Sunteți pe pagina 1din 16

Boli bacteriene

LOCA AMERICANĂ

Este produsă de Paenibacillus larvae larvae şi afectează puietul în stadiul de puiet


căpăcit. Boala evoluează în tot sezonul activ şi ocupă primul loc în patologia puietului şi a
pierderilor pe care le produce coloniei de albine. Principalele semne clinice manifestate şi
modificările anatomopatologice pe care le produce coloniei de albine sunt :

• puiet diseminat (împrăştiat sau pestriţ) pe fagure ;


• celule căpăcite alternând cu cele căpăcite sănătoase ;
• celule necăpăcite cu resturi de larve bolnave, precum şi celule goale ;
• căpăcelele celulelor care conţin larve bolnave sunt umede, închise la culoare,
excavate, perforate ;
• după moartea larvei, conţinutul celulei devine filant, aderent la pereţii celulelor, are
culoare crem- maronie şi apoi maro închis şi prezintă miros fetid specific (de
putrefacţie sau de clei tâmplărie) ;
• cojiţe uscate şi butoni cefalici în celule în cazurile vechi.

Fagure cu puiet afectat de locă americană Detaliu larvă afectată

Contaminarea se face prin spori , forma de rezistenţă a agentului patogen. Diseminarea


acestora se face în principal de către albine de la o familie la alta şi între stupine, precum şi de
apicultor în timpul lucrărilor din stupi prin schimbul de material biologic provenit din stupine
a căror stare de sănătate nu este cunoscută, roi, furtişag, stupărit pastoral,etc.
Proba băţului de chibrit

Măsurile de combatere cuprind de fapt un complex de măsuri de igienă şi tratament


medicamentos :

- coloniile puternic afectate se îndepărtează la cel puţin 5 km de stupină şi se distrug


prin ardere ;

- se elimină toţi fagurii afectaţi

- se efectuează tratamentul medicamentos cu Locamicin, obligatoriu la toate coloniile


din stupină, câte 100 g preparat/colonie, 5 administrări, primele 3 la interval de 3 zile
şi încă 2 administrări la 5-7 zile,

- inventarul de rezervă şi apoi seriat întreg inventarul stupinei se curăţă riguros


mecanic, se flambează şi se dezinfectează chimic cu soluţie fierbinte de sodă caustică
4% sau sodă calcinată 5-6% prin imersare în soluţia dezinfectantă ;

- după 4-5 ore de la dezinfecţie, acesta se spală cu apă curentă pentru neutralizarea
dezinfectantului, se usucă la soare şi se foloseşte la transvazarea seriată a coloniilor
trecute prin boală ;

- vatra stupinei, după curăţirea mecanică, se dezinfectează cu oxid de calciu (var


nestins) 0,5 kg/m2 prin prăfuire şi întoarcerea unei brazde de pământ ;

- reziduurile din stupi şi stupină se distrug obligatoriu prin ardere.


LOCA EUROPEANĂ

Loca europeană, este o boală infectocontagioasă produsă în principal de


Mellissococcus pluton şi alte specii bacteriene de asociatie care afectează puietul tânăr larvar
înainte de căpăcire. Evoluează de obicei primăvara, mai-iunie până toamna târziu.

1. Semnele clinice şi modificările anatomopatologice se caracterizează prin :

- aspect diseminat (pestriţ) pe fagure alternând celule cu ouă şi larve necăpăcite în


zone compacte cu larve căpăcite ;

- larvele bolnave îşi schimbă poziţia în celule, capătă aspect, flasc, se observă o
creştere în volum a larvei, segmentele corporale dispar, tegumentul devine
transparent ;

- prin transparenţă se pot observa traheele ;

- pe tegumentul larvelor apar pete de culoare galben intens care treptat devine maroniu
mat,

- larvele işi schimbă consistenţa transformându-se într-o masă semilichidă neaderentă


la pereţii celulei ;

- prezintă miros acru sau uşor aromat.

După moartea larvelor, (10 -12 zile) corpul acestora se deshidratează treptat, se
mulează pe fundul celulei, au aspectul unor solzi neaderenţi la peretii celulelor, de culoare
maronie de constistenţa cauciucului ce pot fi extraşi uşor din celule.

Fagure cu puiet afectat de locă europeană Detaliu larvă afectată


2. Contaminare

Pătrunderea florei bacteriene patogene în organismul larvei se face odată cu hrana,


prin albinele doici. Înmulţirea bacteriilor în intestinul larvei duce la slăbirea acesteia. Toxinele
produse de flora bacteriană pătrund prin peretele intestinal în tot organismul larvei, produc
grave perturbări fiziologice finalizate cu moartea larvei.

Transmiterea bolii în stupină se face prin furtişag (familii slăbite de boală), albine
rătăcite, trântori, diferiţi paraziţi, molia cerii, de căte apicultori prin schimb de material
biologic, stupărit pastoral, lucrări în stupină, etc.

3. Măsuri de combatere

Coloniile bolnave nu se îndepărtează din stupină. Măsurile de dezinfecţie şi tratament


sunt comune cu cele aplicate în Loca americană.

SALMONELOZA (PARATIFOZA) ALBINELOR

Boală infecţioasă specifică albinelor adulte. Este produsă de Salmonella schotmulleri


alvei. Evoluează în tot sezonul activ.

Semne clinice:

- incapacitate de zbor;

- abdomen balonat, diaree;

- paralizie, urmată de moarte.

Măsuri de combatere:

· albinele moarte se vor arde;

· tratament cu oxitetraciclină (dacă evoluţia este alarmantă) ca şi în cazul septicemiei;

· dezinfecţie de necesitate.

SEPTICEMIA

Este o boală infectocontagioasă specifică albinelor adulte, produsă de Pseudomonas


apiseptica. Poate evolua sub formă acută şi cronică în tot sezonul activ. Este favorizată de
condiţii deficitare de întreţinere, ploi reci de lungă durată, lipsă de cules. Agentul infecţios se
găseşte în natură şi în stupi.

Semnele clinice şi modificările anatomopatologice sunt caracteristice:


- incapacitate de zbor, părăsirea stupului, semne nervoase;

- mortalitate în faţa stupului;

- descompunerea rapidă la simpla atingere a cadavrelor albinelor în părţile componente


ale corpului (cap, torace, abdomen, aripi);

- hemolimfa devine alb-lăptoasă – semn patognomonic.

Contaminarea se face pe cale digestivă, agentul patogen ajunge în hemolimfă, se


multiplică şi provoacă moartea prin septicemie.

Măsuri de combatere:

· albinele moarte de pe fundul stupilor şi din faţa urdinişelor se ard;

· se efectuează tratament cu oxitetraciclină (dacă evoluează grav) 0,5 g / l


sirop, câte 250-500 ml / familie, în funcţie de puterea acesteia, 3-5 administrări
la interval de 4-5 zile;

· dezinfecţia de necesitate.

Boli parazitare interne

ACARIOZA

ENDOPARAZITOZĂ A ALBINELOR

Acarioza este o boală parazitară care afectează albinele adulte.

Până în prezent boala nu a fost diagnosticată pe teritoriul României. Fiind o boală


deosebit de gravă care produce pierderi masive în familiile de albine, face parte din lista
bolilor supuse măsurilor obligatorii de supraveghere, declarare şi carantinare, în conformitate
cu legislaţia sanitar – veterinară.

Agentul etiologic este acarianul Acarapis woodi, care se localizează, se dezvoltă şi se


reproduce în traheele protoracice ale albinei. A fost identificat deasemenea în cap, torace şi în
sacii aeriferi abdominali ai albinei.

Afectează albinele tinere, mai mici de 10 zile, pentru că parazitul poate pătrunde mai
uşor prin stigmele acestora faţă de cele ale albinelor bătrâne care se micşorează odată cu
vârsta.

Contaminarea se face în stup de la o albină la alta şi de la o stupină la alta prin albinele


hoaţe, rătăcite, trântori sau roiuri.
După fecundare, femela intră în prima pereche a traheelor toracice unde depune 8-20
de ouă. Ciclul de dezvoltare a acarianului de la ou, larvă, nimfă, adult, durează între 11 – 16
zile.

Efectele grave produse de parazit asupra albinei sunt datorate acţiunii mecanice la
nivelul peretelui traheal pe care îl înţeapă şi îi produce leziuni prin care se scurg cantităţi mari
de hemolimfă cu care parazitul se hrăneşte, perturbărilor fiziologice consecutive obstruării
canalelor aerifere urmată de moartea albinei prin sufocare.

Acarioza poate evolua în formă acută şi cronică.

Evoluţia bolii este influenţată de vârsta albinelor, de sezon, deoarece în perioada de


hibernare parazitul trece mai uşor de la o albină la alta, iar durata mai lungă de viaţă a
albinelor permite acestuia depunerea mai multor serii de ouă la aceeaşi gazdă.

Deasemeni evoluţia bolii este influenţată de puterea familiei şi de capacitatea de


înlocuire a albinelor care mor datorită bolii.

Semnele clinice: nu sunt specifice, fiind comune şi altor boli. Apar când gradul de
infestare este mare. Acestea se manifestă primăvara timpuriu prin:

- depopularea familiei ca urmare a efectului spoliator al parazitului;

- mortalitate masivă, tendinţă exagerată la roire;

- albinele parazitate au abdomenul dilatat, prezintă tulburări digestive, diaree datorită


unui consum exagerat de hrană pentru asigurarea căldurii necesare;

- incapacitate de zbor, albinele înnaintează în salturi, apar tremurături ale corpului;

- aripi destinse asimetric, în „K”;

- albinele bolnave părăsesc stupul, se adună în grupuri mici şi mor.

Pierderile cauzate de acarioză sunt foarte mari iar capacitatea productivă a albinelor
bolnave este mult diminuată.

Diagnosticul bolii se stabileşte numai în laboratoarele sanitar-veterinare de


specialitate, pe probe de albine vii sau moarte de cel mult 1-2 zile. Probele individualizate vor
fi prelevate din familiile slăbite, depopulate sau moarte în celule, pe hrană.

Măsuri de prevenire şi combatere

- evitarea cumpărării sau schimbului de material bilogic fără documentele


sanitar-veterinare care atestă starea de sănătate a acestuia;

- eliminarea albinelor bătrâne cu semne clinice de boală posibil infestate, la


sfârşitul sezonului activ;

- stimularea depunerii de puiet pentru înlocuirea albinelor moarte;


- păstrarea în stupină numai a familiilor de albine puternice;

- distrugerea familiilor slabe, cu semne clinice de boală;

Combaterea bolii se bazează pe substanţe acaricide sub formă de fumigaţii de tipul


Varachet Forte şi uleiuri eterice volatile.

PARAZITARE EXTERNE

BRAULOZA

Brauloza este o parazitoză care afectează populaţia adultă a familiei de albine, mătcile
având cel mai mult de suferit de pe urma ei.

Boala este produsă de dipterul Braula coeca.

Primăvara după împerechere, femela parazitului depune ouă pe faţa internă a


căpăcelelor fagurilor cu miere. Larvele după ecloziune sapă în ceară o reţea de canale în care
se dezvoltă, se hrănesc cu un amestec de ceară şi polen, trec prin stadiile de matamorfoză,
transformându-se în nimfă şi apoi în adult. Ciclul evolutiv durează 21 zile .

Braula coeca are corpul aproape sferic de 1,5 / 0,9 mm de culoare brun roşcat acoperit
cu perişori negri.

Parazitul adult se alimentează cu hrană din guşa albinelor, având aparat bucal adaptat
pentru supt şi lins. Se concentrează în număr mare pe corpul mătcii unde îşi găsesc hrana mai
uşor şi în cantitate mai mare. Numărul mare de paraziţi pe matcă produce o stare de iritaţie
permanentă ceea ce face ca aceasta să nu se hrănească corespunzător, îi reduce activitatea şi în
final chiar moartea.

Matcă parazitată Detaliu Braula coeca


Contaminarea

Se face prin schimbul de faguri sau albine de la o familie la alta, prin albinele hoaţe,
trântori sau albinele care se rătăcesc.

Măsuri de combatere

Tratament medicamentos cu Mavrirol.

GÂNDACUL MIC (NEGRU) DE STUP

AETHINA TUMIDA

Un nou pericol pentru albinele noastre

Până în prezent gândacul mic de stup (Aethina tumida) nu a fost semnalat în România.
A fost identificat în diferite zone din SUA, Africa de Sud, Australia şi Europa. Din studiile
efectuate s-a stabilit că răspândirea gândacului se face prin intermediul roilor la pachet şi
odată cu lucrările din stupi. Deasemeni, s-a constatat că adulţii pot zbura până la 8 km. Iniţial,
gândacul este galben-maroniu ajungând la maturitate de culoare neagră, acoperit cu un păr fin.
Femela fecundată intră în stup şi îşi depune ponta în zonele întunecoase ale acestuia, pe
lemnul ramelor, în fisuri sau în celulele cu puiet, miere şi polen. Perioada de incubaţie este de
1-6 zile. Ciclul de metamorfoză este larvă, pupă, adult şi durează 31-81 de zile.

Stadiul larvar durează 10-16 zile. Este foarte agresiv pentru familia de albine deoarece
sapă galerii pe fagure, distruge puietul, larva lui fiind carnivoră. Se hrăneşte cu puiet,
deasemeni cu miere şi polen. Defecă în miere, căreiă îi schimbă culoarea şi produce
fermentaţie. Mirosul de fermentaţie poate fi primul semn de infestare. La maturitate, larvele
ies din stup şi intră în sol (preferă solurile umede, permeabile şi temperaturi de peste 10ºC) la
10-30 cm adâncime unde se metamorfozează în 15-60 de zile şi ajunse la maturitate, după
împerechere, reintră în stup iar după o săptămână depun ponta.

Larva gândacului mic se poate confunda cu larva de Galeria mellonela de care se


deosebeşte însă prin numărul de 6 picioare dispuse anterioar mult mai dezvoltate, prin spinii
de pe partea dorsală a fiecărui inel şi culoarea galbenă.

Consecinţele pentru colonie sunt grave:

- larva sapă galerii în rame şi distruge puietul de albină;

- prezenţa în miere schimbă culoarea şi aspectul acesteia, produce fermentaţie care îi


schimbă mirosul;

- atacă depozitele de miere.

Măsuri mecanice de combatere:

- măsuri de igienă în stupină;


- asanarea solului pe cca 2m în jurul stupilor;

- controlul zonelor întunecate ale stupilor, fundurilor şi neregularităţilor acestora unde


se găsesc deşeuri din stup;

- arderea albinelor moarte, a fundurilor şi ramelor atacate pentru distrugerea ouălor şi


larvelor parazitului;

- precauţii în cazul folosirii unor rame şi faguri din zone necunoscute, la schimbul de
material biologic, unificări de colonii;

- păstrarea în stupină a familiilor puternice, cu un număr mare de albine care să asigure


acoperirea şi deci protejarea fagurilor împotriva gândacului mic de stup şi a găselniţei.

Ca tratament medicamentos, în ţările în care s-a depistat gândacul mic (SUA) se


foloseşte Check Mite care are ca substanţă activă coumaphos, completat de asanarea solului
din jurul stupilor cu Gard Star 40% EC care întrerupe ciclul evolutiv al acestuia.

TRIUNGULINOZA

Este o boală parazitară de invazie a albinelor culegătoare produsă de larvele unor


insecte cunoscute sub numele de Meloe variegatus şi Meloe proscarabeus, prezente pe flora
meliferă din păduri, livezi şi fâneţe.

Femela parazitului adult îşi depune ouăle grupate într-o substanţă cleioasă în pământ.
Din ouă ies larvele de formă aproximativ triunghiulară, corp segmentat de formă alungită, de
culoare maronie, prevăzut cu trei perechi de picioare cu gheare cu care se fixează pe corpul
albinei.

Larva de Meloe variegatus – foarte agresivă pentru albine – are un aparat bucal cu
mandibule puternice cu care perforează membrana intersegmentară a acesteia, pătrunde cu
jumătate din corpul său în cavitatea abdominală a albinei unde se hrăneşte cu hemolimfă, o
spoliază, cauzându-i moartea.

Albinele parazitate prezintă:

- stare de agitaţie;

- mişcări spasmodice;

- cad pe sol cu picioruşele în sus;

încearcă îndepărtarea parazitului de pe corpul lor.

Aria de infestare fiind foarte mare, nu se pot institui măsuri specifice de combatere. S-
a observat însă că tratamentele de combaterea varroozei au dat rezultate bune şi în cazul
triungulinozei.
INFESTAŢIA ALBINELOR CU TROPILAELAPS

Tropilaelaps clareae şi Tropilaelaps koenigerum sunt acarieni care parazitează


puietul de albine în stadiul de larvă şi pupă. Ca urmare a procesului de hrănire a parazitului, în
colonie apare puiet malformat, moartea albinelor, depopulare, părăsirea stupului de către
albinele lucrătoare.

Femela parazitului are o formă alungită, de culoare brun-roşcată, cu lungime de


aproximativ 1 mm. Se deplasează cu rapiditate şi intră în celula cu puiet cu puţin timp înainte
de căpăcire. Depune 1-4 ouă, ciclul biologic este scurt, de aproximativ o săptămână.
Eclozionează odată cu albina şi parazitează o altă gazdă. Dacă familia de albine este parazitată
în acelaşi timp şi de Varroa destructor, Tropilaelaps se dezvoltă mai rapid decât Varroa
destructor.

Activitatea mecanică pentru supravieţuirea parazitului pe albina adultă este de foarte


scurtă durată, 1-2 zile, deoarece acesta nu poate străpunge membrana tegumentară a albinei
adulte. Femelele parazitului care poartă ponta mor după 2 zile în cazul în care nu au depus
ponta.

Răspândirea parazitului se face de către albinele lucrătoare.

Semne clinice:

- puiet dispus neuniform pe fagure;

- mortalitate la larve şi pupe, cadavrele lor pot fi parţial ieşite din celule;

- din puietul parazitat eclozionează albine malformate, cu abdomen distorsionat, cu


aripi incomplete, apode sau cu picioare malformate;

- albine care se târăsc în faţa urdinişelor;

- celule cu căpăcele perforate de către albinele sanitare care încearcă să îndepărteze din
celule pupele sau albinele parazitate;

- depopularea coloniei datorită distrugerii puietului şi mortalităţii albinelor;

- familia infestată poate transmite boala la celelalte familii din stupină prin albinele
parazitate.

Măsuri de combatere:

Tratamentele cu Varachet Forte şi Mavrirol asigură combaterea parazitozei


VARROOZA

Ectoparazitoză

Varrooza este produsă de acarianul Varroa destructor (jacobsoni). Este cea mai gravă
boală parazitară a albinelor deoarece afectează întreaga populaţie a coloniei de albine – matcă
trântori, albine lucrătoare şi puiet şi evoluează în tot cursul anului.

Femela de Varroa este vizibilă şi cu ochiul liber, are corpul plat mai mult lat decât
lung, de 1,1/1,6 mm, de culoare maron-roşcat, acoperit cu perişori, prevăzut cu 4 perechi de
picioare şi aparat bucal de înţepat şi supt.

Varroa destructor pe o pupă de Localizarea pe albine


Varroa destructor, femela
albină adultă

Pentru reproducere, femela pătrunde în celulele cu puiet cu câteva ore înainte de


căpăcire unde depune 5-7 ouă. Ciclul de dezvoltare al carianului este scurt, 7-8 zile şi
eclozionează odată cu gazda.

Acarianul se fixează pe corpul albinei adulte la inserţia cap-torace, torace-abdomen,


perforează membrana intersegmentară şi se hrăneşte cu hemolimfa acesteia.

În celulă, perforează cuticula larvei şi se hrăneşte cu hemolimfa acesteia.

Odată cu înţepătura transmite gazdei agenţi patogeni, în principal virusuri.

Albinele intens parazitate au o viaţă mai scurtă şi o productivitate redusă;larvele


parazitate eclozionează cu malformaţii anatomice, trântorii preferaţi de paraziţi îşi pierd
potenţialul sexual şi mătcile rămân nefecundate.

Semnele clinice sunt şterse în primul an de la infestare şi se agravează în următorii 2-3


ani când gradul de infestare creşte şi boala nu este tratată corespunzător.

- albinele prezintă stare de agitaţie ca urmare a acţiunii mecanice şi iritative a


acarianului;

- albine subponderale , cu abdomen subdezvoltat ca urmare a consumului de


hemolimfă şi spolierii organismului;
- depopulare drastică a coloniei datorită mortalităţii larvelor în celule şi părăsirii
stupului de către albine;

- pontă redusă a mătcii, puiet diseminat pe fagure, căpăcele perforate;

- albinele tinere eclozionate din puietul puternic parazitat sunt neviabile, subponderale,
cu malformaţii anatomice – aripi nedezvoltate, nedepliate, roase, uneori fără antene.

Acţiunea mecanico - mutilantă a acarianului Varroa destructor asupra puietului de


albine

Contaminare

Paraziţii liberi trec rapid de pe o albină pe alta, de la o familie la alta, de la o stupină la


alta, la cules, prin schimbul de material biologic, cu ocazia furtişagului, etc.

Măsuri de combatere

Pentru combaterea acestei boli este obligatoriu să se efectueze tratamente


medicamentoase organizate şi susţinute a tuturor familiilor de albine, indiferent de gradul
de infestare, respectând dozele, intervalele de administrare şi condiţiile de efectuare a
acestora.

Schema de tratament / an:

- Primul tratament cu Varachet Forte se execută primăvara când albinele îşi încep
activitatea şi temperatura mediului ambiant este peste 12-14ºC; dacă în toamnă nu s-a
efectuat tratament cu Mavrirol, în primăvară se pot introduce două benzi / colonia normal
dezvoltată, care vor fi scoase însă cu 10 zile înainte de începerea culesului;

- Al doilea tratament cu Varachet Forte – după extragerea mierii comerciale de salcâm;

- Două tratamente la interval de 7 zile după extragerea mierii comerciale de la culesul de


floarea-soarelui sau din alte surse de cules;

- Un tratament cu Varachet Forte toamna, în septembrie;


- Ultimul tratament se efectuează cu Mavrirol, prin introducerea benzilor înainte de
formarea ghemului de iernare care pot rămâne în stupi până în primăvară, fără efecte
negative asupra coloniei.

MICOTICE

ASCOSFEROZA (PUIETUL VĂROS)

Ascosferoza (puietul văros) este o boală infectocontagioasă care afectează puietul


larvar de albine şi trântori căruia îi provoacă moartea în primele două zile ale stadiului de
puiet căpăcit. Poate fi afectat şi puietul din botci.

Agentul etiologic al bolii este micetul Ascosphaera apis care trăieşte ubicvitar
găsindu-se şi în intestinul albinei sănătoase. Forma sa de rezistenţă este sporul.

Contaminarea se face prin ingestie şi contact. Sursa de infecţie o constituie puietul


bolnav şi albinele infectate din stup, care îndepărtează larvele bolnave şi transmit sporii
micetului albinelor tinere odată cu hrana.

Boala apare în lunile aprilie-mai, evoluează progresiv în iunie şi descreşte ca


intensitate în iulie-august.

Datorită difuzibilităţii mari a sporilor micetului şi faptului că aceştia iernează în


intestinul albinei şi în miere, boala poate reapare în anul următor.

Ascosferoza este favorizată de umezeala din stupi, calitatea culesului, ventilaţia


necorespunzătoare, puterea familiei de albine

Semne clinice şi modificări anatomopatologice

Fagurele afectat de ascosferoză prezintă următoarele modificări:

- aspect în mozaic datorat alternanţei de celule căpăcite normale cu celule cu larve


mumificate de culoare albă;

- larvele contaminate se îngălbenesc, îşi pierd turgescenţa şi segmentaţia, sunt


acoperite de miceliul abundent al micetului;

- treptat larvele se deshidratează, îşi reduc volumul, se detaşează de peretele celular şi


capătă aspectul şi consistenţa cretei;

- iniţial culoarea larvelor bolnave este alb-gălbuie, putând ajunge pe parcursul evoluţiei
bolii la verde închis spre negru;

- fagurele afectat scos din stup şi scuturat prezintă un sunet specific, larvele mumifiate
nefiind aderente la pereţii celulelor.
Aspecte clinice ale fagurelui cu puiet afectat

Datorită evoluţiei trenante şi în timp îndelungat, se creează un deficit al albinelor de


înlocuire, familia slăbeşte treptat, pierde rezistenţa faţă de alte boli. Familia bolnavă nu mai
poate valorifica culesurile, consecinţele economice fiind deosebit de grave.

Larve atacate de micetul Ascosphaera apis

Măsuri de combatere

- se îndepărtează şi se distrug prin ardere larvele mumifiate şi reziduurile de pe fundul


stupilor;

- se îndepărtează din stupi şi se topesc toţi fagurii puternic afectaţi;

- se asigură ventilaţia corespunzătoare pentru reducerea umidităţii din stup;


- se recomandă schimbarea mătcilor din familiile bolnave.

Tratamentul medicamentos se efectuează la toate familiile din stupină cu Micocidin


sau Codratin conform prospectelor care însoţesc medicamentele.

ASPERGILOZA (PUIETUL PIETRIFICAT)

Aspergiloza este o boala infectocontagioasă comună larvelor şi albinelor adulte. Face


parte din categoria zoonozelor, boala se poate transmite şi la om cu localizare în aparatul
respirator.

Agentul etiologic este micetul Aspergillus flavus şi uneori Aspergillus niger. Forma de
rezistenţă a micetului este sporul care se difuzează în stup în timpul lucrărilor apicultorului şi
datorită curenţilor de aer.

Contaminarea larvelor se face de către albine odată cu hrana.

Boala evoluează în perioadele cu cules abundent de polen care nu poate fi prelucrat de


albine într-un timp scurt, ceea ce favorizează producerea excesului de umiditate în stup.

Evoluţia bolii este influenţată şi de factorii de climă cu exces de umiditate.

Semne clinice

Fagurii afectaţi de aspergiloză prezintă următoarele semne clinice şi modificări


anatomopatologice:

- larvele afectate mor imediat după căpăcire;

- în celulele necăpăcite se observă o pânză de mucegai de culoare galben-verzui sau


negru;

- zona afectată se lărgeşte, cuprinde mai multe celule cu puiet şi albine şi formează
insule sau plaje de mucegai;

- larvele de albine sunt invadate de miceliu galben-verzui, sunt deshidratate, puternic


aderente la pereţii celulelor, au consistenţă dură (puiet pietrificat);

- albinele bolnave prezintă stare de agitaţie, incapacitate de zbor, cad pe pământ cu


mişcări dezordonate ale membrelor, pieselor bucale sau segmentelor abdominale şi
mor în câteva ore prin toxiemie;

- cadavrele albinelor au abdomenul uşor mărit şi în scurt timp devine dur ca şi toracele,

- miceliul invadează întreg corpul albinei începând de la intestin, cuprinde tegumentul,


iese prin orificiile naturale şi acoperă întreg corpul cu un strat de spori galben-verzui.

Măsuri de combatere
Datorită modului de contaminare, răspândirii foarte rapide a bolii la puiet şi albine, a
pericolului pe care îl prezintă pentru apicultor, se recomandă distrugerea familiei de albine
bolnavă.

Dacă boala este în stadiul incipient, se recomandă eliminarea fagurilor afectaţi, topirea
acestora şi instituirea măsurilor de zooigienă – curăţirea mecanică, flambarea şi dezinfecţia
chimică.

Fagurii puternic afectaţi şi reziduurile din stupi şi stupină se distrug obligatoriu prin
ardere.

Tratamentul se efectuează la toate familiile din stupină cu Micocidin sau Codratin,


conform prospectelor care însoţesc medicamentele