionel Cean şi stud. Corina Şcheul pentru ajutorul acordat în aranjarea
şi rearanjarea referinţelor bibliografice. În mod deosebit, îi mulţumesc soţiei mele
Ligia, redactorul cărţii, atât pentru sprijinul efectiv acordat la redactarea şi
corectarea cărţii, cât şi pentru înţelegerea şi îngăduinţa de care m-am bucurat pe
întreaga şi îndelungata perioadă de concepere a cărţii.
Conştient fiind de faptul că, oricât de multă strădanie am depus pentru
cuprinderea problematicii reproducerii intensive, cartea nu poate să epuizeze un
subiect atât de vast, mă declar deschis sugestiilor şi observaţiilor Dumneavoastră,
publicul cititor, în vederea îmbunătăţirii unei posibile viitoare reeditări.

Ioan Huţu
 CUPRINSUL
CAPITOLUL 1. DOBÂNDIREA PRODUSULUI ANIMAL

1.A. PRODUCŢIA ŞI REPRODUCEREA SUINELOR ÎN CONTEXTUL

GLOBALIZĂRII .......................................................................................................................
16
1.B. EXPLOATAŢIA „PRODUCŢIEI EFICIENTE” .....................................................
17
1.B.1. ANSAMBLUL PRODUCŢIEI EFICIENTE.......................................................................................
17
1.B.2. CERINŢELE ANIMALELOR ŞI STAREA DE WELFARE................................................................. 31
1.B.3. MICROCLIMATUL NECESAR SUINELOR UTILIZATE LA REPRODUCERE................ 35
1.C. ADĂPOSTUL ŞI SISTEMUL DE ÎNTREŢINERE .................................................
42
1.C.1. PĂRŢI COMPONENTE ALE ADĂPOSTURILOR ........................................................................... 42
1.C.2. TIPURI DE ADĂPOSTURI PENTRU SUINE ................................................................................... 45
1.C.3. SISTEME DE ÎNTREŢINERE..........................................................................................................
48
1.C.4. ELEMENTE PRIVIND METODOLOGIA PROIECTĂRII............................................... 60
1.D. SISTEME DE EXPLOATARE..................................................................................
62
1.D.1. TIPURI DE EXPLOATARE .............................................................................................................
62
1.D.2. ALEGEREA SISTEMULUI DE EXPLOATARE ................................................................................ 67

CAPITOLUL 2. SCROFIŢA .....................................................................................................

2A ONTOGENEZA APARATULUI GENITAL LA SCROAFE....................................

74
A.1 DETERMINAREA SEXULUI GENETIC LA SUINE ........................................................................ 74
A.2 DIFERENŢIEREA SEXUALĂ .........................................................................................................
75
A.3 ACTIVITATEA ŞI DEZVOLTAREA GONADELOR ...................................................................... 78
A.4 ONTOGENEZA ŞI DEZVOLTAREA TRACTULUI REPRODUCTIV FEMEL ................................. 91
2B CARACTERISTICI ENDOCRINOLOGICE LA SCROFIŢE .................................
96
B.1 ENDOCRINOLOGIA PERIOADELOR INTRAUTERINĂ ŞI PREPUBERALĂ ................................ 96
B.2 ENDOCRINOLOGIA PERIOADEI PUBERTALE ..........................................................................
97
2C FACTORII CARE INFLUENŢEAZĂ CREŞTEREA SCROFIŢELOR ŞI
APARIŢIA PUBERTĂŢII ........................................................................................................
99
C.1 FACTORI GENETICI .....................................................................................................................
99
C.2 FACTORI FIZIOLOGICI ................................................................................................................
100
C.3 FACTORI TEHNOLOGICI .............................................................................................................
102
C.4 FACTORI CLIMATICI.....................................................................................................................
110
2D INDUCEREA ŞI CONTROLUL PUBERTĂŢII – ALEGEREA
SCROFIŢELOR PENTRU REPRODUCŢIE .........................................................................
111
D.1 PRINCIPII ALE CONTROLULUI PUBERTĂŢII .............................................................................. 111
D.2 METODE TEHNOLOGICE............................................................................................................
112
D.3 METODE CLINICE ŞI TERAPEUTICE ..........................................................................................
117
CAPITOLUL 3. CICLUL ESTRAL

3A FAZELE ŞI STADIILE CICLULUI ESTRAL 129

3.A.1. FAZA FOLICULARĂ SAU ESTROGENICĂ ....................................................................................
129
3.A.2. FAZA LUTEALĂ SAU PROGESTERONICĂ ..................................................................................
129
3.A.3. FACTORI CARE INFLUENŢEAZĂ DURATA CICLULUI SEXUAL................................................. 130
3.A.4. COORDONAREA NEURO-ENDOCRINĂ A CICLULUI SEXUAL ....................... 131
3B APARATUL GENITAL ÎN TIMPUL CICLULUI ESTRAL ....................................
141
3.B.1. MODIFICĂRI OVARIENE ÎN TIMPUL FAZEI FOLICULINICE .................................................... 141
3.B.2. MODIFICĂRI OVARIENE ÎN TIMPUL FAZEI LUTEINICE .......................................................... 152
3.B.3. MODIFICĂRI LA NIVELUL OVIDUCTELOR ................................................................................
156
3.B.4. MODIFICĂRI LA NIVELUL UTERULUI ........................................................................................
157
3.B.5. MODIFICĂRI LA NIVELUL CERVIXULUI ....................................................................................
159
3.B.6. MODIFICĂRI LA NIVELUL VAGINULUI ......................................................................................
160
3.B.7. MODIFICĂRI LA NIVELUL ORGANELOR GENITALE EXTERNE .............................................. 160
3C CONTROLUL CICLULUI SEXUAL LA SCROAFĂ ................................................
161
3.C.1. CONTROLUL ŞI INDUCEREA ESTRULUI PRIN METODE MANAGERIALE .............................. 161
3.C.2. TEHNICI ŞI METODE DE DEPISTARE A CĂLDURILOR .............................................................
163
3.C.3. CONTROLUL ŞI INDUCEREA ESTRULUI PRIN METODE HORMONALE ................................... 165

CAPITOLUL 4. INSEMINARE ŞI FECUNDAŢIE

4A TRANSPORTUL GAMEŢILOR ...............................................................................

181
4.A.1. TRANSPORTUL OVOCITEI ...................................................................................................181
4.A.2. MATURAREA ŞI TRANSPORTUL SPERMATOZOIZILOR .................................. 182
4.A.3. FECUNDAŢIA........................................................................................................................
191
4B MONTA ŞI INSEMINAREA ....................................................................................
193
4.B.1. MONTA LA SCROAFĂ ............................................................................................................
194
4.B.2. INSEMINAREA CERVICO-UTERINĂ .................................................................................... 199

CAPITOLUL 5. EMBRIOGENEZĂ şi GESTAŢIE

5.A. EMBRIOGENEZA LA SUINE .................................................................................

209
5. A.1. STADIUL ZIGOTAL .......................................................................................................................
209
5. A.2. STADIUL EMBRIONAR..................................................................................................................
213
5. A.3. PERIOADA FETALĂ ......................................................................................................................
215
5. A.4. PLACENTAŢIA ŞI ANEXELE FETALE ......................................................................................... 219
5.B. GESTAŢIA LA SCROAFĂ.........................................................................................
223
5. B.1. ENDOCRINOLOGIA GESTAŢIEI .................................................................................................
223
 5. B.2. DURATA GESTAŢIEI ....................................................................................................................
226
5. B.3. MODIFICĂRI SURVENITE LA SCROAFELE GESTANTE ............................................................. 227
5.C. DIAGNOSTICUL ŞI CONTROLUL GESTAŢIEI ...................................................
229
5. C.1. METODE DE DIAGNOSTIC ŞI CONTROL AL GESTAŢIEI.......................................... 230
5. C.2. ALEGEREA METODEI DE DIAGNOSTIC ŞI INTERPRETAREA REZULTATELOR...... 238
5.D. ASPECTE PRIVIND EXPLOATAREA SCROAFELOR GESTANTE ....................
240
5. D.1. TANDEMUL CONDIŢIE CORPORALĂ-ALIMENTAŢIE.............................................. 240
5. D.2. PRINCIPII ÎN ALIMENTAŢIA SCROAFELOR ................................................................................
244
5. D.3. ÎNTREŢINEREA ŞI CAZAREA SCROAFELOR GESTANTE ......................................................... 246
5. D.4. MĂSURI DE PROFILAXIE SANITARĂ-VETERINARĂ ŞI IGIENĂ............................................... 247

CAPITOLUL 6. PARTURIŢIA LA SCROAFE

6.A. PARTURIŢIA LA SCROAFE ....................................................................................

255
6. A.1. SEMNE PRODROMALE ALE PARTURIŢIEI .................................................................................. 255
6. A.2. MECANISMELE PARTURIŢIEI ......................................................................................................
256
6. A.3. STADIILE PARTURIŢIEI ................................................................................................................
258
6. A.4. ACTIVITATEA CINETICĂ ÎN TIMPUL PARTURIŢIEI ................................................................... 261
6. A.5. ADAPTĂRI ALE NOU-NĂSCUŢILOR ÎN PERIOADA PERIPARTALĂ ........................................... 262
6.B. CONTROLUL PARTURIŢIEI .................................................................................
263
6. B.1. FACTORI CARE INFLUENŢEAZĂ REZULTATELE PARTURIŢIEI ............................................... 263
6. B.2. INDUCEREA ŞI SINCRONIZAREA PARTURIŢIILOR ....................................................................
265

CAPITOLUL 7. LACTAŢIA şi PUERPERIUMUL

7.A. LACTAŢIA ................................................................................................................

275
7.A.1. STRUCTURA FUNCŢIONALĂ A GLANDEI MAMARE .................................................................. 275
7.A.2. DEZVOLTAREA ŞI FUNCŢIA GLANDEI MAMARE ..................................................................... 276
7.A.3. FORMAREA, SECREŢIA ŞI EJECŢIA LAPTELUI ........................................................................... 279
7.A.4. PRODUCŢIA DE LAPTE .................................................................................................................
284
7.B. PERIOADA PUERPERALĂ ŞI ÎNŢĂRCAREA .......................................................
296
7.B.1. ENDOCRINOLOGIA PERIOADEI PUERPERALE ŞI A ÎNŢĂRCĂRII ............................................296
7.B.2. MODIFICĂRILE APARATULUI GENITAL ÎN TIMPUL PERIOADEI PUERPERALE .................... 297
7.B.3. INTERVALUL ÎNŢĂRCARE-ESTRU ŞI FACTORI DE INFLUENŢĂ ..............................................
300
7.B.4. INTERVENŢII TERAPEUTICE PE DURATA LACTAŢIEI ..............................................................
304

CAPITOLUL 8. FERTILITATEA

8.A. FERTILITATEA .......................................................................................................

313
8.A.1. FERTILITATE – DEFINIŢIE, TERMENI ŞI ABORDARE ..............................................................
313
8.A.2. TERMENII FERTILITĂŢII ŞI RELAŢIILE DINTRE ACEŞTIA.......................................................
315
8.B. MAXIMIZAREA FERTILITĂŢII PRIN METODE GENETICE ...........................
317
 8.B.1. PREMISELE AMELIORĂRII PRIN METODELE GENETICII POPULAŢIONALE......... 317
8.B.2. METODE ALE GENETICII POPULAŢIONALE ............................................................................ 322
8.B.3. TEHNOLOGII DE SELECŢIE CU AJUTORUL GENETICII MOLECULARE................... 333
8.B.4. METODOLOGII APLICATE ÎN AMELIORAREA PRIN ÎNCRUCIŞARE ........................................ 337
8.B.5. MAXIMIZAREA PROLIFICITĂŢII .................................................................................................
344
8.B.6. MAXIMIZAREA RATEI DE SUPRAVIEŢUIRE A NOU-NĂSCUŢILOR .......................................... 350
8.B.7. PRECOCIZAREA MATURITĂŢII SEXUALE ...................................................................................
353
8.C. MAXIMIZAREA FERTILITĂŢII PRIN BIOTEHNOLOGII ŞI
EMBRIOTEHNOLOGII .........................................................................................................
354
8.C.1. METODE BIOTEHNOLOGICE .....................................................................................................
354
8.C.2. METODE EMBRIOTEHNOLOGICE .............................................................................................
361
8.D. OPTIMIZAREA TEHNOLOGICĂ ŞI MANAGERIALĂ A
FERTILITĂŢII ........................................................................................................................
370
8.D.1. CONTROLUL FACTORILOR FIZIOLOGICI .................................................................................
371
8.D.2. CONTROLUL FACTORILOR TEHNOLOGICI ...............................................................................
380
8.D.3. CONTROLUL FACTORILOR ŞI CONDIŢIILOR CLIMATICE ........................................................ 386
8.E. CONTROLUL TULBURĂRILOR REPRODUCTIVE................................ 389
8.E.1. SUSŢINEREA SUPRAVIEŢUIRII PURCEILOR NOU-NĂSCUŢI..................................... 390
8.E.2. TULBURĂRI REPRODUCTIVE CARE AFECTEAZĂ FERTILITATEA ............................................
394

CAPITOLUL 9. TEHNOPATIA REPRODUCTIVĂ

9.A. TEHNOPATIA REPRODUCTIVĂ – CONCEPT ŞI

OPERAŢIONALITATE...........................................................................................................
416
9.A.1. METODOLOGIE DE ABORDARE A TEHNOPATIEI REPRODUCTIVE ...................................... 417
9.A.2. EXEMPLIFICAREA TEHNOPATIEI REPRODUCTIVE.................................................. 421
9.A.3. TEHNOPATIA REPRODUCTIVĂ –EVENIMENT PROBABIL....................................... 426
9.B. FACTORI DE RISC ASOCIAŢI TEHNOPATIEI REPRODUCTIVE ...................
428
9.B.1. METODOLOGIA IDENTIFICĂRII FACTORILOR DE RISC ASOCIAŢI TEHNOPATIEIERROR 429 ! BOOKMARK NOT DEFINED.
9.B.2. EXEMPLIFICAREA TEHNOPATIEI REPRODUCTIVE .................................................................
430
9.B.3. FACTORI ŞI INDICATORI DE RISC ASOCIAŢI TEHNOPATIEI REPRODUCTIVE ...................... 436
9.C. CONTROL TEHNO-PROFILACTIC AL FACTORILOR DE RISC.......... 438
9.C.1. ABORDARE A CONTROLULUI TEHNO-PROFILACTIC ...............................................................438
9.C.2. EXEMPLIFICAREA METODOLOGIEI CTP ..................................................................................
439
9.D. ABORDĂRI STRATEGICE ÎN PREVENŢIA TEHNOPATIEI
REPRODUCTIVE ....................................................................................................................
448

ANEXA 1 ......................................................................................................................... 453

 LISTA ABREVIERILOR

ACTH adrenal corticotrophin hormone hormonul adrenocorticotrop

ADN deoxyribonucleic acid acid dezoxiribonucleic
ARN ribonucleic acid acid ribonucleic
ATP adenozintriphosphoric acid acid adenozin trifosforic
ANOVA ANalysis Of VAriance between analiza varianţei dintre grupuri
groups
BLUP best linear unbiased prediction cei mai buni predictori liniari
nedeplasaţi
EGF epidermal growth factor factor de creştere epidermală
EPF early pregnancy factor factor de gestaţie timpurie
ESB estimated breeding values valoarea de ameliorare estimată
ESR estradiol receptor receptor estradiol
F = ... F value of ANOVA test valoarea statisticii F, utilizată la testul
ANOVA
FISH fluorescence in situ hybridization hibridare fluorescentă in situ
FSH follicle stimulating hormone hormonul de stimulare foliculară
GABA gamma-aminobutyric acid acid gama aminobutiric
G-CSF granulocite colony-stimulating factor factorul stimulator al coloniei de
granulocite
GnRH gonadotropin releasing factor factor de eliberare a
gonadotropinelor
HCG human chorionic gonadotropin gonadotropină corionică umană
HOST hypoosmotic swelling test testul rezistenţei hipoosmotice
IGF-I insulin like growth factor I factor de creştere asemănător
insulinei I
IGF-II insulin like growth factor II factor de creştere asemănător
insulinei II
IL-6 interleukin-6 interleukina
I.T.U. temperature – humidity index indicele temperatură-umiditate
i.u.s. number of sows farowings per year indice utilizare scroafă
MIF Müllerian-inhibiting factor factor de inhibare a canalelor
Mülleriene
MIS Mullerian inhibiting substance substanţă de inhibare a canalelor
Mülleriene
MMM mathematics and molecular markers matematică şi marcheri moleculari
NGF nerve growth factor factor de creştere a celulei nervoase
NRC National Research Council Consiliul de Cercetări Naţionale
 OMI oocite maturation inhibitor inhibitorul maturării ovocitare
OR odds ratio raportul şanselor
PCR polymerase chain reaction reacţia de polimerizare a lanţului
pFF porcine follicular fluid fluid folicular porcin
PGE2 prostaglandine E2 prostaglandina E2
PGF2α prostaglandine F2α prostaglandina F2α
PIF prolactin inhibiting factor factor de inhibare a prolactinei
PMSG pregnant mare serum gonadotropine gonadotropină serică de iapă gestantă
PRRS porcine reproductive and respiratory sindromul reproductiv respirator suin
syndrome
r=… r value of Pearson correlation valoarea r a corelaţiei Pearson
R2 multiple determination coefficient coeficient de determinaţie multiplă
QTL quantitative trait locus Locusul caracterului cantitativ
SRY sex-determining region of Y regiunea determinării sexuale a
chromosome cromozomului Y
STH somatotrop releasing hormone hormonul somatotrop
SP service period Intervalul în zile între parturiţie şi
gestaţie
TDF testis determining factor factor de determinare testiculară
TGF transforming growth factor factorul de transformare a creşterii
TSH thyroid stimulating hormone hormonul de stimulare a tiroidei
t = ... t value of Student test valoarea statisticii t utilizată la testul
Student
χ2 χ2value of Chi-square test valoarea statisticii χ2 a testului Chi
patrat

Unităţi de măsură utilizate:

dpm = dezintegrări /minut ΔG = variaţia greutăţii

dB = decibel MHz = mega Hertz
μm = microni ppm = părţi / milion
mm = milimetri ng/ml = nanograme / mililitru
cm = centimetri
m2 = metru pătrat
 CAPITOLUL 6. PARTURIŢIA LA SCROAFE
un travaliu care poate solicita o implicare oportună

Parturiţia este unul dintre cele mai fascinante procese survenite în viaţa unei femele; pe
durata parturiţiei, atât mama cât şi feţii au roluri vitale, atât pentru ei înşişi, cât şi pentru viaţa
celuilalt. Cunoaşterea rolului fiecărui actor implicat în procesul parturiţiei şi susţinerea eforturilor
mamei şi feţilor sunt elemente esenţiale pentru maximizarea performanţelor reproductive din
fermă. În acelaşi timp, buna intenţie dar ...neavenită şi inadecvată, nu fac altceva decât să
înrăutăţească şi să diminueze performanţele mamei şi feţilor. Tehnologul, veterinarul sau fermierul
trebuie să deceleze foarte chibzuit distanţa dintre „scroafa se pricepe cel mai bine” şi
imperativitatea intervenţiei. În acelaşi timp, intervenţia, de orice natură, trebuie făcută la
momentul potrivit, responsabil şi în deplină a cunoştinţă evenimentelor trecute şi a celor ulterioare
intervenţiei. Capitolul prezintă semnele prodromale ale parturiţiei, mecanismele şi stadiile
parturiţiei, precum şi adaptările survenite în viaţa nou-născuţilor, cu scopul utilizării acestor
cunoştinţe în susţinerea procesului parturiţional. De asemenea, capitolul tratează factorii care
influenţează rezultatele parturiţie precum şi aspecte şi proceduri privind controlul şi sincronizarea
parturiţiilor. Un accent deosebit se pune şi pe oportunitatea inducerii şi sincronizării parturiţiei la
scroafă, cât şi pe posibilitatea prelungirii gestaţiei; ambele variante iau în considerare fertilitatea.

6.A. PARTURIŢIA LA SCROAFE ............................................................................... 255

6. A.1. SEMNE PRODROMALE ALE PARTURIŢIEI ............................................................................ 255
6. A.2. MECANISMELE PARTURIŢIEI ................................................................................................ 256
6. A.3. STADIILE PARTURIŢIEI .......................................................................................................... 258
6. A.4. ACTIVITATEA CINETICĂ ÎN TIMPUL PARTURIŢIEI ............................................................. 261
6. A.5. ADAPTĂRI ALE NOU-NĂSCUŢILOR ÎN PERIOADA PERIPARTALĂ ..................................... 262

6.B. CONTROLUL PARTURIŢIEI ............................................................................ 263

6. B.1. FACTORI CARE INFLUENŢEAZĂ SUCCESUL PARTURIŢIEI ................................................ 263
6. B.2. INDUCEREA ŞI SINCRONIZAREA PARTURIŢIILOR .............................................................. 265
REPRODUCEREA INTENSIVĂ LA SCROAFE 255

6.A. PARTURIŢIA LA SCROAFE

Parturiţia reprezintă actul fiziologic prin care feţii şi anexele fetale sunt
expulzate din cavitatea uterină în mediul extern; la scroafă, fătarea este multiplă.

6. A.1. SEMNE PRODROMALE ALE PARTURIŢIEI

Iniţierea parturiţiei este precedată de aşa-numitele semne prodromale;
acestea reprezintă totalitatea modificărilor de comportament de ordin morfologic şi
fiziologic e, care premerg fătarea şi pe baza cărora se poate anticipa timpul
declanşării acesteia.
Comportamentul femelei în faza prodromică este caracterizat printr-o stare
de agitaţie care apare înainte cu cel puţin 12 ore de manifestarea parturiţiei. [1,16,36]
Construirea cuibului de fătare se observă cu 9 ore înainte de fătare; apariţia
acestui comportament corespunde, din punct de vedere endocrinologic, cu
creşterea nivelului prolactinei, iar finalizarea acestui tip comportamental apare
odată cu creşterea nivelului ocitocinei. [13]
De asemenea, înainte cu 24 ore de începerea parturiţiei, se constată o
intensificare a comportamentului excretor, practic a frecvenţei micţiunilor şi
defecărilor. De cele mai multe ori, înainte cu 15-60 minute de parturiţie, scroafa
adoptă decubit lateral. [36]
Modificările anatomo-fiziologice (vezi tabelul 6.1) apar atât asupra stării
generale cât, mai ales, asupra aparatului genital, glandei mamare şi bazinului:
La nivelul glandei mamare, cu 7-10 zile înaintea parturiţiei, apare turgescenţa
şi edemul mamar. Secreţiile seroase şi cea, lactată pot fi surprinse începând cu 48,
respectiv 24 ore înainte de parturiţie. Secreţia lactată abundentă indică faptul că
parturiţia este iminentă, aceasta desfăşurându-se în maxim 6 ore. [36]
Cu 1-7 zile înaintea parturiţiei, se constată edemaţierea vulviţelor [13,36,] şi,
cu puţin timp înaintea fătării, apariţia unui mucus filant gălbui-opalescent, care
reprezintă dopul de mucus cervical care a început să se lichefieze şi să se elimine la
exterior.
Datorită relaxinei, precum şi efectului Tabelul 6.1
congestiv şi infiltrativ al estrogenilor, la Semne ale parturiţiei la scroafe
nivelul bazinului are loc o relaxare evidentă Semn survenit înainte de parturiţie cu:
a articulaţiilor şi ligamentelor acestora. Hiperemia vulvelor 1-7 zile
[4,16] Secreţia laptelui 6-48 ore
Inconstant, dar destul de frecvent, Construirea cuibului 9 ore
starea generală este afectată înainte cu 12 Mucus filant la nivelul 1-20 min
ore, când se observă creşterea temperaturii comisurilor vulviţei
Adoptarea decubitului 10-90 minute
corporale cu 0,5 oC. De asemenea, apare
tahipneea; înainte cu 24 ore de parturiţie, se Prelucrare după Gordon, 1997 şi Smith, 1997
256 Capitolul 6. PARTURIŢIA la SCROAFE

observă 54 respiraţii / minut, înainte cu 6 ore - 90 respiraţii / minut, iar după

naşterea primului purcel, numărul respiraţiilor se reduce la 70 respiraţii / minut.

6. A.2. MECANISMELE PARTURIŢIEI

Iniţierea parturiţiei începe cu anumite semnale fetale, continuate mai apoi de
interacţiuni complexe de natură endocrină, neurală şi de manifestări ale unor
factori mecanici. În prezent, literatura de specialitate explică actul fătării prin mai
multe mecanisme:
Mecanismul hormonal consideră fătarea ca o consecinţă a acţiunii
conjugate a patru hormoni: hormonii estrogeni, ocitocina, prostaglandinele şi
relaxina (fig. 6.1).
Iniţierea parturiţiei este controlată de fetuşi1, deoarece mesajul iniţial pleacă
după ziua 100 a gestaţiei în următoarele secvenţe: eliberarea ACTH-ului fetal,
creşterea cortizolului adrenal2, stimularea secreţiei şi eliberarea PGF2α.
Prostaglandina PGF2α stimulează eliberarea prolactinei şi ocitocinei, care vor
determina cascada contracţiilor uterine până la desăvârşirea naşterii. Prostaglandina
PGF2α lizează corpul galben şi eliberează relaxina; ultima înregistrează un vârf la 12
ore înaintea parturiţiei şi este responsabilă de relaxarea cervixului şi ligamentelor
pelvine. [9,27]
Declanşarea parturiţiei apare ca urmare a modificării raportului cantitativ
dintre estrogeni şi progesteron în faza prodromală [14]. Practic, după a 108-a zi a
gestaţiei, concentraţia progesteronului începe să scadă, astfel că, pe durata
parturiţiei, concentraţia este de 2-3 ng/ml ajungând, la scurt timp după parturiţie, la
0,5 ng/ml. [2,13,33] Atât timp cât predomină progesteronul, cervixul rămâne închis
şi miometrul imobilizat. Imediat după ce corpii galbeni de gestaţie regresează şi
predomină hormonii estrogeni, urmează edemaţierea cervixului şi a vaginului.
Această creştere a estrogenilor determină sensibilizarea rapidă şi completă a
miometrului la acţiunea ocitocinei şi apariţia unor contracţii ritmice ale
miometrului. [4,10]
Totodată, în preajma parturiţiei, are loc creşterea nivelului ocitocinei; explicaţia
este dată de faptul că, pe de o parte, în faza prodromală ocitocina nu mai este
metabolizată de ocitocinază şi, pe de altă parte, de faptul că secreţia ocitocinei se
intensifică odată cu scăderea secreţiei de progesteron la nivele mai mici de 10
ng/ml. [13] Ocitocina şi PGF2α acţionează asupra miometrului după prealabila
sensibilizare a acestuia de către estrogeni.

1 Este cunoscut faptul că decapitarea fetuşilor, cu suprimarea hipofizei acestora, sau mortalitatea fetală târzie a
întregului lot de fetuşi împiedică parturiţia. De asemenea, gestaţia mai mare de 100 de zile poate fi indusă
prematur, cu ajutorul hormonilor ACTH, glucocortioizi sau PGF2α.Parturiţia nu survine dacă sinteza
prostaglandinelor este inhibată.
2 Unii autori [34,35] nu susţin iniţierea parturiţiei de către ACTH-ul fetal, chiar în condiţiile în care nivelul acestuia

este egal cu cel întâlnit în momentul parturiţiei (85,4 ± 8,9 ng/ml) şi nici liza corpului galben gestagen de către
PGF2α . [38]
REPRODUCEREA INTENSIVĂ LA SCROAFE 257

250 Cortizol matern (ng/ml) 8

Cortizol fetal ng/ml)
7
200 Estrogeni (ng/ml)
6

Estrogeni total
150 5
Cortizol

4
Prelucrare după First şi Bosc, 1979 şi Sherwood, 1994

100 3

2
50
1

0 0
-7 -6 -5 -4 -3 -2 -1 0 1
Zile peri-parturiente

24 Progesteron (ng/ml) 160

PGF2 (ng/ml)
140
20 Relaxina (ng/ml)
Progesteron si PGF2

120
16
100

Relaxina
12 80
60
8
40
4
20
0 0
-7 -6 -5 -4 -3 -2 -1 0 1
Zile peri-parturiente Edem mamar
Ejecţia laptelui

Figura 6.1. Variaţii hormonale peri-parturiente

Relaxina atinge nivele maxime (140-150 ng/ml) cu 10-20 de ore înaintea

parturiţiei. Imediat după parturiţie, nivelul acesteia scade la 10 ng/ml, iar la 24-48
de ore la 1 ng/ml. Relaxina, pe lângă rolul clasic de relaxare a articulaţiilor
bazinului, are rol şi în dilatarea cervixului. [33] Aşadar, mecanismul hormonal
determină producerea contracţiilor uterine, prin acţiunea hormonilor secretaţi în
timpul stadiului prodromal la nivelurile: hipotalamus (ocitocină), placentă
(estrogeni), endometru (prostaglandine) şi corpul galben de gestaţie (relaxină3).
Mecanismul neural presupune transmiterea unor stimuli locali la nivelul
uterului şi cervixului; aceşti stimuli ajung la nivelul măduvei spinării şi de aici la

3 Cho şi col.(1998), studiind importanţa relaxinei în actul parturiţiei, au constatat o creştere marcantă a duratei
parturiţiei şi a duratei expulziei fetale, precum şi a numărului purceilor născuţi morţi la scroafele cărora li s-a
administrat serul antirelaxină. Acest aspect îndreptăţeşte autorii în afirmaţia conform căreia creşterea concentraţiei
relaxinei circulante în timpul gestaţiei târzii este crucială pentru obţinerea unui număr de purcei născuţi vii per
fătare.
258 Capitolul 6. PARTURIŢIA la SCROAFE

nivelul hipotalamusului şi al scoarţei cerebrale. Pe această cale se transmit

impulsurile care ar conduce la apariţia durerilor parturiţiei. Pe baza stimulilor
proveniţi de la nivelul uterului gestant are loc reglarea neurală a secreţiilor
endocrine din timpul stării prodromale şi a parturiţiei.
Mecanismul metabolic se bazează pe acţiunea acetil-colinei, care poate
declanşa contracţiile miometrului şi unele modificări ale ionogramei şi
enzimogramei serice. Înainte, în timpul şi după parturiţie au loc modificări
importante, care dovedesc existenţa unui mecanism metabolic implicat în
declanşarea parturiţiei4.
Mecanismul fizic se bazează pe acţiunea mecanică a fetuşilor asupra
mecano-receptorilor şi baro-receptorilor din peretele uterin şi cervical. Acţiunea
mecanică asupra terminaţiilor nervoase se transmite apoi pe cale nervoasă la nivelul
diferitelor etaje ale sistemului nervos.
Mecanismul imunologic consideră fătul o homogrefă tolerată imunologic
pe timpul gestaţiei. Practic, prin parturiţie, se elimină această homogrefă. Toleranţa
imunologică a mamei faţă de făt se explică, după Kirby şi Billington (citaţi de Bogdan
–1989), prin faptul că, în prima parte a gestaţiei, fătul este imatur din punct de
vedere imunologic şi prin faptul că placenta are rol de protecţie contra
fenomenului de rejecţie. Gluhovschi (citat de Bogdan, 1989) consideră că trofoblastul
formează între mamă şi făt o zonă tampon, atât anatomică cât şi imunologică, care
asigură supravieţuirea homogrefei.

6. A.3. STADIILE PARTURIŢIEI

6.A.3.1. Stadiul de dilatare şi deschidere a colului uterin

Parturiţia durează în medie 1-5 ore şi se desfăşoară stadial:
Stadiul de dilatare şi deschidere a colului uterin durează între o oră şi
două zile, dar în 50% din situaţii, dilatarea cervixului survine în 6-12 ore [18] şi se
termină cu formarea unui canal utero-vaginal, respectiv cu deschiderea completă a
gâtului uterin. În primul stadiu al fătării, care durează cel mai mult, cervixul se
deschide datorită edemaţierii şi contracţiilor proprii, ca răspuns la acţiunea
estrogenilor. [4,10] În apariţia şi desfăşurarea stadiului de dilatare, intervin diferiţi
factori ca:

4Concentraţiile acizilor graşi neesterificaţi, cortizolului şi fosforului sunt foarte ridicate înainte cu şi la 5 zile după
parturiţie. În timpul expulziei fătului, concentraţia acizilor graşi neesterificaţi şi a cortizolului creşte cu 18, respectiv
30%, descrescând imediat după expulzarea ultimului făt la nivelurile dinaintea fătării (de la 700 µEq./l la110
ng/ml). Concentraţiile glucozei şi insulinei rămân neschimbate în timpul expulziei purceilor (105 ng/dl şi 5
µIU/ml), dar cresc imediat după naşterea ultimului produs de concepţie. În timpul parturiţiei, concentraţia
plasmatică a calciului este neschimbată; în acelaşi timp, nivelul fosforului creşte cu 9%, iar concentraţia
magneziului descreşte cu 7,4%. [40]
REPRODUCEREA INTENSIVĂ LA SCROAFE 259
Infiltraţia tisulară a cervixului se datorează unei hiperemii pasive ce determină
scăderea rigidităţii cervixului. În acest timp, se continuă fluidifierea mucusului
cervical (proces care a început în faza prodromică) şi eliminarea graduată la
exterior, sub forma unui mucus de culoare gălbuie, un alt semn care susţine
declanşarea parturiţiei. [4,10]
Angajarea primului con fetal şi apariţia capului primului purcel duc la deschiderea
completă a cervixului, având totodată şi rolul cel mai important în acest stadiu,
determinând o acţiune mecanică asupra canalului cervical. [4,10]
Contracţia fibrelor musculare longitudinale ale uterului nu este deosebit de
importantă la scroafă deoarece, pe traiectul coarnelor uterine, sunt delimitate mai
multe loje (corespunzătoare numărului de purcei) şi fibrele longitudinale nu au o
dispoziţie care să susţină dilatarea cervicală. [4,10]
Angajarea învelitorilor fetale prin canalul cervical, de asemenea nu constituie un
factor al dilatării cervixului, deoarece cantitatea de lichide fetale scade în mod
normal spre sfârşitul gestaţiei.
Comportamentul scroafei în timpul acestui stadiu este liniştit, deoarece
durerile fătării nu se manifestă încă cu intensitatea celor din timpul stadiului de
expulzare a fătului. [4,10]

6.A.3.2. Stadiul de expulzare a fetuşilor

Stadiul de expulzare a fetuşilor durează în medie de 2 ½, cu limite de la 30 de
minute la 10½ ore5. [36]. Pentru fiecare făt, acest stadiu se realizează în trei etape şi
presupune acomodarea, angajarea şi expulzia propriu-zisă.
Etapa de acomodare presupune trecerea fătului de la poziţia pe care a adoptat-o
în timpul gestaţiei în poziţia eutocică.
Etapa de angajare începe prin formarea conului fetal obstetrical. Spre sfârşitul
acestei faze, conul fetal se află în canalul cervical, contribuind la ştergerea completă
a gâtului uterin.
Etapa de expulzare propriu-zisă începe din momentul când centura scapulară
sau pelvină a fătului este angajată la nivelul canalului cervical. În această etapă,
datorită presiunilor maxime pe cele două centuri fetale, are loc o excitare puternică
a interreceptorilor cervicali care declanşează presa abdominală. Învelitorile rupte
rămân în contact cu endometrul şi servesc la lubrifierea conductului pentru fetuşi.
În continuare, expulzarea fetuşilor se desfăşoară ca un act mecanic reglat de
terminaţiile nervoase de la nivelul cervixului, dominat şi accelerat de mamă, cât şi
de mişcările proprii fătului. [4,10] De obicei, intervalul de expulzare între doi purcei

5După Jainudeen şi Hafez (1993), durata medie a acestui stadiu este de 2,5-3 ore, iar Gordon (1997) o prelungeşte
până la 6 ore, în timp ce, după Bogdan şi col.(1989), în cazul în care contracţiile uterine au o intensitate scăzută sau
dacă la un moment dat canalul cervical se blochează prin aşezarea transversală a unui purcel, parturiţia se poate
prelungi până la 12-24 ore.
260 Capitolul 6. PARTURIŢIA la SCROAFE

este de 15 minute [13], iar în cazul fătărilor

prelungite acesta poate să fie de 1-2 ore6.

După Wilson şi col., 1997

Expulzarea fetuşilor se face
alternativ din ambele coarne (fig. 6.2). În
general, în 55-60% din cazuri, fetuşii sunt
fătaţi în prezentare anterioară şi, în 40-
45% din cazuri, în prezentare posterioară.
[36] După fiecare făt expulzat,
concentraţiile lizin-vasopresinei şi
ocitocinei cresc cu 39%, respectiv 13,5%.
[11]
De regulă, durata expulziei este mai Figura 6.2. Posibil model de expulzii
mare la primipare decât la multipare; la fetale alternative
toate categoriile, stadiul se consideră terminat în momentul în care toţi fetuşii sunt
expulzaţi.

6.A.3.3. Stadiul de eliminare a învelitorilor fetale

Stadiul de eliminare a placentelor este reprezentat de perioada în care sunt
eliminate învelitorile fetale, dacă acestea nu s-au eliminat după fiecare purcel fătat.
Practic, stadiul de expulzare a placentei la scroafă se poate desfăşura în trei
variante:
-
de obicei, placenta se elimină după ce toţi purceii au fost expulzaţi; aceasta
reprezintă un semn clinic care arată că fătarea s-a încheiat;
-
uneori, placentele se elimină în două reprize şi anume: după eliminarea
unor purcei se elimină placentele corespunzătoare lor, iar restul placentelor
după expulzarea celorlalţi purcei;
-
mai rar (în cazul avorturilor), placentele se pot elimina după fiecare purcel
sau în grupe de 2-3 loje, în cazul când printre fetuşii normali se mai găsesc
şi fetuşi anormali, morţi sau mumifiaţi. [4,27]
Expulzia învelitorilor fetale durează în medie 4 ore, cu limite de la 21 minute
la 12 ½ ore7. [36];
Retenţia placentară la scroafă este foarte rară. Dacă eliminarea placentelor nu
are loc în timpul fiziologic, aceasta este un indicator al faptului că mai există fetuşi
în uterul scroafei. [36]
Mediul înconjurător are o influenţă determinantă asupra desfăşurării actului
fătării. Se recomandă multă linişte, pentru a evita reacţiile scroafei, care pot
provoca tulburări hormonale [10] şi asigurarea unei temperaturi de confort de 18,5
oC. [36]

6 Intervalul dintre expulzarea a doi fetuşi poate varia de la 60 secunde la 4 ore. [11,32]
7 După Jainudeen şi Hafez (1993) acest stadiu se desfăşoară în 1-4 ore.
REPRODUCEREA INTENSIVĂ LA SCROAFE 261

6. A.4. ACTIVITATEA CINETICĂ ÎN TIMPUL PARTURIŢIEI

Prin activitate cinetică în timpul parturiţiei se înţelege activitatea pe care o
depune musculatura uterină şi cea abdominală în vederea expulziei fetuşilor şi
anexelor fetale.
Forţele care participă la desfăşurarea fătării sunt: contracţiile uterine, tonusul
uterin şi presa abdominală. Intensitatea, timpul şi modul în care participă fiecare
din aceste trei forţe variază în funcţie de stadiile, fazele şi etapele fătării.
Contracţiile uterine reprezintă principala forţă a fătării (90% din forţele
care concură la expulzia fetală - Parrish, 2001), fiind prezente în toate stadiile ei. În
timpul fătării, contracţiile uterine sunt involuntare, peristaltice şi intermitente.
Durata contracţiilor uterine se măreşte progresiv de la 1-2 secunde la începutul
fătării, la 1-2 minute în stadiul de expulzare propriu-zisă.
Durata pauzei dintre două contracţii (faza intercalară) este de 20-30 minute
la începutul fătării, iar în stadiul culminat al fătării, pauzele sunt foarte scurte, de
numai 3-5 secunde.
Contracţiile uterine sunt stimulate de mecanisme reflexe neurale autonome
extrinseci şi, mult mai important, contractilitatea locală automată a acestei
musculaturi netede. [27]
În funcţie de stadiile fătării, intensitatea contracţiilor uterine se poate
produce prin:
- substanţe medicamentoase: preparate cu ocitocină, secară cornută,
glucoză sau acetilcolină8.
- agenţi mecanici: masajele regiunii abdominale, dilatarea forţată a
cervixului cu ajutorul degetelor sau a unor instrumente;
- agenţi fizici: frigul şi căldura.
Tonusul uterin participă la fătare, în perioada intercalară, prin menţinerea
fătului în poziţia în care a fost deplasat de contracţia uterină.
Presa abdominală este reprezentată de contracţiile muşchilor abdominali,
la care se asociază contracţia diafragmei şi muşchilor spinali. Această forţă nu
participă decât în al doilea stadiu al fătării, respectiv numai în stadiul de expulzare
al fătului.
Presa abdominală acţionează mai bine la animalele care fată în poziţia
decubitală, reprezentând 10% din forţa care concură la realizarea expulziei fetale.
[4,27]

8 Straw şi col. (2000), luând în studiu 301 ferme cu 231.016 scroafe periparturiente pentru un program National
Animal Health Monitoring System's (NAHMS) din SUA, comunică faptul că, la mai mult de o treime din scroafele
monitorizate, s-au înregistrat tratamente curente, preventive, pentru distocii, eliberare uterină sau pentru apetitul
scăzut. Cele mai utilizate medicamente au fost ocitocina, procain penicilina G şi vitaminele complexului B.
262 Capitolul 6. PARTURIŢIA la SCROAFE

6. A.5. ADAPTĂRI ALE NOU-NĂSCUŢILOR ÎN PERIOADA

PERIPARTALĂ
Postpartal, organismul fetal suferă o serie de modificări, în scopul
supravieţuirii la noile condiţii de viaţă. Aceste modificări adaptative apar atât în
viaţa intrauterină, cât şi în cea extrauterină peripartală.

6.A.5.1. Modificări adaptative în perioada intrauterină

Modificările adaptative intrauterine fac referire la aparatele şi sistemele
cardio-vascular şi respirator. La fetuşii care urmează a fi născuţi, în ultima oră a
stadiului fetal, se remarcă creşteri ale presiunii sangvine a CO2 şi reduceri ale O2 şi
ale pH-lui.
La nou-născut, imediat după parturiţie, are loc o creştere a revoluţiei
cardiace, o creştere tranzitorie a hematocritului şi a glucozei sangvine. Ca o
consecinţă, are loc o creştere rapidă a presiunii oxigenului şi o scădere a presiunii
sangvine a CO2. [25,31] În primele 30 de minute după naştere, pH-ul sangvin
revine cu 0,1-0,3 unităţi, concomitent cu o creştere a concentraţiilor de acid lactic.
[31]

6.A.5.2. Modificări adaptative extrauterine

Fac referire la stabilirea mecanismelor termogenezei şi ale metabolismului
energetic, precum şi la dobândirea şi consolidarea statusului imun.
Modificări metabolice. Imediat după naştere, până la primul supt, pentru
metabolismul energetic, organismul nou-născutului apelează la rezervele energetice
(depozitele de glicogen) din ficat şi musculatura scheletică şi cardiacă. În condiţiile
lipsei unui aport energetic, aceste rezerve sunt rapid consumate şi, în condiţiile unui
stres termic, apare starea de hipoglicemie. [18]
Termoreglare. În cazul în care temperatura din adăpost este dincolo de
limitele confortului termic al purceilor (32 oC), temperatura purceilor scade cu 2-
4oC sub normal. [18] În acest caz, cerinţele ridicate de energie pentru menţinerea
temperaturii corporale şi cea necesară pentru realizarea suptului, duc la o
metabolizare excesivă a glucozei din organism şi, ca urmare, la apariţia stării de
hipoglicemie, mai ales în primele 48 de ore de viaţă. [17]
Dobândirea imunităţii. Purceii se nasc fără imunitate pasivă, transmiterea
acesteia realizându-se prin gama-globulinele din colostru.
În condiţiile în care purceii nu beneficieză de colostru în primele ore post-
partum, ei sunt privaţi, devenind neprotejaţi la agresiunea antigenică a mediului
exterior. Imunitatea activă se instituie abia la vârsta de 4-5 săptămâni; până la
această vârstă, producerea anticorpilor se realizează la nivele foarte scăzute. [17]
REPRODUCEREA INTENSIVĂ LA SCROAFE 263

6.B. CONTROLUL PARTURIŢIEI

Conformaţia obstetricală a bazinului la scroafă este favorabilă fătării,
deoarece deschiderea anterioară a acestuia este oblică. Totuşi, crestele
supracotiloidiene sunt mai ridicate şi mai convexe decât la alte specii, dar ele nu
constituie un obstacol în calea trecerii purceilor prin conductul pelvin, deoarece
sacrumul este foarte mobil în timpul fătării. Conformaţia corpului purcelului este
relativ corespunzătoare pentru o fătare uşoară, mai ales că membrele sunt scurte;
practic, distocia prin reţinerea membrelor este extrem de puţin întâlnită. [4,16]

6. B.1. FACTORI CARE INFLUENŢEAZĂ SUCCESUL PARTURIŢIEI

Fecunditatea (rata fătării) reprezintă raportul dintre numărul scroafelor
montate şi numărul scroafelor care au manifestat parturiţia. De regulă, se
consideră că valorile situate peste 80% sunt acceptabile. Rata fătării are implicaţii
deosebite asupra caracterului intensiv al reproducerii. Spre exemplu, în situaţia în
care se doreşte menţinerea constantă a numărului de purcei înţărcaţi/fermă şi an
(prin fixarea unei valori-prag a numărului de purcei înţărcaţi/scroafă şi an),
necesarul de scroafe creşte invers proporţional cu rata fătării (vezi tabelul 6.2).
Asistenţa la fătare asigurată de către mamoş poate aduce un plus
important, prin diminuarea pierderilor de purcei. Asistarea fătării permite, pe de o
parte identificarea tulburărilor actului parturiţional şi acordarea ajutorului la fătare,
şi, pe de altă parte, reduce nivelul pierderilor de purcei nou-născuţi. Asistarea
montei şi fătării şi calitatea acestei asistări apreciază numărul de purcei
înţărcaţi/scroafă (vezi tabelul 6.3).
Supravegherea fătărilor este recomandată chiar şi atunci când costul muncii
personalului (costul cu mamoşul) este mai mare decât plusul de purcei aduşi prin
activitatea acestuia; practic, avantajele decurg din înregistrarea tipurilor de
mortalităţi şi pierderi – acest aspect poate permite identificarea cauzelor şi
rezolvarea eventualelor probleme apărute în amonte actului parturiţiei.
Asigurarea unui spaţiu suficient desfăşurării parturiţiei – la momentul
parturiţiei, atât scroafelor cât şi nou-născuţilor trebuie să li se asigure spaţiile static,
dinamic şi social suficient; dependent de sistemul de întreţinere, spaţiul necesar
scroafei şi purceilor are diferite valori, prezentate în tabelul 6.4.
Tabelul 6.2
Performanţe reproductive generate de calitatea montei şi fecunditate
fecunditate
Specificare
50% 60% 70% 80% 90% 100%
Prag dorit al fertilităţii 20 20 20 20 20 20
Necesar scroafe pentru o
1000 833 714 625 556 500
producţie de 10.000 purcei / an
Exemplificare ipotetică
264 Capitolul 6. PARTURIŢIA la SCROAFE

Tabelul 6.3
Performanţe reproductive generate de calitatea montei şi asistenţei la
parturiţie
montă deficitară montă de calitate
fătare deficitară fătare asistată fătare deficitară fătare asistată
Fecunditate i 70% 70% 80% 80%
Fătări /an 2 2 2,25 2,25
Purcei născuţi 9,5 9,5 11,5 11,5
Mortalitate perinatală 1,2 0,4 1,2 0,4
Purcei născuţi vii 8,3 9,1 10,3 11,1
Mortalitate sugari 18% 8% 18% 8%
Purcei înţărcaţi 6,8 8,4 8,4 10,2
Fertilitate 13,6 16,7 19,0 23,0
Necesar scroafe pentru
o producţie de 10.000 980 796 619 512
purcei înţărcaţi / an
Exemplificare ipotetică

Tabelul 6.4
Spaţiu minim necesar pentru desfăşurarea parturiţiei
Cazare şi întreţinere în boxă
Specificare
individuală, în adăpost comună, în adăpost individuală, în aer liber
Spaţiu pentru 1,26 3,9
scroafă (m2) (2,1x0,60 m) (2,60x1,50 m) 4,5
Spaţiu pentru 0,95 0,95 (1,60x2,75 m)
purcei (m2) (2,1x0,4 m) (2,1x0,45 m)
După McGlone şi Pond, 2003

Astfel, dependent de particularităţile sistemului de întreţinere, tipul de

pardoseală, spaţiul asigurat şi tipul boxei de fătare, performanţele înregistrate pe
durata parturiţiei şi lactaţiei au valori diferite şi diferenţiate. (vezi tabelul 6.5)
De regulă, în cazul întreţinerii scroafelor în boxe comune, se consideră că o
suprafaţă de 1,8 m2 este suficientă. Beneficiile care apar în cazul boxelor cu
pardosea înclinată sunt date de faptul că scroafa se aşează şi se ridică mai grijuliu,
reducând în felul acesta riscul strivirii purceilor.
Astfel, pentru obţinerea unor parturiţii cu puţini purcei striviţi, se recomandă
mărirea spaţiului destinat scroafei şi prezenţa barelor de protecţie, înclinarea
pardoselii şi o creştere a suprafeţei prevăzute cu aşternut.
Stresul – desfăşurarea normală a parturiţiei depinde esenţial de secreţia de
ocitocină de la nivelul hipotalamusului; în situaţia existenţei unor factori stresanţi,
prin mecanisme în care sunt implicate substanţe opioide, secreţia ocitocinei se
blochează, şi prin urmare, parturiţia nu poate avea loc. [23]
REPRODUCEREA INTENSIVĂ LA SCROAFE 265

Tabelul 6.5
Performanţe reproductive generate de sistemul de întreţinere
Suprafaţă aspecte înregistrate privind
Cazare şi întreţinere în boxă purceii mortalitate greutatea la
(lungime x lăţime) totală scroafă
năsuţi a purceilor înţărcare
(m2) (m2)
morţi sugari (%) (kg)
individuală (2,10 x 1,55) 3,25 1,30 0,74 29,3 4,8
individuală - pardosea plană (2,10 x 1,55) 3,25 1,30 1,08 10,8 4,5
individuală - pardosea înclinată 8% (2,10x1,55) 3,25 1,30 0,51 17,2 5,1
comună - pardosea plană (2,12 x 2,12) 4,50 3,25 0,64 27,1 5,2
comună - pardosea înclinată 8% (2,12x2,12) 4,50 3,25 0,96 9,1 4,9
individuală liberă (2,10 x 1,55) 3,25 1,30 0,60 10,7 6,3
individual în adăpost (2,10 x 1,55) 3,25 1,30 1,47 12,3 6,5
cuşcă individuală în aer (2,10 x 1,55) 3,25 3,25 0,38 27,5 6,9
individual în adăpost (2,10 x 1,55) 3,25 1,30 1,00 19,7 6,9
cuşcă individuală în aer (2,7 x 1,70) 4,59 4,59 0,69 11,2 6,5
Prelucrare după McGlone şi Pond, 2003

6. B.2. INDUCEREA ŞI SINCRONIZAREA PARTURIŢIILOR

Inducerea parturiţiei este o măsură care nu întotdeauna se dovedeşte a fi o

strategie adecvată; mai mulţi autori [26] atrag atenţia asupra riscului creşterii
mortalităţii perinatale.
Provis (2003) consideră următoarele situaţii în care ar putea fi benefică
inducerea parturiţiei:
- planificarea parturiţiilor la anumite perioade ale zilei, în special dimineaţa;
- necesitatea supravegherii parturiţiilor, fie cu scopul reducerii mortalităţii
purceilor nou-născuţi (mai ales ca urmare a mortalităţilor cauzate de
hipoxia survenită în timpul expulziei prelungite), fie cu scopul asistării /
obligării purcelului să efectueze primul supt colostral (în cazul
mortalităţilor survenite masiv pe durata lactaţiei);
- reducerea variabilităţii duratei gestaţiei la scroafele din acelaşi
compartiment, cu scopul uşurării acţiunilor de redistribuire şi formare a
compartimentului, precum şi pentru facilitarea aplicării principiului totul
plin, totul gol.
Înainte de luarea acestei decizii, se recomandă, pe de o parte, existenţa unor
motive suficient de importate pentru a fi făcută şi, pe de altă parte, previzionarea
corectă a duratei medii a gestaţiei.
Practic, dacă numărul purceilor nou-născuţi morţi este sub 5%, iar
mortalitatea până la înţărcare sub 8%, inducerea/sincronizarea parturiţiilor nu
poate avea un beneficiu efectiv.
266 Capitolul 6. PARTURIŢIA la SCROAFE

Provis (2003) consideră că manopera poate fi utilizată dacă se poate răspunde

mulţumitor la două întrebări: inducerea parturiţiei ajută la supravieţuirea purceilor? 9 sau
momentul parturiţiei este predictibil după inducere? 10
Ca regulă generală, nu se recomandă inducerea parturiţiei mai înainte cu
două zile de data previzionată a parturiţiei, durata gestaţiei fiind calculată în
conformitate cu media fermei şi prin considerarea zilei în care s-a efectuat monta
ca ziua întâi a gestaţiei.

6.B.2.1. Metode de inducere şi sincronizare a parturiţiei

Inducerea parturiţiei cu ajutorul oxitocinei (vezi figura 6.3) este o practică curentă
care se poate utiliza odată cu observarea indubitabilă a secreţiei lactate; tratamentul
asigură contracţiile uterine şi eliberarea laptelui.
Prelucrare după Gordon 1997

Figura 6.3. Inducerea parturiţiei cu oxitocină

Protocol: în momentul prezenţei secreţiei lactate, se administrează i.m. 0,2-1 ml oxitocină; tratamentul favorizează
parturiţia şi secreţia lactată.

Inducerea parturiţiei cu PGF2α şi analogi ai acesteia (fig.6.4). Pleacă de la raţiunea

că administrarea prostaglandinei reduce nivelul progesteronului şi induce regresia
corpului galben.
Cea mai utilizată procedură de inducere a parturiţiei, previzionată pentru a
115-a zi, presupune administrarea analogilor sintetici ai PGF2α în ziua a 112-a sau a
113-a (vezi protocolul descris în figura 6.4).
De regulă, utilizarea prostaglandinei naturale11 induce fătarea în medie la 29
ore de la administrare.
Analogii sintetici generează un răspuns mai uniform, parturiţia survenind, de
cele mai multe ori, în intervalul 24-28 ore de la tratament.

9 La întrebare se poate răspunde prin compararea purceilor vii obţinuţi de la scroafele cu şi respectiv fără
inducerea parturiţiei.
10 Răspunsul este diferit în funcţie de metoda de inducere utilizată şi observaţiile practice de care dispune

fermierul.
11 Utilizarea prostaglandinei naturale este însoţită de creşterea riscului la şoc anafilactic (nelinişte, salivaţie,

creşterea ratei respiraţiei, creşterea peristaltismului şi micţionare), probabil ca urmare a efectului de creştere a
activităţii musculaturii netede; acest aspect nu se întâlneşte în cazul analogilor sintetici.
 REPRODUCEREA INTENSIVĂ LA SCROAFE 267
Prelucrare după Keïta şi col.,
2002

Figura 6.4. Inducerea parturiţiei cu analogi sintetici ai PGF2α

Protocol 1: în ziua 112-a a gestaţiei, se administrează i.m. a 2 ml Lutalyse; parturiţia survine la 30±9 ore de la
tratament.
Protocol 2: în ziua 113-a a gestaţiei, se administrează i.m. 175 μg cloprostenol (2 ml Planate). În medie, parturiţia
survine la 24 ore de la tratament; practic, în 36 ore, 95% din scroafe sunt fătate
Protocol 3: în ziua 113-a a gestaţiei, se administrează i.m. 1,5 mg luprostiol (2 ml Prostapar); parturiţia survine la 24-
36 ore de la tratament.

Inducerea parturiţiei cu analogi sintetici ai PGF2α şi a oxitocinei în combinaţie şi/sau în

rapel. Presupune administrarea analogilor sintetici ai PGF2α în a 112-a sau 113-a zi a
gestaţiei în rapel.
În cazul administrării în ziua 113-a, repetarea se poate face şase ore mai
târziu cu o altă doză de analog PGF2α sau cu o combinaţie între acesta şi oxitocină
(vezi protocoalele descrise în fig. 6.5)
Prelucrare după Kirkwood
şi Aherne, 1998

Figura 6.5. Inducerea parturiţiei cu analogi sintetici ai PGF2α

Protocol 1: în ziua 112-113-a a gestaţiei se administrează i.m. 175 μg cloprostenol, cu rapel la şase ore; parturiţia se
manifestă în ziua următoare tratamentului, la 88% din scroafe.
Protocol 2: în ziua 113-a a gestaţiei se administrează i.m. 175 μg cloprostenol, urmat la şase ore de administrarea a
încă 175 μg cloprostenol + 30UI oxitocină; parturiţia se manifestă în ziua următoare tratamentului, la 84% din
scroafele supuse tratamentului.

Pentru intensificarea efectului terapeutic, creşterea preciziei tratamentului

sau în cazul scroafelor care nu au manifestat parturiţia în 24 ore de la administrarea
preparatului PGF2α, mai mulţi autori [28,37] recomandă utilizarea oxitocinei, fie în
doză unică (vezi fig. 6.6), fie în rapel (vezi fig. 6.7), cu scopul stimulării activităţii
uterine.
 268 Capitolul 6. PARTURIŢIA la SCROAFE
Prelucrare după

Figura 6.6. Inducerea parturiţiei cu analogi sintetici ai PGF2α şi oxitocină

Protocol: în ziua 111...112-a a gestaţiei se administrează i.m. 10 mg analog PGF2α şi, în situaţia în care nu se
manifestă parturiţia, la 24 ore de la tratamentul precedent, se administrează 20-30 UI oxitocină.
Prelucrare după Zarro şi
col., 1990

Figura 6.7. Inducerea parturiţiei cu analogi ai PGF2α şi oxitocină în rapeluri

Protocol: în ziua 112-a a gestaţiei se administrează i.m. un analog PGF2α şi, în situaţia în care nu se manifestă
parturiţia, la 24 ore de la tratamentul precedent, se administrează 5 UI oxitocină, în rapeluri, la interval de 30
minute, până la începerea parturiţiei; dacă doza de analog PGF2α a fost administrată la ora 800 a.m., parturiţia se va
desfăşura a doua zi în intervalul 800-1400

Inducerea parturiţiei prin administrarea altor preparate asociate PGF2α; dintre acestea
relaxina, trilostane, orazololul sau rompunul au fost deja utilizate.
Relaxina, administrată în a 111-a zi a gestaţie şi urmată de analogii sintetici ai
PGF2α , declanşează parturiţia în ziua următoare tratamentului (vezi fig. 6.8).
Prelucrare după.

Figura 6.8. Inducerea parturiţiei cu relaxină şi PGF2

Protocol: în ziua 111-a a gestaţiei se administrează relaxină, urmată la 24 ore de la tratament, de un analog sintetic
PGF2α; parturiţia survine la 26±4 ore de la terminarea tratamentului.

Administrarea estrogenilor în combinaţie cu prostaglandina PGF2α poate induce

parturiţia. Practic, 17β-estradiolul administrat în ziua a 112-a a gestaţiei, urmat la 24
ore de un analog al PGF2α, grăbeşte apariţia parturiţiei (vezi fig. 6.9).
 REPRODUCEREA INTENSIVĂ LA SCROAFE 269
Prelucrare după Kirkwood
şi Tracker, 1995

Figura 6.9. Inducerea parturiţiei cu estradiol şi PGF2

Protocol: în ziua 112-a a gestaţiei se administrează 3 mg 17β-estardiol şi, la 24 ore, în ziua a 113-a, 10 mg PGF2α;
parturiţia survine la 38% din scroafe în ziua a 114-a.

Trilostane (inhibitor al 3 β-hidroxisteroid dehidrogenazei) se poate administra în

ziua a 113-a de gestaţie, urmat de analogii sintetici ai PGF2α. Parturiţia survine ca
urmare a scăderii concentraţiei progesteronului, fără a se manifesta efecte adverse
pentru purcei sau scroafe şi pentru fertilitatea gestaţiei următoare (vezi fig. 6.10).
Prelucrare după Chandolia şi
col. 1997

Figura 6.10. Inducerea parturiţiei cu trilostane

Protocol: în ziua 113-a a gestaţiei se administrează per os 750 mg trilostane, urmat la trei ore de un analog sintetic
PGF2α; parturiţia survine la 26 ore de la începutul tratamentului, 85% din scroafe manifestând parturiţia în dimineaţa
zilei următoare tratamentului.

Preparatele xilaxinice se pot administra după analogii PGF2α, iar parturiţia

survine foarte rapid de la terminarea tratamentului (vezi fig. 6.11).
Prelucrare după Ko şi col.
1989

Figura 6.11. Inducerea parturiţiei cu trilostane

Protocol: în ziua 113-a a gestaţiei se administrează i.m. un analog PGF2α şi, la 20 ore, se administrează un preparat
xilazinic (Rompunul); parturiţia survine la 1 ½ ore de la terminarea tratamentului.

Carazolol-ul, poate fi administrat singur sau în asociaţie cu oxitocina, după

tratamente cu analogi ai PGF2α dar cu condiţia prezenţei secreţiei lactate.
 270 Blanchard, 1994 Capitolul 6. PARTURIŢIA la SCROAFE
Prelucrare după

Figura 6.12. Inducerea parturiţiei cu ajutorul corazololului

Protocol: în ziua 112-a a gestaţiei se administrează i.m. un analog PGF2α şi, la 20 ore de la primul tratament, se
administrează oxitocină (0÷10 UI) şi/sau corazolol (0÷0,3 mg ) sau doar 0,3 mg corazolol; parturiţia survine la
1 ½ ore de la terminarea tratamentului. [Blanchard, 1994]

Tratamentul reduce intervalul dintre prostaglandină şi începerea parturiţiei

cu două ore şi, administrat în tratamentele prostaglandină-oxitocină, reduce
variabilitatea răspunsului (vezi fig. 6.12).
Cernescu (1995), Kirkwood şi col.(1996), Păcală şi col.(1998 şi 2001) recomandă
utilizarea PGF2α atât pentru inducerea, cât şi pentru sincronizarea fătărilor în
gestaţiile târzii, dar după o prealabilă considerare a aspectelor prezentate anterior.
Cernescu (2004) recomandă inducerea parturiţiei cu ajutorul preparatelor Prosolvin,
Suipart, Flavoliz, Oestrophan, Reprodine, Planate, Enzaprost, Lutalyse sau Dinolytic, în
dozele prescrise pentru fiecare în parte. În aceste cazuri, fătarea se produce la 95%
din animalele tratate, în timp de maxim 36 ore.

6.B.2.2. Prelungirea duratei gestaţiei

Ca urmare a faptului că parturiţiile survenite după gestaţii mai prelungite au
expulzia fetuşilor mai lentă, cu pierderi de purcei sugari mai reduse, se recomandă
prelungirea duratei gestaţiei, dar nu cu mai mult de 4 zile peste durata medie. De
regulă, administrarea progesteronului sau a analogilor acestuia reduce producţia de
progesteron secretată de către corpul galben şi, în 8-24 ore, are loc o scădere a
concentraţiei de progesteron şi o creştere a concentraţiei de relaxină, prolactină şi
corticosteroizi, fără creşterea concentraţiei de estrogeni. Administrarea în furaj a
progesteronilor sintetici este o metodă care permite prelungirea gestaţiei:
Altrenogestul (Regumate), administrat în perioada 110-113, prelungeşte gestaţia
cu 2-4 zile, parturiţia survenind după retragerea preparatului (vezi fig. 6.13).
Prelucrare după

Figura 6.13. Prelungirea gestaţiei cu progestagene

Protocol: administrarea a 20 mg Regumate în perioada 110-113 este urmată de parturiţie la 30 ore de la ultima
furajare medicamentată; administrarea până în a 118-a zi creşte incidenţa mortalităţii în rândul purceilor nou-născuţi.
 REPRODUCEREA INTENSIVĂ LA SCROAFE 271
MPA - (medroxyprogesterone acetate), administrat în zilele 112-114 ale gestaţiei,
determină prelungirea şi sincronizarea parturiţiei se poate realiza cu ajutorul
analogilor sintetici ai PGF2α administraţi în ziua a 115-a a gestaţiei (vezi fig. 6.14).
Prelucrare după Whitely şi
col., 1990

Figura 6.14. Prelungirea gestaţiei cu progestagene

Protocol: administrarea MPA de două ori pe zi, câte 140 mg, în zilele 112, 113 şi 114, urmată de sincronizarea
parturiţiei cu 200 mg cloprostenol, administrat în ziua a 115-a; parturiţia survine în ziua a 116-a.

Administrarea clenbutenolului (derivat sintetic al adrenalinei) după începerea

secreţiei lactate, dar înainte de expulzarea primului făt, prelungeşte momentul
parturiţiei cu 15 ore.
De regulă, administrarea progestagenelor sau agenţilor tocolitici, prelungeşte
durata gestaţiei; altrenogestul (cu 1,5 zile), acidul meclofenamic (inhibă sinteza PG,
dar nu acţionează asupra scăderii concentraţiilor de progesteron sau eliberării de
relaxină [12] şi, prelungeşte gestaţia cu 1,5 zile) sau indometacinul (cu 2,7 zile) pot
fi utilizate cu rezultate satisfăcătoare. [8,15]

BIBLIOGRAFIE

1 Algers, B., 1998, Behaviour of the sows and litter in relation to welfare. Is there a conflict between productivity
and welfare? Proceedings of the 15th IPVS Congress, Birmingham, England, 5-9 July.
2 Ash, R.W., Heap, R.B., 1975, Oestrogen, progesterone and corticosteroid concentrations in peripheral plasma of
sows during pregnancy, parturition, lactation and after weaning. J Endocrinol 64(1):141-154.
3 Blanchard, J.M., 1994, Carazolol, oxytocin, prostaglandin and induction of parturition in the sow. Bulletin
des G.T.V. 1:51-55.
4 Bogdan, A., Bistriceanu, M., Măjină, C., 1981, Reproducţia la animalele de fermă, Ed. Scrisul
Românesc, Craiova.
5 Cameron, R.D.A., Kieran, P.J., Martin, I., (2000) The efficacy in inducing batch farrowing and the impact
on sow behaviour of the prostaglandins cloprostenol and dinoprost. Proceedings of the International Pig
Veterinary Society Congress, Melbourne, Australia, p 386.
6 Cernescu, H., 1995, Ginecologie veterinară, Ed. Helicon, Timişoara.
7 Cho, S.-J., Dlamini, B.J., Klindt, J., Schwabe, C., Jacobson, C.D., Anderson, L.L., 1998, Antiporcine
relaxin (antipRLX540) treatment decreases relaxin plasma concentration and disrupts delivery in late pregnant
pigs Animal Reproduction Science, 52(4):303-316.
8 Collins K, Hardebeck H, Sommer H. 1980, Effect of a tocolytic agent on the farrowing of sows, Berl
Munch Tierarztl Wochenschr. 93(16):310-312.
9 Constantin, N., Cotruţ, M., Şonea A., 1998b. Fiziologia animalelor domestice, Vol II. Ed. Coral
Sanivet, Bucuresti.
10 Feredean, T., 1974, Reproducţia la porcine, Ed.Ceres, Bucureşti.
272 Capitolul 6. PARTURIŢIA la SCROAFE
11 Gilbert C.L., Lawrence A.B., Forsling, M.L., Goode, J.A., McGrath, T.J., McLean, K.A.,
Petherick, J.C., 1996 Maternal plasma vasopressin, oxytocin and cortisol concentrations following foetal ejection
in the pig Animal Reproduction Science 43(2-3):137-150.
12 Gooneratne, A.D., Bryant-Greenwood, G., Walker, F.M., Nottage, H.M., Hartmann, P.E., 1983,
Pre-partum changes in the plasma concentrations of progesterone, relaxin, prostaglandin F-2 alpha and 13,14-
dihydro-15-keto prostaglandin F-2 alpha in meclofenamic acid-treated sows. J Reprod Fertil. 68(1):33-40.
13 Gordon, I., 1997, Controlled reproduction in pig, CAB Interbational, Dublin. Irlanda.
14 Gustafsson, B., Einarsson, S., Larsson, K., Edquist, L.E., 1976, Sequential changes of estrogens and
progesterone at prostaglandin-induced parturition in the sow. Am J Vet Res 37(9):1017-1020.
15 Guthrie, H.D., 1985, Control of time of parturition in pigs. J Reprod Fertil Suppl. 33:229-44.
16 Hafez, E.S.E., 1993. Reproduction in farm animals, 6-th Edition, Lea&Febiger, Philadelphia.
17 Hălmăgean, P., 1984, Tehnologia creşterii şi exploatării porcinelor, Ed. Ceres, Bucureşti.
18 Jainudeen, M.R., Hafez, E.S.E., 1993. Gestation, prenatal physiology, and parturition În Hafez, E.S.E.,
Reproduction in farm animals, 6-th Edition, Lea&Febiger, Philadelphia.
19 Keïta, A., Driancourt, M.A., Pommier, P., Pagot, E. and Hervé, V. 2002, Induction of parturition in
sows using luprostiol and cloprostenol: efficacy and safety evaluation. Proceedings of the International Pig
Veterinary Society Congress, Ames, Iowa, USA, p475.
20 Kirkwood, R.N., Tracker, P.A. 1995. Effects of pre-partum oestradiol injection on parturition in sow and
piglets survival. Animal Science 60:481-483.
21 Kirkwood, RN, Thacker, PA, Aherne, FX, Goonewardene, LA..1996. The effect of dose and route of
administration of prostaglandin F2-alpha on the parturient response of sows. Swine Health Prod. 3:123-126.
22 Ko, J.C.H., Evans, L.E., Hsu, W.H., Hpokins, S.M., 1989, Farrowing induction with cloprostenol-xilazine
combination, Teriogenology 31:795-800.
23 Lawrence, A.B., Petherick, J.C., McClean, K.A., Gilbert, C.L., Champman, C., Russell, J.A., 1992,
Naloxone prevent interruption of parturition and increases plasma oxitocin fallowing environmental disturbance in
parturient sows. Physiology and Behaviour, 52, 917-923.
24 Mota-Rojas, D., Martinez-Burnes, J., Trujillo-Ortega, M.E., Alonso-Spilsbury, M.L., Ramirez-
Necoechea, R., Lopez, A., 2002, Effect of oxytocin treatment in sows on umbilical cord morphology,
meconium staining, and neonatal mortality of piglets. Am. J. Vet. Res. 63(11):1571-1574.
25 Morrow, D.A., 1986. Current Therapy in Theriogenology 2 - Diagnosis, Treatment and Prevention of
Reproductive Disease in Small and Large Animals -W.B. Saunders Company, Philadelphia, London,
Toronto, Mexico City, Rio de Janeiro, Sydney, Tokyo, Hong Kong.
26 Mota-Rojas, D., Martinez-Burnes, J., Trujillo-Ortega, M.E., Alonso-Spilsbury, M.L., Ramirez-
Necoechea, R., Lopez, A., 2002, Effect of oxytocin treatment in sows on umbilical cord morphology,
meconium staining, and neonatal mortality of piglets. Am J Vet Res. 63(11):1571-1574.
27 Parrish, J.J., 2001b, Parturition, Animal Science 434 Reproductive Physiology, University of
Wisconsin-Madison Department of Animal Science http://www. wisc.edu /ansci_repro/ lec/
handouts/ hd7.html.
28 Păcală, N., Corin, N., Bencsik, I., Dronca, D., Peţ, I., 2001, Sincronizarea fătărilor la scroafe cu PGF2α
şi ocitocină. Lucr. Şt. Zootehnie şi Biotehnpologii 34:396-399.
29 Păcală, N., Năforniţă, M., Petroman, I., Pavel I., Ghişe, Gh., Peţ, I., 1998, Rezultatele obţinute în
inducerea parturiţiei la scroafe cu analogi sintetici ai PGF2α şi ocitocină. Lucr. Şt. Zootehnie şi
Biotehnpologii 31:124-129
30 Provis, P.H.F., 2003, Induced farrowings: are you in control?Advances in Pork Production 14:191-194
31 Randall, G.C.,1982., Changes in fetal and maternal blood at the end of pregnancy and during parturition in the
pig. Res. Vet. Sci. 32(3):278-282
32 Rick J., 1986, Farrowing and Lactation in the Sow and Gilt, Cooperative Extension Service, The
University of Georgia College of Agricultural & Environmental Sciences, Bulletin 872.
33 Sherwood, O.D., 1994, Relaxin, În Knobil E., Neill, J., 1994. The physiology of reproduction, Ltd.,
Raven Press, New York.
34 Silver, M., 1990, Prenatal maturation, timing of birth and how it may be regulated in domestic animals. Exp.
Physiol. 75:285–307.
REPRODUCEREA INTENSIVĂ LA SCROAFE 273
35 Silver, M., Fowden, A.L., 1989, Pituitary-adrenocortical activity in the fetal pig in the last third of gestation.
Q J Exp Physiol 74(2):197-206.
36 Smith, C.A., 1997. Normal and abnormal parturition in swine. Youngquist, R.S., 1997. Current Therapy in
Large Animal Theriogenology - W.B. Saunders Company, Philadelphia, London, Toronto, Montreal,
Sydney.
37 Verdonck, M., 1986. Partus induction and syncronization using Tiaprost (Iliren, Hoechst), Proc. Int. Cong.
Pig, Vet. Soc., p66.
38 Watts, A.D., Flint, A.P., Foxcroft, G.R., Porter, D.G., 1988, Plasma steroid, relaxin and dihydro-keto-
prostaglandin F-2 alpha changes in the minipig in relation to myometrial electrical and mechanical activity in the
pre-partum period. J Reprod Fertil 83(2):553-564.
39 Whitely, J.L., Hartmann, P.E., Willcox, D.L., Bryant-Greenwood, G.D., Greenwood, F.C., 1990,
Initiation of parturition and lactation in the sow: effects of delaying parturition with medroxyprogesterone acetate.
Endocrinol. 124(3):475-84.
40 Yannick, L.C., Beaumal, V., Neil, Maria, David, C., Dourmad, J-Y., 1999. Changes in the
concentrations of glucose, non-esterifed fatty acids, urea, insulin, cortisol and some mineral elements in the plasma of
the primiparous sow before, during and after induced parturition – Reprod Nutr Dev 39(2):161-169.
41 Zarro, E., Mandarinp, P., Kennett, D.L., 1990, Results of an experiment on programmed parturition in
pigs. Use of oxitocin in repeated low doses. Revista di Suinicoltura, 31:97-100.
View publication stats