când capul spermatozoidului pătrunde în celula feminină, în ovul. În asemenea momente, informaţia, transmisă de către tată, se întâlneşte în celula feminină cu informaţia transmisă de mamă. Cunoaştem că acest lucru este cunoscut tuturor biologilor, anume că, după fecundare, nici o altă informaţie nu mai poate fi dobândită. Faptul că un copil este fiinţă umană din momentul concepţiei a fost dovedit recent de ştiinţă, dar religia a afirmat întotdeauna acest lucru. În afară de codul genetic, copilul are şi spirit creat de Dumnezeu în clipa concepţiei, în ovulul fecundat. Marele fiziolog Nicolae Paulescu scria că „zămislirea se face în momentul întâlnirii celor două celule sexuale, a căror unire formează ovulul fecundat. În acel moment, Dumnezeu trimite (creează în ovulul fecundat) sufletul.” Copilul din uter e om la fel ca şi copilul născut, pe care părinţii îl mângâie şi sunt în stare să-l apere chiar şi cu preţul vieţii. În acest sens, iată o povestire reală, relatată de Arhimandritul grec Epifanie Teodoropulos, în care se arată cum un medic a făcut pe cineva să înţeleagă că a avorta un copil este acelaşi lucru cu a ucide un copil deja născut : „Un oarecare ucenic de-al meu, lector la o facultate, poartă un nume rar şi neobişnuit pentru un laic, ca de pildă Amfilohie (nume fictiv). Cu câteva săptămâni mai înainte, fiind de faţă şi părinţii lui şi alte persoane, l-am întrebat din curiozitate cum de s-a întâmplat să se numească astfel. Tatăl lui, ţăran simplu şi cu puţină carte, s-a grăbit să-mi explice faptul, cu o minunată sinceritate: «Atunci când femeia mea a rămas însărcinată cu Amfilohie, adică acum 55 de ani, începuse ca obiceiul avorturilor să se transmită şi la sate. Deoarece mai aveam şi alţi trei copii, ne-am gândit să nu-l mai ţinem pe acesta. Am mers în oraş şi am vizitat un medic ginecolog, cunoscut de-al nostru. I-am spus ce vroiam. El ne-a ascultat si după aceea mi-a spus: "- Dacă vrei să ai numai trei copii căci patru ţi se par mulţi, de ce nu faci altceva? Dacă îl omorâm pe acesta o băgăm în primejdie şi pe femeia ta. Nu e oare mai bine să-l omorâm mai degrabă pe unul din cei trei copii pe care îi ai şi să-l lăsăm pe acesta să se nască? Astfel vei avea tot numai trei copii, iar femeia ta nu va trece prin nici o primejdie". Când am auzit aceasta m-am cutremurat. Credeam că mi-a căzut un trăznet în cap. Atunci am realizat ce vroiam să fac. - Bine, doctore, i-am spus. Ai dreptate. Îţi multumesc. Vom ţine copilul. - Şi-l voi boteza eu, a răspuns medicul. Ne-am dat mâinile, şi când s-a născut Amfilohie al nostru şi l-a botezat medicul, i-a dat numele tatălui său, pe care îl chema Amfilohie. După asta, cum să ne mai gândim la avort?! Astfel au venit pe lume încă alţi doi copii după Amfilohie. Si, fireşte, nu ne-a părut rău niciodată. Toţi copiii noştri au ajuns foarte bine, toţi s- au aranjat în cel mai bun mod. Când au crescut şi au luat calea lui Dumnezeu, ne-au ajutat şi pe noi să devenim creştini buni...»“ Mama poate intra în „dialog” cu copilul încă din timpul sarcinii, prin manifestări de iubire. „Ea poate astfel afla că fătul răspunde gesturilor ei de dragoste. Poate mişca uterul în care se află fătul la dreapta sau la stânga, punând mâna dreaptă pe partea dreaptă a abdomenului şi cea stângă pe partea stângă, imprimând mişcări într-o parte şi în alta. Concomitent, ea îşi poate imagina că aceste gesturi de alintare vor face ca pruncul să crească în putere şi bunătate. Ca răspuns, pruncul se aşează cu spatele sub mâinile iubitoare. Dacă mama îşi deplasează concentrarea iubirii ei pe mâna stângă, şi pruncul va face aceeaşi mişcare spre a se aşeza sub mâna stângă. Repetând zilnic şi la aceeaşi oră aceleaşi exerciţii, copilul va lovi, dacă, la ora respectivă, baia de iubire nu apare. Deci copilul poate fi afectat nu numai de violenţa tentativelor de avort, ci şi prin simpla absenţă a manifestărilor de iubire.” Avortul se definește ca o întrerupere prematură a cursului sarcinii, caracterizată prin eliminarea din uter a unui embrion neviabil. Toate avorturile se împart în două categorii distincte: spontane și provocate. Avortul spontan survine de la sine, în mod natural, fără o cauză exterioară separată, independent de orice intervenție voluntară umană, având o evoluție biologică bună, fără complicații. Avortul provocat este produs de om în urma unor manopere intenționate de întrerupere a sarcinii săvârșite local (pe uter) sau general Avortul prin chiuretaj este metoda cea mai des utilizată la noi în țară. Procedura începe prin dilatarea colului uterin pentru ca medicul să poată pătrunde cu instrumentele necesare în cavitatea uterină. Cu ajutorul chiuretei, un instrument care seamană cu un clește, se extrage copilul, care este, astfel, rupt în bucăți. Se “reconstituie”, apoi, copilul cu ajutorul fragmentelor extrase pentru a vedea daca a fost extras în totalitate. Dupa ce se extrag toate fragmentele copilului, se scoate placenta. Prin aceasta metodă pacienta pierde mult sange și se ajunge frecvent la infecții, perforări uterine, soldate uneori cu extragerea uterului sau chiar cu moartea femeii. Metoda avortului cu hormonul prostaglandine nu este încă folosită la noi în țară, dar este folosită în țările occidentale în cazul copiilor nedoriți. Acest medicament (prostaglandine) este injectat direct în musculatura uterului provocând contracții mai puternice decât cele naturale. În acest fel, copilul este sfărâmat și expulzat din uter, însă uneori se întâmplă să mai supraviețuiască după această manevră, câteva ore. Avort prin histerotomie (operație cezariană) reprezintă o intervenție chirurgicală prin intermediul căreia este deschis uterul femeii și se extrage copilul care apoi este “aruncat”. Copiii supraviețuiesc acestei operații în procent foarte mare, motiv pentru care ei sunt omorâți prin injecții letale sau sunt pur și simplu lăsați să moară. Ei mor astfel după câteva ore, după un chin prelungit. Avortul cu medicamentul RU 486 (Mifepristone). Această substanță chimică este un antihormon care blochează Progesteronul, un hormon necesar sarcinii. Acest hormon este administrat în primele 7 săptămâni de sarcină, de patru ori într-un interval de 12 zile. Cu alte cuvinte, placenta este distrusă încet și sigur, iar copilul se va sufoca. Prin această metodă poate fi omorât un copil în vârstă de până la 49 de zile! Sângerările care urmează sunt semnificative, ele sunt cu atât mai mari cu cât copilul este mai în vârstă și pot dura o săptămână. În situația în care copilul continuă să trăiască, acesta va fi omorât cu o injecție letală. În „Declaraţia drepturilor copilului”, proclamată de Adunarea Generală a O.N.U. în 1959, se afirmă: „Datorită lipsei sale de maturitate fizică şi mentală, copilul are nevoie de îngrijiri şi protecţii speciale, inclusiv de o asistenţă juridică adecvată, atât înainte cât şi după naştere”. Protecţia copilului este proclamată şi de „Pactul internaţional privind drepturile civile şi politice” (art.23 şi 24), „Declaraţia drepturilor copilului nenăscut” propusă Congresului mondial pentru viaţă, la Oslo, între 10 şi 13 mai 1990, „Declaraţia drepturilor copilului nenăscut”, Geneva, 1924, „Convenţia drepturilor copilului” (1988), Convenţiile internaţionale ale drepturilor omului etc. Un cercetator britanic a reusit sa obtina, cu ajutorul unui nou tip de scanare prin ultrasunete, imaginea inedita a unui fetus de 12 saptamani "mergand" prin uterul matern.
Imaginile realizate prin
noua tehnica arata, de asemenea, festusi care par sa caste si sa se frece la ochi. Autorul imaginilor, profesorul Stuart Campbell de la Create Health Clinic din Londra, este cel care a facut mai demult primele "fotografii" ale unor bebelusi inca nenascuti care... surad. Studiul arata ca: - de la 12 saptamani bebelusul nenascut se intinde, da din picioare si face pasi prin uter, nefiind inca simtit de mama in aceasta faza; - de la 18 saptamani isi poate deschide ochii, desi majoritatea medicilor considera ca pleoapele sunt lipite pana la 26 de saptamani; - de la 26 de saptamani poate realiza o gama larga de gesturi si manifestari specifice copilului - sa se scarpine, sa zambeasca, sa planga, sa sughita si sa-si suga degetele. Să urmărim trei exemple: Tatăl este alcoolic, mama are tuberculoză. Ei au patru copii: primul este orb, al doilea a murit, al treilea este surd, al patrulea are tuberculoză. Ea rămâne din nou însărcinată. Dată fiind această situație extremă, ați lua în considerare recomandarea avortului? O fetiță de culoare, în vârstă de 13 ani a fost violată de un bărbat alb: fetița a rămas însărcinată. Dacă ați fi părinții fetiței, ați recomanda avortul? O adolescentă este însărcinată. Ea nu este căsătorită. Logodnicul ei nu este tatăl copilului. El este foarte supărat și plănuiește să o părăsească. În acest caz, ați considera recomandabil avortul? Dacă ați răspuns ”da”: L-ați ucis pe Beethoven Ati ucis-o pe marea cântăreța de culoare Ethel Waters. Tocmai v-ați pronunțat pentru uciderea lui Iisus Hristos.