Endoparasitter

Parasitologi
Ektoparasitter

Temporære ektoparasitter
 The 10 biggest killers, 1995 estimates
2,1
3,1
Malaria
3 4 1,1 Hepatitis B
HIV/AIDS
1
Measles
Neonatal tetanus
2 Whooping cough
3,1 1 Roundworms and hookworms
Acute respiratory diseases
0,5
Diarrhoeal diseases
0,355
1 Tuberculosis
0,165
4,4 No. x 1.000.000
 Înc. Nemathelminthes – viermi
cilindrici
• Nema – aţă, helminthes – vierme.
1. Cuprinde m. mult de 100 mii specii; la om parazitează
~ 300sp.
2. Dimensiuni 8 mk- 2m.
3. Se întâlnesc pretutindeni unde este posibilă viaţa. 90
% sunt paraziţi. Multe specii sunt ubicviste – una şi
aceeaşi specie trăieşte în diferite medii de viaţă.
4. Sunt animale cu simetrie bilaterală, cu corpul
nesegmentat, acoperit cu o cuticulă groasă, din care
cauză tegumentul este lipsit de cili. În unele cazuri
când sunt prezenţi, ei sunt restrânşi numai în anumite
regiuni ale corpului.
• 5. În : cu viermii plaţi mezenchimul este în regresiune. El este aşa
de redus încât organele stau libere într-o cavitate, care nu este
celom, ci cavitatea primară a corpului sau schizocel, pseudocel.
• 6.Apare pentru prima dată în seria animală intestinul posterior (de
origine ectodermală) cu orificiul anal.
• 7.Sacul muscular cutaneu mai slab dezvoltat.
• 8.Lipsesc aparatul respirator şi circulator – caractere de inferioritate.
• 9. Funcţia de excreţie o îndeplinesc protonefridiile sau glandele
tegumentare modificate.
• 10.Sexele separate. Aparatul genital mai simplu în : cu viermii plaţi.
Prezintă dimorfism sexual.
• 11. dezvoltarea directă, mai rar prin metamorfoză.
• 12. Pentru viermii cilindrici este caracteristic un N constant de
celule, capacitatea de regenerare lipseşte.
Înc. Nemathelminthes

Clasa Nematoda – filamentoase, cilindrice

Clasa Roratoria – d microscopice, prevăzut cu

un aparat ciliar rotator

Clasa Gastrotricha – d microscopice,

Prevăzuţi cu cili pe partea ventrală

Clasa Nematomopha – aspect de nematod, dar st-ră

Şi biologie diferită
 Clasa Nematoda (nema -aţă, filament)
• Au corpul cilindric sau fusiform, ascuţit la
ambele capete şi acoperit de o cuticulă
rezistentă.
• Dimensiuni variate , unele microscopice altele
de 1-2 m lungime.
• Cuprinde peste 12.000 specii, dintre care ½
sunt libere, trăiesc în sol, apă, restul sunt
parazite la plante şi animale.
• Caracterele generale ale clasei pe ex. –
Ascaris lumbricoides – limbricul de om
(ascaris din greacă – vierme intestinal)
Figure 15.05a

Male (top) and 9.8

female Ascaris lumbricoides
• Morfologie externă. Parazitează în intestin, de culoare
alb lăptoasă. Sexele sunt separate cu dimorfism sexual.
Femela este mai mare 20-35 cm, partea anterioară şi
posterioară a corpului sunt drepte, masculul mai mic,
până la15-31 cm, partea posterioară îndoită ca un cârlig.
• În partea anterioară se găseşte gura, înconjurată de trei
buze, sub gură pe partea ventrală se deschide orificiul
excretor. La femelă în partea aterioară ventral se află
orificiul genital, iar în partea posterioară orificiul anal. La
mascul orificiul anal este de fapt şi orificiul cloacal,
deoarece în partea terminală a intestinului se deschide
şi canalul ejaculator.
Adult worm of A. lumbricoides
Ascaris lumbricoides
Spolorm
Copulatory spines of male
• Structura internă.
• Tegumentul. Corpul este protejat de o cuticulă
groasă, transparentă, rezistentă. Sub ea se află
epiderma numită şi hipoderma care formează 4
îngroşări care proeminează în interiorul corpului, dar
care se văd şi pe dinafară prin transparenţa cuticulei.
• Sub hipodermă se află musculatura numai
longitudinală, sub formă a 4 îngroşări ca nişte dungi
longitudinale: 2 sunt situate lateral, 1 ventral, 1 dorsal.
Se pot face numai mişcări de îndoire a corpului.
• Tegumentul cuticula
• hipodermul
• musculatura longitudinală
• Cavitatea corpului - pseudocel (schizocel), plină cu
un lichid gelatinos.
• Aparatul digestiv – merge în linie dreaptă de la orificiul
bucal la orificiul anal.
• Orificiul bucal – faringe, care funcţionează ca o pompă
aspiratoare, cu ajutorul lui animalul suge lichidul
hrănitor din intestinul gazdei şi-l trece mai departe în
intestinul mijlociu. Int. mijlociu (end.)este partea cea mai
lungă a tubului digestiv – urmează int. posterior de
origine ectodermală.
• Lipsa diferenţierii morfologice a aparatului digestiv, este
rezultatul – se hrănesc cu hrană gata.
• Aparatul circulator – lipseşte.
• Aparatul respirator. La formele libere sau care
parazitează într-un mediu bogat în O2 (sângele) –
respiraţia tegumentară. Intestinul este sărac în O2 –
respiraţia prin descompunerea anaerobă a glicogenului, ca
rezultat se formează acid valerianic, lactic, toxici pentru
gazdă.
• Aparatul excretor. Funcţia de excreţie o îndeplinesc
glande tegumentare modificate de obicei una, numită
cervicală, de la care pornesc 2 canale situate în interiorul
liniilor laterale, care se unesc în partea anterioară şi se
deschid la exterior prin porul excretor.Funcţia de excreţie
o îndeplinesc şi celulele fagocitare – au proprietatea de a
fagocita diferite particule străine ce pătrund în corp, le
depozitează până la moarte.
• Sistemul nervos – slab dezvoltat. Este format din inelul
nervos perifaringian (înconjoară faringele). De la inel
pleacă spre partea anterioară a corpului 6 cordoane
nervoase scurte la papilele bucale, şi 6 cordoane
nervoase spre partea posterioară a corpului, dintre care 2
mai masive trec prin fascicolul hipodermal dorsal şi
ventral. Cordoanele nervoase se unesc prin comisuri
nervoase sub formă de semicercuri. St-ra S. N. este o
adaptare la viaţa parazitară.
• Organele de simţ:
1. Papile senzitive – situate pe buze
2. Papile şi peri senzitivi – situaţi la mascul în regiunea
orificiului genital (cloacal)
3. Amfide – simt natura chimică a mediului şi alimentelor.
• Reproducerea – numai pe cale sexuată,
sexele sunt separate. Organele genitale simple
sub forma unor filamente lungi şi subţiri.
• Aparatul genital masc. – 1 testicul-
spermiductul care în partea terminală
formează o dilatare – veziculă seminală, care
se deschide în cloacă prin canalul ejaculator.
• Aparatul genital fem. – 2 ovare – 2 ovuducte
– 2 utere – vagin.
• Fecundarea internă, femela depune zilnic
200.000 ouă.
A B
Ascaris lumbricoides cont.
Female

gut
oviduct
genital pore

uterus
vagina
Ascaris lumbricoides cont.
Male

sperm duct
seminal vesicle
testes
gut
 Nematode
Specia
1 Ascaris lumbricoides Limbricul de om
2 Enterobius vermicularis Oxiurul copiilor
3 Trichinella spiralis trihinela
4 Trichocephalus trichiurus tricocefal
5 Ankylostoma duodenale anchilostoma
6 Dracunculus medinensis Vermele dragon
7. Wuchereria bancrofti Filaria bancrofti
• Ciclul vital la specia Ascaris lumbricoides
1. Parazitează în intestin
2. Etapa de infectare – ouă embrionate
3. Calea de infecţie - prin gură
4. Nu prezintă gazde intermediare.
5. Migrarea larvei: intestin – circulator-
respirator-intestin
6. Durata de viaţă a adultului ~ 1 an

Ou – larva - adult
• Ascaris lumbricoides. De obicei sunt 5-6 limbrici
deodată la om, deseori sunt în număr foarte mare -
2000.
• Parazitează în intestinul subţire la om. Ouăle
fecundate pentru dezvoltarea de mai departe trebuie
să nimerească în mediul extern. La t-ra de 24 grade,
timp de 15 zile în ouă se dezvoltă larva, care pentru
dezvoltarea de mai departe trebuie să nimerească în
organismul uman. În stomac sub acţiunea sucului,
membrana se dizolvă, larva este eliberată, trece în
circuitul sanguin şi migrează în plămâni. În plămâni
stă un timp (6-10 zile)se hrăneşte, creşte şi trece din
alveole în bronhiole, bronhii, trahei, gură. Ele sunt
înghiţite pentru a 2 oară, ajung în intestin unde se
transformă în formă adultă.
• De la infestare şi până la apariţia adulţilor sunt
necesare 60-70 zile.
Ormeæg sluges
Orme-larven frigøres
fra ægget i maven
Larven trænger ud gennem tarmen
og vandre med blodet til lungerne
Lungevæv med
ormelarve

Larven trænger ud gennem tarmen

og vandre med blodet til lungerne
Larven trænger fra lungerne op i
mundhulen og sluges nu
levende. På denne måde
finder ormene frem til tarmen
De voksne orm lever
I tyktarmen, hvor de
producerer tusindvis
af æg hver dag
Æggene kommer ud til omgivelserne
med afføringen , og voksne orm
opdages når de kvitteres!
• Manifestări clinice:
• Patogeneza migraţiei larvei: prezenţa larvei în plămâni s/t
exprimate prin tuse uşoară, seacă, hemoragii, pneumonii,
febră moderată.
• Patogeneza formei adulte: depinde de N de indivizi –
dureri abdominale, anorexie, diaree sau constipaţie. În
cazul când sunt mai mulţi indivizi pot forma:Ocluzii
intestinale;Penetraţii intestinale;Sub acţiunea
medicamentelor larvele pot migra din intestin, ajung în
ţesutul hepatic, ductele pancreasului, sau la nivelul
faringelui, provocând asfixia gazdei.
Epidemiologie:25% din populaţie este infestată;
20 mii de persoane mor anual;Rezervorul de infestare îl
reprezintă omul;R.M –la 100.000 – 7.557 cazuri, dintre
care 6675 copii.(2008). Profilaxie
Spălarea corectă a legumelor şi fructelor înainte de
consum.Defecarea în locuri special amenajate, nu în
natură.Igiena personală
Obiceiul de a roade unghiile trebuie evitat
Ascaris lumbricoides

3. Pathogenesis
(3) Complications
a. Biliary ascariasis
b. Intestinal penetration
c. Intestinal obstruction
Intestinal obstruction
 Cross section of a liver specimen contains many adult
worms of A.lumbricoides obstructing the intrahepatic and
extrahepatic bile ducts.
Ascaridozele sunt
frecvente la
animale, aproape
fiecare specie
având specia sa
de limbric
2.Enterobius vermicularis
Oxiurul copiilor
• Enterobius vermicularis – oxiurul copiilor.
• Femela 8-15 mm, partea posterioară ascuţită
(oxius -ascuţit), masculul 3-5 mm, partea
posterioară curbată.
• Parazitează în partea terminală a intestinului
subţire. Masculul trăieşte 14-40 zile, femela
40-90 zile. După împerechere femela
migrează în regiunea anală, de obicei seara
(se pare că t-ra mai ridicată din aşternut
favorizează acest lucru, relaxarea ) depune
ouăle lipicioase (20 mii, toate odată),
producând mâncărimi.
• Ouăle devin invazive peste 6 ore.
• Infectarea se face prin luarea ouălor în timpul
scărpinatului (autoinfestare), prin vase de
noapte, lenjerie de corp, jucării…
• Diagnoză - “scotch test”
• Epidemiologie
• Este o boală a mâinilor murdare
• Este răspândită pe tot globul, cca. 200 milioane
de oameni sunt afectaţi de acest parazit.
• Rezervorul de infecţie - omul.
• R. Moldova - 45.720 mii, dintre care 42.918
copiii (2008)
• Tratament
• Pe cale medicamentoasă
• Respectarea igienei personale
 3.Trichinella spiralis -
trichineloză
• Este unul din cei mai periculoşi paraziţi ai omului. El
trăieşte şi la porc, guzgan şi alte mamifere. Se dezvoltă cu
migraţii, fie în corpul aceleiaşi gazde, sau în gazde diferite.
• Omul se infectează prin consumul de carne de porc
infectată, insuficient preparată. La nivelul stomacului larva
este eliberată din chist, cresc peste 2 zile devin adulte, se
împerechează, adulţii mor, iar femela pătrunde în peretele
intestinal unde depune 1 500 larve, care împreună cu
circuitul sanguin se localizează în muşchi, unde formează
o capsulă ce se impregnează cu săruri de calciu. Larvele
pot trăi la om până la 30 ani.
• Dacă invazia este puternică (un kg de carne de porc poate
să conţină 12 mii de trichine închistate), se produce o
hemoragie a intestinului.
• Manifestări clinice. Dacă invazia este puternică
(un kg de carne de porc poate să conţină 12 mii
de trichine închistate), se produce o hemoragie
a intestinului. În caz de infectare slabă, boala
debutează la 1-2 zile de a ingerarea cărnii, prin
diaree, vomă, dureri abdominale.
• Diagnosticul este greu de pus. Combinarea
informaţiei de consum recent de “frigărui în
sânge” cu manifestările clinice măreşte
suspiciunea de trichineloză. Distrug fibrele
musculare.
• Răspândire: în lumea întreagă, endemică în
Polonia, Ungaria, Cehia, Sud - vestul fostei
URSS.
Arealul de răspândire a Trichinelei
spiralis
http://www.foodsafetyindia.nic.in/images/Trichinella_LifeCycle.gif
Trichinella larvae encysted in
muscle
 4. Trichicephalus trichiurus
tricocefaloza
• Tricocefaloza este o boala raspandita pe tot globul, dar mai frecvent
in zonele tropicale si subtropicale. Grupul de varsta cel mai afectat
este de 5-14 ani.
• Femela parazit are o lungime de 4-5 cm, iar masculul 3-4 cm,partea
anterioară este lungă şi subţire cu ea parazitul pătrunde adânc în
interiorul intestinului.( au forma unui bici).
• Oul se dezvoltă numai în mediul extern, peste 50 zile în ele se află
larva. Omul se infecteaza prin apa sau alimentele contaminate cu
oua care ajung la nivelul intestinului subtire. Aici larvele ies din ou si
trec in mucoasa intestinala unde stau 7 zile, apoi reintra in lumen si
trec in cec sau colonul ascendent (portiuni ale intestinului gros). ,
fără migrare în circuitul sanguin.
• Ouale apar in scaun la 90 de zile de la infectie.
• Lezarea epiteliului intestinal produce raspuns inflamator si se
constituie porti de intrare pentru bacterii.
• Semne si simptome
• Aspectul clinic variaza de la forme asimptomatice pîna la
forme grave cu:
• anemie severa
• tulburari gastrointestinale, scaune diareece cu sînge.
• Complicatii
• Complicatiile la infectiile severe sunt:
• apendicita cronica
• colita hemoragica
• Diagnostic
• Se realizeaza examen coproparazitologic pentru
evidentierea oualor din materiile fecale.
• Tratament
• Combaterea ca şi la ascaridoză. R. M 462 cazuri, dintre
care 348 copiii (2008)
Adults of T. trichiura
5. Ancylostoma duodenale
• Parazitează în
regiunea anterioară a
intestinului duoden –
unde se hrăneşte cu
vilozităţi şi sunt
deschise vasele de
sânge. Prezintă dinţi
cuticulari.
• Ouăle pentru dezvoltare trebuie să
nimerească în mediul extern, care timp de
2-3 zile năpârlesc şi devin infectante.
Larvele pătrund prin pielea omului, în
circuitul sanguin- plămâni, sunt înghiţite şi
se localizează în duoden.
• Manifestări – anemie, parazitul formează o
rană de 2 cm, care se cicatrizează greu.
Boala se numeşte cloroză egipteană sau
boala minerilor.
• Răspândire: 80 – 90 % în Bengalul de
Vest, 10-20 % în Irac, Pachistan
Figure 15.06

9.9

Section through hookworm

attached to dog intestine
 6.Dracunculus medinensis –
vermele dragon
• Dracunculus –balaur mic. Femela -120cm,
masculul 1-4cm. Gazda principală – omul,
intermediară – ciclopul.
• Femela depune ouă care ajugînd în apă sunt
înghiţite de ciclopi. Dacă omul odată cu apa
înghite aceşti ciclopi larvele ajung în intestin –
ţesut subcutanant. Se localizează mai ales în
mâni, picioare unde se maturizează se
împerechează. Ouăle sunt puse în libertate prin
ruperea uterului mamei şi apoi a pielii.
• Răspândire: Este endemică în India, Pachistan,
Africa centrală şi de Vest
dracunculus
http://en.wikipedia.org/wiki/File:Filariasis_01.png
Figure 15.11

Elefantiază

9.12
 Tipil Boala Gazda Gazda Migrarea Căile de profilaxia
Sp. ciclului principală intermedi larvei prin infectare
vital ară circuitul
sanguin
Ascaris geohelmint ascaridoză Omul Înghiţirea Igiena
lubricoide (intestinul) - + ouălor cu personală
s hrana şi
apa
NEMATODE

Ascaris lumbricoides
Trichuris trichiura Geohelmint
Enterobius vermicularis

Trichinella spiralis Biohelmint

Wuchereria bancrofti

Nematode parazite la plante - Sinestătător

 2.Clasa Rotatoria(rota-roată,fere – a purta )
• Cupinde 2000 specii, R. Moldova 485 specii
• Rotiferele sunt metazoare microscopice, acvatice , caracterizate
prin prezenta în partea anterioara a unui aparat rotator format din
cili, folosit atât în hranire cât si la deplasare.
• Animale extrem de comune în toate bazinele acvatice, rotiferele au
o importanta ecologica deosebita, deoarece reprezinta baza trofica
pentru hrana unui mare numar de speci. Sunt bioidicatori.
• Corpul rotiferelor este împartit în trei zone:
• 1.regiunea cefalica, ce poarta aparatul rotator,
• 2.corpul propriu-zis sau trunchiul
• 3. piciorul.
• Cea mai mare parte a rotiferelor au un dimorfism sexual foarte
accentuat, masculii fiind pigmei si aparând doar în anumite perioade
ale ciclului de dezvoltare.
• Aparatul rotator este format din doua coroane concentrice de cili -
trochus (situat de asupra gurii) si cingulum (situat sub gură), între
care se află orificiul bucal.
• Hranirea se face în modul urmator: prin mişcarea cililor se
formează un curent de apă care antreneazăi care antreneaza
particulele aflate în suspensie în apa în orificiul bucal.
• La multe specii de rotifere însa, cele doua brâuri de ciliatura sunt
modificate, în sensul ca trochusul poate fi împartit în doua structuri
circulare sau semicirculare simetrice, aflate în vârful unor prelungiri.
La masculii marii majoritati a speciilor de rotifere aparatul rotator
este redus.
• Trunchiul este de cele mai multe ori protejat de o carapace (lorică)
pseudochitinoasa, adesea prevazuta cu tepi, în care animalul îsi
poate retrage la nevoie zona cefalica si piciorul.
• Piciorul se termina cu doua prelungiri mobile - degetele - la nivelul
carora se deschid doua glande adezive, a caror secretie permite
fixarea animalului pe substrat în momentul în care gaseste o sursa
de hrana bogata.
• Organizatia interna la femela
• - Tegumentul este unistratificat. Musculatura este slab dezvoltata
comparativ cu alte grupe de pseudocelomate, datorita prezentei
cuticulei. Musculatura este formată din muschi circulari si
longitudinali care asigura fixarea corpului de carapace şi retragerea
în interiorul acesteia la nevoie.
• - Aparatull digestiv – gura – cavitate bucală- faringe în care se află
un aparat masticator unic între pseudocelomate - mastaxul.
Urmeaza un esofag scurt, un stomac si intestinul posterior, care se
deschide în cavitatea cloacala situată înaintea piciorului. Mastaxul
este alcatuit din sapte piese chitinoase, unele fixe, altele mobile,
frecându-se una de alta contribuie la fărîmînţarea hranei. Rotiferele
prezinta si glande anexe: la nivelul faringelui se deschid doua
glande salivare, iar în stomac doua glande stomacale.
• - Sistemul excretor este de tip protonefridian. Pe partile laterale ale
corpului exista doua canale colectoare care prezinta ramificatii
terminate cu celule cu flamura vibratila. Cele doua canale
colectoare se deschid posterior într-o vezicula excretoare, deschisa
la rândul ei în cavitatea cloacala.
• - Sistemul respirator propriu-zis nu exista, schimburile gazoase
realizându-se la nivelul tegumentului.
• - Sistemul nervos este reprezentat de o pereche de ganglioni
situati în zona cefalica, uniti între ei printr-o comisura. De la acesti
ganglioni pornesc anterior nervi la petele ocelare si la aparatul
rotator iar posterior doua cordoane nervoase laterale acestea se
unesc la baza piciorului cu un ganglion pedios.
• Pe lănga petele ocelare, rotiferii mai pot prezenta ca organe de
simt palpi latero-dorsali sau latero-ventrali, care sunt organe tactile.
• - Sistemul genital. Sunt unisexuate, cu dimorfism sexual.Femelele
au un ovar alcătuit din 2 regiuni: ovarul propriu zis, producător de
ovule şi regiunea vitelogenă. Oviductul este scurt, deschizându-se
deasemenea în cavitatea cloacala.
• Masculii sunt de dimensiuni mici – pigmei, spre deosebire de femele
ei apar doar într-o anumita perioada a ciclului de dezvoltare.
Aparatul lor rotator este redus, ca si lorica si piciorul, iar tubul
digestiv lipseste. Cavitatea interna este ocupata aproape în
întregime de un testicul unic, continuat cu spermiduct (canal
deferent) terminat cu un organ de acuplare masiv.
• Ciclul de dezvoltare al rotiferelor reprezinta alternarea generaţiilor
sexuale (♀♂) cu cele partenogenetice (dezvoltare din ovul
nefecundat) – proces numit heterogonie. Astfel, primavara, din oua
de rezistenta ies doar femele care dupa un timp depun oua
nefecundate din care vor iesi tot femele. Ulterior, în timpul sezonului
cald se vor succeda un numar mare de generatii de fenele
partenogenetice. Spre toamna, sau cînd conditiile de mediu devin
nefavorabile, în gonadele femelelor are loc o diviziune reductionala.
Din ouale haploide depuse voi iesi doar masculi, care se acupleaza
rapid cu femelele generatiei care le-a dat nastere, iar prin fecundare
rezulta oua diploide de rezistenta, singurele care rezista în conditiile
anotimpului rece.
• Acuplarea rotiferelor este interesanta. Masculii se fixeaza pe
carapacea femelei cu ajutorul secretiei glandelor adezive, iar
penisul strabate pur si simplu lorica, produsele sexuale fiind
introduse direct în cavitatea interna a corpului femelei (fecundare
prin injectie hipodermica).
• La rotifere apare si un alt fenomen interesant – ciclomorfoza – care
constă în schimbarea formei externe a indivizilor, în diferite generaţii
ale ciclului de dezvoltare.Astfel, cele mai multe specii de rotifere au
cuticula ornata cu tepi, a caror dimensiuni si forma variaza în functie
de temperatura apei. Astfel de fenomene se mai întîlnesc si la alte
tipuri de organisme - de exemplu la crustaceele cladocere.
 3. Clasa Gastrotricha
• 150 specii, de dimensiuni microscopice
• Trăiesc în apele dulci, marine
• Corpul este acoperit cu solzi, lamele, spini iar pe
abdomen cu cili care servesc pentru deplasare.
• Gastrotrihele prezintă interes prin legătura ce poate fi
stabilită între turbelariate şi Nemathelminthes. Se
aseamănă cu turbelariatele prin: prezenţa cililor,
protonefridiilor şi st-ra aparatului sexual. Asemănarea cu
nematodele:tendinţa de cuticularizare, cavitatea primară
a corpului, sexe separate, st-ra intestinului.
• În R. Moldova 1 specie – Chetonotus maximus.
 4. Clasa Nematomorpha
(Gordiacea)
• Viermi de păr de cal (230 de specii) sunt strâns legate de
nematode. Adulţi trăiesc fără hrănire în apă dulce şi sol umed, dar
Larvele sunt parazite la artropode. Peretele corpului nematomorph
este compus dintr-o cuticula groasă la exterior ca şi cea a
nematodelor. Nematomorphs au de asemenea musculare
longitudinale. Pseudocoel este de obicei redusă.
• femeile adulte cu oua, care dezvolta in larve gordiod cu o trompă
protrusible armate cu spini. După eclozare, larvele intra artropode
care trăiesc în apropierea apei şi de a dezvolta în haemocoels
gazdele lor ", absorbind nutrienţi prin peretele corpului lor.
Adulţi aproape complet format ies din gazdă atunci când este
aproape de apă şi, în curând să devină maturi sexual. Adulţii sunt
atât de păr, precum că acestea au fost anterior a crezut că au
apărut spontan din fire de păr din coada cailor.
Gordius aquaticus
Gordius aquaticus