Parazitismul cu păduchi malofagi la mamifere și

păsări.
 Există peste 2800 de specii de păduchi malofagi.
 85% dintre malofagi sunt paraziți ai păsărilor.
 Păduchii malofagi sunt stenoxeni
 Din 18 ordine de mamifere, 9 sunt parazitate de malofagi.
 NU sunt parazitate de malofagi: suinele, cârtițele, liliecii, unele rozătoare și omul.

Toți malofagii au capul mai lat decât toracele, datorită complexității mai mari a aparatului
bucal, adaptat pentru rupt și mestecat.

Taxonomie
Ord. Pthiraptera

– Subord. Amblycera

– Suprafam. Menopoidea

» Fam. Menoponidae

– Subord. Ischnocera

• Infraord. Philopterocera

– Suprafam. Gonioidea

» Fam. Goniodidae

– Suprafam. Philopteridaea

» Familia Philopteridae

• Infraord. Trichodectocera

– Superfam. Trichodectoidea

» Fam. Bovicoliidae

» Fam. Trichodectidae

– Superfam. Trichophilopteroidea

Parazitismul cu păduchi malofagi la păsări

• Subord. Amblycera

• Suprafam. Menopoidea

–Fam. Menoponidae

Subord. Amblycera cuprinde 729 de specii parazite pe păsări și cca. 107 specii parazite pe
marsupiale și mamifere în Australia și America de Sud
• Amblycerele au antenele într-o fosă antenală, mandibulele sunt paralele cu linia ventrală a
capului. Meso și meta-toracele sunt separate.

• Antenele au 4 segmente

• Palpii maxilari au 2-4 segmente

• Multe dintre amblycere au regim mixt, hrănindu-se atât cu cruste, scvame, pene cat și
hematofag.

Familia Menoponidae

G. Eomenacanthus Uchida, 1926

• G. Eomenopon Harrison, 1915

• G. Menacanthus Neumann, 1912

• G. Menopon Nitzsch, 1818

• G. Trinoton Nitzsch,

• G. Eomenacanthus Uchida, 1926

– Eomenacantus (Menacanthus) stramineus

G. Eomenacanthus Uchida, 1926

– Eomenacantus (Menacanthus) stramineus realizează colonii atât de dense pe corpul păsărilor încât
ouăle depuse pe pene și puf de femelele de păduchi realizează niște manșoane care înfășoară tija de
jur-împrejur.

G. Eomenacanthus Uchida, 1926

• G. Eomenopon Harrison, 1915 - Psittacine

• Eomenopon concinnae Price & Emerson, 1982

• Eomenopon denticulatum Harrison, 1915

• Eomenopon greeni Price & Palma, 1992

• Eomenopon patoni Price, 1969

• Genul Menopon

• Menopon deryloi Zlotorzycka, 1972

• Menopon gallinae (Linnaeus, 1758)

• Menopon hexapilosus Vrazic, 1956

• Menopon pallens Clay, 1949

Genul Trinoton

– Trinoton anserinum (J.C. Fabricius, 1805) G. I. rațe, gâște, lebede

Trinoton cygni Eichler, 1943 , G. I. lebedele

Trinoton fluviatile Clay, 1963 Trinoton laveryi Clay, 1963 Trinoton lituratum

Trinoton luridum Burmeister, 1838

Trinoton nigrum Le Souëf, 1902

Trinoton nyrocae Eichler, 1943

Trinoton querquedulae (Linnaeus, 1758)

Trinoton spinosum Piaget, 1880

– Subord. Ischnocera

• Infraord. Philopterocera

– Suprafam. Gonioidea

» Fam. Goniodidae

– Suprafam. Philopteridae

» Familia Philopteridae

• Infraord. Trichodectocera

– Superfam. Trichodectoidea

» Fam. Bovicoliidae

» Fam. Trichodectidae

– Superfam. Trichophilopteroidea

Subordinul Ischnocera cuprinde malofagi cu antene formate din 3 sau 5 segmente, foarte
evidente, deoarece fosele antenale lipsesc.

– Philopteridele (peste 1600 de specii parazite la păsări) au 5 segmente antenale și două gheare pe
tars

– Trichodectidele (300 de specii parazite la mamifere) au 3 segmente antenale și o singură gheară pe

tars.

• Mandibulele sunt poziționate în unghi drept față de linia capului și se miscă în sens vertical.

Familia Goniodidae

G. Archigoniodes Eichler in Conci, 1946

• G. Astrocotes Kéler, 1939

• G. Campanulotes Kéler, 1939

• G. Chelopistes Kéler, 1939

• G. Coloceras Taschenberg, 1882

• G. Goniocotes Burmeister, 1838

• G. Goniodes Nitzsch, 1818

• G. Nitzschiella Kéler, 1939

• G. Oulocrepis Kéler, 1939

• G. Solenodes Kéler, 1939

• G. Stenocrotaphus Kéler, 1939

• G. Zlotorzyckella Eichler, 1981

• G. Goniocotes Burmeister, 1838

– Goniocotes chrysocephalus Giebel, 1874 - fazan

– Goniocotes diplogonus Nitzsch, 1866

– Goniocotes gallinae (De Geer, 1778) - găină

– Goniocotes maculatus Taschenberg, 1882 – găină, bibilică

– Goniocotes megalocephalus Uchida, 1916

– Goniocotes microthorax (Stephens, 1829)

– Goniocotes nigromaculatus Mjöberg, 1910

– Goniocotes obscurus Giebel, 1874 - potârniche

– Goniocotes rectangulatus Nitzsch in Giebel, 1866 – găini, curci

– Goniocotes simillimus Kéler, 1937 - potârniche

• G. Goniodes Nitzsch, 1818

G. Goniocotes

– Goniocotes gallinae – găină

–1,3-1,6 mm femela

– 0,85-1 mm masculul

– Cea mai des întâlnită în România G. Goniocotes

– Goniocotes maculatus Taschenberg, 1882 – găină, bibilică

– 1,5mm femela
- 0,93 mm masculul

Fam. Philopteridae, G. Lipeurus

Lipeurus caponis (Linnaeus, 1758)

• Lipeurus crassus Rudow, 1869

• Lipeurus crinitus (Rudow, 1869)

• Lipeurus maculosus Clay, 1938

• Lipeurus numidae (Denny, 1842)

• Lipeurus parkeri Emerson & Price, 1986

• Lipeurus sejugatus (Mey, 1986)

• Lipeurus sinuatus Taschenberg, 1882

Lipeurus caponis (Linnaeus, 1758)

– Femela măsoară 2,2-2,5mm/ 0,4-0,5mm

– Masculul 2-2,3mm/0,3-0,4mm

– Dimorfismul sexual – antenele masculului au primul segment mai lung decat celelalte la un loc

poultry wing louse

Parazitismul cu păduchi malofagi la mamifere

• Infraord. Trichodectocera

• Superfam. Trichodectoidea

• Fam. Bovicoliidae

• Fam. Trichodectidae

• Superfam. Trichophilopteroidea

Fam. Bovicolidae

G. Bisonicola Lyal, 1985

• Bisonicola sedecimdecembrii

• G. Bovicola Ewing, 1929

• Bovicola alpinus Kéler, 1942

• Bovicola bovis (Linnaeus, 1758)

• Bovicola caprae (Gurlt, 1843)

• Bovicola crassipes (Rudow, 1866)

• Bovicola limbatus (Gervais, 1844)

• Bovicola longicornis (Nitzsch, 1818)

• Bovicola ovis (Schrank, 1781)

• Bovicola tarandi (Mjöberg, 1910)

• Bovicola tibialis (Piaget, 1880)

• G. Damalinia Mjöberg, 1910

• Damalinia meyeri
• Ssp. Damalinia meyeri chwalu Springol'c-Smidt, 1937

• Ssp. Damalinia meyeri meyeri (Taschenberg, 1882)

• G. Werneckiella Eichler, 1940

• Werneckiella equi (Denny, 1842)

• Werneckiella ocellata (Piaget, 1880)

• G. Bovicola Ewing, 1929

• Bovicola bovis (Linnaeus, 1758)

• Bovicola caprae (Gurlt, 1843)

• Bovicola ovis (Schrank, 1781)

G. Felicola Ewing, 1929

• Felicola subrostrata

• G. Lorisicola Bedford, 1936

G. Lutridia Kéler, 1938

G. Trichodectes Nitzsch, 1818

• Trichodectes canis (De Geer, 1778)

• Trichodectes ermineae (Hopkins, 1941)

• Trichodectes jacobi (Eichler, 1941)

• Trichodectes melis (J.C. Fabricius, 1805)

• Trichodectes mustelae (Schrank, 1803)

• Trichodectes octomaculatus Paine, 1912

• Trichodectes pinguis Burmeister, 1838

• Trichodectes retusus Burmeister, 1838

Epidemiologie
Transmitere

• Direct – prin contactul cu păsări infestate

• Indirect – phoresis – Pseudolynchia canariensis

Receptivitate

• Cea mai mare receptivitate se înregistrează la tineretul malnutrit.

• Comportamentul de autocurățire scade numărul de malofagi

• Infestația cu malofagi este mai frecvent semnalată la animalele legate, la cele cu producții
mari de lapte și la cele gestante.

• Parazitismul cu malofagi poate evolua simultan cu infestațiile cu sarcopți, psoropți sau păduchi
hematofagi, potențându-se reciproc.

• La animalele de fermă păduchii malofagi sunt foarte răspândiți, afectând 20-30% din animalele din
cadrul fiecărei turme.

• Scoția – 80% din fermele de taurine sunt infestate cu păduchi

• Anglia - 75% (29% din efectiv)

• Norvegia - 94% (27% din efectiv)

• Suedia - 92%

• Turcia – 27,6% dintre bovinele sacrificate în abator au fost infestate cu păduchi.

Patogeneză
• Principala acțiune a păduchilor malofagi este cea iritativ- inflamatorie, produsă atât prin
deplasarea pe corpul gazdelor și iritarea tegumentului cu ghearele tarsale cât mai ales prin
lezionarea pielii cu ajutorul mandibulelor în încercarea desprinderii scvamelor.

• Animalele și păsările parazitate reacționează mai puternic la agresiunea malofagilor decât la

acțiunea hematofagilor light spots and flecks – 75,8% din pieile de bovine sunt depreciate.

• Unele specii au aparatul bucal adaptat pentru hrănire mixtă, adăugându-se și acțiunea spoliatoare.

• Păduchii malofagi pot transmite unele viroze, bacterioze sau chiar parazitoze. Trinoton anserinus,
parazit malofag și hematofag la lebede transmite filaria Sarconema eurycerca ce se localizează
cardiac la gazda definitivă – acțiune inoculatoare.

Semne clinice
• La animalele bine hrănite evoluția poate fi asimptomatică.

• Prurit

• Depilații, pielea devine rugoasă, groasă, cu falduri

• Paracheratoză, furfură, scvame abundente

• Animalele parazitate se hrănesc mai puțin, cu întreruperi dese pentru scărpinat, scad în greutate.

• La păsări diminuă ouatul, cloștile părăsesc cuibarele sau mor în timpul clocitului.

• Puii afectați nu se îmbracă în pene și au dificultăți de termoreglare – consum ridicat de energie –

slăbire/moarte.

• La porumbei scade capacitatea de zbor.

Diagnostic
• Prin consultarea atentă a mai multor animale din același efectiv, alegând cu predilecție pe cele mai
rău întreținute. Păduchii malofagi sunt mari și pot fi văzuți cu ușurință în toate stadiile.
Tratament

• Spinosad (spinosyn A și spinosyn D) – o nouă clasă de

insecticide extrasă din actinomicetul Saccharopolyspora spinosa ce trăiește în sol, are efect
neurotrop, tulburând transmiterea influxului nervos atât de la receptorii GABA cât și la cei nicotinici
mediați de acetilcolină.

• Produse :

• Comfortis – comprimate pentru câini, protejează timp de o lună de acțiunea insectelor

hematofage.

• Natroba – suspensie 0,9% de uz uman

Parazitismul cu păduchi malofagi la câine și pisică

• Insecticide sub formă de:

• Soluții pentru îmbăiere

• Neostomosan 1/200
• Spot-on
• Fipronil (Frontline, Fiprex)
• Fipronil + Amitraz (Frontline C
• Selamectin (Stronghold)
• Moxidectin + Imidacloprid (Advocate)
• Șampoane antiparazitare cu :
• Insecticide (propoxur, cypermetrin, permetrin)
• Repelente

• Comprimate pe bază de:

• Lactone
• Ivermectina cp x 3mg
• Milbemax –moxidectina
• Prazimec – abamectina + praziquantel
• Izoxazoline
• Nexgard
• Bravecto
• Simparica
• Credelio

Parazitismul cu păduchi malofagi la rumegătoare

Profilaxie și combatere
• Piretrine

• Deltamethrin (Butox 7,5% Pour-on - Bayer). 15 ml/100kc, maximum

75ml/animal. Asigură protecție împotriva

acarienilor și insectelor timp de 60 de zile. Timp de așteptare pentru lapte: 11 ore, pentru carne: 1
zi la oi, 18 zile la vaci.
Parazitismul cu păduchi malofagi Malofagoza la taurine
• Lactonele Ivermectina, doramectina sunt eficiente dar au timpi de asteptare mari. Nu se
administrează la animale în lactație

• Injectabil – susp. 1%, 0,2mg/kc, timp de așteptare carne 49 zile

• pour on 0,5mg/kc.

• Eprinex, Eprizero

Parazitismul cu păduchi malofagi la rumegătoare

• Deparazitări cu acaricide sub formă de :

• Soluții pentru îmbăiere (două băi la 14 zile)

• Formamidine

• Amitraz (Taktic, Scabatox) 1/500 și 1,5/500 la reumplere

• Organofosforice

• Diazinon (Neocidol, Diazinol) 420ml/1000 l apă și 250ml/200 l la reumplere

• Piretrine/piretrinoizi

• Deltametrin (Butox 50 CE - Bayer) – 1ml/l și 1,5ml/l la reumplere

• Permethrin (Permectrin II)

• Cypermethrin

Parazitismul cu păduchi malofagi la cabaline

• Ivermectina pastă (Equalan – Merck, Sharp & Dohme, Ecvamec P – Pasteur, Ecvirom –
Romvac, Noromectin – Anka-Vet - 0,2mg/kc, 2 administrări la interval de două săptămâni.

• Șampoane antiparazitare pentru caii de agrement, pe bază de piretrine sau substanțe

repelente extrase din plante (Neem Shampoo).

Biocontrol
• Infectarea păduchilor cu NE - nematode entomopatogene (Sterneinema carpocapsae, S.
riobravae, S. feltidae, Heterorhabditis bacteriophora).

• NE pătrund în gazde în stadiul larvar, prin orificiile naturale (anus, gură, spiracule) sau în
anumite cazuri transcuticular.

• Odată pătrunse în hemocelul insectelor, NE eliberează toxine și bacteriile endosimbionte

care inhibă dezvoltarea altor microorganisme.

• Moartea insectelor survine în 24-48 de ore după infestare.

• Infectarea păduchilor cu NE - nematode entomopatogene (Sterneinema carpocapsae, S.

riobravae, S. feltidae, Heterorhabditis bacteriophora).

•Avantaje
• Diminuarea riscurilor privind sănătatea animalelor, sănătatea publică și siguranța mediului;

• Administrare facilă, cu ajutorul unor instalații simple de spreyere, folosite deja pentru
combaterea clasică.

• Eficiență ridicată asupra parazitismului criptic.

• Infectarea păduchilor cu fungi entomopatogeni (FE) din specia Metarhizium anisoplie

• Pentru tratament se folosesc suspensii de conidii (1x10 8 pe ml-1) în Tween 80 0,03% sau ulei
de silicon.

• Tratamentele se aplică la începutul iernii

• Peste 50 de specii de păsări sălbatice culeg plante din flora spontană (Daucus carota, de exemplu)
și garnisesc cuiburile pentru a îndepărta păduchii malofagi din genul Menacanthus.

• Pe platformă este încărcat un articol despre eficiența unor