Infestațiile cu acarieni din ordinele:

-Ixodida (Metastigmata)
- Subord. Ixodina
- Subord. Argasina

-Gamasida (Mesostigmata)
- Subord. Dermanyssina
- ...și patologia asociată parazitismului la animale

Parazitismul cu căpușe ixodide

Clasificarea morfo-ecologică a căpușelor:
• Din punct de vedere al habitatului

– Endofile – Rhipicephalus sp.

– Exofile – Ixodes sp.

• Din punct de vedere al numărului de gazde:

– Monoxene sau monotropice (Boophilus) 3-12 săpt.

– Dixene sau ditropice (Hyalomma, Amblyomma)

– Trixene sau politropice (Ixodes)

• Din punct de vedere al specificității față de gazdă:

– Ubicviste - Ixodes

– Selective - Dermacentor

– Specifice - Boophilus

• Din punct de vedere al morfologiei pieselor bucale:

– Longirostre

– Brevirostre

1. Ixodidele acționează spoliator asupra gazdelor, prin hematofagie. O femelă adultă de

Amblyomma poate suge cca. 8ml de sânge în perioada de hrănire. Acțiunea spoliatoare este cu atât
mai dăunătoare cu cât numărul căpușelor este mai mare iar talia animalului parazitat mai mică.

2. Căpusele ixodide au o puternică acțiune inoculatoare, in calitate de vector sau gazdă

definitivă/intermediară transmit protozoare de tipul babesiilor, theileriilor, nuttaliilor, a unor bacterii
de graniță (anaplasme, rickettsii, ehrlichii), spirochete (Borrelia) , virusuri (flavivirusuri, reovirusuri,
bunyiavirusuri), larve de nematode (Dirofilaria).
3. Acțiunea toxică a salivei se manifestă local, la locul înțepăturii, prin liza țesuturilor din jurul
hipostomului și formarea unui ”lac subteran” constituit din sânge, limfă și detritusuri celulare, dar și
la distanță, asupra sistemului nervos (paralizia de căpușe). Unele specii de căpușe (Dermacentor
andersoni, Ixodes holocyclus, Rhipicephalus bursa) produc toxine neurotrope foarte puternice. 30 de
căpușe D. andersoni a 1g pot produce paralizia unei vaci de 500kg. Este suficientă o singură căpușă
pentru a paraliza un om

4. Acțiunea mecanică-iritativă este produsă prin perforarea pielii gazdelor cu piesele bucale, la care
se adaugă efectele citolitice ale enzimelor salivare, vasodilatația și leucodiapedeza care apar în
reacția de corp străin.

5.Saliva căpușelor este puternic antigenică. Inocularea salivei pe durata hrănirii la o gazdă duce la
instalarea imunitatii care are efect limitativ pentru infestatiile ulterioare. Fractiile proteice salivare
pot initia reactii de hipersensibilizare de tip I și IV

Epidemiologia infestațiilor cu căpușe ixodide

 Infestațiile cu căpușe apar sezonier, după primele 3 zile de primăvară cu temperaturi de
peste 12°C care scot căpușele din hipobioză.
 Boala apare mai frecvent în sistemele de creștere extensivă, în special în cele destinate
taurinelor de carne și ovinelor.
 La câine infestațiile cele mai severe apar în mediul urban, la câinii comunitari.
 Temperatura mediului este un factor regulator al succesiunii generațiilor de căpușe. În
Brazilia climatul permite apariția a 4 generații de căpușe anual iar în Finlanda numai
una.
 Rezistența în mediu este mare, între câteva luni și câțiva ani. La deshidratre rezistă mai
bine căpușele flămânde, la care pierderile de apă sunt minime din cauza plierii cuticulei.

6. Receptivitatea este influențată de:

–rasă (bovinele Brahman sunt rezistente),

– infestațiile anterioare generatoare de imunitate,

– rezistența individuală ca fenomen de variabilitate genetică.

Tabloul clinic
Căpușele pot fi observate macroscopic pe gazde în regiuni în care de regulă animalele nu pot
îndepărta mecanic paraziții. Sunt preferate în general zonele declive ale abdomenului și toracelui,
glanda mamară, scrotul, fața internă a membrelor, zona capului și a gâtului. În funcție de specie
există localizări particulare:

– La cabaline – coama și coada

– La ovine și caprine – zona sternului și cea ingvinală, coada

– La suine – zona abdominală ventrală și fața internă a coapselor

– La câine și pisică – capul, gâtul, axilele

•Semnele clinice întâlnite pot fi :

– Locale – eritem, edem, nodul, abces, exsudat deshidratat

– Generale – febră, pareze, paralizii, anemie, semnele infecțiilor secundare parazitismului cu
căpușe.

Diagnostic
Descoperirea căpușelor pe animal prin inspecție minuțioasă la animalele cu păr lung.

• Frecvent acțiunea spoliatoare este de mai mică importanță decât cea inoculatoare, astfel încât
diagnosticarea babesiozei este cea care ridică suspiciunea de parazitism cu căpușe ixodide.

• La cabaline simptomele de icter/subicter, hemoglobinurie și febră, la fel ca la toate celelalte

animale, sugerează evoluția clinică a babesiozei. Inspectarea coamei și cozii oferă confirmarea
parazitismului cu căpușe chiar după detașarea căpușelor, din cauza exsudatului deshidratat care
persistă mult timp.

• Prognosticul este favorabil în infestațiile ușoare și moderate, rezervat în infestațiile masive și grav
în oricare dintre formele suprainfectate cu hemosporidii sau alți patogeni virulenți.

Profilaxie
–Măsuri medicale veterinare

• Deparazitări profilactice periodice cu acaricide remanente

• Vaccinarea cu extracte din glandele salivare ale căpușelor

–Măsuri zootehnice

• Selectarea de rase și hibrizi rezistente la infestațiile cu căpușe

–Măsuri agrotehnice

• Rotația pășunilor

• Defrișarea arbuștilor

• Arderea ierburilor uscate toamna/iarna/primăvara

• Combaterea biologică

Cultivarea deplante dăunătoare căpușelor (graminee africane și leguminoase americane –

(Andropogon / Stylosanthes).

•Combaterea biologică

– Utilizarea microorganismelor patogene pentru căpușe

– utilizarea prădătorilor lor naturali.

Combaterea pe animal, în timpul parazitării

•Acaricide administrate prin :

–Îmbăiere :

• Diazinol 1/250

• Neostomosan 1/200
• Amitraz 1-2/1000

–Pour-on

• Butox 7,5% (deltamethrin)

• Paramectin (Abamectin)

–Spot-on

• Frontline, Fipropess, Fiprex (fipronil)

• Stronghold (selamectin)

• ProMeris (metaflumizone semicarbazonă)

• Advantix (Imidacloprid permethrin)

• Practik (piriprol)

• Parakill (Fenthion/fipronil)

• Spotinor (deltamethrin)

–Spray-ere

• Frontline (fipronil)

–Pulberi

• Permethrin

–Coliere (zgărzi) impregnate cu acaricide sau repelente

–Injectabil

• Ivomec, (Ivermectina,

• Dectomax (doramectin)

–Comprimate

• Prazimec D (abamectin + praziquantel)

• Milbemax (Milbemycin oxyme)

• Ivermectina cp x 3mg

Combaterea în adăposturi
– Acaricide administrate prin :

• Aerosoli, aspersări, 1l/25 mp

– Cyfluthrin (Solfac EW50) 1:100

– Flumethrin (ByeMite)

– Deltamethrin (Butox 25CE )

– Cypermethrin (SuperKiller) 1/200

– Permethrin (Parasect)

– Repelente

– NOVACLAC®-R1 din extracte de plante

– MOUSTI’CLAC® - din extracte de plante

Combaterea în mediu
– Măsuri agrotehnice

•Rotația pășunilor

•Defrișarea arbuștilor

•Arderea ierburilor uscate toamna/iarna/primăvara

•Cultivarea de plante dăunătoare căpușelor (graminee africane și leguminoase americane –

(Andropogon / Stylosanthes).

– Combaterea biologică

•Utilizarea microorganismelor patogene pentru căpușe

•Folosirea prădătorilor naturali.

– Măsuri agrotehnice

•Rotația pășunilor

•Defrișarea arbuștilor

•Arderea ierburilor uscate toamna/iarna/primăvara

•Cultivarea de plante dăunătoare căpușelor (graminee africane și leguminoase americane –

(Andropogon / Stylosanthes).

– Combaterea biologică

•Utilizarea microorganismelor patogene pentru căpușe

•Folosirea prădătorilor naturali.

Combaterea în curți, parcuri, locuințe*

– Foxim (ByeMite) 1/250

– Bendiocarb (Ficam WP80) 1:100

 Parazitismul cu căpușe argaside
Etiologie
– Cele mai frecvent întâlnite căpușe argaside fac parte din genurile Argas, Ornithodoros și Otobius.

– Aceste căpușe parazitează în principal păsările, rozătoarele și chiropterele. Mai rar se întâlnesc la
rumegătoarele sălbatice, animalele de fermă și om.

– Sunt paraziți nidicoli nocturni, nimfele și adulții au hrănirea foarte rapidă (12-15 minute până la 3
ore) și rareori pot fi depistați pe gazde.

Argasidele se găsesc de regulă în cuiburi, vizuini, adăposturi fie și temporare ale gazdelor. Între două
hrăniri unele argaside pot supraviețui peste 2 ani.

• Argasidele pot popula zone aride sau semi-aride cu temperaturi ridicate, rezistența acestora
la uscăciune și căldură fiind mai mare decât a ixodidelor.

• Femelele argasidelor pot depune ouă de 7-11 ori într-un ciclu de viață. Ouăle sunt depuse câte
150-400 sub formă de grămezi în crăpăturile adăposturilor.

• Din ouă ies larve hexapode care necesită până la 4 stadii nimfale pentru a atinge stadiul de
adult.

• Atingerea stadiului de adult se poate realiza între 1,5-14 luni, în funcție de specie. Perioadele
de înfometare prelungesc ciclul biologic.

Adulții argasidelor se acuplează numai pe sol, niciodată pe gazdă.

• Femelele depun ouă după 1-2 săptămâni de la fecundare în mai multe reprize, fiecare a câte
aproximativ 100-150 de ouă.

• Din ouă ies larve hexapode care se hrănesc timp de câteva zile, după care se adăpostesc în
crăpăturile din pardoseli, pereți, etc. și năpârlesc, transformându-se în nimfe.

• Sunt cunoscute 2-5 stadii nimfale, atinse prin năpârliri precedate sau nu de hrăniri, în funcție
de specie

Argasidele se orientează pentru găsirea gazdelor în vederea hrănirii sau a partenerilor pentru
împerechere folosind organe olfactive plasate pe palpi. Organul Haller deși prezent, este
nefuncțional.

• La 37°C atingerea stadiului de adult poate fi realizată în 6 săptămâni.

• La temperaturi sub 20°C apariția adulților poate dura până la 3 ani.

• Argasidele au o rezistență extremă la înfometare. Adulții supraviețuiesc 1-5 ani fără să se

hrănească, larvele nehrănite doar 20-30 de zile, cele hrănite până la 230 de zile iar nimfele hrănite
până la doi ani.

În timpul hrănirii, glandele coxale ale argasidelor fac filtrarea sângelui și eliminarea excesului de apă.
Unii patogeni ca Borrelia sunt transmiși prin intermediul lichidelor eliminate prin glandele coxale.

• Uscăciunea este dăunătoare argasidelor. Pentru a limita pierderile de apă aceste căpușe stau
agregate pe timpul zilei sub formă de colonii. În halele de păsări se găsesc în jurul adăpătorilor, a
jgeaburilor de apă, etc.

Patogeneza infestațiilor cu căpușe argaside

Acțiunea spoliatoare – se manifestă mai ales la păsări și mamiferele de talie mică la care pierderea
unei cantități relativ mici de sânge poate avea consecințe medicale grave;

• Acțiunea inoculatoare – argasidele transmit:

– La om

– Rickettsiia rickettsii – agentul cauzal al febrei din Munții Stâncoși

– Virusul febrei de Colorado (Coltivirus)

– Febra Q (Coxiella burnetii)

– Febra recurentă (Borrelia sp.,)

– La animale:

• Febra recurentă africană a porcilor (Asfivirus)DNA

• Tularemia la rozatoare si om (Francisella tularensis)

• Bluetongue (BTV)

• Avortul epizootic bovin (Borrelia coriaceae)

• Leptospiroza (Leptospira pomona, L. ballum)

• Pseudopesta aviară

• Aegyptianella pullorum

• Salmonella sp.

• Holera aviară (Pasteurella multocida)

Acțiunea traumatică – înțepăturile argasidelor sunt foarte dureroase, durerea fiind amplificată de
enzimele anticoagulante inoculate gazdei.

• Acțiunea toxică – toxinele secretate de argaside afectează sistemul nervos producând pareze
și paralizii gazdelor prin alterarea tecilor de

mielină și blocarea transmiterii influxului nervos.

Paralizia se instalează progresiv, de la locul înțepăturii către SNC.

Semne clinice
 Prurit
 Durere la locul înțepăturii
 Apariția de noduli subcutanați
 Anemie
  Pareze și paralizii. Paraliziile apar inițial la membrul înțepat, se transmit la congener și
ulterior la cealaltă pereche. Moartea se produce prin asfixie datorită paraliziei mușchilor
implicați în respirație.
 Scăderea dramatică a ouatului
 Semne asociate bolilor transmise

În parazitismul cu Otobius megninii :

– Prurit auricular (violent la câine)

– Prezența paraziților

– Cerumen în exces

– Corpi straini intra-auriculari

– Plăgi produse prin scărpinat

– Port anormal al urechilor

– Sensibilitate auriculară

– Intoleranță la portul căpestrelor (cabaline)

– Leziunile produse de paraziți și prin grataj atrag dipterele miazigene.

Diagnostic
• Clinic

– Se observă semnele clinice, leziunile produse prin înțepare de acarieni, sângele uscat la suprafața
pielii, perifocal.

• Ecologic/etologic

– Se depistează acarienii aglomerați în apropierea adăpătorilor din adăpost, în zone ferite. În vizuini,
cuiburi se vor găsi cât mai adânc afundate în materialele care constituie așternutul, în crăpături, sub
scoarța copacilor, etc.

Profilaxie
Construirea adăposturilor în special pentru păsări cu suprafețe interioare din materiale ușor de
curățat și dezacarizat.

• Carantinarea păsărilor timp de 10 zile înainte de introducerea în efectiv.

Tratament
Deparazitarea păsărilor

– Pulberi acaricide administrate individual sau în băi de nisip - triclorfon 1-2% - (Galifos), piretrine,
carbamați.

– Soluții acaricide administrate prin pulverizare sau aerosolizare – triclorfon sol.4%,

Deparazitarea adăposturilor

– Foxim (ByeMite) 1/250, 1l/20-25mp

Deparazitarea mamiferelor

• În infestația cu Otobius megninii la cal și taurine –fipronil (Frontline spray) administrat intra-
auricular a dus la

înlăturarea acarienilor în cca. 12 ore.

• La câine și pisică se pretează administrarea de acaricide cu acțiune îndelungată pe bază de

fipronil (Frontline,

Fiprex, Fipropess), piriprol (Practik), combinații de imidacloprid și permethrin (Advantix), izoxazoline

(Bravecto, Credelio, Nexgard). Aceste produse se aplică topic, spot on sau per os și asigură protecție
timp de 1-2 luni (3 luni pt. Bravecto). Sub formă de zgărzi impregnate cu piretroide (Scalibor) sau
combinații de piretroide și neonicotinoide (Foresto), acțiunea ectoparaziticidă excede 6 luni.

• Unele produse pe bază de piretroide (zgărzi, pipete) au eficiență bună și prețuri modice,
chiar dacă nu aparțin unor brand-uri celebre iar altele se adresează unui segment ocolit de
majoritatea producătorilor: cățeii și pisoii foarte tineri. Pentru aceștia din urmă există extractele din
plante cu efect repelent pe care le găsim în produsele care conțin denumirea „Bio”

La animalele de rentă deparazitare se poate face:

• Injectabil, cu lactone macrociclice administrate în doză unică (Doramectina) sau cu rapel

(Ivermectina). Aceste antiparazitare au acțiune sistemică, sunt foarte eficiente, însă activitatea lor

este limitată ca timp.

• Prin îmbăiere, folosind substațe active din grupele formamidinelor (Amitraz),

organofosforicelor (Diazinon), piretroidelor (Cypermetrin, Deltametrin). Au acțiune bună, cost redus
însă această metodă de aplicare este limitată la anotimpul cald.

• Prin aplicare pour-on sau spot on pot fi administrate piretroide (deltametrin – Butox, flumetrin –
Bay-o-fly) cu remanență mare (4-6 săptămâni)

Ordinul Mesostigmata
Caractere generale

1. Gamasidele au o pereche de stigme latero- ventrale sau latero-dorsale deschise la nivelul coxelor
II-IV, plasate de regulă în peritreme alungite la stadiile post-larvare. La unele familii peritremele pot
lipsi sau pot fi reduse ca dimensiuni.

2.Ultimul segment al palpilor prezintă o gheară care poate fi extrem de variată ca aspect la unele
gamaside, iar la unele specii parazite poate lipsi

3. Hipostomul prezintă terminal o pereche de corniculi cheratinizați la majoritatea gamasidelor, dar

aceștia pot lipsi la unele specii parazite.
4. Tritosternum-ul apare nedivizat, prevăzut cu una, două sau trei lacinii, eventual anastomozate.
Laciniile sau întreg tritosternum-ul pot lipsi la unele familii.

5. Apertura genitală este transversă, plasată în regiunea intercoxală, este acoperită la femelă de
unul, trei sau patru scuturi. La masculi apertura genitală este acoperită de două valve. Valvele anale
nu au sete de obicei sau posedă o singură pereche de sete.

Infestații cu gamaside Dermanisioza/ acarioza

dermanisică
Definiție
– Dermanyssioza sau acarioza dermanyssică este o ectoparazitoză a păsărilor produsă de
Dermanyssus gallinae, acarian nidicol nocturn hematofag. Acest parazit realizează populații uriașe
datorită prolificității sale și a ciclului de dezvoltare scurt, de numai 7-8 zile de la ou până la atingerea
stadiului de adult, la 20°C.

Dacă am calcula evoluția unei colonii de Dermanyssus pe parcursul unei perioade de doar 30 de zile,
pornind de la un mascul și o femelă în condiții ideale de temperatură, umiditate, cu hrană din belșug
și un sex ratio de 1:1, am ajunge la 576 de indivizi, însă în ziua a 31a s-ar mai adăuga încă 138 de
indivizi, iar a doua zi încă 174....pe măsură ce ne îndepărtăm de momentul inițial, de T0, populația
crește exponențial

Dermanyssus gallinae este un acarian parasitiform de talie mică ce afectează găinile, mai rar
rațele, porumbeii și canarii și cu totul excepțional unele mamifere.

Acarioza dermanisică, prin cheltuielile de combatere și pierderile de producție, costă avicultura din
Comunitatea Europeană cca. 130 de milioane de euro anual.

•Cele mai mari pierderi se înregistrează la fermele de găini ouătoare.

Patogeneză
– Acțiune spoliatoare - hematofagie

– Acțiune inoculatoare – West-Nile Virus, Paramyxovirus, Erysipelothrix rhusiopathie, Salmonella

enterica serovar. Enteritidis, Borrelia anserina, Treponema, Yersinia, Pasteurella multocida.

Epidemiologie
– Căi de transmitere

• Prin intermediul păsărilor sălbatice și domestice

• Prin cofraje, ustensile, echipamente de protecție contaminate, materiale diverse.

– Receptivitate

• Cele mai mari infestații apar în sistemul gospodăresc datorită adăposturilor improvizate, greu
lavabile și greu de dezacarizat. În sistem industrial întreținerea la sol sau halele cu temperaturi peste
20 de grade Celsius favorizează dezvoltarea acarienilor.

– Rezistență –
• Acarienii pot rezista fără a se hrăni cca. 34 de săptămâni.

• Frigul iernii reduce semnificativ populațiile de acarieni.

Tablou clinic
– Prurit

– Anemie

– Scăderea dramatică a ouatului (de la 90-95% la 60- 70%).

– Deplumație parțială

– Tulburări de echilibru, conjunctivite, rinite

– Mortalitate.

– Păsările sălbatice sau crescute în sistem gospodăresc părăsesc cuiburile sau adăposturile.

Prognostic
– Prognosticul vital este favorabil, cel economic este grav.

Profilaxie
– Construirea de adăposturi cu suprafețe ușor de dezacarizat.

– Limitarea circulației păsărilor între ferme/gospodării

– Limitarea accesului păsărilor sălbatice în adăposturi sau la hrănitori.

– Dezacarizarea periodică a adăposturilor

Dezacarizarea adăposturilor

• Organofosforice

– Foxim (ByeMite) CE 500mg/ml. Se diluează 1/250. Este folosit pentru dezacarizarea adăposturilor
de găini ouătoare prin aspersiuni, atomizare, nebulizare.Se administrează de 2 ori la interval de o
săptămână. Nu se folosește în fermele de broileri. Nu se folosește pe păsări. Timp de așteptare
pentru ouă: 12 ore; pentru carne: 25 de zile de la ultimul tratament.

– Azamethiphos 10‰ (Alfacron - Novartis). Se prepară o soluție folosind 250g produs (pulbere
hidrosolubilă) la 2l apă pentru nebulizare, soluția fiind suficientă pentru dezacarizarea a 50m² de
paviment sau 100m² de pereți, în prezența păsărilor.Poate fi administrat și pentru tratarea păsărilor,
25- 50ml/pasăre. Timp de așteptare pentru carne: 1 zi.

– Triclorfon (Galifos – Pasteur, România). Pulbere acaricidă. Se administrează prin prăfuirea

axilelor, spatelui și a zonei cloacale sau sub formă de băi de nisip. Se folosește în sistemul
gospodăresc.

Timp de așteptare : 0.
 Infestații cu gamaside
Infestația cu gamaside la reptile

Etiologie:
– Ophyonissus natricis, Haemogamasus viperae (Macronyssidae: Mesostigmata)

Familia RhinonyssidaeRhinonyssus kadrae – rață

Bolile albinelor
Infestații cu gamaside

Infestația cu Varroa jacobsoni la albine

Definiție
– Varooza este o acarioză specifică albinelor produsă de Varroa jacobsoni și Varroa destructor.

– Boala a fost descoperită în 1904 de Jacobson care a recoltat primul exemplar de Varroa de pe
albina asiatică Apis cerana în insula Jawa. Oudemans a descris pentru prima dată parazitul și i-a dat
numele după cel care l-a descoperit.

Etiologie
– Varroa jacobsoni este un parazit cu corpul oval (femela ) sau aproape rotund (masculul).

Dimensiunile se înscriu între 1,7/1,1 mm (la mascul) și 8,0/8,5 la femelă.

Patogeneză
– Acțiunea spoliatoare – hemolimfa. Albinele nou- eclozate cântăresc cu 15% mai puțin dacă sunt
parazitate cu 3 exemplare de Varroa sp., sau cu 22% dacă sunt parazitate cu patru exemplare.

– Acțiunea inoculatoare – virusul deformării aripilor, virusul albinelor din Kașmir, virusul
paraliziei acute a albinelor, virusul israelian al paraliziei acute a albinelor, virusul Sacbrood . Aceste
virusuri pot fi transmise de albinele-doici la puiet prin hrană, dar nu produc boala decât dacă se
suprapune o infestație cu Varroa sp.

Acțiunea traumatică – perforarea pleurelor intersegmentale.

– Acțiunea teratogenă . Albinele parazitate în etapa larvară pot suferi diverse malformații. Albinele

lucrătoare pot ecloza cu aripi sau membre lipsă, atrofiate sau deformate. Trântorii pot avea

testiculele mai mici și cantitatea de spermatozoizi diminuată cu peste 50%. Mușchii aripilor sunt
atrofiați din cauza enzimelor salivare ale acarienilor și nu pot concura la împerechere.

Diagnostic
– Paraziții pot fi văzuți cu ochiul liber, în special pe ramele cu puiet. Pot fi depistați și pe albinele
adulte sau mai ușor, punând o tavă tapetată cu hârtie albă pe fundul stupului. Se lasă o zi și se
examinează cu ochiul liber.

– Recoltarea acarienilor prin lavaj – 100-500 de albine culese de pe rame de puiet se tratează cu
alcool, petrol sau soluții fierbinți de detergent și se strecoară prin site cu ochiuri de 4mm pătrați
care rețin albinele și lasă acarienii să treacă. Se examinează sedimentul filtratului.

Profilaxie – prin mijloace eco

– Selectarea de linii de albine rezistente la varooză (Apis melifera capensis – albina africană)

– Plasarea de faguri suplimentari cu celule de trântori (preferați de Varroa), recoltarea și distrugerea

lor după căpăcire.

– Folosirea fagurilor capcană

– Creșterea temperaturii în stup (42°C)

– Folosirea de pulberi inerte – 50g/stup, 4-6 zile

Profilaxie și combatere – prin mijloace non-eco

– Tratamente profilactice cu piretrine:

• Bayvarol (Bayer) – ben hârtie impregnate cu Flumethrin folosite pe diagnostic, profilaxie și

combatere. Timp de așteptare 0.

– Tratamente profilactice sau curative cu organofosforice:

• Cumafos (Perizin - Bayer), concentrat emulsionabil. Se diluează 1/50. Doza este de

50ml/familia puternică, 25ml/familia slabă, 10- 25ml/familiile tinere, două tratamente la interval de
o săptămână

• Cumafos (CheckMite + 100mg/g - Bayer), benzi de hârtie impregnate cu acaricid. Se pun 2

benzi suspendate între ramele cu puiet timp de două săptămâni. Timp de asteptare 0.

– Tratamente profilactice sau curative cu amidine:

• Amitraz + Taufluvalinat (Varachet- Inst. Apicol), benzi de carton inflamabile pentru

fumigații. Produsul lichid se adaugă cu pipeta sub formă de picături separate pe benzile de carton.
Dozare: două picături/corp de stup vertical, 5 picături/stup orizontal, două tratamente la 7-10 zile.

Infestații cu acarieni prostigmați Acarapioza

Etiologie:
– Acarapis woodi (Tarsonemidae: Prostigmata) este un mic acarian, parazit al sistemului respirator
la albine.

Epidemiologie:
– Boala se transmite prin contact, de la o albină adultă infestată la o albină tânără.

– Există linii de albine rezistente la infestația cu

Acarapis sp. (Anglia-Buckfast, Rusia - Primorsky)

– Rezistența este dată de morfologia peritremelor, toaletare și de proteinele cuticulare.

– Cea mai afectată țară – SUA

– Dacă într-o colonie sunt afectate 30% dintre albine, colonia este compromisă.

Patogeneza:
– Acțiune

• Spoliatoare - hemolimfa

• Inoculatoare - virusuri

• Iritativă – iritarea traheilor, creșterea consumului de miere si părăsirea ghemului de iernare.

Tablou clinic
• Vara

– Albine moarte la urdiniș

– Scăderea producției de miere

– La albinele parazitate scade capacitatea de zbor prin atrofia mușchilor ,implicit scade eficiența
culesului.

• Iarna

– Albine moarte în stup si în afara lui;

– Albine în afara ghemului de iernare;

– Crește consumul de miere;

Profilaxie
– Utilizarea de linii de albine rezistente la acarapioză (Guelph-Ontario Canada : liniile Bookfast,
Primorsky);

– Creșterea temperaturii în stup prin vopsirea în culori închise – Louisiana, USA;

•Tratamentul se face cu aceleași substanțe ca în varrooză