III.

Noțiuni de profilaxie și
combatere ale celor mai
importante boli parazitare,
infecțioase și micotice ale
albinelor
Noțiuni de profilaxie și combatere în
bolile parazitare

• 1. Nosemoza
• 2. Varooza
• 3. Acarapioza
• 4. Brauloza
 Nosemoza

 Microsporidioză digestivă gravă

–Alură contagioasă
•Evoluţie acută
•Evoluţie cronică
–Afectează albinele adulte
–Caracter sezonier
–Răspândită pe toate continentele
 Încadrare taxonomică

• Încrengătura Protozoa
– Subîncrengătura Microspora
• Clasa Microsporea
–Ordinul Microsporidia
»Subordinul Microsporidia
»Familia Nosematidae
»Genul Nosema
 Nosema apis, Nosema ceranae
(2005, Spania)
 Forme vegetative si spori
 Colony Collapse Disorder - CCD -
Depopulare, mortalitate, scaderea
producțiilor
 Ciclul biologic

• Ingerarea sporilor  intestinul albinei 

sporii vegetează  formă ameboidă (planont)
 pătrunde în celulele epiteliului intestinal 
meront  plasmodiul cu pansporoblaşti 
sporoblaşti  eliminaţi odată cu dejecţiile 
în mediul extern  sporulează
 Diagnostic epidemiologic
– Unirea familiilor
– Utilizarea ustensilelor şi a fagurilor
contaminaţi
– Roirea
– Furtişagul din familiile slabe
– Aglomerarea familiilor
– Prin intermediul moliei de ceară (Galleria
mellonela)
– Stupăritul pastoral
– Achiziţionarea de stupi infectaţi
 Diagnostic clinic

– Activitatea slabă a familiilor primăvara şi în

perioadele reci din timpul verii şi toamnei
– La examenul albinelor vii:
• diaree,
• abdomen balonat
• paralizii
 Albinele moarte

– Abdomenul balonat
– Corpul murdărit cu fecale
– Intestinul este albicios, moniliform
– La examenul microscopic al
conţinutului - spori
 Tratament

• Fumidil B
– În aprilie-iulie - 1 flacon combinat cu 20 litri
sirop. Se dă 1l/familie, de 4 ori la interval
de 7 zile
– În perioada februarie-martie se amestecă 1
flacon cu 10 kg pastă sau şerbet de zahăr.
Se administrează 0,5 kg amestec/ familie,
de 4 ori la interval de 7 zile
• Medicaţia acţionează doar asupra formelor
vegetative
PROTOFIL - Subst.extractive
plante+vitamine+Microelemente
– NOSESTAT - Acid formic, iod, glicerina,
kalii iodidum, tinctura de menta
 Profilaxie
• Măsuri tehnologice
• Măsuri igienice
• Chimioprevenţie
• Respectarea tehnologiei de creştere
• Înlocuirea fagurilor după 3 ani
• Respectarea igienei în stup
• Înlocuirea mătcilor din 2 în 2 ani
• Asigurarea rezervei de hrană pentru
iernare
• Controale clinice şi microscopice periodice
• Dezinfecţia fagurilor cu acid acetic glacial
sau cu anhidridă sulfuroasă
• Chimioprevenţia se realizează cu Fumidil B
în lunile august şi februarie
 SUPLIMENT ALIMENTAR DIN
PLANTE UTILIZAT ÎN PREVENIREA
ȘI COMBATEREA NOSEMOZEI LA
ALBINE
Brevetul ”Suplimentul alimentar
terapeutic” se administrează în hrănitor
și în interiorul stupului
Produsul ce conține principii active
exclusiv naturale, are proprietăți
 antiinflamatoare
 calmante
 astringente
 antiseptice
 antibiotice.
 Avantajele produsului
inventiei:
nu are remanență în produsele
stupului;
 distruge nosemele;
se poate aplica atât în hrănitoare, cât și
prin pulverizare pe suprafața ramelor;
 nu are efecte secundare.
• Film cu albinele ADR
Premii speciale – Rep. Moldova
• Premiul Special al Institutului de
Genetica, Fiziologie si Protectie a
Plantelor - Academia de Stiinte a
Moldovei - in cadrul Salonului de
Invenții și Inovații INVENTIKA, 15-18 oct
2014, Bucuresti.
• Premiul special AGEPI – Republica
Moldova la Salonul International de
Inventii de la Geneva, 2015
 Varrooza

• Varrooza este o acarioză ce afectează albina

meliferă, care produce tulburări grave, slăbirea
coloniei şi mortalitate ridicată.

• Varrooza este considerată cea mai păgubitoare

boală a albinelor.
• .
 Încadrare
taxonomică
• Încrengătura: Artropoda
• Clasa: Arachnida
• Subclasa: Acari
• Ordinul: Acarina
• Subordinul: Mesostigmat
• Grupul: Gamasida
• Familia: Varroidae
• Subfamilia: Hypoaspidinae
• Genul: Varroa
• Specii: Varroa destructor, Varroa jacobsoni, Varroa
underwoodi, Varroa rinderereri
• Genul: Euvarroa
• Specii: Euvarroa sinhai, Euvarroa wongsirii
• Anderson şi Trueman, 2000, descriu o
nouă specie, Varroa destructor,
clarificând identitatea principalului
parazit al albinelor melifere, din
prezent;
 Varroa destructor

• acarian cu un pronunţat dimorfism

sexual.
• Dimensiunile corpului (lungime/lăţime)
sunt de 1-1,7/1,5-2 mm - femela.
• Aceste variaţii ale dimensiunilor
corporale sunt determinate de
diferenţele de mediu, respectiv
particularităţile genetice.
Particularităţile anatomice ale
femelei de V. destructor
• corp aplatizat dorso-ventral permite
pătrunderea mai facilă sub sternitele
abdominale pentru a se hrănii
• picioare puternice recurbate ventral,
favorizează fixarea fermă pe corpul
albinei
• sistem pilar dezvoltat preîntâmpină
aderenţa şi zdrobirea acarianului
• mobilitatea tubului peritremal asigură o
respiraţie eficientă în cele mai diverse
condiţii

• un aparat bucal puternic şi eficient

capabil să perforeze cuticula albinei
• Ouăle – ovale, tentă alb-lăp­toasă, 0,6-
0,7 mm lungime şi 0,4-0,5 mm lăţime.
• Dimensiunea ouălor este în corelaţie cu
gradul de dezvoltare al larvelor de
albină.
• L rămân în ou, nu se hrănesc şi trăiesc
din rezervele intraviteline, nefiind
patogene pentru albine.
• Larva se transformă în protonimfă la
aproximativ şapte ore de la ecloziune.

• Deutonimfa - forma corpului devine

eliptică, iar culoarea corpului
albicioasă.
 Ciclul biologic

• Reproducerea acarianului este

adecvată la viaţa albinelor- femela
pontează doar pe larvele albinelor
înainte ca celula să fie căpăcită.
• Femela de Varroa se înfundă sub hrana
larvei şi rămâne nemişcată, această
imobilizare a femelei durează până
aproape de căpăcire.
• Femelele care ajung în celulele cu larve
de trântor suferă o „anesteziere” de trei
ori mai lungă, deoarece hrana este mai
abundentă.
• Femela atacă larva de albină -se
hrăneşte cu hemolimfa acesteia-
depune ponta.
• O femelă de V. destructor depune până
la 6 ouă în celulele de lucrătoare şi 7-8
ouă în cele de trântor

• Ciclul biologic se realizează în aproxi­

mativ 7,5 zile pentru femele şi 5-6 zile
pentru mascul.
• Din ouăle nefecundate vor rezulta
întotdeauna masculi (în cazul femelelor
nefecundate), iar cele fecundate din
primul ou depus vor rezulta femele, din
cel de-al doilea rezultă un mascul,
pentru ca din următoarele să ia naştere
numai femele.
• Embriogeneza - 24 de ore, stadiul larvar
- 48 ore, protonimfa octopodă
perforează tegumentul moale al larvei
de albină şi se hrăneşte cu hemolimfa
acesteia şi se transformă în 48 de ore în
deutonimfă, iar după 72 de ore se
produce metamorfoza în adult.
• Inainte ca prima femelă fiică să ajungă
matură este fecundată de fratele ei,
care şi el este tot imatur.

• Deşi această împerechere înrudită se

petrece de mii de ani, nu se constată
încă semne de degenerare a speciei V.
destructor.
 Diagnostic epidemiologic

• Răspândirea rapidă a acarianului V.

destructor din SE Asiei, unde parazita
din perioade necunoscute pe A. cerana,
în aproape toată lumea apicolă - cel mai
interesant mod de expansiune a unei
specii într-un timp foarte scurt.
• în aproximativ trei decenii V. destructor
a “cucerit lumea”
 Omul a jucat un rol important!

• Circulaţia oamenilor şi schimburile

economice au determinat schimbarea
raporturilor populaţiilor de albine prin
substituirea speciei Apis cerana cu
Apis mellifera.
• Trecerea acarianului pe noua gazdă, A.
mellifera, care era mai sensibilă decât
specia A. cerana, s-a dovedit a fi
deosebit de favorabilă populaţional, iar
extinderea sa a fost posibilă în aproape
toate zonele globului unde se cresc
albine melifere.
 Factori epidemiologici

• lipsa duşmanilor naturali, care puteau

acţiona reglator asupra populaţiei de
acarieni
• adaptarea acarianului la unele insecte
înrudite cu albinele cum ar fi viespile,
atuu în lupta pentru supravieţuire al
parazitului în afara gazdei specifice
• Supravieţuirea acarianului peste iarnă
se realizează prin intermediul femelelor
fecundate, care în condiţiile din stup
pot trăi aproximativ 90 de zile,
participând astfel la realizarea a 3-4
cicluri.
 Diagnostic clinic

Albinele infestate nu se hrănesc, sunt

agitate, slăbesc, îşi încetează
dezvoltarea
• albinele moarte dezvoltă un miros
caracteristic putrid.
• La examenul clinic cu lupa sau cu
ochiul liber se constată prezenţa
acarianului pe albinele lucrătoare sau
pe trântori, pe puietul căpăcit de trântor
sau lucrătoare, pe faguri şi în debriurile
ce cad pe fundul stupului.
• Toamna şi iarna acarienii se pot întâlni
doar pe albinele adulte, iar primăvara şi
vara cel mai infestat va fi puietul.
• Invaziile puternice evoluează acut, cu
mortalitate cres­cută în familiile
infestate.
•
• CONSECINȚE:
• - malformaţii ale aripilor, picioarelor sau
abdomenului
• - scurtarea duratei de viaţă
• - modificări de comportament
• - sensibilitate la boli
• - colaps
“Să învăţăm să trăim cu
Varroa”
 Prelevarea probelor – albine
adulte
• Probleme:
• 1. nivel de infestaţie foarte redus -
sursă de acarieni pentru alte colonii
• 2. ciclul biologic la V. destructor se
petrece pe puiet şi pe albinele adulte -
V. destructor „preferă” mai mult puietul
de trântor
• Se recoltează probe din stupii de la
capete
• 1. Albinele pot fi capturate direct cu un
borcan sau cu ajutorul unei pâlnii
• Peste albine se pulverizează eter sau
alcool etilic, apă cu săpun, ulei vegetal
sau benzină.
• 2. Altă metodă: folosirea unei site de
3x3 mm, care permite paraziţilor să
treacă prin ochiurile sitei dar reţine
albinele.
• 3. Identificarea lui Varroa destructor de
pe albinele adulte prin metoda cu zahăr
pudră
Numărul de acarieni x 100 = nivelul de infestaţie a albinelor adulte
Numărul de albine
examinarea unei rame cu puiet
căpăcit aproape matur
• se păstrează într-o pungă de plastic
pentru maxim o zi.
• Rama trebuie păstrată la temperata de
25 oC, într-o cameră încălzită sau într-un
incubator.
• Desprinderea acarienilor de pe albinele
tinere se poate face cu ulei vegetal
 EXAMINAREA PUIETULUI
CĂPĂCIT
• Identificarea lui Varroa destructor din
celulele cu puiet de trântor căpăcit se
bazează pe preferinţa marcantă a
femelelor fondatoare pentru puietul de
trântor
• Pupele de trântor se scot din celule cu
furculiţa pentru descăpăcit sau cu o
pensă şi se examinează.
• Acarienii adulţi, mai închişi la culoare,
se observă cu uşurinţă mai ales când
se deplasează pe corpul pupei de
culoare alb-gălbuie.
• Formele imature se observă la lumina
directă a soarelui sau prin devierea
acesteia în celulă cu ajutorul unei
oglinzi
• minim 75 de pupe de trântor

• Primăvara devreme, vara târziu şi iarna

puietul de trântor este absent în colonia
de albine.
• În locul puietului de trântor se poate
examina puietul de albină lucrătoare,
care este mai puţin parazitat
• Identificarea fecalelor de Varroa destructor
din celulele cu puiet

• Determinarea nivelului parazitismului prin

metoda căderii (mortalităţii) naturale a
acarienilor

• Diagnosticul terapeutic: Fumul de tutun

Fumigaţiile cu fluvalinat şi/sau amitraz
 Aprecierea gradului de
infestare

• O colonie de albine cu o rată a infestaţiei de 5 % este

doar uşor parazitată şi fără un risc iminent.
• O infestaţie cu o rată între 5 – 10 % corespunde unei
colonii cu o infestaţie serioasă care trebuie tratată.
• Coloniile care prezintă o rată a infestaţiei între 10 şi
20 % trebuie supusă tratamentului de urgenţă.
• În final, dacă, stupii prezintă o rată a infestaţiei mai
mare de 20 %, cel mai probabil vor fi distruşi în
câteva zile sau săptămâni
 Principii de tratament
• Tratamentele periodice sunt
dependente de populaţia de acarieni şi
de riscul „reinfestaţiei”de la stupii
învecinaţi, netrataţi.
• Nu se aplică tratamente în perioada
culesului.
• Dacă este posibil, sunt de preferat
acaricidele naturale
• În regiunile temperate, tratamentele
trebuie să se aplice înaintea
ontogenezei populaţiei de albine care
vor ierna.

• Doar albinele sănătoase care nu sunt

parazitate pe parcursul ontogenezei lor
prezintă durată de viaţă optimă şi şansa
de a supravieţui până primăvara.
• Folosirea unor metode de diagnostic
eficiente în scopul determinării timpului
optim pentru tratament.

• Determinarea eficienţei tratamentelor şi

recunoaşterea posibileleor reinfestaţii
 Tratamentul

• molecule acaricide din grupul

piretrinoidelor, formamidinelor şi
organofosforicelor, care se pot
administra sub diverse forme:
pulverizări, evaporări, fumigaţii sau
aerosoli
• VARACHETUL (Amitraz) - benzi de
hârtie (2-4 picături/bandă), se aprind la
un capăt, iar capătul opus se fixează cu
un bold de peretele stupului, stupul cu
urdinişul închis timp de 10-15 min.
• toamna şi primăvara (un tratament cu
repetare la 7 zile), iar în caz de
necesitate se repetă şi vara.
• ANTI-VARROA (Amitraz sol. 12,5%) se
administrează prin aero­solizare cu
eficacitate ridicată.
• PERIZIN (Coumaphos sol. 3,2%) se
aplică în apă şi se distribuie printre
rame la un stup revenind aproximativ
50 ml emulsie apoasă. Tratamentul se
repetă de două ori la 7 zile interval.
• APISTAN (Fluvalinat) - benzi
impregnate cu acaricid (piretroid de
sinteză), care se fixează între rame şi
care conţin 0,8 g produs activ.
• Prin contactul direct al albinelor cu
benzile respective se asigură necesarul
se substanţă activă care să inducă
moartea acarienilor
• APITOL (Cimizol) se aplică topic (prin
picurarea albinelor), fie încorporat în
siropul sau şerbetul de zahăr.

• Tratamentul se recomandă să se
efectueze în afara sezonului de cules şi
când nu există puiet.
• BAYVAROLUL alături de Apistan este
un produs de ultimă generaţie, care are
ca şi substanţă activă flumetrinul.
• Bayvarolul se prezintă sub forma unor
benzi din plastic impregnate cu
substanţa activă,
• În terapia antivarroa se mai pot utiliza
acidul formic, oxalic, lactic şi unele
uleiuri volatile.
 Acarapioza
• Acarapioza este o acarioză ce afectează albinele
adulte şi se manifestă printr-o evoluţie gravă mai
ales în ultima parte a sezonului rece.

• În ţările în care evoluează, această boală provoacă

pagube importante prin mortalitate şi restricţii
internaţionale.

• Acarapis woodi este un parazit al albinei melifere ce

trăieşte într-un mediu reprezentat de sistemul traheal
sau respirator al albinei adulte.
 Încadrarea taxonomică
• Încrengătura: Artropoda
• Clasa: Aarachnida
• Subclasa: Acari
• Ordinul: Prostigmata
• Familia: Tarsonemidae
• Genul: Acarapis
• Specia: Acarapis woodi 143-180 x 75-100 µm

125-136 x 60 µm
• Încrengătura: Artropoda
• Clasa: Aarachnida
• Subclasa: Acari
• Ordinul: Prostigmata
• Familia: Tarsonemidae
• Genul : Acarapis
• Specii: Acarapis externus

• Acarapis dorsalis

• Acarapis vagans
Ciclul biologic
14 zile
 Diagnostic epidemiologic

• În Europa, acarian - Apis mellifera -

relaţia gazdă parazit pare să fie mult mai
stabilă;
• Cursă între reproducerea acarianului şi
mortalitatea albinelor (in timpul
culesurilor masive);
• Evoluţie gravă la sfârşitul iernii;
• Dispersie nocturnă;
• Furtişagul, dezorientarea, roirea;
• Rol de vector: trantorii, lucrat ratacite
 Diagnosticul clinic

• - mortalitate mai ales în timpul iernii

- evoluţia latentă
- dificultăţi de zbor, cad în
faţa urdinişului
- consumul exagerat de
miere şi diareea
- scurtarea duratei de viaţă
- semiparalizia sau
paralizia aripilor în forma literei “K”
• Colectarea probelor pentru diagnosticul de
laborator al acarapiozei

- se preferă probele de albine vii

- pentru ELISA se păstrează la – 20 oC
- momentul optim de prelevare a probelor este
dimineaţa devreme
- 50 albine pentru a avea pentru a avea o certitudine de
90 %, într-o colonie cu un grad de infestaţie de 5 %
- prin proba comună se determină gradul de infestaţie
cu acarieni la nivel de stupină
- recomandă să se preleveze o probă comună la fiecare
25 familii de albine
• Tehnici de disecţie şi examinare
microscopică Modul de îndepărtare a capului,
primei perechi de picioare şi
secţionarea primului inel toracal
pentru expunerea principalului
trunchi traheal din mezotorace

Aspectul traheilor toracale la

albinele infestate cu Acarapis
woodi; traheile se închid la culoare
datorită prezenţei acarienilor şi a
detritusurilor
Trunchiul traheal principal la
albină unde Acarapis woodi se
localizează cel mai frecvent; în
infestaţiile uşoare acarienii se
găsesc la deschiderea orificiului
stigmatic

Trahee de albină în care se

observă ouă, larve, nimfe
şi adulţi de Acarapis woodi
0 acarieni, 1-8, 9-30, 31-80, trahee parţial pigmentată,
trahee pigmentată total
• Tehnici de colorare - uşurează vizualizarea
şi identificarea acarienilor în discurile
toracice
- cu albastru de metilen
 Brauloza

• Brauloza este o parazitoză externă care

afectează populaţia adultă şi produce
pagube prin:
 reducerea productivităţii
 slăbirea familiilor de albine parazitate
 Încadrarea taxonomică
• Încrengătura: Artropoda
• Clasa: Insecta
• Subclasa: Pterigota
• Ordinul: Diptera
• Subordinul: Brachycera
• Familia: Braulidae
• Genul: Braula
• Specii: Braula coeca (Nitzsch) în Europa, Africa,
Taszmania, Sua, Caraibe, America de Sud

• Fam mustelor, ”paduchele

albinelor” – denum populara
 • Se hrănesc cu:
– Miere
– Lăptișor de matcă
– Hemolimfă
• Braula coeca
• 1-3 mm, brun roșcat
• 3 perechi de picioare, fără aripi
• Ciclul complet durează 18–21 zile;
• Braula coeca are o răspândire largă fiind
găsită pe cea mai mare parte a continentului
european, în Africa, Asia America de Sud,
America de Nord şi Australia;
• cele mai puternice invazii se înregistrează
vara;
• prezenţa Braulei în stup duce la
subalimentarea mătcii.
 Diagnosticul braulozei

• invazii puternice se înregistrează pe

perioadele de cules
• concentrare pe matcă
• Paralizii
• Scăderea producţiei
• Perturbarea ouatului
• Se pot gasi si pe trantori
și lucratoare în reg toraco-
abdominala
 Tratament

• Sept – Oct., seara, la toate familiile

• Fumigatii cu tutun, fenotiazina
• Substante folosite in varooza
”Ceea ce nu este
folositor stupului, nu
este folositor nici
albinei”