Sunteți pe pagina 1din 154
- PROPOLIS APIMONDIA 1981 APIMONDIA Un prefios produs al apiculturii: PROPOLISUL (Editia a {l-a, revizuita si adaugita) BUCURESTI Coperta : LUMINITA HARNAS ged Cartea a fost editati sub conducerea prof. dr. ing. V. HARNAJ ae ea ANDRICL, Fouse CR Ata Paulina DAMIAN, - a ; i ATI Traducet TTRASCU, R. GRECEANU, Gh, NASTASE, Eeaterina STAM: PREFATA Aparifia unei publicafii din domeniul epiculturii sau in legdtura cu aceasté indeletnicire pasionald intereseazd astdzi parct mai mult pe cei care nu au albine decit pe apicultorii msisi, Explicafia rezidé in orien- tarea omului vremurilor noastre spre o utilizare cit mai complexd si diversificaté a produselor naturale. Albinele oferd o largd gama de pro- duse biologice utilizate in alimentafie si tn scopul conseredrii siindtdsii. La sase ani dupii aparitia primei culegeri de texte intitulata ,,Pro- polisul*, Editura APIMONDIA oferti acum cititorilor din Roménia o nowd edifie, addugité. Cortea de fafi reuneste referate despre propolis pre- zentate la simpozioanele de apiterapie organizate sub egida Federafiei Internationale a asociafiilor de apiculturd finute la Bratislava tn 1972, Madrid in 1974, Grenoble in 1975 gi Bucuresti in 1976, precum gt articole aparute in anii din urma in literatura apicolé, de biochimie, biologie, tehnologie, etc. Pe plan editorial, cartea face parte dintr-o serie de publicafii, in care de curind s-a adiiugat si ,PolenulY — serist de medicul romén M. Talomijeanu. Ca si precedentele — ,Mierea si alte produse naturale“ si ,Mierea gi alte remedii naturale ale reumatismului” — autor medicul american D. C, Jarvis si ,Polenul“ de inginerul francez A, Caillas, toate carfile acestei serii oferd publicului specializat si nespecializat informatii si observafii dobindite in cursul unei vieqi de citre autorii lor. ,,Propolisul* — Teeditat dupé epuizarea primelor edifii, este o lucrare cu caracter mono- grafic despre acest produs mai pufin cunoscut al stupului dar foarte apre- ciat datorité efectelor sale binefiicdtoare atit in viafa colonitlor pe albine cit si in medicina populard, iar de curind tocmai datorité promovirii sale prin publicafii $i aplicare experimental — si in cercurile medicale, Bditura APIMONDIA a citutat sé prezinte cit mai complet acest Produs apicot cu vechime milenaré im practica terapeuticé empiricd pe 3 care cercetiri — izolate pind acum cifiva ani, dar reluate pe o scard re- lativ larga in anii din urmd — i recomanda cu indicafii sttinfifice com- petente, Asase explicd prozenfa si in paginile acestei a treia odiftt a cirfii @ unor materiale aparent heterogene. Prin publicarea in formele lor originale am infeles st punem la indemina producitortlor, pe de 0 parte, sia practicienilor din domeniul farmaciet, chimici, medicinii pe de alté parte, un material informativ documentar care si oglindeascii cit mai fidel stadiul actual al cunostinfelor. despre propolis si perspectivele lui lorgi de utilizare. . Interesul pe care I-a stirnit cartea la prima ei edifie in rindurile publicului cel mai variat a primit un réspuns de egalé intensitate la nivelul cercetétorilor si al specialistilor : dovadd, numeroasele rapoarte pe tema ,.propolis* prezentate la Simpozionul al II-lea de apiterapie orga- nizat in 1976 la Bucuresti si ta Simpozionul al Ill-lea de apiterapie la Portoroé in 1978 — avind ca obiectiv principal tot propolisul si care, in cea mai mare parte, sint cuprinse im edifia de fata. ‘Avem convingerea cai aceasté a treia edifie a ,.Propolisului* va contribui la réspindirea in continuare a cunostinfelor teoretice si practice despre produs, Considerim de asemenca ci va stimula gi mai mult abor- darea unor noi studii, aprofundate si competente, menite sti elucideze aspecte mai putin cunoscute ale propolisulut ; cd, in final, va permite apiculturié, albinelor gi apicultorului de a interveni in apdrarea sind tipi omeului. Bucuresti, Prof. Dr. Ing, V. HARNAJ noiembrie 1981 Presedintele APIMONDIA si al Asociatiei Crescitorilor de albine din R. S. Romania 1 GENERALITATI SITUATIA CERCETARII PROPOLISULUI ASTAZI Prof. dr. ing. V. HARNAJ ROMANIA Desi albina — Apis mellifica — este apreciati de specialisti_ ca avind 0 vechime a speciei de iilioane de ani, in decursul acestei perioade considerabile nu a suferit modificdri intr-o directie sau alta, cum s-a intimplat la alte specii din regnul animal, Oamenii de stiin{é au intre- prins diferite cercetari, constatindu-se eX albinele ocup’ o pozitie specials printre toate celelalte insecte, fiind rar atacate de bacterfi, microbi sau virusuri. Insusirea de a se aplra selectiv de agentii patogeni este deosebit de pretioas pentru albine, dacd ne gindim 1a aglomeratia mare de indivizi din coloniile de albine (50.000—60.000). La asemenea densitate, 0 boala infectioasé are efecte dezastruoase. Cercet&rile au ardtat 8, pe lingi acea substanfi care protejeazA corpul albinei si care videgte insusirile unui antibiotic, tn protectia albinei un rol important il are propolisul. Pentru producerea propolisului albinele culeg materia prima de pe mugurii unor vegetale, ca de exemplu plopul si salcia, atunci cind vremea este cilduroasi, Substanfele riginoase de pe muguri sint ames- tecate cu secrefii ale unor glande ale albinelor, cu cear& si, mai rar, cu grduncioare de polen, Astfel objin ele propolisul cu care astupa orice orifi- ciu din perefii stupului, lustruiesc celulele fagurilor unde depune matca ouale, acoperé cu un strat subtire rezervele de substan{i proteicé (pSstura) pe timpul conservirii ei in perioada de iarna, imbilsimeazi atmosfera din interiorul stupului si in ultim& instanj& acoperd orice dduntor care a fost omorit de albine si nu a putut fi evacuat din stup, mumificindu-l, astfel incit nu viciazA atmosfera din stup, datoriti unei adevarate imbilsiméri. Yn cursul ultimului deceniu, propolisul a devenit obiectul unor cuprinzitoare studii cu caracter chimic si farmacologic. Desi este o sub- stanfé cunoscut& inci din cele mai vechi timpuri, abia in zilele noastre s-au evidentiat adevdratele sale virtuti. Toate produsele apicole, printre care gi propolisul, au fost utilizate ca leacuri naturale din timpuri stra- 5 vechi ale antichitafii. Se susfine cA in imperiul incasilor in jurul anului 1600 propolisul era cunoscut, fiind folosit impotriva inflamajiilor insofite de temperatura. $i Coranul aminteste de propolis, prezentindu-l ca pe 0 substanfa diferit coloraté. De asemenea, vechii egipteni, grecii si romani il foloseau ca remediu in diferite afeciuni, O perioada indelungata de timp a disparut interesul fatA de acest produs, el find amintit din now prin anul 1807 ca un mijloc de tratare a rénilor. In timpul razboiului burilor (1899) propolisul, in amestec cu vaselini, se utiliza cu rezultate bune in interventii chirurgicale. Yn ultima vreme, asa numitele produse secundare ale stupului: polenul, laptisorul de mate4, propolisul si veninul au dobindit o impor- tanta tot mai mare prin utilizarea lor masiva in apiterapie. Pe de alt& parte, obfinerea acestor produse reprezint o cale de diversificare a pro- ductiei, ceea ce confer oricirei exploatari apicole posibilitaji sigure de crestere a eficienjei economice si a rentabilitatii, Tocmai in aceasté idee ,APIMONDIA* a cdutat s4 creeze un cadru unitar pentru schimburi $i Tratare cu acetond de 5 ori ricire fractia componenta acetonica insolubilé ©) in etanol rece (C) 5 grame de reziduu D se extrag in 5 reprize cu cite 150 ml acetond, la temperatura camerei si la intuneric, Extractele acetonice se reunese $1 ele reprezinté fractia acctonicd E, care a fost supusi analizei prin croma- tografie circulard pe hirtie si cromatografie in strat subfire. Fractia A insolubilé in apa, se dizolva in 80 ml etanol si se incal- zeste pind la 70—80°, Se filtreazi la 70°, iar filtratul obtinut se raceste la frigider. Componenta insolubild in etanol rece se separ prin filtrare la rece gi apoi se pune la exicator unde se fine pind la objinerea greutatii constante, calculindu-se confinutul ei la %. Aceast& fractie, notata C, confine compusi solubili in etanol Ja 70—-80° si insolubili in etanol rece. 35 Probe din fractia C au fost analizate prin cromatografie circular’ pe hirtie si cromatografie in strat subtire. In ceea ce priveste metodele utilizate, cromatografia circulari pe hirtie a fost efectuaté dupA indicatiile lui HORACEK si CERNIKOVA (6), utilizindu-se pentru cele 3 migr&ri: amestecul cloroform-metanol 80 : 20 {I migrare), acetona (a Il-a migrare) si metanol (a Ill-a migrare), Rondelele din hirtie Whatman nr, 1, pe care sint inserise 3 cercuri pentru cele 3 migrari, au fost spalate de 2 ori cu amestecul cloroform- metanol 80 : 20. Developarea a fost facuta cu acid osmic. Cromatografia in strat ‘subfire a fost ficuté pe placi 20 em X< 20 cm, acoperite cu silicagel H si activate 1 ord la 110°. Sistemul pentru mi- grare folosit a fost amestecul ciclohexan-acetat de etil-cloroform 40 : 50:1. Developarea a fost facuté cu acid molibdenic 10% in metanol si incél- zire 5—10 minute la 120°. In seria a doua de experienje, ne-a interesat si cercetém prezenta in propolis a compusilor de natura proteic& si derivafi de acizi nucleici, respectiv ribo si dezoxiribonucleic. Schema 2 OBTINEREA FRACTIEI DE PROPOLIS DIN CARE S-AU INDEPARTAT COMPUSIT SOLUBILI IN SOLVENT ORGANICI 2 g propolis tratat cu acetond (20 zile), etanol (16 ore), metanol (72 ore) reziduul uscat | 100_mg se extrage cu apa la pH & 50 mg se extrage cu acid triclora- ar cetic 5% la 90° ar) 2 g de propolis se trateaz’ de 5 ori cu cite 5 ml aceton& timp de 20 de zile, la temperatura camerei gi la intuneric. Extractele acetonice se indeparteazé. Urmeazi tratarea reziduului de propolis cu etanol 16 ore si apoi cu metanol 72 ore. Propolisul astfel tratat se trece pe hirtie de filtru, se spa de citeva ori cu metanol si apoi se fine la exicator pind ce se usuc&. AceastA fractie de propolis din care s-au indepartat com- pusii solubili in solventii organici menfionafi mai sus, se prezinté pentru prezenta compusilor de naturA proteicd si derivafii de acizi nucleici. Tn acest scop 100 mg din fractia F au fost extrase cu 3 ml apa bi- distilati la pH 8 timp de 1 or&. In filtratul obfinut (I F) s-au efectuat reactia cu orcinol a lui Mejbaum (6), reactia cu difenilamind a Iui Dische (2), absorbtia in UV intre 370 mu — 230 mi si electroforeza in gel de poliacrilamida. : Pentru reactia Mejbaum probele au fost efectuate cu 0,6 ml filtrat si 0,2 ml reactiv Mejbaum iar pentru reactia Dische 0,6 ml filtrat si 0,6 ml reactiv Dische. 36 Electroforeza in gel de poliacrilamidd a fost efectuat cu 0,2 ml filtrat pe tub, tampon Tris-acid boric pH 8,2, timpul de migrare 3 ore 1/2 iar developarea cu Amidoschwartz. Separat s-au luat 50 mg fracfia F, care a fost extras cu 2 ml acid tricloracetic, timp de 15 minute la 90° dupA Schneider (9). Dupa centri- fugare, in supernatantul (11 F) s-au efectuat reactiile Mejbaum si Dische si absorbfia in UV. In ultima serie de cercetiri ne-a interesat si analiziim prezenfa in propolis a compusilor solubili in solventi organici si anume in cloroform si in metanol. 6 g propolis se trateazi de doua ori, timp de 48 ore cu cloroform, la temperatura camerei gi la intuneric. Extractele reunite formeazA fractia cloroformie’ (C). Pe o alti proba de propolis s-a efectuat extractia cu metanol in aceleasi condifiuni. Acest extract reprezintA fracfia metanolic& (H). Aceste doua fractii au fost analizate prin cromatografie circular pe hirtie si cromatografie in strat subjire. Schema 3 OBTINEREA DIN PROPOLIS A DOUA FRACTH: FRACTIA CLOROFORMICA SI FRACTIA METANOLICA 6 g propolis se trateazi 49 ore de 6 g propolis se trateazi 48 ore de doud ori cu cloroform dou& ori cu metanol Eractia cloroformicé fractia metanolicd G) ) Rezultate si discufii Rezultatele cercetirilor noastre pun in evidenfa comaplexitatea com- pozitiei chimice a propolisului analizat de noi. Utilizind ca metode de analiz cromatografia circular’ pe hirtie, cromatografia in strat subfire, electroforeza in gel de poliacrialamida, absorbfia in UV precum gi reacfiile chimice Mejbaum si Dische, am reusit si demonstrim prezenta diferifilor compusi care diferi prin natura lor chimied sau proprictifile fizico-chimice. Astfel, tratind propolisul cu diferifi solventi, ca cloroform si metanol, s-a putut pune in evidenfa prezenta diferitslor grupe de compusi ce difer prin solubilitatea lor in solvenfii organici si numdrul de compusi ce contin. S-a constatat in primul rind ci extractul cloroformic de propolis (G), analizat prin cromatografie circularA pe hirtie, confine 3 grupe de compusi ce diferé prin solubilitatea lor si anume: 1, compusi solubili in amestecul cloroform-metanol si insolubili in aceton sau metanol {acesti compusi migreazi in cereul 1); 2, compusi solubili in acetond si insolubili in metanol (migreaz in cercul 2); 3,compusi metanol solubili 3T (migreazi in cercul 3 (figura 1, G). Prin cromatografia pe pldci in strat subfire, extractul cloroformie arati prezenta a 9 spoturi (fig. 2, G). Spre deoscbire de extractul cloroformic, extractul metanolic evi- denfiazd prin cromatografie circular’ pe hirtie o singuré grup de com- pusi care migreaza in cercul 3, deci metanol solubil (fig. 1, H) si care in condififle noastre de lucru prin cromatografie in strat subjire a artat prezenta a 9 compusi (fig. 2, H). Se constati ins ci cromatografia in strat subtire a celor doud extracte — cloroformic si metanolie — diferd. Fractia A, dup cum am mentionat, se extrage cu api Ja cald si apoi se separa din ap& prin r&cirea ei, Aceast fractie reprezintA 10% din confinutul total al propolisului. Analiza fractiel A prin cele doua metode cromatografice arati c& ea confine de asemenea compusi solubili fn clo- roform-metanol, compusi aceton-solubili $i compusi metanol solubili, deci compusi care migreazi in cercurile 1, 2 si 3 (fig. 1, A), far prin cromato- grafic in strat subfire se constaté prezenta a 9 spoturi (fig. 2, A). Analiza fracjiei B, fractie solubilA in apa rece, a arlitat prezenta flavonoizilor, reacfia find pozitivé atit cu NaOh 2N cit si cu HySO, con- centrat (tabel 1). Fractia A este o fractie complex. Ea confine in general ceara, pre~ cum si alte componente care se antreneazi odati cu separarea cerii fn urma ricirii apei. Fractia C, solubila in etanol cald si insolubilA fn etanol rece, re- prezinta 3,7% din confinutul total al propolisului, Cromatografia pe hirtie evidentiazé 2 grupe de compusi : compusi solubili in amestecul cloroform- metanol dar insolubili in acetona sau metanol si compusi solubili in ace- tona (fig, 1, C). 38 Fig. 2 Fe matogramd in strat subtire a fraotitior Blectroforedt de get de roe ean. e extrase dim propolis pollgerlamtan « fracitet Fs " exirase din propolis Prin cromatografierea in strat subfire, fractia C araté prezenta a 3 spoturi (fig. 2, C). — Reziduul de propolis care rémine dupa tratarea propolisului de 3 ori cu ap& la cald gi apoi uscat reprezintd 78% din propolisul total (fractia D). ; Fractia D a fost supus’ de repetate ori extracfiei cu acetoné, Analiza extractelor acetonice reunite (fracfia E) araté ci prin cromatografie pe hirtie se constat’ prezenfa unei singure grupe de compusi care migreazd in cercul 3, deci compusi metanol solubili (fig. 1, B). Aceasta nu exclude posibilitatea solubilizarii si in primii solvenji folosifi pentru cromato- grafiere pe hirtie. Cromatografia in strat subfire a fracfici E a aratat c& ea confine un numar de 9 compusi, dat find cA cromatogramele de- velopate au aratat prezenta a 9 spoturi (fig. 2, E), Ee constat& ca fractia E contine foarte pufini compusi, care au fost indepartati prin extragerea cu apa la cald i pe care fi constatim fn fractile A si C (fig. 2, A, C, E). in seria a doua de analize ne-a interesat si cercetém compozifia chimicd a propolisului in ceea ce priveste compusii de natur4 proteica sau derivafii de acizi nucleici. 39 ANALIZA FRACTIILOR DIN PROPOLIS Conyputat Reachla pt. Reneyia, Renata cu flavonolzi —eworciaol —difenilamins 1. Fractie insolubilé in ap& (A) 10% 2. Fractie solubila in api (B) NaOH 2N++ H,SO, con+ 3. Fractie solubili in etanol la 70— 80 grade si insolubila in etanol ree (C) 3.7% 4, Reziduu de propolis rimas dupa extragere cu apa la 100 grade (D) TB%, 5. Fractia acetonici a reziduului D de propolis (B) . Fractia extras cu api pH 8, din propolis tratat cu acetona, etanol, metanol (I F) + ~ 7. Fractia extrasé cu acid triclorace- tie 5% Ja 90 grade din propolis tratat cu acetond, etanol si meta- nol (1 F) ++ - Fracfia clorofermica (G) 2 Fracfia metanolic& (H) Pentru aceasta era necesar si se obfind din propolis o fractie din care s& fie indepartati tofi compusii care ar fi deranjat efectuarea electro- forezei sau a reacfiilor cu orcinol si difenilamind. In acest scop au fost indepartati din propolis compusii solubili in solventii organici, iar ale- gerea solventilor a fost ficuti finind cont de posibilitatea de extragere cit mai mare si mai diferiti. De asemenea au fost alesi numai solventii organici miscibili cu pa. Electroforeza in gel de poliacrilamida a extrac- tului apos (fractia I F) din propolisul tratat anterior cu acetoni, etenol si metanol ne-a ardtat 0 separare de 8—9 fracfii care au fost colorate cu Amidoschwartz (fig. 3), Menfionim ci A, DEREVICT (1), cercetind compozitia chimic in acizi aminici, a aceluiasi propolis, in urma efec- tuarii hidrolizei acide, pune in evidenfa prin cromatografie pe hirtie pre- zenta a 8 aminoacizi. In ceea ce priveste continutul pentru derivatii de acizi nucleici ARN sau ADN noi am efectuat reacfia cu orcinol pentru riboza gi reactia cu difenilamina pentru dezoxiribozd. Din analizele facute, se constati c& numai reactia pentru ribozi a fost pozitiva in extractul apos sau in extractul de acid tricloracetic, in timp ce reacfia pentru dez- oxiriboz&, tn condifiile noastre de lucru a fost negativa. 40 Tabet 1 EXTRASE DIN DIVERSI SOLVENTI r Flectrotoreza matogratie olreulers © Cromato- aay el polt- Cromartie aratie. strat agehamnida ‘surotire Compusi solubili in cloroform-meta- . nol, acetona, metanol 9 spoturi maximum 300 my Compusi solubili in amestec cloro- form-metanol, acetona 3 spoturi Compusi metanol solubili 9 spoturi pu prezinté maxim intre 370-230 my 8—9 fractit ‘au prezinti maxim intre 370—230 mu Compusi solubili : tn amestec cloro- ; form-metanol, aceton’, metanol 11 spoturi ‘Compusi solubili metanol 11 spoturi Bfectuind paralel curbele de absorbfie in UV intre 370 m si 230 mr la aceleasi fractii (I F si II F) nu s-a obfinut un maxim caracteristic pentru bazele azotoase de acizi nucleici. Acest fapt ar putea fi explicat prin prezenta diferifilor compusi in extract care nu au permis obfinerea unui maximum la 260 ms. Menfidnam c&, efectuind absorbfia in UV cu fractia apoas’ B, a fost obtinut un maxim de de absorbfie la 300 mu. In concluzie, din analizele efectuate de noi, se constaté in primul rind e& propolisul contine grupe de compusi solubili in solventi organici, care diferd prin solubilitatea lor i prin conjinutul lor in compusi separafi prin cromatografie In strat subtire. Acesti compusi au prezentat reactii de colorare cu acid osmic gi cu acid fosfomolibdenic. Efectuarea electroforezei pe gel de poliacrilamid’ cu un extract apos a demonstrat prezenfa a 8—9 fractii colorabile cu Amidoschwartz, in timp ce analiza efectuata pentru derivati de acizi nucleici nu a ardtat decit prezenta urei reactii pozitive pentru ribozi. De asemenea a fost pusi in evidenfS prezenta flavonoizilor si un maxim de absorbfie la 300 ms. At BIBLIOGRAFIE 2) DEREVICL A. — Ana : ues 0 (O DESymposiurs sir We piopaiss Brdsiava Tae TF Chimlaues de Im prepelis, He @ DISCHE, Z, — in techniques de laboratoire* tome Jer, Eé, Masson ct Co, Paris, 1954. a FROST. S. BSSER, S. — Further studies of flavonoid patterns in barley, Hereditas, 1973, 1) HEINEN W., £0 1. = On the occusrenc reugatio (0) HEINEN, ¥ LINSEENS H. — Op th @ of fatly acids in propolis, Portugat G) HORACEK J., CERNIKOVA M. Examination of Lipids in Human Sebum by Disk Chromatogiaphys fiocnem. vo 1869) Th atte cor RAMEE eRIMICR HL setutaten Bioogiea « propolis @) POPRAVKO S. — Comporitin chimied a propolisulut. Op. cit. @) SCHNEIDER W. — int Methods in Eneymology, Academie Press, New York, 1981 0) USKALOVA, V., TOPALOVA ©. — Cercetacea eeruriier din propolis, Propolls, Ed. "APIMONDIA, ‘Bucurestl, 15. (1) VILLANUEVA V,, BOGDANOVSKY D., BARBISR M, GONNET M., LAVIE P.— Sur Piso~ Jement et Pidentification de Ja 3,5, T-triydroxyflavone (galangine) & partir de la propolis. Ann. Inst. Pasiewr, 1908, 109, 4128, 202, STUDIUL STRUCTURII CHIMICE A PROPOLISULUI, IZOLAREA $I IDENTIFICAREA ACIDULUI 4-OXI-3-METOXICINAMIC DIN PROPOLIS J. CIZMARIK, J. MATEL CEHOSLOVACIA Pentru asigurarea acuratetii studiului biochimic, farmacologic si clinic al propolisului trebuie cunoscut& cu precizie compozitia chimici a acestuia. Pink acum in propolis s-au identificat in total 19 substante cu o structura chimicd diferita. In propolis sint deserisi acidul cinamic si alcoolul cinamic, chrizina (KUSTENMACHER, JAUBERT) si vanilina (DIETRICH). Cercetitorul sovietic POPRAVKO a gisit in propolis izovanilina, acacetina, chem- ferid, ramnocitrin, quercetina, pinostrobina, _5-oxi-7,4-dimetoxiflavo- 5,7-dioxi-3,4-dimetoxiflavond, _3,5-dioxi-7,4-dimetoxiflavond st imetoxiflavond. Am izolat’ din propolis si am identificat aci- dul_cafeinic, iar un colectiv de cercetatori francezi sub conducerea lui V. R. VILLANUEVA au identificat in propolis galangina, chrizina, tec- tochrizina, izalpinina $i pinocembrina. Experienjele preliminare si rezultatele cromatografiei pe hirtie si in strat subfire arati ci propolisul mai confine o serie intreagi de com- pusi, neidentificati pind acum. De aceea, in cercetirile noastre am ciutat sé-i identificim. Analiza s-a facut dup& urmitoarea schemi. Extractia: 100 g pro- polis s-au extras in 21 benzol anhidru, fri incdlzire, timp de dowd zile, Dup& filtrare solutia de benzol a fost inl&turat& prin distilare in vacuum $i sedimentul a fost extras cu un litru de alcool etilic anhidru. Extractia s-a facut timp de 24 ore, fra incdlzire. Solutia rosie-cafenie obfinuté a fost distilat’ pentru inldturarea totalA a lichidului si s-a extras in 500 ml ap& rece, timp de 3 zile. Dup& extragere, sedimentul 42 a fost recristalizat in ap fierbinte. Cristalele formate s-au_separat si dizolvat in 10 ml alcool anhidru, Solutia obtinuti a fost aplicati pe un strat subfire de silicagel si s-a cromatografiat in sistemul benzol~ dioxan-acid acetic in raport 90:5:4. Cu ajutorul razelor ultraviolete s-a stabilit cA cromatograma confine 5 compusi. Acidul cafeinic izolat si descris de noi avea benzi corespunzéitoare unei R = 0,24. In zona cu R=0,50 se gasea o substanta care, in raze ultraviolete, avea fluorescenfi albastrA ; aceasti zon& a fost extras& cu alcool ctilic, antrenat& cu vapori si cristalizat&. Din cele 15 zone obtinute astfel, extractul alcoolic a fost inlaturat in intregime prin uscare. Cristalele mici obtinute dup recristalizare in apa fierbinte au avut punctul de topire 168°. Intrucit substanta cu acest punct de topire nu a fost inci descoperita in propolis, ne-am con- centrat asupra identificdrii sale. Identificarea : Solujia alcoolic’ a substantei izolate a prezentat reactii chimice caracteristice pentru grupele carboxilice si hidroxilice, cu legatura dubli si reactia care demonstreazi prezenja grupirii nietoxi. La cercetarea solujiei alcoolice in raze ultraviolete am determinat maximum de absorbtie in lungimea de unda de 322 A. Dupi rezultatele studierii acestei_ substanfe cu ajutorul cromato- grafiei pe hirtie si in strat subfire, al luminii infrarosii si al spectrului de rezonanji nuclear’ magnetic’ am determinat cA aceast4 substanta este acidul 4-oxi-3-metoxicinamic, care in literatura chimicd se numeste ferulic si are urmatoarea formula structurala ; Ho “<> = CH-COOH oc, Justefea_presupunerii a fost demonstrat prin cercetarea valorii Rf a acidului izolat gi a solutiei de acid martor. Ambele substante au avut aceleasi valori Rf, acelasi caracter de absorbtie a razelor ultraviolete si infrarosii. Acfiunea farmacologics. Acidul ferulic se caracterizeazi prin ac- fiune antibacteriand (organisme grampozitive si gramnegative) ; el con- tribuie la actiunea bactericid’ si bacteriostatica a propolisului, fenomen deja descris de citiva autori. Tn afard de aceasta, se manifesti intr-un grad insemnat actiunea aglutinant’ — exploatatd in tratamentul ranilor ce se vindec& greu, cu ajutorul unei alifii preparate din solufie alcoolicd de propolis si actiunea colagen& descris& in 1938. Acidul ferulic se glseste in special in sucul laptos al radéicinii de Ferula foetida, in rasina de Opoponax chironim, Catalpa ovata si in Ajugaive. In afaré de aceasta exist’ si m Equisetum himolo, Dahlia variabilis si Berberis amurensis. 43 Acidul ferutic ajunge in propolis in special din résina de Pinus laricio in care acest acid a fost giisit inci in 1876, din Pinus cembra si din risina de molid. De pe aceste plante albinele culeg foarte intens — in special toamna — risina, ca parte component’ principal a propolisului. Albina poate sintetiza acest acid si ca produs secundar al disocierii glicozidelor vegetale in care acidul ferulic este prezent ca aglicon. . ___ Avind in vedere c& in polen acest acid nesaturat nu a fost inci gisit, descoperirea Iui in propolis serveste ‘ca argument principal in combaterea teoriei Iui KUSTENMACHER si in favoarea pirerii c& albinele culeg propolisul din secretiile rdginoase ale mugurilor si scoarfei diferitelor plante. CONTRIBUTII LA CUNOASTEREA COMPOZITIEI PROPOLISULUI K. JANES, v. BUMBA CEHOSLOVACIA Im cadrul laboratorului de cosmeticd al Institutului de cercetari pentru industria grisimilor din Praga ne-am ocupat, printre altele, si de problemele compozifiei si calitatii propolisului. Deoarece considera c& am ajuns la unele concluzii interesante, in cele ce urmeazi ne vom referi pe scurt la evolutia experienjelor realizate. In primul rind am examinat insusirile extractelor obfinute cu aju- torul unor dizolvanti diferifi, dintr-un numar de 11 mostre de propolis ; cereetarea s-a efectuat in domeniul ultraviolet al spectrului, cu scopul de a aprecia posibilitafile de utilizare a extractelor de propolis ca filtre ale radiafiei solare. Concluziile acestor experiment&ri pot fi rezumate dup’ cum urmeazi : a) cele mai bune rezultate au fost objinute cu extracte pe baz de alcool etilic (raport 1:10, extractie 24 ore) ; b) toate extractele in intervalul de la 200 Ia 370 mm au prezentat o maximA caracteristicd Ia lungimile de und& de 235, 285 si 314 ms — chiar dac& au aparut unele deosebiri, in functie de cantitate ; ©) actiunea extractelor de propolis nu depinde de culoarea lor. Aceasti calitate este determinatd, in mod evident, mai ales de derivatele acidului cinamic, precum si de unii compusi ai acidului galic. In faza urmatoare am incercat s& izolim aceste principii active. In cursul acestui proces am reusit si obfinem un amestec cristalin carac- teristic de care ne-am ocupat aminunfit. Partea experimental S-a inliturat ceara din 150 g propolis prin incdlzire in 350 ml de apa. Acest proces a fost repetat de dou ori, pind la eliminarea deplind a ceri de albine. Restul a fost supus unui proces de distilare in vapori 44 de ap&, obtinindu-se astfel 3 litri de distilat. Dupa filtrarea distilatului a urmat un proces de extracfie cu eter etilic, repetat de citeva ori. Stratul de eter a fost inlaturat de fiecare data. Eterul a fost inlaturat prin distilare din cantitatea totala de extract, obtinindu-se un volum total de cca 50 ml. Intr-un interval de 20—24 ore, si uneori chiar mai devreme, din aceasti solutie s-au desprins cristale caracteristice, aco- perite cu o pelicula uleioasi. Cristalele respective au fost separate, tre- cind printr-un amestec de eter etilic-cter de petrol in proportie de 1:1 si, apoi, recristalizate. Punctul de topire al acestei substanje a fost la 115—118°C. In urma examinarii la microscop, in afara cristalelor, s-a constatat si prezenja unor picdturi cu aspect uleios. Substanja cristalina obtinut& prin patre distiliri in vapori de ap a fost amestecat& si supusd sublimarii fractionate. Au fost obfinute 3 fractii. Prima dintre ele con- finea, in cea mai mare parte, componenta uleioasd, cea de-a doua era cristalind, iar cea de a treia era, iardsi, plind de impuritati. Cea de a doua fractie a fost recristalizati din nou in eter, sub- stanfa obfinut& astfel avind punctul de topire la 122°C. Substanja a fost analizati cu ajutorul spectroscopiei in infrarogu si al rezonan{ei mag- netice nucleare, fiind identificaté ca acid benzoic. Identificarea a fost verificat’ in continuare, cu ajutorul cromato- grafiei in strat subtire, in trei sisteme diferit a) in sistemul acetond-eter de petrol pe silufol, dupi metoda lui Lyman (1). Valoarea Ra corespuns valorii standard a acidului benzoic, 0,35 ; b) in sistemul etanol-ap4-amoniac (25%) 25:3:4 pe silufol, dupa metoda Braun-Geenen (2). Valoarea R a corespuns valorii standard a acidului benzoic ; c) in sistemul eter etilic-eter de petrol 3:7 ; valoarea R a corespuns valorii standard a acidului benzoic. Alte probe de identificare au fost efectuate cu ajutorul cromato- grafiei pe gel de dextrin’, prezenta acidului benzoic fiind demonstrata prin compararea volumelor obfinute cu valoarea standard. In cursul acestui proces, s-a constatat cA fractia nr. 2 contine, in afara acidului benzoic, gi 0 cantitate mick dintr-o substanj& necunoscuté. Prezenta acestei substante a fost constatatd si la cromatografia in strat subjire, in toate sistemele amintite mai sus. Este vorba de o substan{& puternic aromat&, care prezinté, la 254 mu, o fluorescenfa intensa, de culoare al- bastru deschis. Din observatiile de pind acum, se poate desprinde con- cluzia ci avem de a face cu o substan} aromatici, mononucleicd si cu greutate molecular’ mai mare decit cea a acidului benzoic. Prezenta ga a fost stabilité, in diferite cantitafi, in toate cele trei fractii_obtinute prin sublimarea fractionat&. In prima si in cea de a treia fractiune, aceste dou& substante, respectiv acidul benzoic si substanta fluorescent’, sint insofife de un mare numar de alte elemente. Ne ocupim in conti- nuare de identificarea substanjei care apare pe lingad acidul benzoic, pentru a stabili dac&i este vorba de o substan{é deja cunoscuté in com- pozitia propolisului, sau care abia urmeaza si fie determinata. Prin lucrarile efectuate de noi a fost dovedita prezenta in propolis a acidului benzoic. Din 150 g propolis s-au obfinut 1—2 g de amestec 45 cristalin, care confine aproape 50%) acid benzoic. Cantitatea de amestec cristalin’ obfinuta a variat in funcfie de raportul dintre cearfi si riigini in diferitele mosire de propolis examinate. Prezenfa acidului benzoic in propolis poate fi explicatd prin faptul c& acesta se gaseste in naturd, intr-un mare num&r de plante (afine, muguri de plop etc.), de pe care este colectat de albine, impreund cu alte substante. : Tinind seama de diverscle efecte ale acfiunii acidului benzoic asupra microorganismelor, putem trage concluzia ci acesta contribuie, impreunA cu alfe substante, la efectele bacteriostatice si bactericide ale propolisului. BIBLIOGRAFIE 1, LYMAN R. L. si col, J. Org. Chem. 28, 1786/1058. 2. BRAUN D., H. GEENEN. J. Chromatography 9, sex/1902. RAPORTURI EXISTENTE INTRE PROPOLIS, MUGURII DE PLOP (POPULUS SP.) $I CASTOREUM P, LAVIE FRANTA Am artitat in publicafii anterioare legatura strinsd care existé intre propolisul prezent in stup si substanjele ce acoper’ mugurii de plop (Populus nigra L.) si care constituie originea lui principalé (LAVIE. 1960, 1973). Importanta salicineelor pentru albind se regiseste in mod curios si la castor (Castor fiber), Citeva observatii mai vechi si recente expe- Tienfe ne-au permis si confirmim un mare numér din aceste relatari. Raporturile strinse dintre mugurii de plop si propolis sint demon- strate astizi de numerosi autori; am sustinut acest punct de vedere la Simpozionul stiintific care a precedat Congresul international de api- culturi de la Miinchen ‘in 1969. Mai recent, la Simpozionul de la Bra- tislava, CIZMARIK si colab. (1972) au adoptat ipotezele noastre. Propo- lisul are ca origine principal substantele recoltate de pe mugurii de plop sau de salicinee in mod mai general. Materiei raginoase brute albina fi adaugd secrefii salivare, cear4, si mai apar grduncioare de polen si impu- ritafi diverse cum sint’ peri chitinosi de pe corpul albinei. Cind plopii sint rari sau absen{i in jurul stupinei, albinele recolteazé partial sau in totalitate substanfe asemandtoare pe mugurii altor arbori, dintre care pe uncle le-am studiat (LAVIE 1960). Dar stim pe de alt parte (GONNET 1968 si 1969) ci in absenta raginii de pe muguri de plop albina nu folo- seste materiale asemAnatoare decit in caz de extrem& nevoie si ci dealtfel aceste materiale nu au aceeasi activitate biologic ca propolisul. Aceste constatéri explic’ marea variabilitate de culoare si miros care exist& intre diferitele egantioane de propolis de proveniente diverse. Alfi autori au ardtat de altfel ci existé propolis cu origini si proprietiti biologice 46 diferite (JAMBLETON 1950, VERGE 1951, DEREVICI si colab. 1964, MAKASVILI 1972, POPRAVKO 1972, etc). Inci din 1873 PICCARD a evidentiat chrizina si tectochrizina in substanta cu care sint imbibafi mugurii de plop dorminzi, In 1968 EGGER si TISSUT izoleazi din mugurii de plop galangina, pinocem- brina si izalpinina gi confirma lucrarea lui PICCARD. Ei emit ipoteza c& aceste substanie ar proteja intr-o anumiti masuré planta contra microorganismelor in timpul perioadei de somn. De altfel JAUBERT in 1927 descopera chrizina si tectochrizina in propolis. Noi, pornind de la propolis am izolat si identificat substan{jele antibiotice: galangina (3, 5, 7, trihidroxiflavon’), pinocembrina (dihidroxi-5,7 flavoni) gi izal- pinina (VILLANUEVA §i colab, 1964, 1970), acestia din urma confir- mind de asemenea lucrarea Iui JAUBERT). Pe scurt, exist’ deci 5 sub- stante prezente in acelasi timp in mugurii de plop si in propolis: chri- zina, tectochrizina, galangina, izalpinina si pinocembrina. in afar& de ‘aceasta, luctind cu extracte de propolis si extracte de muguri de plop, am constatat o actiune antibiotics similara fafa de 10 suse bacteriene, celelalte organe ale arborelui avind acfiune antibioticé redus’ sau absenté (LAVIE 1960). De asemenea actiunca antifungica a propolisului (LAVIE 1960) se regiseste in substanjele care acopera mugurii de plop (EGGER si TISSUT 1968). Cele doua substante si extractele lor au un miros identic gi amin- dou sint atractive pentru albine. VUILLAUME (1958) a ardtat la rindul s4u cd extractele de propolis si cele din muguri de plop inhibau constructia botcilor in coloniile de albine. In fine extracte din cele doud substante au fost utilizate in prepa- rate de uz medicinal uman sau veterinar, in special pentru actiunea lor antialgicd. Populeum, pe bazi de extract de muguri de plop a fost folosit in Franja contra durerilor. Preparate pe baz de propolis sint folosite in U.R.S.S. in special in antiodontalgie (MUCINIK si SUHA- stomatologie (MARCENKO 1960), de mai multi ani, Castorul (Castor fiber) este un mamifer care se hraneste in mare parte cu scoar{i, ramurele si muguri de plop sau de salcie. Acest regim i este atit de necesar incit animalele captive private de accasti hrand contracteazi rapid boli infecfioase (RICHARD). Castorul este foarte cunoscut de secole si in special pentru productia de castoreum, substan} complex acumulat& in glande speciale si care a fost utilizata de om in diverse scopuri. Aceasté substanja era pind nu de mult vinduté foarte scump si era foarte ciutaté, in special pentru diverse utilizéri medicinale din care HINZE (1950) a alcdtuit o listé foarte lung’. Dar castoreum serveste inainte de toate animalului pentru a-si marca teritoriul si in mod secundar pentru a-si lustrui blana cind isi face toaleta, Cu ocazia primelor mele contacte cu castorii, am recunoscut ime- diat mirosul de propolis, practic al mugurilor de plop. Luerarile lui LEDERER (1946, 1951) asupra_castoreumului au evi- denfiat in aceast substanjA patruzeci de corpuri izolate si identificate, dintre care unele sint folosite in parfumerie. Este surprinz&tor s& gisesti 47 atifia constituenfi neobisnuifi (majoritatea aromatici) intr-o glanda ani- mali. Dup’ acest autor, aceasta s-ar datora unei duble cauze principale. Tn primul rind, regimul siu alimentar : animalul se hréneste cu muguri si scoarti de arbori, fesuturile cirora contin numerosi compusi care au fost regdsiti in glandele sale. fn al doilea rind : la alte vertebrate, absorb- fia acestor substanfe odatA cu alimentele ar antrena eliminarea lor in uring ; la castor ins, ele sint stocate in glandele sale si acumulate in stare libera. Locurile unde castorul isi marcheaza teritoriul pe malurile ripoase atrag albinele culeg&toare la fel ca si mirosul extractelor de propolis gi de plop. Aceste observatii au fost ficute de RICHARD si de mine acum cifiva ani. De altfel acest comportament al albinelor. este semnalat de HINZE (1950). Alte observatif ne-au confirmat c& in locurile pe unde este depus castoreum nu se dezvolté vegetatie. SA fie oare propolisul an- tigerminativ pentru plantele superioare ? Mai sint necesare experiente in aceasta directie. Proprietitile antialgice ale castoreumului au fost utilizate in farma- cia veche. Foarte curios, ca si propolisul, el a fost folosit intre altele pentru calmarea durerilor de dinti (LONICERUS 1578, citat de HINZE). RICHARD mi-a senmalat c& pe cadavre de castor abandonate putrezirii timp de un an, glandele cu castoreum se conserva si protejeazd tesuturile invecinate, de unde deducem actiunea lor bactericida si anti- fungicd. Pe de alt& parte, castorii rdnifi se vindeci bine in general, in timp ce la sobolanii rénifi cicatrizarea este slab’. Trebuie si reamintesc c&, castorii se ung cu castoreum dupa ce isi termina toaleta. In cea ce priveste valoarea antibiotic’ a castoreumului, am veri- ficat-o pe 7 suse bacteriene — citeva incercari in vitro cu un extract alcoolic. Am comparat aceasti actiune cu cea a extractelor alcoolice de propolis si de muguri de polp. Se poate constata cA in majori~ tatea cazurilor exist un mare paralelism de actiune a diferitelor extracte. Pentru confirmarea rezultatelor obfinute sint necesare noi experiente, dar se poate spune inci de pe acum cf cele trei substanfe — muguri de plop, propolis si castoreum — se aseamind sub numeroase aspecte. Consider c& era interesant sé atragem atenfia asupra importanjei salicineelor in mediul inconjurator si si remarcim aceasté convergent de similitudini intre cele trei substante. BIBLIOGRAFIE CI2MARIK J., MACICKA_M., MATEL J. 19% — Analysis and critics of the origin theories ‘Of propolis, Je Symposium intemational de la propolls Bratislava, Novembre. 1972. DEREVICIA,, POPESCO A, POPESCO N., 19% -— Recherches sur certaines’ propriétés biolo- ‘giquas de Ia propolis, Ana. Abeilte, ‘vol. 7, No. 3. EGGER K., TISSUT M., 1908 — Sur la présence de la galangine, pinocembrine et Isalpinine ‘dans les bourgeois de Populus nigra L. var. talica, C. R, Acad. Se, T. 261. GONNET M,, 1968 — Propristés phytolnhibitrices de quelques substances extraltes de In colo- ile abellles (Apis meliifica L)? WAction sur la croissance de Lactuca sattwz, Ann. Abeiite 11, 1) 4i—17. GONNET M., 198 — Propriéiés phytoinhibitrices de la colonle d’abellles (Apis meltifies L.). action de la propolis et de quelques autres produits de la ruche sur la croissance chez Solanum tuberosum, Ann, Abeille, 11 (2) 109-116. SAMDLELON J. L. 1949 — Propolis culture. D'apres U. S. patent oftiee + patented August, 1 Serlal no. . 48 HUVEB,G» 1380 ~ Der Biber, Korperbou und Lebensinese, Verdreliing und GeseMente, Berlin ep. AUBERT F, 127 — Sur Yorigine de 1g eotoration de Gabellle et 1a composition di propolis. C. R. Acad. Se., 184, 1134—1136. ta clre st position de ta LAVIE Px 1950 — Les substances antibactérienines dans ta cotonie Wabeittes (Apis mettifica 1.) Paris 1960, Thése de Doctorat, . LAVIE P., 1913 — Sur Lorigine de la propolis, Revue Francalse d’Apteulture, no. 308, p. 1921, Saiivier 1978, LEDERER E., 1915 — Chemistry and blochemistry of the scent glands of the beaver (Castor fiber). Nature, London, 187 (082) 251—202. LEDERER E,, 1951 — Odeur et parjums d'origine animate, tndustrie de 1a partumerie tiré & ‘part de 6 pages. MAKASHVILI Z. A 1912 — Charactersties of Georgian propolis. ler Symposium interna~ Honal sur la Propolis, Bralislava, Novembre 4912, MARCHENKO A. 1., 1990 — Lusage de ta propolis en stomatologie. ‘rerisi doct. 2a Lenin- gradskeia Nauk. Konf. Leningrad. " vm MUCHNIK, I, N., SUKBACHOVA N. Ty 186i — Propels in dental practice, Feetovodstvo, vo, 8, PICCARD J., 1873 — Ber, 6 p. 801-869, 690993, 1160—1161, POPRAVKO S, A., 1972 '— ‘The chemical composition of propolls, its origin and problems ot ‘propolis! Siandardization. ‘ler Symposium titemelional sur’ fa propolis.” Bratislava Novembre 1912. RICHARD P. — (Comunications personnelles orales et par correspondance). VERGE J., 1851 — L'activite antibactérienne de 1a propolis, du miel et de la gelée royale. ‘Liapicuiteur, 85 (6), 13-20. VILLANUEVA V. Ry BOGDANOVSKY D., BARBIER M., GONNET MM. LAVIE P., 196) — Sur Tisolement et’ diidentification de la S-o-7 trinyaroxyfavene (galangine) a”partis de Ja propolis. arm. inst. Pasteur, 308" 252~J02. VILLANUEVA V. Ry BARBIER M., GONNET M., LAVIE P., 197 — Les flavonoldes de la propolis, “solement d'une nouvelle substance bacteriosiatique ! la pinosembrine (Diny= Groxy-8:7 flavanone). ann, Inst. Pasteur, 118, 4-31. VUILLAUME M., 1958 — Ios substances inhlpttrices de Ia construction des cellules royales es, C. Re dead. So. 248, 12901999, MUGURII DE PLOP, SURSA DE PROPOLIS 1. MARINESCU M. TAMAS ROMANIA In apiterapia actualé intrebuinfarea propolisului s-a extins Ja trata- rea unui mare numar de maladii. Propolisul este o substan{& bioactiva de foarte mare valoare, cu efect biostimulator si bioregulator. Activitatea sa este datoraté acelor elemente din compozitia sa care pot servi de catalizatori ai activitafii biologice a organismului ca aoxine, vitamine, flavonoide, care intré in compozitia propolisului la fel ca si in aceea a mugurilor de plopi si care joacd un rol de protectie foarte eficace in acestia ca si in stup. * Trebuie s{ adaugaim Ja aceasta lista de substanfe bioactive, micro- elementele prezente in propolis. Microclementele intrA in hrana mineralé a plantelor si microorganismelor gi sint factori indispensabili ai dezvoltarii lor. In plante ele nu depasesc in general procentul de 0,02% din materia uscati, valoare sensibil egali cu aceea gasiti in organismul uman de 0,017%. Din punct de vedere cantitativ se definese ca microelemente metalele si metaloidele al céror procent nu depageste 10-2—10-8 grame la 100 g substanta uscata. Rolul microelementelor din organism este consecinta capacitatii lor de a forma produsi complecsi organo-minerali cu inalta activitate biologicé 48 de tip oligodinamic. Dupa activitatea lor, microelementele pot fi grupate in trei categorii : : 1. Esenfiale, ca Fe, Zn, Cu, Co, Mo, Mn, 1; 2) Secundare ca; Ni, V. F, Br, Cr, Al, Sr, care pot interveni in anumite procese metabolice ; 3. Neesenfiale, fara rol cunoscut : Si, Li, Ru, Ag, Cs, B, Hg. 1. Microelementele din propolis si mugurii de plop . Studiul literaturii existente referitoare la microelementele confinute in propolis, precum si indicafiile existente in literatur& privind caracteru! zincofil al speciilor de plop, corelate cu informatile existente care indica secrefia résinoasé a mugurilor de plop drept sursa vegetal de propolis, ne-a condus la ideea de a incerca o dozare comparativa a acestor micro- elemente din propolis $1 din muguri de plop, incercind astfel si aducem © contributie in plus in sprijin ipotezei privind originea vegetald a pro- polisului. Material si metoda Am utilizat mostre de propolis puse la dispozijie de A.C.A. Cluj- Napoca si de muguri de plop (Gemmae populi) recoltati de intreprinderea »Plafar® Cluj-Napoca din zona Huedin. : _ Din ambele produse am obtinut extracte etanolice, la rece, utilizind alcool etilic de 96°. Rezidiul uscat al extractului etanolic de propolis (EP) a fost in medie de 32%, iar al extractului etanolic de muguri de plop (EGP) de 26%, Dozarea’ cantitativa a microelementelor din cele dous extracte s-a efectuat cu ajutorul unui spectrometru cu absorbfie atomica »VARIAN-AAG*. Rezultate gi diseufit Analiza spectral a celor doud extracte etanolice a ardtat prezenta a 17 elemente si existenta probabilé a inch 3 elemente dup& cum reiese din tabelul 1. Tabelul nr. I DEVERMINAREA MICROELEMENTELOR IN EXTRACTUL DS MUGURI DE PLOP (EGP) SI IN EXTRACTUL DE PROPOLIS (EP), IN gia 100 ¢ de EXTRACT Mn Mo Ni Elemente Ba Fe Zn cu Co x 493428839345 8247 HOT. 74 S133 BBO 25 EP 0,007 0,020 0,080 «0,040, 000,010,001 0,00: EGP 0,001 0,015 0,090 0,008 <0,001 0,015 <0,001 0.0019 i Ti AL sr ce Ag v Sn Si Mg 3092 4607 4254 3280 3165 2839 2516 2795 3349 00,008 0,085 0,006 0,002,008 0,001 0,035 0,030,004 r 0 0,002 0,001-«0,002 <,001 0,001 0,020 0,045 0,002 In afara elementelor continute in acest tabel am pus in eviden{a urme ale borului, seleniului si plumbului. Datele obtinute concord’ in general cu céle gasite in literatura. Cantit&tile de microelemente au fost sensibil egale cu cele doud extracte cu citeva diferente. Diferentele cantitative mai mari care apar la unele elemente ca: bariu, cupru, aluminiu, strontiu, siliciu, titan, credem c& se datorese imbogafirii propolisului cu aceste elemente din polenul confinut si care intr-adevar include cantitati relativ mari din aceste elemente. In ceea ce priveste continutul redus de cobalt, molibden, vanadiu (sub 10-3, gasit in extractul de muguri de plop, ne indreptifeste si emitem ipoteza c& aceste elemente se gisesc in propolis tot datorita polengial confinut, care variazi conform literaturii consultate intre 511%. Cantitatea de zine din EGP este de 8 ori mai mare, ceea ce confirma datele din literaturd despre zincofilia plopului si, in acelasi timp, canti- tatea mai mica de zine gasitd in EP se poate explica prin utilizarea acestui element de céitre albind in timpul.procesului de prelucrare a rasinei recol- tate de pe mugurii de plop, utilizare privit’ sub aspectul inglobirii acestui element in propriile ei enzime. De asemenea, zincul a putut fi decelat in cantitaji notabile in venin si in miere, ceea ce vine si explice cauza sciderii concentrafiei lui in propolis. in privinja numérului de elemente gisite in cele doua extracte observam similitudine calitativa, ceea ce pledeazd o daté mai mult pentru originea vegetal a propolisului, respectiv secretia rasinoasi a mugurilor de plop la baza procesului de fabricatie a propolisului de ctre albine. Concluzii 1. Am dozat comparativ microelementele din extractele etanolice de propolis si de muguri de plop. 2. Numarul de microelemente g§site in propolis (17 elemente) coincide cu cel gisit in mugurii de plop, ceea ce constituie 0 dovada cert in sprijinul teoriei despre originea propolisului care indicé drept sursdi a lui exudatele riisinoase ale speciilor de plop. 3. Relativelor neconcordanfe intre cantitafile diferitelor microele- mente gisite in cele dou’ extracte se pot explica ca provenind de la polenul care impurificd propolisul, cit si ca datorindu-se usoarei diferente ce exist intre cantitifile de reziduu uscat obfinute din extractele etano- lice fluide ale celor dou& produse. 2, Flavonoidele din propolis i mugurii de plop Inc& din 1927, JAUBERT a ardtat inrudirea dintre propolis si mugurii de plop in ceea ce priveste compozijia chimicd. In sprijinul teoriei elabo- rate de ROSCH, care afirmA c& propolisul n-ar fi altceva decit secretia riginoasd a unor muguri apartinind unor speci de fofoase gi riginoase, acest cercetiitor si-a axat studiile sale de fitochimie asupra flavonoidelor din propolis $i muguri de plop. Prin descoperirea crizinei gi tectocrizinei in ambele produse, JAUBERT aduce nu numai una dintre primele confir- 51 miri sHinfifice a teoriel lui ROSCH ci si primul argument privind lega- tura existentA intre propolis si muguri de plop. Aceste flavonoide, in special crizina, care reprezint& 0,25% din greutatea mugurilor de plop, au fost gisite in miere si ceard, ceea ce dovedeste c& albina preluereaz4 aceste Secrefii rasinoase pentru a le transforma in propolis; in felul acesta crizina remanenti pe maxilare ajunge in miere gi ceara colorindu-le in galben, Totodati trebuie si amintim c& albinele culegitoare de propolis fu au specializare stricté, ele participind activ la recoltarea nectarulul si polenului in sezonul de cules. Luerarile lui JAUBERT au fost confirmate cu un deosebit succes de LAVIE care identificd in propolis alte doud noi flavonoide : galangina si pinocembrina, iar VILLANUEVA descopera izalpinina. Ulterior CIZMA- RIK continua si confirma lucrarile lui JAUBERT si mai ales ale lui LAVIE, arétind c& majoritatea substantelor flavonoide izolate gi identifi cate in propolis, sint in stare liber, ca agliconi, si emite ipoteza existentei unei substanfe care in timpul prelucrarii de citre albine a rezinclor pentru a le transforma in propolis, descompune formele glicozidate ale flavonelor care se gésesc de obicei sub aceast’ forma in plante. Studiile aprofundate efectuate de POPRAVKO asupra compozifiei chimice a propolisului, au permis izolarea si identificarea a 11 flavonoizi, aflafi ulterior si in extractele de muguri de plop si de mesteacén. ‘Avind in vedere cd, in compozitia propolisului, flavonoidele diferd in functie de natura speciilor vegetale de pe care albincle recolteazd secretiile respective pentru a le transforma in propolis, ne-am propus un studin comparativ al flavonoidelor din propolis si muguri de plop. In cazul unei identitSfi sau unei compozifii chimice apropiate, mugurii de plop ar putea constitui o viitoare surs& de inlocuitor de propolis. Material si metod& ‘Am utilizat muguri de plop negra — Populus nigra L. — recoltati inainte de deschidere si uscafi la temperatura camerei, precum si mostre de propolis de la apicultorii din Municipiul Cluj-Napoca. Din aceste probe s-au preparat solufii extractive la rece cu alcool etilie concentrat. Bunerea in evidenti a flavonoidelor s-a efectuat, din aceste solufii extractive, cu reactivi de culoare cita}i de literatura de specialitate. ‘Analiza calitativa a flavonoidelor am efectuat-o utilizind cromatografia in strat subtire CSS, pe plici cu silicagel H, intr-un sistem de solventi nepolari — foluen, acetat de etil, acid formic 5:3 : 1. Identificarea s-2 efectuat la lumind UV dupa revelare cu amoniac, tricloruré de aluminiu sau oxicloruré de zirconiu. Deosebit de Iucrdrile lui POPRAVKO in care se arat& cA majo- ritatea mostrelor de propolis studiate sint de ,,tip mesteacin® avind 9 componente comune, mostrele studiate de noi au fost de propolis tip plop“, avind comune 16 componente, ou oarecare diferente cantitative intre fracfiuni. Prin cromatografie preparativa am separat fractiunile din croma- togramé si le-am identificat prin spectroscopic in UV. Astfel am pus tn 52 evidenta crizina, tectoeri , pinocembrina si galangi i i tificat kaempferolu, apigenind si quercetol. 4 galangina, Am mai iden- jozarea cantitativl a flavonoidelor di is gi di ii plop a dat urmitoarele rezultate : OF din propolis si din mugurit de Tabelul nr. 2 DOZAREA CANTITATIVA A FLAVONOIDELOR TOTALE PRIN FOTOMETRIE IN UV. Produsul anallzat Cantit. anallz, (‘Ext la 2am __‘Flavonolde #®s ‘Muguri de plop 0,008 0,96: Propolis 0,005 one oa Determinérile s-au fficut fotocolorimetric in UV, utilizind de culoare ZrOCly, rezultatele find exprimate in ctizind Libera, reactiy Rezultate si discufii Prin cromatografie preparativé, combinaté cu spect ie i | _ preparativa, troscoy fuming UV s-a pus in evidenja existenfa atit in extractele etanolice de propolis, cit si in cele de muguri de plop a crizinei, tectocrizinei, pino- 4 front 69 0059 ven TOP QWQWOM £9 oq gage 8 Q ap dbge ga gt OSk do a Este Extr Cromatograma extractelor de propolis p snSegraaeg fp pret de 12S germ propolis 1, Kaempferol ; 2, apigeniné 5 3. quercetol pepells 53 cembrinei si galanginei. Identificarea acestor flavonoide a fost insofita de puneren ir evident® in ambele extracte, a inc’ 3 flavonoide : kaemp- ferolul, apigenina si quercetolul. Aceste 7 flavonoide identificate din totalul de 16 componente comune ambelor extracte, ne permit s& afirm&m concordanta calitativa existent privind compozifia chimic& a propolisului sia seeretiei mugurilor de plop la mostrele studiate. . Referindu-ne la determinarile cantitative putem ardta ca “suma flavonoizilor dozaté din extractul de propolis si exprimata in crizin& fiber’ este mai mich decit in extractul de muguri de plop, deoarece balastul existent In propolis — cear, polen, impuritifi mecanice — fac s& scada titrul acestor flavonoide. . . ‘De asemenea trebuie sA ardtim ed aceste substante de tip flavonoidic le-am gisit ca agliconi, atit in propolis, oft si in mugurii de plop, insusi sistemul de solventi folosit de noi la developarea cromatogramelor per- mifind numai migrarea flavonelor neglicozidate. Coneluzii ‘Am izolat, identificat si dozat cantitativ flavonoidele existente in extractele etanolice de propolis side muguride plop. ; ‘Numérul de flavonoide identice (7) izolate si identificate din cele 16 componente comune ale cromatogramei extractelor de propolis si de muguri de plop, constituie ine’ o dovada cert in sprijinul teoriei enun- fata de ROSCH privind sursa vegetalé a propolisului. Cantitatea mai mic& de flavonoizi din propolis se datoreste balastu- lui continut de citre propolis. a Este posibil ca propolisul provenit din zona montana si aibi alt continut de flavonoizi, mai ales cel recoltat din pidurile de mesteacin. Mostrele studiate de noi arati clar c& propolisul provenit din zona de deal saut din zonele in care albinele au la dispozifie plop, este un propolis de ,,tip plop". Similitudinea existent& intre continutul calitativ cit si cantitativ al extractelor de propolis si de muguri de plop ne permite s& afirmam cA exudatul rezinos al mugurilor de plop poate constitui un valoros inlo- cuitor de propolis. BIBLIOGRAFIE — srg te en, 4, ne, sae Ee 5 pay ae tel MRR RS, mace Sagiay Les produtts de ta ruche — aliments, santé, deawié. Ed. APIMONDIA, Bucuresti. Se pope, ba, AEMONDIA, Bucs : cr gd ag nope, es apmeNman, Bune some, gaara 10 Oh Se EP ae meet ae prinie Ed men eae SRR GaP eles Duomd el Bite Band"? Hlhnce Vee, Zo a ci eames RtRE SP Gis sepia on mire. Pd, CERES, Bucur deacvesn de mise pa ; crane OP Paitin quot £e. APSIONDIA, Dueaet 3 soeitbccy liars Sloe hk Rosita eM ans Sa RES Caleta gtt caw uns Breet nin Se MOM 8! molds. jer Verl. Berlin, RIKONOVA, Nagi) So ane systematic identifteation of flavonolds. Springer Verl. Bi METZNER, J. (979) — Pharmazie, 20: 805. 34 MICROELEMENTELE DIN PRODUSELE APICOLE B, OHOTSKI URSS. tn literatura de specialitate existA multe date privind influenta microelementelor asupra vietii albinelor, dar prea putine despre in- fluenta microclementelor confinute de produsele apicole asupra orga- nismului uman. Produsele apicole — mierea, veninul (apitoxina), lptigorul de mate&, propolisul, pistura si polenul au un rol esential in profilaxia si tratarea _unor boli ale omului, deoarece conjin aminoacizi, proteine, hidrocarburi, balsam, fermenti si — ceea ce e foarte important — diverse microelemente. In prezent, conform datelor specialistilor sovietici si din alte tari s-a stabilit cd in produsele albinei melifere exista urmAtoarele micro- elemente : in miere — aluminiu, bor, fier, iod, potasiu, calciu, siliciu, litiu, magneziu, mangan, cupru, sodiu, nichel, cositor, osmiu, plumb, sulf, titan, fosfor, clor, crom, zinc; in venin — fier, iod, potasiu, calciu, magneziu, mangan, cupru, sulf, clor, zinc; in laptisorul de mated — fier, aur, caleiu, cobalt, siliciu, magneziu, mangan, nichel, argint, sulf, crom, zine ; in propolis — aluminiu, vanadiu, fier, calciu, siliciu, man- gan, strontiu; in pasturé — bariu, vanadiu, wolfram, fier, aur, iridiu, calciu, cadmiu, cobalt, siliciu, magneziu, cupru, molibdem, arsen, cositor, paladiu, platina, argint, fosfor, clor, crom, zine, stronjiu. Nici un proces biologic sau fiziologic nu are loc fn organismul omului si al animalelor, faré participarea microelementelor. Ele parti- cip& Ia metabolism (proteic, lipidic, glucidic), la sinteza proteinei fn or- ganism, Ja metabolismul termic, la hematopoiezd, osteogenezi, la inmul- fire si la reactiile imunobiologice. Cercetitorii au demonstrat corelafia microelementelor cu vitaminele, eu fermentii si cu _hormonii. Organismul uman primeste microelementele din hrand si apa. Inte- resant de remarcat ci majoritatea microelementelor conjinute in produ- sele apicole au fost descoperite in singele gi in unele organe ale omului. S-a stabilit ci in singele omului existi 24 microelemente, dintre care 22 intra si in compozifia produselor apicole. In condifiile unei in- suficiente de microelemente — vanadiu, fier, cobalt, cupru, mangan, nichel si zinc — este tulburat procesul de hematopoiezi. Introducerea acestor microelemente, prin miere sau ldptisor de mated, prin pasturd sau polen, permite inldturarea acestei anemif. Se stie c& in organismul omului microelementele sint acumulate in mod selectiv, in diferite organe: zincul — in special in glandele sexuale, hipofizi, pancreas ; iodul — in tiroidi; cuprul — in ficat si méduva oaselor ; cadmiu si molibden — fn rinichi; nichel — fn pan- creas ; litiu — in plimini; stronfiz — in oase ; crom, mangan — in hipofizi. Concentrafia microelementelor in singe gi in fesuturi este diferita, variind in functie de boala, virsté gi alte stiri fiziologice printre care chiar ora din zi si anotimpul. Activitatea biologic’ a multor microelemente este legaté de faptul c& ele actioneaza sinergic cu fermenfii si cu vitaminele. Fierul intra in 35 compozitia fermentilor respiratorii, zineul in compozitia fermentilor care participa la metabolismul glucidic si proteic. Exist o dependenfa cert& intre cantitatea de vitamin’ B, si man- gan din organism, intre cantitatea de vitamin By, si cobalt. Bfectul tra~ tamentului cu vitamina B, este mult mai ridicat dac&, odat4 cu alimen- tele, in organism pitrunde o cantitate suficienti de mangan. In perioada de formare a fesutului osos este necesard prezenta cobaltului si a cupru- lui, acesta din urma fiind legat activ de vitaminele A, B, C, E gi acidul nicotinic. Medicul B. M. HECHT a confirmat experimental cA adaugarea mierii, iodului si a cobeltului intensifick activitatea fagocitaré a leuco- citelor, mareste rezistenta organismului fati de diferite boli infectioase. De aceea, folosirea cu regularitate a produselor apicole mareste rezis- tenta organismului nu numai datorita vitaminelor continute, ci si microelementelor. unele cazuri de afectiuni, in fesuturile organismului este dereglat_metabolismul microelementelor, ceea ce inréutifeste starea sa- n&tifii, De exemplu, unele boli cum ar fi endarteritele si boli de piele produc o scdere a cantit&tii de cupru din fesuturi. Pentru reusita tra tamentului, pe ling& o terapie complex, este necesar sA se introducé in organism microcantitati de cupru. S-a confirmat clinic si experimental ci microconcentrati de zine au proprietatea de a provoca scAderea can- titdtii de colesterol in singe si de a normaliza metabolismul. O serie de boli de ficat, boala hipertonic&, glaucomul, produc tul- burari in metabolismul cobaltului care se elimin& mai activ prin intestin si cdile urinare. Prin introducerea cobaltului alituri de alte mijloace hipotensive (in cazurile bolilor mai sus amintite), se constati o imbuna- tStire a capacitfii functionale a ficatului pacientilor si o accelerare a scaderii presiunii arteriale si endoculare. Exemplele prezentate demonstreaza c& prin continutul de microele- mente se m&reste considerabil valoarea produselor apicole si ci microele- mentele, participind la procesele metabolice, fermentative si vitaminice, contribuie la tratarea anemiilor, previn ateroscleroza, maresc forjele imunobiologice, accelereazd procesul de tratare a unor boli si au pro- prietifi gerontologice. COMPOZIJIA CHIMICA SI ACTIVITATEA BIOLOGICA A PROPOLISULUI S. E. PALMBAHA, §. A. POPRAVKO URSS. Interesul crescind acordat propolisului in ultimii ani este deter- minat de activitatea sa biologic polivalent’. In legatura cu aceasta am inceput studierea activititii biologice a principalului tip de propolis adunat de albine in partea europeand a U.R.S.S. Acest tip de propolis este caracterizat prin prezenta urmétorilor compusi: a-acetoxibetu- lenol, 5-hidroxi-4’7-dimetoxiflavon’, 3,5-dihidroxi-4’7,-dimetoxiflavona, 56 5,7-dihidroxi-3,4’-dimetoxiflavona, 5-hidroxi -dimetoxiflavona, _5,7- dihidroxi-3,4'-metoxiflavond, 3,5,4-trihidroxi-7-metoxiflavon’, 4’,3,5,7-te- trahidroxi-3’-metoxiflavona, 3,5,7-trihidroxi-4’-metoxiflavond si este de- semnat ca propolis de tip mesteacin. - Prin cromatografierea extractului alcoolic al acestui popolis pe coloan& de silicati cu activitate de gradul Il, in sistemele de eter de pe- trol-benzen si benzen-acetona, am separat 20 de fractii; fiecare a fost supus examenelor biologice pentru activitatea antimicrobiani pe ur- matoarele culturi: Staphylococcus aureus, Sareina lutea, Streptococcus faecalis, Candida albicans, Saccharomyces cerevisiae, Bacillus mycoides, Bacillus subtilis $i Mycobacterium phlei. ‘Acest studiu a fost realizat prin metoda culturilor seriale folosind alcoolul sau dimetilformamida. S-a aratat c& principala activitate anti- microbian& se concentreazA in fractiile 7, 8 si 9. In mod concret, fata de Staphylococcus aureus este de 60—70 mg/ml, Studiul compozitiei chimice a acestor fractii a artat pe de alt& parte cA printre compusii lor prin- cipali se numat 5-hidroxi-4’7-dimetoxiflavon’, 3,5-dihidroxi-4’7-dime- toxiflavon’, 5,7-dihidroxi-3,4-dimetoxiflavona si compusii oleoeterici .cu greutatea molecular 284, Unii din acesti compusi sint derivafi ai 3-hi- droxiflavonelor si se caracterizeazi printr-o activitate biologic’ insem- nat&, dar nu mai mare decit cea a fractiilor inifiale, care indic& fie prezenta fn acestea a unor compusi si mai activi, care se gasese in canti- tate mied, fie o actiune sinergicS a acestor compusi. CONTRIBUTII LA CUNOASTEREA FRACTIUNILOR PROPOLISULUI. GRAD DE ANTIOXIDATIVITATE (1) D. POPESKQVIC D. KEPCLIA M, DIMITRUJEVIC N. STOJANOVIC TUGOSLAVIA Studiul aprofundat al propolisului, al activitatii biologice mai cu seamna, va evolua in mod necesar in sensul separdrii sale de studiul constituentilor sii. Anterior, noi am separat cu ajutorul cromatografiei 17 fracfiuni (1) si demonstrat anumite particularitati ale actiunii biologice ale fractiunilor de propolis aplicate diverselor celule filogenetice (2) Existenfa efectului antioxidant al propolisului a fost deja indicata anterior in toto (3). Asupra proprietafilor antioxidative ale fractiunilor particulare ale propolisului nu am g&sit date corespunz&toare in literatur&, ‘Dati fiind marea important& biologicA a efectului antioxidant fn celulele fiintelor vii, se acord& astizi in domeniul stiinjei o atentie excep- fionalé combinatiilor ce au astfel de proprietifi c&ici combinatiile anti- oxidative impiedicd oxidarea lipidelor din fesuturi (insofiti de formarea peroxizilor toxici ai lipidelor) si, prin aceasta, ele concur la stabilizarea structurii si a funcfiei membranelor celulare (5). In plus, aceste com- binatii nu sint lipsite de interes pentru diverse domenii privind protectia resturilor alimentare impotriva oxidarii. In aceasi& lucrare, am testat citeva fractiuni de propolis in vederea determin&rii gradului efectului lor oxidant. 57 Material si tehnica de execufie ___Fracfiunile de propolis au fost separate cu ajutorul cromatografiei in coloand, asa cum am indicat mai sus (1). Inceredrile au fost executate cu solufii de fractiuni de propolis, pe care le-am marcat in mod conven- tional cu .,BY, ,,D*, ,B*, ,,Tp" (propolis total), ,.1*, ,.11” si ,IIT”, La 20 g grasime de pore proaspat topita, care a fost dozat& in mici recipiente destinate doz&rii si evapordrii, am adiugat 2 ml de solutie (ceea ce in medie corespunde la aproximativ 0,004 de substanfai uscat4) de fractiuni de propolis indicate. Dup& omogenizare, esantioanele au fost plasate timp de 20 de ore intr-o etuva la o temperaturd de 105°C. La fiecare 4 ore am luat esantioane pentru a determina numarul de peroxid. Acesta (pn) era determinat dup3 metoda WHITLER (4). Rezultate si discutic Asa dupa cum putem vedea din datele numerice ale Tabelului nr. 1, fracfiunile de propolis utilizate prezentau diverse grade de actiune antioxidativa. EFECE ANTIOXIDATIV AL FRACTIUNILOR PROPOLISULU! EXPRIMAT IN VALOARSA NUMARULU! DE PEROXI AL SUBSTRATULUL Valor! ale numaruiul de peroxid (pn) Fractiune de propolis Durata expunerit i etuvl 1 109°C (ore) 4 3 12 16 20 B 1,35 2,22 2,98 7,90 15,78 D Hg 245 3,04 887 22,28 E 137 140 iat 2,60 3,10 Tp 1,05 110 0.76 4,20 185 I 034 057 076 0.88 126 1 043 0,55 0,65 078 0.87 saad 087 068 ost 1,55 342 Control wad 3,91 4.62 1571 42,46 Fractiunile B, D, E, Tp apartin seriei experimentale a, in timp ce fractiunile 1, II si ITE apartin seriei b. dn seria experimental a actiunea antioxidativa cea mai_pronunjata aparfine fractiunii Tp, apoi acest efect scade in ordinea : B, B gi D. Ca- pacitatea fractiunilor testate de a impiedica oxidarea esantionului martor poate fi reprezentatd cu ajutorul expresiei: pn/K/:pn/fractiune, si se pune in raport numeral ca cifre ; 31,3 (Tp), 18,6 (E), 3,6 (B) si 2,6 (D). fining seama de valori dupa trecerea a 20 de ore. Valorile fractiunilor particulare in timpul acestui proces de oxidare a grasimii au de asemenea © semnificatie analogi. In seria experimentala b actiunea antioxidativa cea mai pronuntata se refer la fractiunea II, apoi Ja fractiunea J, si fn final la fractiunea III. Valorile pentru expresia pn (K): pn (Fractio) dup& 20 de ore sint: 48,8 (ID), apoi 38,6 (1) si 12,4 (III). Incercdirile executate in paralel asupra unor concentrafii mai mult, apoi mai putin ridicate decit concentratiile anun{ate arati c& efectul actiunii antioxidative a fracjiunilor de propolis supuse 8 la incercare depinde de concentratia lor (efectul foarte mare, dacd con- centratia este foarte mare, si invers). th aceasta faz a cercetarii, nu avem o explicafie obiectiva pentru un astfel de comportament al fracfiunilor, cdci natura chimica a fractiuni- lor noastre de propolis nu este inc suficient cunoscuta. Conform datelor actuale ale literaturii, propolisul contine, alituri de alte combinafii, flavonoide active din punct de vedere biologic, despre care se stie ci in diverse grade au un efect antioxidant (5) si astfel, rezultatele noastre pot fi in parte explicate cu ajutorul faptului indicat. Acest efect se exptict de asemenea prin datele conform clrora cea mai mare parte a combina- Uiilor polifenolice de origine vegetal (ceea ce propelisul si este in marea 3a parte) posed o capacitate antioxidativa (5). Coneluzii 1. In aceasti lucrare am studiat efectul antioxidant al fractiunilor propolisului (Tp, B, D, E, I, HM si If) de diferite concentrafii dupa fnodelul de oxidare a grasimii de pore proaspete, determinind numérul de peroxid (pn). 2. Marimea efectului antioxidant al fractiunilor de propolis depinde de specia $i de conceniratia lor ; b) cel mai mare efect antioxidant aparfine din seria a) fractiunilor Tp si E, si din seria ) fractiunilor II si I. >. Determinarea mai am&nuntitd a fractiunilor de propolis cu efect antioxidant mai pronuntat are o mai mare perspectiva pentru intrebuin- tarea lor eventual in practica medi umane si veterinare decit intrebuinfarea propolisului in toto. BIBLIOGRAFIE 1. POPESKOVIC, D. ot DINITRVEVIC, M, — Preliminary examination of chemical and big- Touical properties of propolis and his ftactions. Acta veterinaria — Reigrade (& paraitze). 2, POPESZOVIC, Dy DIMITRUEVIC, M., SOLDATOVIC, B. et STOJANOVIC, N, — Further Investigation on (he ezfect of propolis and his iractions on some Biological systems (1. SMUT SApiMONDIA international congress of aplcullure, 1977 (Adelaide, Australie). 2. PROPOLIS — Zoorntle radove, APIMONDIA, 1973, i WHELER, N, — Metoda za odredilvanje peroksidnog broja mastl, eit. d'aprés Pazaringevié, J. “Anatiza ivotnih namirniea, 1972, " 5, BARABOS, V. A. — Btologiacheskoe dejstvie rastivelninyh fenoljnyh soedinentj, 1970, mono ‘graphic, éd. .,Naukova dumica*. COMPOZISIA CHIMICA A PROPOLISULUI, ORIGINEA LUI $I PROBLEMELE STANDARDIZARIL S$. A. POPRAVKO URSS, Baza succesclor viitoare pentru folosirea in practicd a propolisului este cumoasterea compozitiei lui chimice, a activitéi{ii biologice a dife- ritelor componente si rezolvarea problemei standardizirii acestui produs. Institutul de chimic a compusilor naturali al Academiei de stiinje a U.RSS. a intreprins in ultimii ani un studiu intens in aceast& directie, ale cdrui principale rezultate le vom prezenta in acest referat. 59 Compozitia chimici In cursul ultimilor ani s-a realizat un progres considerabil in cu- nostinfele referitoare la compozifia chimic& a propolisului. Pind in pre- zent cunoastem structura chimick exacti a 18 componente ale propoli- sului, iar 11 din ele au fost izolate si identificate in laboratorul nostru. Mai jos sint figurate componentele ‘principale identificate in propolis, care formeazi cel putin 1/3 din aceasta substan}, dizolvatd in alcool. Dup& cum reiese din cele ardtate, principalele componente ale propoli- sului sint cele de tip flavonoid, mai ales flavone (1—4), flavonoli (5—10) si £lvonone (11—14). In propolis s-au identificat si o terpend din grupa cariofilenului —- a-acetoxi-betulenol (15) si o aldehid& aromaticé — izo- vanilina (16). “or yor “ory i ‘ort OH oO OH ] ‘ (chrizina) Me,R =H _ (tectochrizina) Me Me,R = OME 2 = Me (galangina) R? == H (izalpining) H,R=OMe Me,R = OMe Me (ramnocitrin) =H,R = OMe (kemferid) FLO. °. fo ort on oo I OR* of wy =H (pinocembrina) (e,R = Hl (pinostrobin) (13) R! == Me,R = OMe (14) R= RI H sau Me 60 Derivatele quercitine! ocecH, CHeCH- Coot HO OL. OR CH, och, ot Clty oH (15) a acetoxi-betulenol (16) izovanilin&’ (17) R=H (18) R=ME Majoritatea acestor componente au fost izolate pin’ acum din diverse plante, iar unele, de exemplu (18) si (13), sint descrise pentru prima data. In propolis, dup& cum au constatat cercetiforii cehoslovaci CIZ- MARIK si MATEL, se gisese si acizi aromatici nesaturati, cafeic si ferulic (17, 18), caracterizafi prin activitate biologic’. Componentele pe care le-am izolat (3—4, 7—10, 12-16) sint ca~ racteristice prin faptul cd se gisesc in majoritatea tipurilor de propolis care se colecteazi in principalele zone apicole ale U.R.S.S. Originea propolisului Stabilirea structurii celor mai multe din componentele propolisului si punerea la punct a unor metode cromatografice eficiente pentru analiza lor au dat posibilitatea si se tipizeze compozitia chimici a mos- trelor de propolis adunate in principalele regiuni apicole ale U.R.S.S. Analiza cromatografic’ am facut-o pe placi cu un strat subfire de silicagel Silufol, in sistemul de dizolvanti acetat de etil-benzen (1:9) si acetat de etil-heptan normal (2:3). Spoturile corespunzétoare substan- jelor componente s-au relevat prin stropirea placilor cu acid sulfuric concentrat, cu 0,5% banzaldehida si pe urmA prin expunere la 80°C timp de 1—2 minute. Aceste cercetéiri au arlitat ci aproape din fiecare 10 mostre de pro- polis adunate de pe teritoriul european al U.R.S.S., 8 sint aproximativ identice (aseminiioare din punct de vedere al compozifiei chimice). Am analizat aceste probe si pe baza analizei am demonstrat ci in mostrele de acelasi tip se gasesc permanent componentele 3—4, 7—10, 12—14 gi 15. Compozitia mentionaté a mostrelor de propolis adunat de pe un teritoriu geografic vast a indicat clar sursa relativ comuna a materiei prime vegetale pe care o folosese albinele la pregitirea acestei sub- stanje. Identificarea acestei surse pe baza principiilor taxonomiei chi- mice si confirmarea ei prin analiza cromatografie’ a partilor de plante — polen, mugurii diverselor esente lemnoase, diferite secrefii ale plantelor, rasini, au ariitat c& propolisul este mai mult un amestec de substante pe care le elibereaz’ mugurii de mesteacin in perioada de repaus. Din extractele aleoolice din mugurii de mesteacin (Betula verrucosa) am izolat gi identificat aceleasi componente aproape in aceeasi concentratie 61 ca in propolis (3—4, 7—10, 13-15). In ceea ce priveste alte compo- nente, ined neidentificate din propolisul de tipul indicat si din secrefiile de mesteacin — apreciind dupa mobilitatea lor cromatologiea, sint de asemenea identice. Pe baza acestor date tipul de propolis cel mai raspindit care cu- prinde compusii indicafi, este propolisul de tip mesteacan. Un alt tip de propolis foarte raspindit tm partea europeand a U.RS.S. este propolisul de tip plop, deoarece compozifia lui chimic& co- respunde cel mai mult compozifiei secretiei mugurilor de plop (Populus nigra). Acest tip cuprinde mai ales componentele 1, 2, 5—6 gi 11. Ase- ménarea dintre compozitia chimic’ a secrefiilor mugurilor de plopi si cea a propolisului recoltat in Franfa a arétat-o inc’ de mult LAVIE si colaboratorii lui. Cercetarile noastre cromatografice au confirmat aceasté aseminare, pe multe mostre de propolis anume recoltat in zonele cu plopi din fara noastra. ‘Am descoperit inc& o surs& vegetal de propolis. Analiza cromato- grafic’ a ghemotoacelor de pe picioruscle albinelor, recoltate de pe o planté neidentificati pind acum, a ardtat ci in aceasta sint prezenti doi compusi cu R040 si Rf 0,15 in sistemul de etil-heptan nor- mal (2:3). Ambele se coloreazi in rosu inchis dupa stropirea spoturilor cromatografice cu acid sulfuric concentrat. Substanfa cu Rf 0,40, care se giseste in majoritatea propolisurilor de tip mesteacin, am izolat-o in stare pura atit din propolis cit si din incdredtura de pe piciorusele albinelor. Analiza fizico-chimick a indicat c& substanfa este un compus aromatic eu greutate moleculara 284, si cuprinde gruparile fenol si me- toxi $i gruparea carbonil neconjugata. ‘Sursele indicate pentru substantele ce alcituiesc propolisul sint, in zona noastra, accesibile albinelor din iunie pind la sfirsitul sezonului. In cea ce priveste polenul ca sursi posibilé de propolis, cercetarile noastre au ardtat cd ideea nu pare verosimilé, pentru cA spectrul pole- nului nu confine componentele caracteristice permanente ale propolisului si deci teoria lui KUSTENMACHER nu poate fi justi. Cercetarea aménuntit’ a compozitiei chimice a propolisului a con- firmat deci definitiv nu numai originea lui vegetal, dar a dat si posi- bilitatea s& se descopere numeroase speci de plante care ofer& acest produs valoros si important pentru viafa coloniei de albine. Problemele standardizirii propolisului Descoperirea componentelor permanente ale propolisului si a tipu- rilor lui principale di posibilitatea si se rezolve problema dificili a standardizirii acestui produs. In cea ce priveste U-R.S.S., pe baza ana- lizei cromatografice a numeroaselor mostre, aproximativ 90, strinse in diferitele zone ale farii — excepfie fucind Extremul Orient, Asia Cen- tral si Caucazul — s-a constatat cd in esenfa exista 4 tipuri : (i) tip mesteacdn 65%, (2) tip plop 15% (3) tip mesteacan-plop 15% (4) diverse altele 5M 62 Deoarece propolisul de tip mesteacdn gi cel de tip plop constituie practic majoritatea mostrelor si cuprind un mare num&r de compugi chelatogeni inrudifi structural cu cei fenolici, am pus la punct o meto- dic& care ne-a permis sA stabilim rapid si pe cantitaji de substanta foarte mici (8—10 mg) originalitatea acestui produs. Folosind cantitagi ceva mai mari (0,1—0,5 g) putem stabili raportul componentelor lui principale si astfel s4 caracterizim pe fiecare in parte. Baza metodelor rapide de determinare sint reacfiile de culoare ale unei solufii alcoolice de propolis 0,1%% cu numerosi reactivi de com- plexare (Solutii apoase de clorura de fier, de acetat de cupru, de acetat de plumb), prin care se stabileste prezenta si cantitatea de flavo- noizi (componente de tipul 1—10) si reactia cu hidroxid de sodiu 20% care, izomerizind flavoanele (componente de tipul 11—18), sint perma- nent prezente in propolis in chalkone colorate. fn scopul caracterizirii diferitelor componente ale propolisului se foloseste absorbtia diferiti a acestora pe oxid de aluminiu (gradul II de activitate) precum si ca~ pacitatea lui de a se dizolva la maximum in amestecul cloroform-ace- toni (2:1), cave, in cele din urmA permite determinarea diferenfiata cantitativ’ a pArtii de balast $i, celei biologic active din propolis. BIBLIOGRAFIE LC. A, MOMPABKO, Buxenenue 1 wqeurabuxaune oevosiux KosmoteHros mponomic: ‘SMlowaaam coxcresux yueltax i eneuaaneTon no nuemoozcray>. M., 1969, 231 2G. A. MIOMPABKO, A. HW. TYPEBHY, M, H. KOOCOB. Tied, 38, Aus mpupodntux coedunenutt, Ne 6, ATO—482, 1969. 3. CIZMARIK, I. MATEL, n 6. ¢XXIII Mexaykapoausit xourpece no mmerosonersy>, ‘Mocxea, 1871, 623. 4. RA VILLANUBVA, M. BARBIES, M. GONNEN, P. LAVIE, Arn, Inst, Pasteur, 18) B97 “ast. YARONONANE KOMMONeNTIA npanto- STUDIUL COMPARATIV AL COMPOZITIEI CHIMICE $I AL ACTIVITATII BIOLOGICE A PROPOLISULUI $I A SURSELOR SALE S. A. POPRAVKO V, 1. TIKHOMIROVA N, S, VULFSON URS. Cu ajutorul metodelor de taxonomie chimici in laborator, s-a constatat c& originile principale ale propolisului sint secrefii ale muguri- lor de mesteacdn (Betula) si ale mugurilor de plopi (Populus spp.) In vederea studiului comparativ al activitiifii biologice a propolisului si a originilor sale vegelale, extractele din aceste plante sint separate prin metodele de cromatografie in strat subfire de gel de siliciu. S-a constatat c& substanfele cu actiune antimicrobiand, fungicidi si inhibitoare a cresterii se concentreaz in zonele care au, in cazul mugurilor si a propo- lisului, o valoare Rf analogi. Analizele cromatografice si spectrometrice ale acestor fractiuni active din punct de vedere biologic au aratat ci compozifia lor este aproape identic’. Rezultatele indici perspective favo- rabile pentru productia de produse standardizate, preparate pe bazi de propolis si a extractelor de muguri de plante mentionate. CERCETAREA CERURILOR DIN PROPOLIS V. N. USKALOVA O. V. TOPALOVA URS Propolisul este cleiul albinelor folosit de acestea pentru ermeti- zarea stupului si lustruirea celulelor fagurilor. In ciuda aplicdrilor pe scarA largi ale propolisului, compozifia sa este inci putin studiata. fh luer&ti mai vechi propolisul era considerat ca alc&tuit din adaosuri me- canice, ragini si ceruri, Se considera ci exist 2 categorii de ceruri, care se disting prin gradul lor de solubilitate. Datoriti acestor lucréiri s-a stabilit c& ceara este 0 component& obligatorie a propolisului, chiar dack proportia sa este in funcfie de regiunea in care tréiesc albinele culegé- toare, de tehnologia recoltarii sale si de alfi factori. In ultimul timp in literaturé au apZrut comunicdri privitoare la extragerea $i identificarea unei serii de flavonoide fn propolis adunat pe tetltotiul pacfii europene a U.B.S.S. si in Franta (POPRAVKO, VILLA- NUEVA). Im lucrarea Iui KELLER si PRUDNICENKO se menfioneazi caracteristicile a dowd feluri de cearé, extrase din probe de propolis provenind din regiunea Voronej, in paralel cu ceara de albine obisnuité. in comunicarea de fafi se prezintA rezultatele extractici si deter min&rii unei serii de caracteristici fizico-chimice ale cerurilor din trei probe de propolis provenind din regiunile Tiumen gi Novosibirsk si din RSS Letona. Propolisul a fost prelucrat cu ajutorul citorva doze de alcool etilic fierbinte in raport de 1:10, pind cind extractul inceta s& se mai colo- reze. Extractul reunit a fost supus filtrarii la cald, pentru separarea adaosurilor mecanice gi a substantelor insolubile. Reziduul insolubil a fost uscat pind la atingerea unei greutiifi constante. Filtratul s-a racit pind la 18°, s-a filtrat apoi ceara I care a. fost recristalizatd in alcool 96° pind la disparitia totalé a luminiscentei la cromatografierea solufiilor in fuming ultraviolet’, Filtratele contopite au fost evaporate in vid pind la volumul inifial, diluindu-se apoi cu apd pind la 70%. In felul acesta s-a separat ceara II, care a fost recristalizata la fel cu ceara 1. In procesul de recristalizare a cerurilor I {colubie in. alcool etilic 96% fierbinte) si II (solubild in alcool etilic 70% fierbinte) au fost ob- finute suplimentar cerurile ’ si Il’ care se deosebese de primele prin Greutatea lor specifica (se adund ca o masi compact deasupra) si prin solubilitatea in alcool. Ceara [nu este solubilé in alcool etilic 96% flerbinte, iar ceara IT’ nu este solubild in alcool etilic 70% fierbinte. Ele se aduné la partea superioar& sub forma unei mase compacte. Filtratul final a fost evaporat in vid pind la uscare. Continind toate flavonoidele din propolis, lam denumit conventional suma fla- vonoidelor. Cerurile au fost supuse saponificdrii cu solufie alcoolicd de alcalii pe baza tehnici pentru ceruri (LOKTEV 1970). A fost determinat con{i- nutul de substanfe nesaponificabile. Indicele de aciditate si indicele iodie au fost stabilite cu ajutorul metodelor comune. Rezultatele experienfei sint prezentate in tabelele 1 si 2. Pentru comparafie, in tabelul 2 se prezinti date privitoare la ceara a4 CRRURI IN PROPOLIS DE DIFERITE PROVENIENTE Tabetul 1 propa de Rezidun Sumace- Ceash 1 Ceaya ll Ceark 1’ Ceara Suma fia~ propolis din useat'% ruriorty 4p i Ms 4 vonoidelor ‘Tiumen 110 50 12,0 30 65 Novosibirsk 6.0 48 20,0 29 2 Riga us 25 15 19 0 Tabelut 2 CARACTERIZAREA CERURILOR DIN PROPOLIS sinpora. adicele abstante cara Cotorite: TRERGe — deacis —Tadieele Nese topite, °C mg ox) able De albine —galben 64-66 15.0 - 67,0 -obignuita) TIUMEN 1 alb 62-65 24 30 15,7 r alb 60-83 93 54 98,0 u alb 58-60 35 75 49,2 w galben inchis - Lt 42,0 53,0 NOVOSIBIRSK i galbui 61 24,0 10,7 54.0 @) r sable 65 6,2 100 45,0 a) u brun 7 28,0 2,6 50,0 (10) w galben inchis 69-73 14,0 63,5 46,0 (38) RIGA I alb 59-60 10,5 13 76,0 (28) r alb 68—70 u0 60 79,0 (14) n bran 58-59 98 30 54,5 (88) bo galben inchis 57-58 14 55,0 60,0 (64,7) “) In paranteze este indicaté cantitatea substanjelor nesaponificabile, solubile in cter 65, de albine obignuité, adunati in regiunea Tiumen si supuse analizei in condifii similare celor aplicate cerurilor din propolis. Cercetarea propolisului din cele trei regiuni mentionate din U.RSS. ne-a condus Ia constatarea cé produsul cuprinde 4 feluri de ceruri, care se deosebese prin greutatea specific’ si solubilitatea in al- cool etilie, Suma total a cerurilor nu a depisit 30%. In timpul izolari cerurilor din propolis prin sedimentarea din solutii alcoolice ele antre- neazi multe substanje de naturéi flavonoid’ ; de aceea este necesara re- cristalizarea repetaté in alcool pina la disparitia luminiscenjei in cro- matogramele filtratului in lumind ultravioleté. Majoritatea cerurilor recristalizate au un colorit alb sau brun-deschis; cerurile solubile in alcool etile 70% sint toate de culoare galben inchis. Cerurile din pro- polis se deosebese prea pufin in ceea ce priveste punctul de topire (care este 60° si 70°). Totusi, de obicei cerurile mai putin solubile in alcool au puncte de topire mai ridicate. Toate cerurile, cu exceptia cerii a Il-a, au indicele iodic scéizut (1-10), cea ce denotA confinutul sc&zut in legaturi nesaturate printre radicalii hidrocarburilor. In toate probele de propolis cercetate ceara a Il-a are un indice iodie relativ ridicat (42—63): confine deci mai mulfi com- pusi nesaturati. Indicii de aciditate ai tuturor cerurilor din propolisul de Tiumen si cel de Riga sint mai scizufi decit la ceara de albine obignuit’. Indici de aciditate deosebit de scizufi caracterizeazi in special propolisul din re- giunea Tiumen, Indicii de aciditate ai tuturor cerurilor din aceeasi zoné se deosebesc prea putin. Cerurile extrase din propolisul de Novosibirsk sint de culoare mai inchis{ si au indici de aciditate si iodic mai ridicafi. Se constati uncle reguli in privinta valorilor indicilor de_aciditate si a continutului de substante nesaponificabile. Pentru cerurile cu indice de aciditate scdzut (din Tiumen gi din Riga) este caracteristic confinutul mai ridicat in substante nesaponificabile, ceea ce se explicd, probabil, printr-un conti- nut ridicat de hidrocarburi. Lucrarea de fafi a demonstrat prezenta a 4 tipuri de ceruri in propolisul provenit din 3 regiuni ale U.R.S.S. 66 Ii. CARACTERISTICI ALE PROPOLISULUI EFECTELE INHIBITORI ALE PROPOLISULUI ASUPRA UNOR VIRUSURI ALE PLANTELOR: V. BOJNANSKY V, KOSLJAROVA CEROSLOVACIA Propolisul este utilizat de albine pentru etangeizarea stupului, netezirea gi lustruirea perefilor celulelor din faguri, int&rirea ramelor, propolizarea animalelor sau insectelor moarte pe fundul sau pe peretii stupului. La producerea lui contribuie diferite cleiuri, risini si substante colorante, pe care albinele le culeg din natura gi le duc in stup, pre- cum gi particule nedigerate din gréuncioare de polen, ceara si substante minerale. Culoarea propolisului este variati: verde, verzui-castanie, maro- nie, galben-maronie, bruni pind aproape de negru. Propolisul are o densitate mai mare decit a cerii de albine, iar daci este pus in api se seufunda. Este insohubil in ap si numai partial solubil in alcool ; se dizolva usor in eter si cloroform, La temperatura de 15°C este dur si friabil, La temperaturi mai ridicate se inmoaie si devine li topeste la 60—69°C. Compozitia sa chimici nu este isi suficient cer- cetati. In general, se poate afirma ci propolisul confine cleiuri, rasini, cear& si alte substante. Propolisul are puternice efecte bactericide si _bacteriostatice. Minusculele cadavre din stup invelite im propolis nu putrezese. Acfiu- nea propolisului se datoreste in mare m&sura compozifiei sale chimice. Efectele sale anestezice sint excepfionale: de 3,5 ori mai mari decit ale cocainei si de 5,2 ori mai mari decit ale novocainei. Pentru aceste 61 calit&ti, propolisul isi gaseste largi utiliziri in medicina veterinar& si umani (CURYLO, 1970). In virologia vegetal, unde se pune de asemenea problema agen- filor patogeni, nu exist, pini in prezent, informatii referitoare la expe- rienfe cu propolis. De obicei, se Iucreaz& eu inhibitori — substanfe care suprim’ infectia, sau reduc inmulfirea virusului in celulele plantei afec- tate. Este vorba de substanje de naturd atit organic cit si anorganicd, pure din punct de vedere chimic, precum si de substanje cu caracter complex, nedefinite din punct de vedere chimic, Printre cele din urmi se numér§, mai ales, extractele din diferite specti de plante, tratamentele cu lapte acru ¢.a, Putem clasifica propolisul printre substante cu carac- ter inhibitor. Metod’ si rezultate Pentru scopurile nostre experimentale, ne-am procurat propolis de la un apicultor din Bratislava. Am preparat o solufie 10% agitind timp de 30 de minute un flacon cu etanol 25% si propolis. Solufia a fost lasati in vepaus timp de 24 ore, apoi a fost agitatd din nou si filtraté prin tifon, pentru a se inl&tura impuritifile grosiere. Dup& sta~ bilizare, s-a instalat o culoare castanie inchis. Solufia de propolis astfel obtinuté a fost conservati la ad&post de lumin&, la o temperaturé de —3 pind la 9°C. Pentru experimentele cu propolis am utilizat trei specii de viru- suri: virusul mozaicului castravetelui, izolat din Phytolacca americana (KOSLIAROVA, BOJNANSKY 1972), virusul pat&rii tutunului si viru- sul necrozei tutumului, izolat din salba moale (Evonymus europaea) — (BOSRANSKY si KOSLIAROVA, 1968). Pentru primele lucréri am folosit o solutie de 10% de propolis in etanol 25%. In prima experienti am utilizat diferite moduri de aplicare, dupa cum urmeazii : a) mocularea irunzelor de fasole (Phaseolus vulgaris) albd cu vi- rusul mozaicului castravetelui sau cu virusul patérii tutunului, even- tual inocularea frunzelor casteavetelui (Cucumis sativus cv. delicates) ou virusul n2crozei tutunului, iar dupa § minute — aplicarea unet solu- i de 10% propolis pe frunzele inoculate ; ¢) amestecarea inoculului de virus cu o solutie de propolis 10% in proportie de 1:1; 4) inoculul de virus de control (martor), fara utilizarea propolisului. Rezultatele obtinute in urma acestor experienfe apar mn graficul 1. % 100. 1 1 30 y A 2 Y A ° 40. WY » o ° Graficul 1. Influenja diferitelor modalit&Hi de aplicare a propolisului asupra unor virusuri : ‘A Vitusul mozaiculus cestravetelsi, B — Vinusul patanii tueanulut & = Vimusul neevozet turunuful 3 Gets, bara edloane, do a4 1S 1 martogs inocolarea, usu epiegren iipa "3, minute a propolisului + amestee, de’ virus “F propolis ; apliearea. pr polisului + inocularea, dupa 5 minute, a virusului. Prom ” rom Sensibilitatea cea mai redusi a fost evidenfiati pentru virusul mozaicului castravetelui, iar cea mai ridicati —- pentru virusul necro- zei tutunului, Procedeul de inoculare a virusului + aplicare ulterioar’ a propolisului a prezentat eficienja minima. In cazul acestui procedeu, numérul de leziuni de pe frunze a fost rdedus cu 20—25%) in compara- fie cu martorul. Mai eficient& s-a dovedit aplicarea amestecului de virus -F soluie de propolis pe frunzele de fasole si pe frunzulijele germina- tive ale castravetelui, prin aceeagi operafie, imediat dup& amestecarea celor dou’ componente. Prin acest procedeu, numérul Jeziunilor s-a redus cu 36—62%%. Efectul maxim a fost asigurat de aplicarea solufici de propolis pe frunzele plantelor testate, urmati, la interval de 5 minute, cel mai adecvat procedeu de aplicare — aplicarea pe frunzulifele germi- native ale castravetelui a unei solufii de 10% propolis si, apoi, inocu- larea cu virus. In comparatie cu martorul, am obtinut o reducere de cirea 57% (graficul 2, A). Virusul necrozei tutunului a provocat, pe frunzulitele germinative ale castravetelui, leziuni necrotice cu caracter pronunfat local si usor numérabile, dar virusul a p&truns in intreaga planta. Prin aceasta am intenfionat si verificdm cit de rapid ajunge si se reproduce virusul in radacini, tije, frunzulije si frunzele castravetelui In scopul amintit, am efectuat 0 nova inoculare (dupi 17 zile), folosind sucul extras din diferite parti de pléntutd, alit din materialul martor cit si din cel cdruia i se administreazA propolis. Rezultatele testului sint ilustrate de graficul 2. In rédacinile materialului tratat ev propolis s-a inregistrat 0 can- titate de virus de circa 12 ori mai miei decit in ridiicinile materialutui martor. In tijele materialului tratat s-a evidentiat o cantitate de circa dou& ori mai redusi de virus, comparativ cu frunzulifele germinative ale materialului martor. In frunzele adevarate ale castravetelui nu a mai fost inregistraté prezenta virusului — in cazul materialelor tratate A 8B ¢c dD E Groficut 2. jnfiuenta propolisului asupra reproducerii virusului necrezei tutunului, in diferite parti de plantuja (castravete) ‘A — numarul de leziunt pe ovarul custravetet ; = Concentrafla Virusulad In zadacinile pla Concentrayia virusului in {ele plantel ; coneentrayia virusulul in frunzuifjele germinative ; 27 Snssntratia virusulu in frunze : eoloanele hagurale (@ —- material tratat ov nropolis ; colvanele albe (1) — material martor 70 cu propolis, in timp ce in materialul martor a aparut, chiar dac& in can- titate relativ redus%, respectiv circa 5% fafi de frunzulifele germina- tive ale materialului martor. A treia experienjd a fost efectuatd tot cu virusul necrozei tutunu- lui, pe frunzulife germinative de castravete. Scopul experienfei a fost sd se determine posibilitatile de diluare a propolisului, eventual reducerea efectului propolisului in functie de sporirea diluirii. Prima parte a ex- perientei a fost efectuat& cu concentrafii mai mari, respectiv 10%, 1% gi 0,1%, in trei serii succesive. Cea de-a doua parte a testului s-a rea~ lizat cu concentrafii inferioare, respectiv 10-2 pind la 10-8, in doud serii succesive. Rezultatele apar in graficul 3. In comparafie cu materialul martor, am obfinut, in aproape toate cazurile, o diminuare sub 50%. 10° 70" i 7 YA Graficul 3. Bfectul inhibitor al propolisului asupra formarii leziunilor, in urma inoculirii virusului necrozei tutunului pe frunzulifele germinative ale castravetelui. Pe ordonati, procentul de leziuni, comparativ cu mate- rialul martor; pe abscisi’ concentratia propolisului, in procente : K — materialu! martor L's 2= materialut tratat cu propolis tm cursul celei de a patra experiente am folosit virusul clasic al mozaieului tutunului, care prezinti particule virale in forma de basto- nas. Au fost utilizate dou& specii de tutun, respectiv Nicotiana rustis si Nicotiana glutinosa, pe frunzele cirora virusul inoculat formeazi le- ziuni necrotice ugor vizibile. La N. rustica, frunzele au fost tratate cu o solutie de propolis in concentrafie de 10-5, iar dupa un interval de 24 de ore s-a inoculat virusul mozaicului tutunului. In eazul N. glutinosa, virusul a fost inoculat abia dup& trecerea a 48 de ore. Rezultatele apar in graficul 4. 7 In primul caz al acestei serii de experienfe, numarui de leziuni a scizut cu 65,5%, in cel de al doilea caz — cu 56,3%, ceea ce cores- punde in mare (finind seama de inocularea tardivé a virusului dupa ad- % 100 €04 O- Groficul 4. Bfectul inhibitor al propolisului (in concentrafie de 10—) asupra viru- sului mozaicului tutunului, Pe ordonati procentajul de leaiuni, in comparatie cu materialul marto1 AWN, tustica ! eoloana hagurati — materia tratat cu propolis + dupa 2 ore ‘coloana alb’ — martor B ‘glutinosa : coloana hasurati — material tratat eu propolis + dupa 48 ore ‘ser ; Goloana alba — marior ministrarea propolisului) efectului inhibitor al propolisului asupra viru- sului sferic al necrozei tutunului. In cadrul celei de-a cincea experienje am verificat sensibilitatea propolisului, eventual mentinerea efectului siu inhibitor asupra_viru- surilor plantelor, in urma unor inedlziri cu intensitate si durati diferite. In cursul experienjei s-a lucrat cu dowd virusuri, respectiv cel al -n crozei tutunului si cel al p&tirii tutunului, intrebuintindu-se temperaturi de 60°C, 80°C si 100°C, timp de 5, 10, 20, 30 si 60 minute. Propolisul in concentrajia de 10-* a fost incilzit o anumita duraté de timp la temperatura corespunziitoare in eprubete cu pereti subtiri. pe o baie de ap, iar inainte de administrare a fost racit sub un jet de ap& curenti. Ca material martor au fost utilizate plante netratate cu propolis. Rezultatele experientelor sint ilustrate in graficul 5. Eficacitatea propolisului a fost minim afectaté Ia t 60°C si maximum la temperatura de 100°C. La virusul pa © ine&lzire de scurté durata (20 minute) la temperatura de 80 si 100°C a redus eficacitatea propolisului mai mult decit incdlzirea timp de 60 72 minute. In cazul virusului necrozei tutunului s-a observat un efect ase- méandtor la incilzirea timp de 10 minute (la 80°C), eventual timp de 20 minute (la 100°C). In concluzie, se poate afirma c& propolisul isi pas Graficul 5. Efectul cildurii asupra efectului inhibitor al propolisului i — martor ; pe abscisi, incflzirea propotisulul in minute ; pe ordonaté, numarul de iezlunt pe 0 frunzi. treazi in mare parte efectul inhibitor asupra virusurilor, chiar si dupa ce a fost supus o perioad’ mai indelungala la temperaturi inalte, ceea ce inseamna c& efectul inhibitor al propolisului se distinge printr-o mare stabilitate. Discutii Pind in prezent nu au existat informatii despre utilizarea si expe- rimentarea efectului propolisului asupra virusurilor plantelor, Presupu- nem cA reaultatele noastre constituie primele’ informatii in acest sens. Propolisul utilizat a demonstrat, fri echivoc, efectele sale inhibi- torii asupra tuturor celor patru fito-virusuri care s-au experimentat, si aceasta intr-o proportie remarcabili. Trei speci de virusuri posed’ par- ticule sferice, dar, in pofida acestei asemanari, se pare cA sensibilitatea lor este diferiti. Cea mai mare sensibilitate a fost demonstrat& de virusul necrozei tutunului, iar cea mai redusi — de virusul mozaicului castra- vetelui, respectiv de tulpina acestuia izolaté din Phytolacca; cel de al patrulea virus are particulele in forma de bastonase si se pare cA sensi- bilitatea sa la propolis este aproape similar celei a virusului sferic al necrozei tutunului. 73 Rezultatele cuprinse in graficul 2 demonstreaz in mod clar nu numai c& propolisul reduce numirul de leziuni pe frunzele inoculate cu virus, dar si ci inhib& in mod vizibil reproducerea virusului in intreaga planta. Pentru moment nu ne este posibil’ si explicim efectul maii pro- nuntat al concentratiilor reduse (rezultate optime au fost dobindite cu concentrafii de 10-? — 10-7). A fost vorba, in aceste cazuri, fie de in- fluenta stérii fiziologice a plantelor (experientele au fost efectuate suc- cesiv, nu simultan), fie de cea a mediului, fie de un alt factor necontro- labil. Totusi, din ultima experient& se poate desprinde concluzia c& pro- polisul isi mentine eficienja chiar si la concentrafii foarte reduse, ceca ce ar putea pezenta o deosebiti insemnitate practic’ in cazul unei eventuale utiliziri cu scopul de a proteja culturile mai sensibile, mai ales cele de seri, rasadurile si, in general, plantele tinere. Efectul inhi- bitor al propolisului asupra virusurilor are 0 remarcabila stabilitate care se mentine fntr-o masura apreciabilé si in cazul imedizirii la tem- peraturi mai inalte. Rezumat Experientele preliminare efectuate cu propolis au demonstrat existenfa unor efecte inhibitorii deosebit de impresionate asupra a trei specii de virusuri sferice — respectiv virusul mozaicului castravetelui, izolat din Phytolacca americana, virusul ptarii tutunului si cel al ne- crozei tutunului, precum si asupra virusului cu bastonage al mozaicul tutunului. Propolisul reduce nu numai numarul de leziuni de pe frun- zele inoculate, dar in acelasi timp, inhib’, de maniera vizibilé, repro- ducerea virului, in intreg organismul plantei, Propolisul a manifestat o inaltd eficienfa si in cazul unor concentrafii reduse, ceea ce ar putea prezenta importanfA pentru utilizarea practic a acestei substanfe in acfiunile practice de ocrotire a culturilor. HIBLIOGRAFIE V. BOJNANSKY, V. KOSLIAROVA = Evonymus mosale. — Biol, Plant, 10, 522-324 (1960) CURYLO, J.: Propolis jeho sloZeni, viastnosti a praktické vyuzitf, Odborné véelatské preklagy 4, 51-68 (1970) PSZCZELARSTVO, 10, 6, 1960) ¥. KOSLIAROVA, V. BOINANSKY: Aitempl to characterize u virus isolated from Phytolacca americana in Czechoslovakia. Plant Virology Proc. ii Conf, Czechoslov. Pl. Virol., High ‘Tatras, 1071. CONTRIBUTIL LA STUDIUL PROPOLISULUL A. CERCETARI CHIMICE $I FIZICO-CHIMICE ,,IN VITRO“ SI ,,IN VIVO" CU PROPOLIS Adelina DEREVICI ROMANIA Introducere In ultimele decenii terapia cu propolis a luat un avint deosebit, datorit& rezultatelor favorabile objinute in diferite boli, fapt ce reiese din comunicirile in cadrul congreselor si simpozioanelor de specialitate (5) (6) (7) (27) (28) (29) (80) *. oO din acestea au fost reunite in volumul ,,Propolis“, apérut in editura APIMONDIA in 1975 (26). ‘Volumul reprezinté o sursi prefioas’ de informare cuprinzind lu- crari originale despre variate probleme. Printre acestea consider foarte utile lucrarile de biologie si clinic, completate cu o documentare despre preparate din propolis. Lueratile lui BRAILEANU (3), (4), VELESCU, MARIN (32) deschid drumul spre posibilitatea de standardizare a diferitelor forme de folosire a propolisului ca medicament“ dup’ normele sanitare legale din fara. Tn aceasti directie ne-am straduit si noi si aducem o contribufic la largivea cunostinjelor asupra proprietafilor propolisului si asupra fla- vonoizilor, componentul siu principal. In acest scop am inifiat cercetiri cu diferiti colaboratori, biologi si chimisti, Rezultatele le prezentém in aceasta lucrare de sintez& care cuprinde : 1) Cercetiri chimice si fizico-chimice ; 2) Cercetari ,,in vitro” si ,,in vivo® 1) Cexcetixi chimice si fizico-chimice a) Inte-o primi serie de cercetiri in colaborare tehnici cu SORU * (10) au fost determinate uncle caracteristici chimice ale propolisului. Uti- lizarea a diferifi solventi a permis stabilirea existentei unor fractiuni solubile in cloroform, dup4 vaporizarea céruia rimine un reziduu in proportie de 90,36 la 100 g. extractele cloroformice se solubilized lipide, componente de culoare bruni, de asemenea si compusi cirora li se atribuie mirosul de ambrii caracteristic componentei flavonoidice. Acest reziduu e supus la extracfie cu metanol care dup evaporare las’ de asemenea un rezidux de 4,73 g la suti. Oa treia extracfie dup’ cele doua precedente e cea mai redus& (3.16 g la 100). Totalitatea acestor trei reziduuri este de 98,25 g la 100 propolis. Azotul total al acestuia e de 0,400 g la 100 g produs nativ de propolis. Hidroliza acidA a acestuia permite punerea in evidenja prin cromato- grafie descendentA pe hirtie Watman a opt aminoacizi si anume: 1) serin&, 2) glicocol, 3) acid asparic, 4) acid glutamic, 5) alaniné, 6) triptofan. 7) fenilanina si 8) leucing. De remarcat ci trei din acestia sint amino- acizi esentiali. ¥ Cei interesati pot gsi bibliografia la redactie si la autor. In extractul apos, la cald, al propolisului, tehnicile colorimetrice pentru flavonoizi au dat rezultate pozitive. b) Alte cercetiri chimice si fizico-chimice asupra propolisului sint efectuate de BOIERU si DEREVICI (1) care folosesc reziduul cloroformic obtinut in lucrarea precedent& sau propolis brut. Reziduul cloroformic reluat cu acetoné si apoi cu metanol supus cromatografiei circulare pre- zinté 11 spoturi. Propolisul brut epuizat cu diferiti solventi organici, supus clectro- forezei in gel de poliacriamid, prezint& 9 fractii. Ca reactii chimice pozitive se semnaleazi reactiile colorimetrice pentru flavonoizi si aceea cu orcinol. c) GROZA, BLOOS, DEREVICI (23), utilizind aparatul japonez auto- mat pentru determinarea aminoacizilor in cireuit inchis, identificé pe hidrolizat acid de propolis 8 acizi aminafi si anume: 7 aminoacizi esentiali, al 8-lea,triptofanul, nu e identificat cu acest aparat. Propolisul brut utilizat in experientele noastre provine din diferite regiuni ale fri. Citam unele contributii ale cercetirilor care determin flavonoizii din plante indigene. TAMAS (31) cerceteazi arbustul de afine (Vaccinium myrtillus si Vaccinium vitis idaeae), MIHELE (25) din Hie- racium auranticum (rusuliti), CONSTANTINESCU gi colab. (8) din Inula uliginosa. CRISTEA si colab. (9) pun in evidenjA in extrasul alcoolic de Tilea argentea un numér de 17 acizi aminafi. Dupa cum se stie, alcoolul extrage flavonoizii. In concluzie, din aceste lucrari ale noastre reiese complexitatea structurii propolisului, identificarea fracfiunilor semmalate necesita con- tinuarea investigafiilor. 2) Cercet&ri in vitro si in vivo cu propolis fn aceste cercetiri, DEREVICI, POPESCU si POPESCU (13) (14) (12) utilizeazi o suspensie hidroalcoolicd de propolis pregatit’ 1/10 cu extras alcooloetilic. Acesta este objinut macerind fragmente m&runtite de propolis brut in proportie de 25 g la 100 alcool de 85°. Se folosese bor- cane de culoare bruni, inchise ermetic, ce se menjin la temperatura camerei agitindu-se in decurs de cinci zile de mai multe ori pe zi. Dupa acest interval nu se mai agita, se lasfi si se depun particulele insolubile in alcool si impuritétile. Se objine un lichid maroniu limpede, pe care fl conservém in sticle de culoare brun&, bine inchise, ferite de lumin& si cillduré, Pentru a cunoaste cantitatea de substantia activa, se determina reziduul la greutate constanté 1a 100 ml extras. Acesta variazi in dife- vitele probe intre 8—10 ¢ la sutd extras, In felul acesta cunoastem doza de substanta activa, utilizaté pentru prepararea emulsiei hidroalcoolice care are un aspect ldptos uniform. (Atragem atentia s& nu se foloseasca ser fiziologic c&ci rezulta precipitate). in mod curent mai evaporém la 2/3 extrasul alcoolic, iar martorii din experienfe primese concentrarea corespunzitoare de alcool etilic. 76 DEREVICI, POPESCU si POPESCU (17) (18) stabilese toleranta a 1,05 g/kg corp substan{& activa pentru soareci, cobai, iepuri. ‘Albinele Hrdinite cu miere in amestec cu 20%) emulsie hidro-aleoo- lied prezintii fenomene paralitice, urmate de moarte (Fig. ). Doza corespunziitoare de alcool nu e toxicd pentru albiné martore. Proprietifile antibiotice ale propolisului au fost stabilite fat de unele speci de colibacili, b. disenteric gi b. tifici, nu insi fafa de stafilocor Oxford gi S. subtilis mesentericus (18) 14). Pentru titrarea puterii antibiotice acesti cercetdtori propun folosirea tehnicii dilutiilor limita fat& de Pasteurella avis. Albinele infestate prin hrnire cu miere-polen de porumb mucegait cu Aspergillus niger si Mucor mucedo, nu sint protejate de propolis (15) (16). In abdomenul acestor albine apar sporangi si hife, desi propolisul granular existé in macronucleocitele din hemolimfa albinelor (17), (18) @ig. 1a). Fig. Fig. 1 Brotiu ain Remolimfa atvinet, alimentata Sporongi gi hife din abdomenut aibinelo” cu. miere— propolis. Hemocitete contin Col. H. feriea X 509 — Dupd Derevici si granule de propolis de anumitd refrin “cota. (8) genta, Cot, "Rray-criimoata Dupe Derdosel gt cole. (28) Substanjele volatile emanate din stupul populat cu albine au actiune inhibitoare asupra aeroflore? din proximitatea stupului. Numérul coloniilor cultivate pe gelozi sau pe mediul .Czapek pentru mucegaiuri e redus fafi de cel al culturilor obfinute la distanjé de doud sute de metri de stup, in livad& sau in oras (13) (14). Actiune inhibantii posedi emulsia hidroalcoolicd de propolis si asupra germinérii seminfelor de cinep% (13) (14), precum si asupra cultivarii a7 virusului gripal pe oud embrionate (24). Aceste rezultate difera de acel al martorilor la care se utilizeazA cantitati similare de alcool diluat. DEREVICI, POPESCU au studiat (19) acfiunea propolisului asupra celulelor tumorale ale ascitei Ehrlich (fig 2). Contactul direct a acestor celule tumorale cu emulsia hidro-alcoolicd de extract de propolis le imprima un aspect modificat progresiv, fn raport cu durata contactului, Dupa 1 ord de contact la 37°C citoplasma capt o dispozitie veziculara in jurul nucleului alterat. Celulele apar acoperite de un material amorf, wig. 2 le, tumorate, Ehrlich, unete. cetule fast" material neftet x Sav — Dupd jas = mater foe er uD i ‘Beteotet 9 cotabe (0) care mascheazai structura si le aglomereazA, Modificirile morfologice sint mult mai marcate dup trei ore de contact, materialul amorf inglobeazi majoritatea celulelor intr-o p&turd rugoasé. Aceste aspecte au fost sta~ bilite la microscopul cu contrast de faz& (fig. 3) sau pe materialul fixat si colorat cu metoda May-Griinwald-Giemsa. In experiente ,,in vivo“ pe soareci, DEREVICI, SORU, DIMA (20) constata actiunea inhibanté a emulsiei hidroalcoolice de propolis asupra Fig. 3 Examen 1a mleroscop cu contrast de fasd x 500. Celule ascltice dup 3 ore de contact, acoperlte de tin material amorf. Umbre tare cetitare in cin} —“dupt Dereviei si cotad. (29) 78 vitalitapii celulelor tumorale Ehrlich. Pasagiile in serie cu lichid ascitic provenit de la animalele supraviefuitoare in primul pasaj, rimin sterile, in acelasi timp afinitatea tinctorialé a celulelor de inoculare era scizuta. In continuarea cercetirilor asupra reactivititif organismului sub influenta propolisului, am inifiat o serie de experiente pe cobai si pe iepuri. In colaborare cu ZALMANOVICI si ARDELEANU (21) am ur- miarit efectul in diferite condifii experimentale deserise de FILOTTI (22). In experientele pe cobai, animalele injectate zilnic timp de 12 zile primesc 100 mg substan} activa, diluaté in 10 ml apf distilat{ (éotal 1200 mg). In experientele pe iepuri supusi imunizirii, cu antigen Salmonella para- tifi AO, pe cale intravenoasi, in 5 sedinfe se administreazi emulsie hidroaloolica de propolis pe cale intraperitoneal (total 500 mg substantia activa). Martorii primesc injectii cu aceeasi cantitate de alcool in apa distilaté fSré propolis. Din aceste experienfe nu a reesit o stimulare a proceselor imunitare de crestere a anticorpilor antiparatifici A.O. si nici © crestere a titrului alexic. Examenul leucogramei animalelor de experienf indic& 0 crestere a polinuclearelor neutrofile, contribufia cobailor find predominantd, Lim- focitele scad, far monocitele se echilibreazi. Dupa sacrificarea acestor animale se fac preleviri de mezenter dup tehnica Boquet si Delauney (2). Dup& fixare si colorare recurgem la examen microscopic pentru a preciza etapele transportului de la locul inoculirii si a procesului de ,,clearance* a propolisului. Din imagini rezultd cé particule ale emulsiei coloidale hidroalcoolice de propolis sint antrenate ‘de celulele endoteliale capilare si apar sub for- ma de granule, inconjurate de un halo. Dup4 o serie de etape se firimi- feazi in granule marunte, macrofagele intervin in metabolizarea lor, apar vacuole digestive aparente intracitoplasmic (fig. 4). Lucrarea DEREVICI, ARDELEANU, ZALMANOVICI (11) se ocupa de rezultatele examenului Fig. Cltoplasma cu vacudie’” ce contin yranute de Propolis. Col. He. 1250 — Dupd Derevtel $i cota’. (31) histologic al organelor acelorasi animale. Semnalm cA in sectiunile exa- minate nu apar granule de propolis, aga cum s-a constatat in organele soarecilor care att primit propolis per os (18). La acestia s-a inregistrat de asemenea un ugor grad de degenerescenja grasi. Accasta sugereazi o reactivitate de specie diferit’, de asemenea si importanta modului de administrare. 79 © deosebit& atentie s-a acordat in cursul examenului histologic de- pistirii unor eventuale modific&ri morfologice de ordin. teratogen. Rezul- tatul exclude asemenea aspecte ; de altfel, acelasi rezultat a fost objinut in colaborare cu ATHANASIU, PETRESCU, STOIAN (12) la examinarea secfiunilor din organele puilor de hamster inoculafi la 48 ore de la nas- tere cu emulsie hidroalcoolicd de propolis. Acest examen a fost efectuat dupa sase luni de la inoculare, perioad& in care nu au aparut leziuni macroseopiee eutanate Ie puil de hamster supravegheafi in tot acest interval. B, EXPERIMENTARE SI DEDUCTI ASUPRA MECANISMULUI DE ACTIUNE A COMPONENTEI FLAVONOIDICE In aceasta comunicare, ne ocupém de o importanté componenta a propolisului, anume grupa flavonoizilor, pe care o cunoastem din cereeta~ rile chimistilor. Dezvoltarea centrelor de documentare si cercetare a industrijlor far- maceutice a creat posibilitatea realizarii unor studii experimentale cu caracter riguros stiinfific pentru cunoasterea acestor produse. Utilizarea terapeuticd empiric’ a acestora a precedat pe cea a informarii asupra structurii si reactiflor determinate in organism. Tn lucrarile noastre, in colaborare cu chimisti, am stabilit comple- xitatea structurii propolisului si componentele sale flavonoidice : con~ fine glucide, protide si lipide, ceea ce ar explica posibilitatea integrarii sale in metabolismele fiziologice. Dup& parerea lui SWAIN (34) flavonoizii intervin intr-un procent de 36%, in vegetalele alimentare. Din documentarea asupra experimentarii apar variatele aspecte sub care a fost cercetaté componenta flavonoidica, existent& si in propolis (6). VILLANUEVA si colab. (38) au izolat din propolis unii flavonoizi si din lucrarile lor rezult4 un paralelism al curbei spectrografice cu fla- vonoizi de sintezA (fig. 5). Din determinarile lui HEINEN si LINSKENS (19) @ acizilor grasi din propolis si compararea cu régina mugurilor de plop reiese asemAnarea curbelor cromatografice. Acest rezultat relevé una din sursele importante de care se servesc albinele la prelucrarea acestui produs natural cu acjiune asupra circulafiei terminale. Tnteresul asupra grupului flavonoidie dateazi din lucrarile lui SZENT GYORGY (35) (36) care a obfinut cu suc total de citrice rezul- tate bune la tratarea manifestarilor scorbutice, indeosebi asupra celor hemoragice. Acesta confine pe ling4 vitamina C si un alt factor cu care Fig. 5 Spectru 1 at galangine! iz0tata incferunse este a galanginel de shiteed. Dupe, Vitanucva “F eotall. (28) 80 luereazi sinergic si pe care a denumit vitamina de permeabilitate (P) sau citrin’. Nofiunea de vitamina a fost infirmata de unii cercet&tori si inlo- cuité cu denumirea de bioflavonoizi sau derivafi flavonoidici. Dup& pa- rerea lui PARROT si CANU (28) si in baza lucrarilor ui GAZAVE (29) se considera mai adecvat termenul de ,,factor C,“ spre a se sublinia siner- gismul actiunii sale cu vitamina C (9) (10) (11) (12). In actiunea lor asupra rezistenjei capilarelor, ambele fractuni din citring inscriu o curba bifazic’, prima de tip adrenalinic, care dureazi 24 ore gia doua care survine dup& 72 ore (se menfine mai multe zile) (11). Proprietifile flavonoizilor in studiile consacrate acestui grup se insist asupra activitafii ca- racteristice de a reduce fragilitatea si permeabilitatea capilarelor. ‘Actiuni simultane a numerosi factori intervin in funcfiunea retelei terminale vasculare (23). Ea e reprezentatA prin capilare, arteriole, ve- noase si limfatice raspindite in toate teritoriile organismelor. Structura anatomici a capilarelor considerata simpla in urma cu ani (24) e in realitate complexa morfologic si functional. Dup& noile no- fiuni, membrana celulelor nu e formatiune staticd, ea este o paturd limi- tant lipido-proteinica in continuu dinamism, Aceasta nu are numai rol de contenfiune, dar intervine activ in mentinerea raporturilor intercelulare side schimburi cu fluidul interstitial. Complexitatea proceselor ce au loc in capilar reiese din aspectul de unitate cu venele limfatice, capilarele si terminafiile nervoase din patul capilar. Elemente de structura diferite separi plasma sanguin de lichidul extracelular, RezultA cA studiul produsului de care ne ocupam, flavonoi~ zii, nu poate fi limitat la peretii vasculari, ci trebuie si se extinda asupra biosferei functionale a patului microcircular, unde mastocitele ‘ivas- culare gi nervii formeaz& o entitate functionalA cu micile vase. In patul capilar intervin mediatorii chimici de care depinde condifia hemodina- micS perifericS normala, integritatea de filtrare gi motricitatea capilare- Jor. Acestea reprezint& locul de schimburi intre singe si fesuturi, asiguré aportul de elemente nutritive si eliminarea degeurilor, funcfiuni ce im- plic& un reglaj foarte precis de mecanisme, coordonate de sistemul nervos central. Metabolizarea flavonoizilor In continuarea expunerii vom analiza contribufia experimentatorilor la lamurirea metabolismului flavonoizilor, introdusi in organism pe dife- rite cai. Experimentatorii au folosit diferiti derivaji flavonici, noi ins ne preocupéim global de grupul acesta, indiferent de individualitatea pro- dusului folosit. 81 S-a pus intrebarea: care este soarta flavonoizilor administrafi omu~ lui sau animalelor? GRIFFITHS si BARROW (14) (16) (17) (18) considera c& flavonoizii‘sufera o serie de scindari sub influenta florei intestinale. Se obfin aceiagl compusi fenoliei Iuerind im vitro numai eu flora micro- and. Experientele pe animale crescute in condifii de sterilitate conduc la concluzii asem&nStoare (15). DAS si SOUTHY (5) menfioneazé de asemenea in luerarile lor rolul microflorei intestinale in catabolizarea flavonoizilor. GRIFFITHS si BARROW utilizeaz4 in cursul experienfelor un pro- dus semisintetic care conjine trei derivati flavonoidici de structuré dife- rita, asa cum reiese si din cromatografiile efectuate de MATAGNE (23), care constaté aparitia metabolitilor la sobolanii injectati intraperitoneal. Ei conchid c& in procesul scindarii intervin enzime hepatice, iar cdile bi- liare constituie o cale de eliminare a metabolitilor rezultafi. In aceste ex- perienfe s-a folosit canularea c&ilor biliare, ceea ce a permis prelevari de bil in pareursul experientei. BOOTH si colab. (2), (3), plecind in cer- cetirile lor de la acidul cafeic, remarci o serie mare de produsi de catabolizare ce apar in parcurs si apoi sint eliminafi prin urin& sub forma de compusi fenolici (fig. 6). . Unele diferente rezulti dupa specia animalelor folosite si dupa calea de administrare a derivatelor flavonoidice. Se crede c& existd posibili-~ tatea de a evalua gradul catabolizirii dup& cantitatea de compusi feno- lici eliminati prin urinA sau fecale si a stabili un index de absorbtie in unitatea de timp. Determinirile in singe indicd cifre superioare de me- tabolifi in cazul administrarii flavonoizilor pe cale parenterala. In cursul metabolizérii, eliminarea e repartizaté intre bild si cdile urinare, Produsul semisintetie ,,Venoruton*, care contine derivati ai rutozidu- lui de diferit& solubilitate (25) denumit ,,Paroven* e rezistent la sucul gas- tric, dar e hidrolizat de microorganismele florei intestinale inferioare, TAKACS si colab. (37) nu sint de acord asupra interventiei florei intes- tinale in catabolizarea flavonoizilor. Ei ajung la aceasté concluzie in baza rezultatelor din experientele pe ficat izolat de circulafia generala gi intre- finut prin perfuzare cu un lichid fiziologic c&ruia i s-au adaugat flavonoizi. - SIMPSON si colab. (80) au cercetat metabolizarea flavonoizilor de c&tre microflora din rumen pe care {l considera ca o-sursi buna a florei microbiene cu care obtin degradarea flavonoizilor in condifii anaerobe. Rezultatul cu flora din rumen dispare prin filtrare prin filtre Seitz. BOHM (4) citeazi in monografia sa asupra flavonoizilor un. numar de autori care au cercetat problema metabolismului compusilor flavonici. Durata aparitiei In urind variaz’, unii indic& 2—3 ore, alfii citeva zile. Faptul e explicabil, cici au folosit cdi diferite de administrare si animale diferite : iepuri, cobai, sobolani, pisici, clini In lucrarile care privese metabolizarea flavonoizilor CLARK si colab. apreciazé c& numai 1% din doza administrat’ e absorbitd, restul e eliminat nemodificat. 82 GAFFEIC ACID + (3,4-dlhydroxycinnamic acid) wo FERULIC AGID 2" (3-methoxy-4-hydroxy- Lose cinnamic acid) “ DIHYDRO- zy m-COUMARIG ACID CAFFEIC ACID vy (m-hydroxy- (5,4-dihydroxy- Ay cinnamic’ acid) phenylpropionic/ SBN acid} m-HYDROXY- 3 | PHENYL a} 8 DIHYDRO ~ w/ | BROPIONIG ACID gf S FeRuLic aco {/ |g (srmethoxy. : 5 2 eyo a m-HYDROXY 3 propionic atid) + -HIPPURIG ACID > VANILLIG_AGID ’ (3-methoxy-4-nydroxy m-COUMARIC. ACID benzoic acid) GLUCURONIDE wl oo 8 S| FERULOYLGLYGINE + VANILLOYLGLYGINE Fig. 0 Metabolifi wrinart ai acidulni cafete. — Dupd Booth si colab. 1957 (2) STELZIG si RIBEIRO (83) gisesc in cercetrile de eliminare a unor flavonoizi cA unii se elimin& exclusiv prin urind, iar alfii numai prin fecale. Spre deosebire de intervenfia florei in scindarea flavonoizilor despre care ne-am ocupat, MARCHELLI (22) semnaleaz& capacitatea de a sin- tetiza flavonoizii din precursori existenfi in mediu, ai ciupercii Aspergil- lus candidus. Adaosul precursorilor de glucozi, metionind, fenil-alanin& se face la inceputul fermeniatiei. Prezenta flavonoidului e evidentiati cu ajutorul spectrului de rezonanfé magnetica. 83 Geneza tulburirilor in boli circulatorii © alti categorie de cercetri se preocupi de modificarile incipiente funefionale si morfologice care favorizeazd diferite imbolndviri circula- torii disparate in aparenfi, varicoze, arteriosclerozi, reumatism, fragilitate si permeabilitate capilard ‘crescuta. _ LASZT (21) atrage atentia asupra necesitafii ca aceste tulburtiti sd fie depistate in faza initial pentru a avea un tratament eficace. Acest autor constat& in varicoze tulburdri in metabolismul glucidic. De asemenea si un consum de trei ori mai redus de oxigen al fragmentelor de ven& varicoasi, Producerea de acid lactic e crescut’, Analiza constituentei pe- retelui venos, proteinele, colagenul, hexosamina arati uncle modificari. Blastina face exceptie. NIEBES (27) se intereseazi de situatia enzimelor catabolizante a mucopolizaharidelor si anume : glucoronidaza, B. acetiglucozaminidaza, fosfataza acida, arylsulfataza, hyaluronidaza si catepsina. In vena varicoasi, cu exceptia catepsinei, activitatea acestor enzi- me e crescut&. Autorul conchide c& alterafiile varicoase au la baz& buréri de metabolism al hidratilor de carbon, provocind instabilitatea enzimelor lizosomale si eliberarea fermentilor care antreneazi tulburdri de metabolism al mucopolizaharidelor si respectiv modificéri ultrastructu- rale ale colagenului si elastinei. Si alti autori se preocup’ de studiul modificirilor din fesutul conjunctiv caracteristice varicozei, ZWILLEN- BERG si colab. (42) recurg la culturi celulare din explante de vend safenS umana varicoasi gi vend bovind din membru inferior precum si din vena jugulara. Folosind diferite conditii de cultura reusesc s& reproducé alterafiuni aseman&toare celor din vena varicoas’. Constanta aparifie unui cola- gen de aspect spumos pe care l-au denumit ,,structuré asociati colage- nului* (CAS) gi care apare in tunica medie a venei bovine in a 14-a zi de cultivare. In mediul de culturA apare N acetyl-glucozaminidaza si acid lactic, activitatea enzimei este mai redusi in mediu hipoxic si anaerob. Autorii susfin cA fn aceste procese intervin cu rol activ celulele muscu- lare din vend, dovad’ c& CAS nu apare in culturi ale venei jugulare care e foare sdracd in celule musculare. Pentru obtinerea efectelor semnalate, autorii insisté asupra condi- fiilor riguroase de pH care trebuie respectate. Adaosul flavonoizilor me- dial de cultura inhibi aparitia CAS-ului considerat ca mucopolizaharid alterat. In continuarea cercetiirilor asupra conditiilor care determind leziuni asemanitoare variozei, ZWILLENBERG-FRIEDMAN si colab. (41) incu- beazii fragmente de fesut conjunctiv de ligament in extracte de vend uma- na, de uter bovin, de vezic& urinara, Se obtin aceleasi formatiuni CAS in anumite condifii de pH, precum si scindarea fibrilelor si derularea heli- xului. Imagini comparative aper in fesut normal gi in structuri de aspect caracteristic varicozei, Autorii apreciazi ca un efect minor actiunea fla- vonoizilor asupra ultrastructurilor cercetate in cazul folosirii preparatelor semisintetice de Venoruton. 84 In cercetirile referitoare la metabolismele din peretele arterial, FILIPOVICI (7) recurge Ja cultura de segmente de aorté in mediu cu trigliceride si constati o crestere a consumului de oxigen sub influenta adaosului de flavonoizi. Nu apare o influenta insemnata asupra productiei de lactat. Studiul enzimelor glicolitice din vene varicoase si normale menti- nute fn extracte sarcoplasmice, de safena varicoasi, psoas si mugchi car~ diac este efectuat de MATAGNE si HAMOIR (23). Utilizind clectroforeza in gel de amidon se constaté unele diferente in ceea ce priveste proteinele In distribufia lactat-dehidrogenazei care tinde mai mult spre un metabolism aerobic. Nau se constatd ins& diferente in activitatea enzimelor glicolitice. O cresterea activititii enzimelor lizosomale e semnalati de MIRKOVIC (26) in experientele sale de trombozi experimentald pe cline. 'ZEMPLENY (40) atribuie localizarea preferential a leziunilor ate- roscleroase cerebrale unor factori hemodinamici si hemoreologici la care se adauga gi hipoxia local. Aceasta favorizeazd eliberarea histaminei si consecutiv cresterea permeabilitifii si disruperea celulelor perivasculare mastocitare. Eliberarea histaminei favorizeazA depunerea particulelor co- loidale si lipidelor pe peretele vascular, pe fondul permeabilitatii modifi- cate. Flavonoizii au proprietatea de a influenta acest factor, deci sint utili i in prevenirea aterosclerozei. PARROT si GAZAVE (29) si GAZAVE (9) (10) (12) (13) au denumit aceasté fractiune activatoare, vitamina C,. Acest factor vine in competi- fie cu enzima ortometiltransteraza (COMT) care intervine in prima etapa de metabolizare a adrenalinei (11). Flavonoizii intré in competifie cu pro- cesul metabolic al adrenalinei, il impiedicd temporer si prelungesc astfel durata de actiune. In acest proces flavonoizii apar ca factori de econo- misire, de protectie a adrenalinei, acfiune ce o efectueaza sinergic cu acidul ascorbic, la rindul séu un ortodifenol competitiv enzimei catecol- ortodifenoltransferazi. Alte pareri asupra mecanismului de actiune a fla~ vonoizilor admit ci influenta asupra adrenalinei are loc indirect prin stimularea hipofizei si prin actiunea hormonului corticotrop ACTH asupra suprarenalelor. Se mai afirma de asemenea cé flavonoizii actioneaza direct pe pere- tele capilarelor provocind vasoconstricfia precapilarelor. Inchiderea sfinc- terelor precapilare s-ar datora unei acfiuni antienzimatice, anume inhibi fie de fosforilare a ADP in ATP, fosforilare absolut necesar& relaxérii musculare. Relativ la mecanismul de acfiune al flavonoizilor considerém util s& incheiem expunerea citfnd interpretarea dati de doi biochimisti com- petenti in acest domeniu, Dup% cum se exprimi SORU (31), compusii c functia vitaminei P funcjioneazd ca un sistem oxidereductor reversibil in sinergism cu acidul ascorbic — dehidroascorbic. SZENT GYORGYI (38) (36) afirma c& in proc terveni peroxidaza-ascorbicd, stabilind corelatia posi vitaminele P si vitamina C. In anumite stéri carenfiale, fiecare din aceste produse separat nu este total eficace ; ele au acfiune sinergicé numai adminisirate concomitent. de oxidare ar in- de actiune dintre 85 Prin interventia vitaminei P la nivelul sistemului oxidoreductor reversibil adrenalind-adrenocrom s-ar reduce viteza de oxidare si distru- gere a adrenalinei care are rol in rezistenta capilar’. Vitamina P ca sistem oxidoreductor ar avea rol in mecanismul transferului de hidrogen. Prin aceast4 actiune vitaminele P intervin in diferite procese metabolice respiratorii celulare, metabolismul glucidelor, proteic, ionic, metabolismul apei. . BESANGER-BEAUQUESNE (1) este de pArere ci asupra functiuni- lor grupului flavonoizilor se pot face mai curind ipoteze. E de pirere insi c& pentru plante acestia au un rol fn fenomenele de oxidoreductie. SZENT GYORGYI a admis c& interventia flavonoizilor in respiratia ce- lularé a vegetalelor, prevazute cu peroxidaze, sint transporturi de hidro- gen. Soarta lor este legatd intim de acidul ascorbic. Flavonoizii constituie un intermediar in oxidarea acidului ascorbic. Oxidazele actioneazi direct, peroxidazele descompun apa oxigenatd pro- dus in oxidrile directe, transforma flavonele in quinone care, la rindul lor oxideaza acidul ascorbic pentru a relua forma fenolic si ciclul oxido- reductor reincepe. Posibilitatea de a cataliza este atribuit& naturii fenolice a flovonoizi- lor. Interventia acestora in aceelerarea sistemelor fiziologice in care inter- vine acidul ascorbic ar sugera c& flavonoizii au rol de coenzime. Dup& prerea noastra, un aspect care trebuie Iuat in considerare este proprieta~ tea chelatanté a flavonoizilor ; intervin competitiv in diferite procese enzimatice si pot astfel deriva o serie de metabolisme importante descrise de GAZAVE si colab. in lucrarile amintite. C. TERAPIA CU COMPONENTA FLAVONOIDICA A PROPOLISULUI SI TESTAREA REZULTATELOR 1 In aceasté parte nu ne referim la rezultatele terapeutice ale propo- isului. © documentare bogatd se afl in publicatia ap&ruté in 1975 ,,Pro- polisul* Ed. APIMONDIA si in referatele congreselor si revistelor de specialitate. Ne ocupam de: 1) rezultatele obfinute in terapie cu componenta flavonoidic& si 2) de metodele de testare a efectului terapeutic. © inifiativa util’ a unor industrii farmaceutice a fost aceea de a pune la dispozitie produsele flavonoidice unor echipe de cercetiitori capa~ bili sé aprofundeze obiectiv, sub cele mai variate aspecte, actiunea asupra manifestarilor patologice tratate; rezultatele au fost prezentate in simpo- zioane si discutate. Uncle controverse au existat referitor la integrarea flavonoizilor in metabolismul general. Acestea au fost elucidate de biochimisti, care au pus in evidenfa metabolifi ai flavonoizilor in uring, bili sau fecale; GILES si GUMMA (21) au pus in evident& in serul unor voluntari pre- zenta unor flavonoizi administrafi sub forma de tablete. Au folosit tehnica THIES si FISCHER (50). 86 De asemenea, LAPARRA si colab, (28) utilizind autoradiografia gemnaleazi Ta soareci, etapele de integrare in organe a unui flavonoid t de izotopi. ANCE EREVICT si colab. (18) deseriu prin examen histologic etapele suecesive ale integrarii propolisului in metabolism, pina la formarea cuolelor enzimatice. oe vaevePeniru aprecierea obiectivé a proprietatilor flavonoizilor, histologii folosese unele metode experimentale prin care provoacd pe animale tul- burkti circulatorii pe care le trateaz cu diferiti derivati flavonoidici de care ne vom ocupa ca grup chimic general in aceast expunere. PRATESI si colab, (43) creeaz ischemic regionaia prin ligatura ca~ rotidel, Dupé un anumit interval preleva cortex cerebral a cérui ultra~ structure cercetaté. Martorului (iepure) i se preleva de asemenca cor tex cerebral. La interval de 12 ore de Ja ligatura carotidelor constata lu- mnenul capilar ingustat, citoplasma ingrosatd. In strom& — numeroase fibrile de colagen. La iepurele tratat in prealabil timp de 15 zile cu flavo- noizi si sacriticat la 12 ore de Ja ligatura ambelor carotide se constala membrana bazali de grosime cvasi normala, mai pufin opacd la electroni decit in ischemie purd. _ i i 44 un lepurele tratat pe cale parenteral in doza de 100 mg/zi prezinté ur capilar normal; membrana bazald inglobeazi Jn dedublare freevente peri- cite. Limitele celulare si organiteie endoplasmatice ~ fe aspect normal. | CETTA si colab. (11) trateazé cu unii flavonoizi leziuni_aseménd- toare celor din varice provocate cu aminoacctonitrili, Constata 0 influ- enjé bun asupra colagenului precum si asupra endoteliului vaselor mict. Tn figura 7 se reprezinti media variafiunilor colagenului solubil (Gn NaClO, 45M) in aorta iepurelui latirizat si protejat prin flavonoizi. coloana alba sint reprezentati martorii, in cea neagré se indicd valoarea colagenului solubil, crescut 1a animale latirizate eu acetonitrili, Coloana haguratd indic& sc&derea colagenului solubil 1a animale tratate concomi- tent cu flavonoizi (fig. 7). 1507 polt00 me A net erint ate cia sop ore ermunt we clara foe fea He A lt accionitrill. Coloana hasuraid — iepure HAMMERSEN (25) recurge, pentru realizarea pe sobolani a unui edem, la dextran, spre a studia efectul flavonoizilor. Acestia sint admi- nistrafi inaintea dextranului fie cu 7 zile inainte pe cale oralé sau cu o 87 ora tnainte pe cale intravenoasd, Sacrificarea e precedata scurt timp inainte de injectarea de c&rbune pentru a marca leziunile. Animalele martore nu primese dextran. Se fac prelevari la o ord si la patra ore dupa dextran. Pretratarea cu flavonoizi determini un numar mai redus de excre- scenfe si o reducere a grosimii membranei.bazale. ‘Totusi, aspectul fesutului conjunctiv nu revine total la normal. Pentru studiul influenjei flavonoizilor asupra manifestarilor caren fiale au fost imaginate metode diferite. Cercetarea fragilitatii capilare si a permeabilitatii crescute constituie obiectivul atenfiei clinicienilor. Fragilitatea capilarelor poate fi pusi in evident realizind o pre- siune pozitiva care suprima temporar circulatia venoas’. Se recurge pre- ferabil Ja brfara aparatului de tensiune. Se numérA petesiile (mici hemoragii subcutane), care apar pe o suprafata anumit&, si se stabileste timpul de aparifie. Se poate recurge Ja o presiune negativa cu ajutorul unei mici ventuze de cauciuc. fn comerf exist angiosterometrul PAR- ROT (40). WILD si FASEL (57) recurg la aceste tehnici spre a pune in evi- denfi insuficienfe venoase cronice (fig 12) cu cirozi hepatic’. Deter- mind rezistenfa mucoasei rectale si timpul necesar aparifiei petesiilor. Compar& rezultatele obfinute inainte si dup& tratament cu flavonoizi (preparat Zyma denumit Venoruton). Se observa o alungire a timpului de aparitie a petesiilor dup’ o siptamina de tratament. PARROT si CANU (40) constat& cresterea rezistenjei_capilarelor dupa numérul de petesii apirute dupa tratare cu flavonoizi diferifi. Permeabilitatea capilarelor poate fi stabilité prin testul Landis care consti in crearea stazei venoase cu briifara aparatului de presiune la unul din braje si apreciazé comparativ rezultatele objinute in singele fiectrui brat. Se determina cantitatea de lichid: 1) extravazat in afara capilarelor, 2) hematocritul, 3) cantitatea de proteine din ser. Britara aplicaté e mentinuta 30 minute la un singur braf, numai, Aceasté tehnicd a fost utilizati de WISMER (58) pe loturi de bolnavi inainte si dup tratament de 4 sau 8 zile cu flavonoizi. Se constati o diminuare a volumului filtratului si a proteinelor extravazate. Actiunea flavonoizilor asupra permeabilitAjii capilarelor mai poate {i apreciati ou testul difuzirii unui colorant (de regula albastru tripan Evans) intr-o regiune iritati in prealabil cu cloroform ; tehnica e folo- sité de LOISLLEUR si colab, (34) aplicind doud injectii de flavonoid (Flacitran) la interval de 24 ore si dupa 6 ore de repaus se constata © intirziere a difuzarii sub influenta flovonoidului preparat din citrine cu adaos de ioni de magneziu. PARIS si MOURY (39) au adus modificiri acestei tehnici. Pentru a dispune de mai mult obiectivitate se folosesc, pentru a determina aparitia si intensitatea colorafiei tegumentului, de o celuli fotoelectricé la care adapteaz un galvanometru pentru inscrierea din timp in timp a variatiei difuzérii colorantului. Obtin efecte favorabile cu flavonoizi. 88 GABOR (20) releva rolul antiinflamator al flavonoizilor si studiazd acfitinea acestora asupra permeabilitifii capilarelor prin procedeul difu- zarii colorantului Evans {injectat intravenos), in regiunea iritaté, Piclea colorat’ se extrage dupa decapitarea gobolanilor, s¢ curdtd de grasime, se extrage colorantul cu Piridina si se apreciaza. fotometric cantitatea de colorant pe o suprafata cunoscuta. Se constaté reducerea permeabilitajii prin difuzarea intirziati in loturile tratate cu flavonoizi. © altk modalitate dea studia permeabilitatea capilarclor a fost propusi de CALNAN (8), In scopul aprecierii gradului de filtrare spre lichidul interstitial metoda introduce subcutan 0 capsuld fenestrati cd- reia i se adapteazi un sistem de prelevat lichid interstitial la diferite intervale. Valorile unor constante pot fi detérminate in lichidul prelevat apreciind astfel permeabilitatea capilarelor. Studiul fragilita}ii si permeabilitatii capilare in afectiunile oculare dispune de un mijloc pretios reprezentat prin utilizarea fluorescentogra- Hel, Metoda permite fotografierea fluorescentei apSruti pe arteriolele retiniene. Injectarea solutiei de fluorescent necesita o serie de pregiitiri destul de complicate dup cum reiese din lucrarea lui TSCHOP (53) Se executa fotografii Ia diferite intervale. Se pot folosi si filme in culori pentru fundul de ochi. Compararea fotografiilor permite evaluarea evolutiei retinopatiei diabetice, in urma administravij flavonoizilor si paralel a acelui lot care primeste placebo. Criteriul de apreciere este prezenta microanevrismelor si extravazatelor fluoresceinei. Dupé fotografii se fac sheme p ehirtie de calc ale arterelor, venelor, ale extravazatelor fluoresceinei si ale miroanevrismelor. Schemele se confrunta ulterior, impreuna. In fiecare perioada de tratament bolnavii primese 400 mg de HR* de ‘rei ori fn 24 ore timp de doud luni; placebo se administreazd de asemenea doua luni, apoi se repeta cielul cu HR. Autorii conchid c& acest procedeu este obiectiv si permite stabilirea efectului_tratamentului. Nu apar hemoragii noi, dar cele existente se menfin. Exist gi diminuarea permeabilitatii la fluorescent. Efectul se menfine insé numai in cursul tratamentului. Pentru aprecierea valorii unui tratament al tulburarilor de circula~ fie venoasi, CAUWENBERGE si colab. (10) folosesc un derivat de ruto- zid Venoruton — Zyma, Intre alte metode de a provoca inflamatie recurg la implantarea subcutan’ a unui tampon de vatd care determin’ formares unui abces. Un lot de animale este tratat cu flavonoizi in doze variate intre 10 si 200 mg Ja 100 g. Alfi cercettori ca LUND si colab. (35) in_experienfe pe sobolan creeazi un edem prin compresiune la baza cozii. ApreciazA intensitatea edemului dup&é volumul apei deplasate in cilindrul gradat anexat, LUND $i colab, (35) apreciazi astfel valoarea neutralizant’ a unor flavonoizi folosind loturi de animale tratate si netratate cu HR. Autorii recurg pentru obfinerea edemului si la injectii de adrenalina, ergotamin la baza cozii, *) Gerovital HR, 89 Dupa 12 ore incepe administrarea de HR care se continu timp de § zile 12 ore. —— | . eC SULESIUS sl GJORES (62) cereeteasa viseoziatea, singelul pe i i ‘icienf& venoasd cronic&. Se determiné i bolna Cuatament 1A singele cubital si in cel prelevat din membrele rat es diferente importante intre loturile tratate Es 7partote, Coon ce determina pe autori si excluda interventia visconti in ae circulatoril vehoase, contrar aprecieilor, deduse de LOISLLEUR 4! colab, din experientele lor pe animale, & area coloran “ Tmportana instalarii unel circulatit colaterele dup accident ische- mice, ezutate din suspendarea eirculatiet coronariene stn arterele mem brelor inferioare, a fost studiat’ de BRKAC si LAS Autor mae ‘ineazA un aparat care permite a inscrie grafic, mecanogram: ._geasta fee puna ef cones a se i i terala. cazl 2 e peeetioeinen oo eteatareR ‘cu Venoruton 2 dat rezultate semnificative a instalarii circulajiei colaterale. 7 _ seoprd alta tohnic& de studiu a ac{iunii flavonoizilor este imaginata de CHLEBUSCH si KERN (49). Acegtia pleacd de la asemlnarea structur Shimice a unor flavonoizi si a politenoilor folosii in Wbectr (aninuri, cA si flavonoizii ar putea actiona ca stal a cola" eee ee Se qlie ef fibrele de colagen se contrag, sefucingus, st prods Gin degeere de temperatura of enrai me, ponte, mons on i t, DupA parerea autorilor ; n oe Ne tabdedtie. "ae nea flavonoizilor este proportional cu con oon erapia cu flavonoizi a fost aplicatd Ta botnavi eu manifestist pro vocate de carenja acostora : in scorbut, fragilitate si permesbilitate ctes- cata, tulburari circulatorii in membrele inferioare, varice, in a &, edeme, arsuri. vO wom Bentru precizarea deficientelor wasculare se jnirebuinteant wna san “i ese mai multe din metodele enunfate anterior. gener’ y Ze Oe i inistreard vodus inert in acelagi fo toni c€rora li se administreazd placebo, un prostus i Up. acetag format fat. Industria farmaceuticd a pus la dispo: ‘ oF wa occhatcle ce trebuiau controlate obiectiv, de see, Seon exper 1 nu gtia nici el cu ce produs Iucreazé. Au fost ul sae eintotice, derivati ai rutozidului extras din Alonea de sale galben, te proveneau din citrice, uneori in adaos . S oe Pichon extrase din fructe de padure (afine, coacize etc) sau din castane etc. . . . Activates clinicienilor bazat st pe testele de laborator objective asigurA concluzii prefioase asupra valabilitafii terapeutice a unui pr cercetat. : 7 : Majoritatea cercetdtorilor insist asupra lipset de toxicltate a flax vonoizilor, toleranta menfinindu-se faj& de doze mari si indelung a nistrate. 90 Aceasta proprietate a incurajat probabil numeroase initiative de a studia terapia cu flavonoizi. Vom semnala numai citeva nume din bogata documentare existenti. DEMURE (14) a lucrat cu Difrarel extras din afine, CLEMENT (13) (14) cu produse citroflavonoidice, PREROVSKI (44), KAPPERT (24), RAZGOVA (45), CAUWENBERGE (9), McEVANS. (36), FILIPPI (19), LECOMBE si CAUWENBERGE (32) folosesc produse semi- sintetice ale rutozidului denumit Venoruton (85). Acesti din urmé autori (32) au semnalat manifestdri amino-libera- toare a unor derivati ai rutozidului notat 2 4000, ins& numai pe sobolani. Se constaté o seidere bruscé a tensiunij arteriale urmati de tahifilaxie (puls precipitat). Autorii precizeazi ci aceste fenomene nu apar la om, la care se utilizeazA alfi deriva{i de rutozid. LAGRUE si colab. (25) cerceteaz tulburarile circulatorii prezente in ateroscleroza, in hipertensiune arterialé (27) pe care le trateaz’ cu ameliorari vadite in 2/3 din cazuri, Tratamentul pe cale bucald (a 100 mg X 3 in 24 ore) de trei sptamini se repeti dup o pauzd de alte trei siptimini, Au folosit Esculoside Ld (25) utilizat sub denumirea Folescu- tol (26) si in alt serie de experienfe ROSE obtine ameliorarea simptoma- tologiel subiective din varicoze si simptome postflebitice; conchide asupra utilitifii flavonoizilor in terapeutica tulburdrilor circulatorii ale membre- lor inferioare. LECOQ recomanda flavonoizii in purpura si alte boli hemoragice (scorbut) in care apar initial echimoze frecvente, in nefrite hematurice, sclerozi si hipertensiune arterialé, tulburari menstruale, dezechilibru hepatic. GOTZ (22) mentioneazi scdderea colesterolului si rezultate mul- fumitoare cu Concentrin (preparat din castane) fn varicoze, ulcere vari- coase, tromboflebite. PARIS si MOURY (39), care controleaz4 eficacitatea administrarii flavonoidice in tulburari de permeabilitate, cu testul difu- zérii colorantului albastru Evans cu electroreflectometru conexat cu un galvanometru, gasesc c& permeabilitatea erescuté e ameliorat’ sub influ- enfa flavonoizilor. Fapt confirmat si de ARTUSON (2) in cazuri de arsuri side DEREVICI si colab. (17) care utilizeazé in arsuri experimentale o emulsie hidroalcoolied din propolis in care se afli flavonoizi. Din documentarea privitoare la utilizarea flavonoizilor in oculisticd reiese posibilitatea de a stavili mersul afecjiunilor in care predomind retinopatiile. WEGMAN (56) studiaz rolul enzimelor in procesele de adaptare la expunere Ja luming intensé si utilizind retinograme stabileste efectul favorabil al flavonoizilor. Cercetarile lui ALFIERI (1) privese adaptarea rapid la intuneric, constat4 coborirea pragului luminos absolut dupa tratarea cu flavonoizi. Autorii explic’ mecanismul prin conversiunea radiafiilor ultraviolete ine~ ficace, in radiafiuni vizibile de lungimi de undi mai mari, De acord eu rezultatele lui ALFIERI sint MASQUELIER gi colab. (87) si PERDRIEL (41) care studiazd efectul citroflavonoizilor in adaptarea la ebluisare. NEUMAN (88) si THOMAS gi BORISAIN (51), ROMANT (46) folosesc 91 zi tm angiopatii conjuctivale din cursul prediabe- ee Ooo aretul cenumit Difrarel confine extras: de afine. BETERSON 5 HEALTH (42) indue retinopatit prin tratarea $0) cu imunodipropionitrile, pe care le inhibé cu flavonoizi. - BAIDAN si OITA (8) utilizeazé in afectiuni oeulare soli ae wente obtinute in solventi pe baz de amine oxganice ale propotisutys Se obtin rezultate bune in arsuri corneoconjunctivale, blefaro: ni meite Flavonoizii au fost utilizaji gi tn dermatologic cu rezultate burs ib forma pulverizata de catre BOLLIGER (5); au fos' a Se ehuretit a it eriteme, ulcere varicoase semi-inchise sau care ts 3) PRCO@ a propus folosirea in purpura, LECLERCQ in psoria OO De asemenea folosirea flavonoizilor in localizarea tae on 3 (a3) tate bune iui BALANGER gsi DAX (4) iar RUDALI $1 CLA cons 4 inhibarea difuziunii tumorale prin flavonoizi Ja pours i care foe fomorl are cind sint finufi in sarcina continud, RUDALI, ea ME gt cousToU (47) obfin acest rezultat cu chelate magnezien ce Bee on Dup& pirerea lui BOHM (6 )chelatarea este mecan) ae eure oan er CU, Baa ale i i i iunea acidul » flav ‘ sinergismala somsice a acestui acid cu care intervin in fenomene de oxidoreductie. SUBSTANTE PRODUSE FITOINHIBITOARE ALE UNOR SI RSE COLONIA DE ALBINE (APIS MELLIFICA L.) M, GONNET FRANTA Introducere i 1960 am ardtat ci anumite fracfiuni extrase din pro- d oie Stugutal inbibau germinafia seminjolor unor plante (GONNET gt LAVIE, 4960). Se vorbea in acea perioadd despre 0 noud orientare in iudful acestor substanfe. Se cunogteau deja insusirile antibactetiene ale unor produse ale albinei, dar se cunogteau prea pufine lu i ‘itoinhibitoare. . ae te eae constituie totusi un fenomen izolat. Existh foot numeroase exemple care araté ci anumite extracte din substanfe de ort gine vegetali sau animal provoaci fenomene de fitoinbibare. Au ost decelati, depilda, jnhibitorii germinatiei sau ai cresterii a eres gane de plante, cum sint: rédacini de Helianthemur, A phytianthes Fae eee de ont, Cenioure, Atom, 10% 3 julpini si muguri , m te Pate, Slte ‘te, (RONIS 1947 ; FLETCHER, RENNEY 1963 ; LANGE, 92 KANZOV 1965; GARESTIER et al. 1966; KEFELI 1966) fructele si se- minjele de Lycopersicum, Vicia, Oryzo ete. (KONIS 1940; PEVRONEL VARGA. 1966). Pe de alté parte, anumite extracte ale unor secrefii ani- male prezinta de asemenea activitate inhibitoare : sterolii, terpenoidele, hormonii si diastazele s-au dovedit active fafé de plante (LUSTIG si WACHTEL 1939; BOITEAU si RATSIMAMANGA 1958 ; CIZKOVA si ULRYCHOVA 1964; NITSCH si NITSCH 1965; MILCU 1966; RAT- SIMAMANGA 1968; MAC LAREN si BRADFUTE 1966), saliva umand confine un inhibitor al germinatiei plantelor (YARDENI 1948). In sfirsit, cffiva autori au studiat cfectul inhibitor al antibioticelor asupra fermi. nari si cresterii plantclor (BARTON, MACNAB 1954; DUQUESNOIS. 1955; BRIAN et al. 1965). La insecte, anumite secretii au o importantA puitere fitoinhibitoare ; citém dupé PAVAN (1958) acfiunea inhibitoare exercitatd asupra specii- lor Lupinus albus gi Allium cepa’ de iridomirmecina extrasi din Irido- myrmex humilis, cantaridina secretaté de Lytha vesicatoria, pederina produs& de Paederus fucipes. Dupi LEMAY (1947) veninul de albing controleazi germinarea seminjelor. PAVAN (1958) a izolat dintr-o se- crefie a albinei — léptigorul de mated — o substanfii cristalizabilé, pu- ternic inhibitoare a cresterii la Lupinus albus. Primele noastre lucréri (GONNET, LAVIE (1960) au fost realizate folosind boabele de orez (Oryza sativa) cultivat pe vata hidrofilé ca substrat, In apa cu care se irigau se- minfele au fost introduse extracte apoase de produse ale albinei. S-a Iucrat cu extract de propolis, de polen, de miere, de ceari, de laptisor de mated si de albine intregi. Propolisul si mierea au provocat o inhibitie totalé a germindrii orezului. Alte extracte testate au determinat o ince- tinire a cresterii plantelor in comparafie cu martorul irigat cu apa. DEREVICI si colaboratorii (1964) au remarcat o inhibare a germinirii la Cannabis sativa, in compozitia mediilor de cultura utilizate intrmd ox- tracte alcoolice de propolis. Acesti autori au insistat mai ales asupra pu- terii inhibitoare, mai mult sau mai putin importante, a diverselor, ,,cali- tafi de propolis care au fost utilizate. Intr-o Iucrare mai recenti (GONNET 1966) a fost studiaté in mod special actiunea propolisului asu- pra seminfelor de laptucé (Lactuca sativa), Inhibifia se manifest, in func- fie de concentrafiile studiate, printr-o incetinire sau chiar oprire a cres- terii plantelor. Aceast& ultima Iucrare a ardtat cA este vorba de o inhibitie a cresterii plantelor si nu de o inhibifie a germinatiei in sensu) strict, asa cum au considerat autorii anteriori. Ca urmare a acestor incercari preliminare am studiat mai amanun- fit fenomenele de fitoinhibitie provocate de substantele prezente in stup. 93 Material si metode ‘A, Natura gi extracfia eitorva substanfe extrase din stup Extractele pe care le-am testat au fost preparate fn felul urmator : — Extract apos de propolis (P;), 80 g propolis sint extrase cu apa distilata clocotité. Extractul este recuperat, concentrat pe paie de apa si filtrat ; 1 cm? din acest extract confine 95 mg substanfa useata 5 _— Extract aleoolie de propolis (Ps), 80 g propolis sint extrase cu aleool (1 orf, cu reflux). Extractul este filtrat prima daté la cald, apoi pe dispozitivul Bichner, a dova oard la rece, dup& precipitarea cerurilor. ‘Alcoolul este evaporat. Reziduul este reluat in ap distilata, réicit la 0°C, centrifugat si filtrat. 1 em? de filtrat objinut confine 50 mg substanfi uscata. _— Extract alcoolic de polen din ghemotoc colectat de albine (Ps) 20 g polen din ghemotoace colectate de la o colonie de albine (stupul nr, 228) sint mojarate si extrase cu alcool la rece. Dupé filtrare alcoolul este evaporat, Reziduul, reluat cu apa, este récit la 0°C, centrifugat, apol filtrat, 1 cm? solutie activa confine 118 mg substanté uscata. — Extract alcoolic de pésturd (P;). 20 g pastur’, din fagurii din acelagi stup (stupul nr. 225), sint extrase si tratate in modul deseris mai gus. 1 em? de extract confine 148 mg substanfa uscaté. _ Extract de miere (C.). Este vorba de fractiunea acidé saponifica- bilé a unui extract de miere esterificat. Modul de obfinere a acestei frac tiuni va face obiectul unei descrieri amanuntite cu alts ocazie. 1 om? de solutie apoasi confine 3,3 mg substanté uscata. __ Extract acetono-aleoolic de ceard (C) 10 g de ceara veche sint dizolvate in acetond, la cald. Acetona este partial evaporati, extrasd $i reluaté cu alcool, decantatd si filtrata. Alcoolut este evaporat; reziduyl fete reluat ct) apa gi Kisat s& se decanteze in frigider (0°C) timp de 24 pre, Se centrifugheazi si se filtreazi. 1 om? de filtrat confine 154 mg substanta uscatii. __ Extract alcoolic de albine (A). 50 g de albine prelevate dintr-un stup (colonia nr. 25) sint puse Ja macerat in alcool timp de 24 de ore apoi extrase timp de 1 orf in reflux. Dup& o prima filtrare inf-un aparat Biichner, alcoolul din filtrat este evaporat iar reziduul reluat cu api, Extractul depus 24 ore in refrigerator este centrifugat, apoi filtrat din nou, 1 em? din aceasta solutie contine 270mg substanta uscata. 'A fost testat efectul fitoinhibitor al tuturor acestor extracte asupra cresterii la Lactuea sativa, Ca unmare, am menfinut materialul si meto- 94 dele de control care ne~ i i i dete de cos ne-au satisfacut in primele noastre incereSri (GON- B. Probe biologice pentru specia Lactuca sativa Aceasté metodd, deja folosita in I eced bute d sta 1 c 3 i lucrarea noastré pri lenta, tre- wu, Secriss mai detaliat, tinind seama de faptul cA a primit unele im- Noi utilizim ca mediu dé cultura mca mi géloza 20% (in istilata sare ge adauga in aiferite congentrafii fie solutia oe ee ee a . ames ri sint imediat trecute in placi Petri diame de 10 cm). Concentratia extraciulu uticeat pe substeat ‘cate expen utilizat pe substrat est i mat in mg (substantia useatd) la 1 cm? de medi ferea ‘unel cone s mediu. St i con contrat a acestui extract este realizati cu ajutorul a ae in fiecare plact find seménate 100 seminge, Accast inséminjare ce eféchueecd pe ‘posibil rua prelevarile ulterioare. Siminja utili zati este laptuea de Batavia (Blonde de Paris). Ci are loo te ctw sila o temperatura de 25°C; umiditatea rel Sua sehen ce te Bane 16 ore dupa insdminjare plantele sint expus Ta huni tine a6 90 use la h i mute Aoeasts expumere cate repeat de'S ori pe tanpul tateewti ctarate perienjei (fie dupa 16, 24, 40, 48 si 60 ore). Sursa lumi constituita de o ramp alc&tuité din 2 lampi h Se a eae flecare’ (Philips bla a a pi fluorescente de 40 wati Hecare (Pallipe blane brillant), Tmnarea “primiti’ In nivel fledrel Citirile sint efectuate la 70 de ore dup& a os ins&mintare. ain flecare placd 20 de plantule procedindiese ta feck unadtor | in © alegere preferential din ansamblul inte, suprapune pe placi un dlise de carton eu dlamtral’ de. 10 enn, Pe acest a enate 5 cercuri de 2 cm in diametru situate la distant Inte le Ja miere, genul Staphylococeus, antracis, Silmonelbe is 5. Exvactele dit i ia i ae PES 'p Propolis nu sint active fat de E. coli si nici fafa Polenul si mierea nu sint active fafa de cereus si E. coli BIBLIOGRAFIE pargnolisul — Ed. APIMONDIA, Bucuresti, 1975, 1070, MARIN M, AL. POPA, N, Porbs Ne cu, rodusetor ‘a; io, BAN Pn ae Mo A, SUTEU ~ Vatoarea dleteticd atimene CONSIDERATIE ASUPRA TRATAMENTULUI CU PREPARATE PE BAZA DE PROPOLIS AL UNOR CAZURI DE METRITE ULCERATE DE Cor, UTERIN CRONICE I IOVAN, E. ILIESCU, N. APETROAIE] ROMANTA Printre infecfiile Benitale, un loc j : , important i o: i - uae de gol wlerin — aiit pein fresventa tare ff dein mete gata si adescori rebeld Ja tratamentele clasice ” ; tritele ulcerate de col uteri i i cite cuprind totelitatea infectilor de la avest nivel, NP Pumole de cervi- ; ficarea se face im functie de localizan locenvite si ex cervite) ‘Precum si in functie ae evolutie (acuta eee ai exe: tiologici sint reprezentati de factori mecanici, fizici, ohimivi i biolo- micron. . 2 ese en offi focee, enterococ, bacil coli, Pseudodifteric, ete.) care tri- mee! mena gue devin patogt eni pe o mucoasa lezatd de un trau- tiologie nears Sab ret Gime Exist si cazuri in care elemenjul cone el it Paraziti (Trichomonas vaginalis) sau mi- letrita ulcerati de icei cu Jeriunite Vaginale sauuicring, "Umeste de obice! int insd situatii cind apare si evolieaz inde vat re si endent. A: este favorizat de: rezistenfa scizuta la nivelul trecerit dintre enitiat in cadrul asocierii 176 pavimentos al exocolului si cel cilindric glandular al endocolului ; dehis- cenja canalului cervical datorité rupturilor consecutive dilatatiel in tim- pul avorturilor si masterilor si dehiscenfei perineului sau prolapsului genital ramase necorectate fn zona anumitor nagteri. Alituri_ de aceste elemente se mai adaugi factorii constitutionali ca: hipoplazia sau infantilismul genital, tulburdrile hormonale, avitami- nozele A, involutia epiteliului in menopauza. Nedepistate si netratate la timp, procesele inflamatorii ale colului se pot transforma in leziuni distrofice si displazice, care la rindul lor intrefin intr-un cere vicios persistenta inflamatiei si'a infectici si au un oarecare rol in geneva rancerului de col uterin, motiv pentru care au fost trecute in rindul starilor precanceroase. Metritele ulcerate de col uterin se manifest prin congestia, infiltratia $i ingrosarea mucoasei exo si endocervicale, ale cirei glande secret din abundenta o gleri’ muco- purulenta. Epiteliul exocervical se subfiazi si uneori dispare, dind nastere la ulceratii. In general simptomatologia este redus8, leucoreea viscoasi muco- purulent’ fiind adesea singura mamifestare. Conduita terapeutici se adreseaz& ridicdrii rezistenjei organismului prin vitaminoterapie si vac- cino~terapie, precum si prin aplicarea locald a diferitelor procedee, fac- tor mult mai favorabil, An scop terapeutic local se folosesc spalaturile antiseptice urmate de aplicarea direct& pe leziune a sulfamidelor s{ antibioticelor sub forma de pulbere sau unguent, Electrocauterizarea si distermocautenizarea imldturi mucoasa bol- navi impreund eu glandele infectate si produce regenerarea unei mu- coase sindtoase. Inconvenientull const in faptul c& regenerarea se pro- duce aproximativ in 2—3 séptimini iar cicatrizarea complet in 6 sip- timini. Ha trebuie efectuata la rece (VSH, leucograma normale) deoarece altfel poate da mastere la complicafii regretabile ca: metrite, anexite, pelviperitonite. Incurajafi de rezultatele bune pe care le da aplicarea preparatelor de propolis in ulcerele varicoase si fisurile anale am incercat acest tra~ tament si in metritele ulcerate de col. Dup& cum se stie, propolisul este un produs apicol care datorita proprietatilor lui bacteriostatice, antifungice, regenerative si anestezice sia gésit o larga utilizare in terapeutica. Hl provine din prelucrarea de citre abbine a unor substante cu ca- racter rasinos, plastic pe care apicultorul C. HRISTEA le considera ci ar exista ‘in invelisul protector al granulelor de polen. Propolisul se prezinti ca o masi compacti moale, clasticd si lipi- cicasd, de culoare bruna si cu miros pldcut de ceara si flori, insolubild in api, partial solubil& in alcool si solventi organici. Chimic este format din rasini, cear8, substan{e minerale Sa, Al, Fe, Mg; vitamine ; antibiotice ; inhibine bactericide ; a nici ; materii colorate. In stup propolisul, dupi cum au observat diferifi cercet&tori, are rol protector, de aceea denumirea pare justificat’. K, Na, rezi- wv Din ‘comunicarea facuta de farm, dr. E. [LIESCU in sedinfa filialei US.S.M. Baciu si consfatuirea interjudefeand la filiala U.S.S.M. Iasi din 6 martie 1969 reiese ci propolisul ar fi un amestec de substante naturale cu produse biologice proprii albinelor, pe un suport de. ceard luaté din stup. tn ceea ce priveste activitatea biologic’ a propolisului, ea pare a fi foarte vasti. LAVIE inhibA nu mai putin de 30 suse microbiene ; Ade- lina DEREVICI, numerosi bacili printre care si stafilococul ;) IOIRIS, virusul gripal;’ FENERSOLE stabileste proprictafi tuberculostatice in vitro; A, POPESCU, Cl. BRAILEANU si A, GHEORGHIU, proprietati fungicide; iar K. A. SAVINA subliniazi actiunea amestezianta. Bazaji pe actiunea bacteriostatic’ fungicid’ si regenerativa pe care 0 are propolisul, I-am folosit in 86 de cazuri pe diferite forme de metrite ulcerate de col uterin. El este perfect tolerat de organism iar efectele secundare lipsese cu desivirsire. S-a folosit extractul moale in solutie de alcool 70° sub form de unguent si ovule. 62 de cazuri de metrite ulcerate de col erau asociate cu vaginiite. Studiul bacteriologic al acestor cazuri a indicat : — in 42 de cazuri, flor& microbiana banala ; — in 31 de cazuri s-a depistat asociat Trichomonas vaginal iar in 10 cazuri Candida. Tratamentul local a constatat in admimistrarea directé pe leziune de unguent cu propolis la toate cazurile de metrit& ulcerati neasociaté cu alte deziuni, Aplicarea s-a facut de 2 ori pe zi dupa irigatii vaginole cu anti- septic de tipul Septovag-ului, timp de 10 zile. In 14 cazuri din cele 24 s-a obfinut vindecarea, in’ 8 cazuri o ameliorare evident, 2 cazuri necesitind asocierea diatermo-cauterizarii. La cele 44 de cazuri asoviate cu vulvovaginite s-au folosit ovulele cu propolis dup inigatii vaginale cu Septovag 2, aplicatii zilnice timp de 15 zile, Rezultatele analizate clinie si bacteriologic au fost surprinz&tor de bune, 44 de vindec&ri, 15 amelior&ri evidente si numai la 3 cazuri a fost necesaré asocierea diatermo-cauterizarii. Concluzii Analiza celor 86 de cazuri de diferite forme de leziuni inflamato- tii ale colului uterin tratate cu preparate de propolis, urmarite clinic si bacteriologic ne-au intérit convingerea cA se pot obtine vindecdri clinice $i bacteriologice in peste 80% din cazuri, iar in restul cazurilor amelio- r&ri evidente. Rezultate foarte bune se obfin fn eazurile asociate cu vulvovaginite de etiologie parazitaré si miotic’. Metoda de tratament este simpli, iar fenomenele negative lipsesc cu desavirsire, in general propolisul avind un rol tonifiant si regenera- tiv asupra mucoaselor tractusului genital. Desi numarul de cazuri si timpul de urmarire sint relativ reduse, consideram c& aceasta metodd ar putea aduce unele contribujii la tera- peutica infectiilor colului uterin, 178 DESPRE UTILIZAREA PRODUSELOR APICOLE IN ALIMENTATIE SI APITERAPIE T. JACHIMOWICZ AUSTRIA Este foarte dificild 0 delimitare a categoriilor ,,alimente“, al caror scop este menfinerea tuturor procesclor vitale, si ,medicamente‘, care servese indepartirii unor dereglari a acestor procese vitale. Dac&’ luim ca exemplu extrem pentru alimente piinea si pentru medicamente sul- fonamidele produse industrial si avind anumite domenii de activitate, btunci se poate constata cd intre aceste doud extreme se aflé un spec- tru larg de produse, caracterizate prin nofiunile ,,aliment dietetic“ si wleac natural“, In acest domeniu ar trebui incadrate produsele apicole ; in acelasi timp, latura de alimente incepe cu marginile de la micre si aliment pentru a ajunge prin intermediul polenului, léptisorului de mated, propolisului si cerii pind la veninul de albine, care are deja vizibil un caracter de leat. O insusire dieteticd. si terapeutica comun’ tuturor produselor api- cole este activitatea lor antibioticl, legaté de dependenta de necesitatea vitala a coloniei de albine de a feri albinele si rezervele din faguri printr-un sistem de apirare biologic, format de albine cu ajutorul ec- crefiilor de glande, impotriva dezvoltarii microorganismelor’ parazitare si patogene, care astfel ar gusi condifii ideale in ce priveste temperatura si umiditatea aerului in interiorul stupului, Acest sistem de protejare este foarte cunoscut de la miere si se bazeazii, conform cunostin{elor noastre actuale, pe interactiunea dintre concentratia mare de zaharuri, valoarea pH scizut& si peroxidul de hi- drogen format enzimatic. Acesta este format impreund cu acidul gluco- nic prin actiunea catalitied a enzimei glucozoxidazi asupra glucozei in prezenfa oxigenului conform ecuatiei aditionale : glucoz’ apa oxigen acid gluconie peroxid de hidrogen CoO, + H0 + OQ CoHi207 + #0, Aceast{ component& antibioticd puternic’ ti atribuie mierii acele calitifi care de secole au clasificat-o ca un leac natural, de ex. in cazul proceselor inflamatorii ale cdilor respiratorii sau in cazul rénilor pu- rulente. Polenul recoliat de albine confine mari cantitati de substanje, inte- resante atit pentru alimentatie cit si pentru terapie, Astfel de compo- nente sint proteinele, acizii grasi, spectrul larg “al vitaminelor — in special rutina foarte abundenti — si mineralele, prinire care gisim microelemente cu importantA fiziologic’, ca zinc, cupru, crom, mangan, cobalt si molibden. In orice caz, polenul n-are voie si fie contaminat de pesticide sau combinafii cu plumb. Astipra acestui iucru trebuie sA ne gindim Ja instalarea coloniilor, care nu trebuie si se afle in apropierea unor suprafefe cu culturi tratate in mod regulat cu pesticide sau in apropierea unor sosele pe care circul frecvent automobile. 179 S-a afirmat de mult cA laptisorul de mated ar avea efecte fiziolo- gice asupra organismului uman, dar a rémas neclarificati intrebarea, care din aceste componente, singuré sau intr-o conlucrare sinergeticd, determina efectele observate. Mai ales nu s-a limurit inc& clar rolul fiziologie a acizilor decenici — tipici pentru léptisorul de mated — si a biopterinei. . ‘In ultimii ani activitatea antibioticd a propolisului a stirnit un interes general. Dar gi in acest caz nu se stie incd daci efectele observate sint datorate substanjelor rasinoase sau acizilor aromatici, identificati. Despre efectele terapeutice ale mierii, polemului, liptisorului de mated si propolisului exist 0 multitudine de rezultate empirice, despre care se poate atzi din diferitele referate a simpozioanelor internatio- nale de apiterapie, care au loc periodic. Mai ales in farile din rasirit se lucreazi imtensiv in acest domeniu, existind rezultate surprinzitoare. In farile din vest, cel putin in Austria, corpul medical este partial neinfor- mat, partial sceptic pind a ajunge la respingere, motivatd prin dovada insuficienté a rezultatelor obfinute. De aceea ar fi necesar ca medicii care se ocupé de apiterapie si publice rezultatele si experienjele lor in reviste de specialitate me- dicale, care sint raspindite in toaté lumea. Simpozicancle de apiterapie cuprind numai un cere restrins de doctori interesati, care oarecum ,,sint acas“, si de aii lipsa de ecou si de interes mondial. © premiz’ hotaritoare pentru recunoasterea general a produselor apicole pentru regim si terapic este standardizarea, Micrea nu este egal miere, acelas lucru fiind valabil atit pentru polen ca si propolis si mai putin pentru laptigorul de mate’, care are o component destul de constant&, Astfel activitatea antibioticd a mierii depinde de originea ei vegetaid, de ex. mierea de albastrifi are o valoare de peroxid de 624 unitifi, pe cind cea de robinia 23,5 (J. H. DUSTMANN, Apiacta 1/1979). Citeva cuvinte despre tehnologia produselor apicole in ce priveste posibilit&tile lor de aplicare in alimentafia fiziologici si im terapie. Deoarece componentele hotiritoare sint mai ales substante sensibile, foarte termolabile, extragerea, tratarea si depozitarea lor se vor efectua cu grija si atentie, finind cont de influenja de degradare a cAldurii si luminii, APIMONDIA a editat pentru miere recomandéri tehnice "3, DUISBERG, JACHIMOWICZ). In cazul utilizérii in api- ‘imtele ar trebui si fie si mai riguroase, mai ales in camul depozitarii mierii la temperaturi de congelare (sub —15°C (T. JACHI- MOWICZ, Apiacta 1/79). tn cazul polenului, atentia se va indrepta asupra usc&rii grijulii, dac& posibil in vid la temperaturi cit mai scé- zute. In cazul liptisorului de matcé s-a introdus in mod general usca- rea prin congelare. Se pare c& propolisul era mai pufin termolabil, dar depozitarea uscata, a intuneric ar fi o cerinf4 minimalé. In concluzie, pot afirma cd mierea si polenul sint destul de recu- noseute ca produse de regim, pe cind calitifile terapeutice a produse- lor apicole, exceptind veninul de albine, trebuie dovedite prin expe- rienfe clinice numeroase. Abia dup aceea se poate astepta o recunoaste- re mondiala. 180 CERCETARI PRIVIND ACTIUNEA PROPOLISULUI SI PASTURIL IN INFECTIA GRIPALA EXPERIMENTALA V. JUCU, T. GIDOIU, Rodica BABII, Elena PALOS ROMANIA In afar& de acfiunea antimicrobiand bine cumoscutA in ultimii ani, au fost gomunivate cercetéri despre actiunea antivirald a propolisului (1, 2, 8, 5). . In experienjele intreprinse am incercat si scoatem in evidenti actiunea antiviral, sau mai bine zis actiunea protectoare a propolisului sia p&sturii faf4 de infectia virali (gripalé) experimentalé la soareci. Desi primele rezultate sint incurajatoare, ele sint inc’ insuficiente pen- tru concluzii definitive atit sub raportul dimensiunii experientelor, cit si in ce priveste raspunsul legat de doza optima, calea de administrare, momentul administrarii. Experienfele noastre au urmérit 3 directii : _ 1) Protec}ia soarecilor prin administrarea totald pe cale intrana- zala si intraperitoneal a suspensiilor de propolis si pastura, inainte de a fi supusi imfectiei gripale {actiune preventiv4). 2) Administrarea de propolis cu pasturA la 24 ore dupa infectia gripal (animalele nu prezintd modifieéri clinice) urmati de 3 mici ad- ministrari ziinice, 3) Punerea in evidenta de inhibitori virali in sensul soarecilor care au fost inoculafi intraperitoneal cu suspensiile de propolis si pastura. . in experimentul nostru am folosit ca substante cu actiune antivi ral propolisul si pistura. Pentru solvarea celor 2 substante am folosit © solutie de 16%, de dimetil-sulfoxid (firma Suchard). Din datele de literatur’, DMSO in concentratie de 70% nu este toxic pentru om si animale, mireste permeabilitatea fesutului si este bun vehicul pentru diferite substanje medicamentoase (4). Un gram din fiecare substan{i s-a dizolvat in 10 ml DMSO obti- rindu-se in cazul propolisului o solutie maron-inchis&, iar in cazul pis- turei o solufie galbenA cu un ugor sediment. S-a completat pind la 100 ml cu tampon fosfat pH 7,2. Preparatul din propolis se prezenta ca o suspensie lacterescenta, opaci care sedimenteazi greu, iar pre- paratul din psturé ca o suspensie lacterescent’ mai transparent& care in repaus depune un sediment. Suspensiile au fost pastrate la +-4°C, iar inainte de folosire se agit pind devin omogene. Pentru infectia de control s-a folosit virusul gripal APRs cu un titra DLs intranazal la soareci albi de 16—18 g. Suspensia de propolis de 1 g Ja 100 ml DMSO 10% nu era toxicé pentru soareci, desi in unele experimente in care s-a folosit un ml de suspensie intraperitoneal s-a observat o mortalite de 30%. Dozele mai mici au fost bine tolerate de soareci, Suspensiile de pasturé au fost si mai bine tolerate, neinregistrindu-se pierderi mici la administrarea de 1 ml intraperitoneal. 181 Rezultate Administrarea intranazal& a suspensiilor de pistura si propolis s-a ficut in dilufii mai mari (1/250) intrucit suspensiile 1/100 produceau obstructia cdilor respiratorii la soareci. La intervale de 1, 3 si 5 zile s-a practicat infectia de control ou virus gripal APRe in dilufii de 10 Disp si 100 DLsp. : Nu s-au observat deosebiri evidente intre soarecii din lotul martor netratat si cei care au fost tratati ou suspensiile de psturd si propolis. In acest caz este necesar de mentionat cA si cantitatea de substanta activa era micd, mai putin de 0,5 mg/soarece. Suspensiile de pastura si propolis s-au administrat intraperitoneal in cantitati de 0,2, 0,6 si. 1 ml iar la interval de una si sapte zile animalele au fost supuse infectiei de control cu virus gripal APR, tn dilufii de 10 Dlg $i 100 DIgo. Procentul de supraviefuire cel mai ridicat s-a inregistrat in cazul soarecilor care au fost tratafi cu 0,8 ml intraperitoneal, iar infecfia de control s-a ficut la 7 zile dup administrarea de pasturd si propolis (tabelul 1). Tabelul 1 ACTIUNEA SUSPENSULOR DE PROPOLIS $I PASTURA INAINTE DE INFECTIA GRIPALA %} animate care Interval yartorll aly supraviefuit pista, Mano i Produs Canttiates ere ee neintectatl, Ja infectia de contro) wee WERE ery Din V. Grp. PR. 8 3 pic. - - 10 oO intranazal DMSO 10%) 1 = 100, =— = DMSO 10% 1 aah = 100, 100 Suspensie de pasturk 0,2 24 bh 100, 20 = hot 08 4 zile. 100 50 50 Suspensie de propolis 0.2 24h 100, 10 = 1 24h 70 30, 0 0,6 a 100 50 30 2) Soarecii au fost infectati cu 10 Dlso virusi gripali APRs, iar dupa 24'ore s-au facut 3 inoculari intraperitoneale Ja interval de o zi 0,2 si 0,4 ml, iar pe alt lot de soareci 3 administréri per os de 0,5 ml ou suspensiile de pSsturS si propolis. Cel mai mare procent de supra- vietuire s-a constatat la soarecii care avi fost tratati 3 zile cu 0,4 ml suspensie intraperitoneala. 182 3) Cite un lot de 10 soareci au fost inoculati intraperitoneal cu 1 ml din suspensiile de pistura si propolis. La 5 zile dup’ inooulare s-a re- coltat singele, iar serul exprimat a fost estat pentru prezenta de inhi- bitori virali fati de o infectie cu virus gripal APRs. Inainte de folosire serurile au fost finute ta 50°C, in tabelul 2 se aratA procentul de ani- male care au supraviefuit infectiel cu 10 Dlso si care cu 24 ore inainte au primit intranazal ser de soareci provenit de la soareci inoculati cu suspensiile de pistur& si propolis. Tabelul 2 ACTIUNEA SUSPENSIILOR DE PASTURA §f PROPOLIS DUPA INFECTIA GRIPALA % animale cae Produs Cantitatea eaten ae 2, aupranictare in ml admin. infectiel cu 30 'Dice Vir. gripal 3 pic. LN, 20 intranazal LP. Suspensie de 0,2 LP 50 pasturd 0 LP. 70 05 ‘per os 40 Suspensie de 0,2 LP. 50, propolis 4 LP 50 05 per os. 60 Din actiunea acelorasi preparate administrate doud zile intranazal si intraperitoneal, incepind cu 24 ore dup& infectia soarecilor cu 10 DLzo 3i virus gripal APRs, rezulti evident c& soarecii care au fost tratati 2 zile dupa infectia pe cale intraperitoneal au prezentat procentul cel maj mare de supravietuire. Discufii Suspensiile 1% de propolis si pAsturé in 10% DMSO sint bine tolerate de soareci pe cale intraperitoneala si orala, Administrarea intra- nazald este mai dificila, datoritA viscozitatii suspensiilor. S-ar putea in- cerca alti solvenfi sau si se crease’ proportia de DMSO. Administrarea pe cale intraperitonealA a suspensiilor asiguri un procent de supravie- fuire mai mare cind infectia de control s-a efectuat la 7 zile interval, si mult mai scdzut dacd goarecii se infecteazi la o zi dupA ce au pri- mit suspensiile de propolis si pastura. Soarecti infectati cu virusi gri- pali APRs (10 DL), iar dupa o zi tratati timp de 3 zile intraperitoneal si per os cu suspensiile de p&stur& si propolis prezintA un procent de supraviefuire evident faf& de lotul martor netratat. Serurile sanguine provenite de la goarecii inoculafi intraperitoneal cu propolis si pastura asigurd un procent de supraviefuire ridicat fata de infectia de control cu 10 DLs: virusi gripali APRs, sugerind astfel ideea c& aceste substanfe ar putea induce inhibitori virali, dup& meca- nismul de actiune al interferonului. Pentru demonstrarea acestui luern 183 sint necesare cercetéri care si duci la folosirea acestor substanfe sila asigurarea actiunilor antivirale atit pe animale cit si pe culturi de celu- le. Cercetirile noasive fiind insA in curs, probabil ci unele din rezul- tatele prezentate aici vor fi mondificate in sensul unor precizari si in special interpretari statistice. BIBLIOGRAFIE 1. ALEXANDROV 1, S, I. N. DANITOV — Insusirile antimécroblene ate propotisutut. 2. BOINANSKY V.. V. KOSLJAROVA: — Bfectele inhibitori{ ale propolisului supra unor ‘virusunt ate "plantelor. Propolis, Ed. APIMONDIA, Bucuresti, 2918, p. 64. 3. DEREVICI A, Al. POPESCU, N. POPESCU — Considerati asupra extractulul de propolis, ‘Sinteza iueraritor aparace intre anti 196172, Propolis, Bd. APIMONDIA, Buc. 4. KOCH H. G, — Sur une préparation de DMSO. Medicamentum $2 Berlin, RDA. 5. VECHED 1, — Bfectele propotisulat asuora, unor speci de microorganisme st muceyautin Propolis, wd. APIMONDIA, Bucuresti, 1978, p. 59. TRATAREA CU AJUTORUL PROPOLISULUI A INFLAMATIILOR ACUTE ALE URECHII MEDIL G. G. KACINIT URSS Afectiunile supurative cronice ale urechii medii sint periculoase prin complicatiile lor, intrucit duc la pierderea auzului, Sint 6 ani de 2ind folosim in tratamentul afectiunilor supurative cronice si al otitelor acute medii solutie alcoolic’ de propolis. Propolisul firimitat se introduce intr-un pahar cu ap rece; ceara si alte adaosuri se ridic la suprafafa apei, iar propolisul se sedimenteazi pe fund. Acest sediment se usuci, apoi se acoperA ou alcool 70° (30 g propolis Ja 100 ec alcool), se macereaz& timp de 24748 ore, agitindu-se din cind in cind, apot se filtreazd. in perioada 1968—1973 am avut sub observatie 68 pacienfi cu secretie purulent cronicd din ureche, vechimea bolii find de un an ping la 20 de ani, din care 27 bolmavi de epitimpanita si 103 pacienti cu otité medie. Bolnavii au fost impartifi in trei grupe. Trebuie mentionat ci Ja inceput am preseris propolis acelor bol- navi la care nu a avut succes sulfamidoterapia si antibioterapia. Din prima grupi au facut parte pacienfi cu mezotimpanite. Dupa © curdtire minuticasi de puroi a urechii s-au introdus in conductul au- ditiv mici mese de tifon, muiate in solufie de propolis, apisindu-le bine pe timpan. In ziua wmnitoare operatia s-a repetat. Durata medie a tratamentului a fost de 10—15 zile (in functie de gravitate). Se consi- dera stingere a procesului morbid in cazul fn care la o und dup& in- cetarea tratamentului cavitatea urechii devenea uscata si nu se mai ob- serva nici o secrefie. . ‘Tratamentul bolnavilor de epitimpanité (27 pacienfi) a fost mai complicat, In ciuda toaletei minutioase zilnice a urechii secrefia nu in- ceta ; este drept ci mirosul fetid s-a mentinut doar la 2 bolnavi, Tuturor 184 polnavilor din cea de-a doua grup li s-a facut o spaléturd a epitimpa- nului jar la 3 bolnavi cu mezotimpanit’, la care sourgerea purulenti s-a prelungit peste 15 zile, li s-au facut spilituri ale cavitajii urechif medi. Spaliturile cu solutie de propolis au fost efectuate odatd sau de trei ori pe siptimind, in functie de reactia bolmavului si de evolutia bolii. Durata tratamentului a fost de pind la 2 luni. Ca urmare, Ja 13 pacien{i s-a reusif oprirea total a secretiei din ureche, la 8 pacienti in decurs de 24 de ore se acumula in conductul au- ditiv numai o pic&turé de mucus, dar la ceilalfi secrejtile s-au redus simfitor far ins a inceta ou desdvirgire. ‘Nu tofi bolnavii au suportat bine sp&larea epitimpanului. A aparut o iritare a aparatului vestibular — la un boinav dupa prima sp&léturé, iar la altul dup& cea de-a treia — aga incit am fost nevoifi si incetim spalaturile. Bolnavilor din cea de-a treia grup, cu otité medie, li s-a adminis- trat tratamentul numai in cazurile in ware mu s-a observat exudat he- moragic in cavitatea urechii medii si nici bombarea timpamului. ‘Am observat c& in cazul aplicirii solufiei de propolis cu ajutorul unor mici mege procesul se stinge cu 2—3 zile mai devreme decit in cazul aplicdrii solutiilor alcoolice de acid boric, furacilind si a altor com- binafii pe baz de alcool. In prealabil tofi bolnavii au fost examinati, polipii sau granulafiile din ureche au fost extinpate ou grij&, s-a urmérit restabilirea respira~ fiei normale pe nas $i abia dupa aceasta s-a inceput tratamentul cu propolis, Rezuiltatele tratamentului au aratat cA propolisul exercitA un efect pozitiv. Doar fa 6% din bolnavi (in observatie de 1 pind la 6 ani) a avut loc 0 agravare o otitei purulente cronice contractate ca urmare a unor riceli. La o lund dupa incetarea secrefiei a Inceput restabilirea auzului (52 pacienti), la 55%) vocea soptitA ajungea la 5 m, la 30% la 2—3 m, iar la 15% a rimas Ja nivelul initial. Observatia indelungat’ a bolnavilor in conditii de dispensarizare permite si se recomande aplicarea solutiei alcoolice de propolis in pro- eesele inflamatorii acute ale urechii medii. PROPOLISUL IN TRATAMENTUL COMPLEX AL TUBERCULOZEI BRONHOPULMONARE SI EXTRAPULMONARE Z, H. KARIMOVA, E, I. RODIONOVA URSS Datele pozitive obtinute de noi (Z. H. KARIMOVA, C. I. SEVAS- TIANOVA si I. M. VAINER, 1960) si de alfi autori (I. M. RABINOVICI, 1980; V. P. KIVALKINA, 1964; Z. G, CEANISEV, 1960) cu privire la actiunea antimicrobiand a propolisului asupra diferitelor tipuri de bacili 185 tuberculosi, precum gi lipsa de toxicitate a acestui produs ne-au deter- minat si urmérim actiunea acestui produs pe un grup de bolnavi dintr-um spital de tuberculoza si in conditii de ambulatoriu. Am facut observafii pe un numr de 147 bolnavi: 109 din acestia erau bolnavi de tuberculoz’ pulmonara si bronsicd, 15 de adenopatie mezenterici tuberculoasd, 11 de adenopatie fraheobrongicA si 12 de tu- bereuloz& renal. Bolnavii, in virsti intre 6 si 50 de ani, au fost tra- tafi in condifiile stafionarului din cadrul dispensarului antituberculos republican (40 pacienfi) si ambulatoriu (107 pacienti). Bolnavii de tuberculozi pulmonar’ au avut urmitoarele forme : fibro-cavitar’ 50 pacienti, din care la 8 s-a constatat si tuberculoz brongicd, miliarA diseminatA hematogen (40 pacienti, la 2 si tuberculoza bronsica}, nodularA (10), splenopneumonie Grancher (11) $i adenité bron- sic (26 pacienti). La tofi bolnavii de plimini au fost depistafi in sputa bacili tuberculosi (BK-+). Au fost tratati cu propolis in special bolnavii cu forme avansate de tuberculoz’ pulmonar§. Medicamentele clasice folosite in aceste cazuri nu au dat rezultatele scontate, sau bolnavii nu le-au putut suporta. Bolnavilor li s-au administrat produsele pe bazi de propolis de 3 ori pe zi, cu o ord inainte de mese. Uneia din grupe i sa administrat numai unt eu propolis (73 pacienti), altel grupe — propolis in solutie de alcool si api (20), celei de-a treia — un preparat din propolis gi medicamente tuberculostatice (32) iar celor din a patra grupA — medi- camente tuberculostatice, fri propolis. In functie de gravitatea si forma bolii, tratamentul a durat 4 pind la 10 luni si chiar mai mult. Din cei 107 bolnavi din ambulatoriu, 101 au fost tratati numai cu propolis, iar 6 au Tuat medivamente tuberculostatice, insi in cantitafi mici pe o durat& scurt’ — in special in pauzele dintre administrarile de propolis. Din cei 107 bolnavi din ambulatoriu 53 au luat anterior o cantitate mare de medicamente tuberculostatice firi rezultat; iar la 12 dintre bolnavi, acestea nu s-au putut prescrie, find contraindicate. Din 50 de bolnavi cu forme de tuberculozi fibro-cavitaré, 30 au fost tratafi cu unt cu propolis 15% iar 20 au fost tratati cu o solutie de propolis in alcool si ap 20°, (20). La tofi acesti 50 bolnavi starea ge- neral s-a imbunStStit: temperatura a sc&zut, s-au ameliorat hemoptizia, VSH-ul, tusea, sputa, durerile toracice, a apfrut pofta de mincare, sa normalizat somnul. La 19 din cei 30 de bolnavi care au primit unt cu propolis, caver- nele s-au inchis intre a 4a gia 10-a lund de tratament. Din 20 de bolnavi tratati ou solutie alcoolici de propolis, cavernele s-au inchis complet numai la 2, la ceilalfi s-a redus considerabil dimen- siunea lor, s-au resorbit aspectele infiltrative si nodulare din jurul ca- vernei, au dispérut toate simptomele de intoxicatie tuberculoasi, s-a imbundtéfit starea generali a bolnavului si au devenit posibile inter- ventille operatorii. Din 40 de pacienti cu tuberculozi pulmonara miliari, 27 au fost tratati cu unt cu propolis si 13 cu solutie hidroalcoolicd de propolis, Ca 186 la 33 din pacienti focarele de diseminare s-au redus considera- wpMer ia ceilalti 7 datele obiective au sdmas neschimbate. * “La 21 bolnavi cu forme de tuberculozd nodular si de splencopneu- monie Grancher, in afaré de ameliorarea stiri generale s-a tatat tegresia procesului tubereulos, Trebuie sii mentionim e la 5 pactenti -au administrat in tratament, in afaré de unt cu propolis, medicamente Ribereulostatice. Avem impresia c& la acesti boinavi administrarea pro- polisului a grabit resorbirea focarului. oe ; Tofi 26 bolnavi cu adenopatie traheo-bronsicd si cu jimfoadenité, in virsti intre 6 si 20 ani, au fost tratati ambulatoriu, primind unt cu propolis 15%, Doi dintre pacienti, avind fistule, au folosit propolis pre- parat cu vaseling lichid’, chimie purd. La toti bolnavii s-a inregistrat im rezultat pozitiv. : La 12 bolnavi cu tuberculozi renal& cavitaré tratamentul inde- jungat cu tuberculostatice nu a avut rezultat pozitiv, La 6 dintre ei carora li se propusese o interventie chirurgivall, refuzati, tratamentul cu unt cu propolis a dus la vindecarea clinica. Din aprilie 1968 am inceput si administrim intratraheal extract apos de propolis 10% bolnavilor de tuberculozi cu leziuni specifice ale bronhiilor, constatate prin bronhoscopie. Extractul apos de propolis a fost preparat astfel : se toarnd intr-un palon de sticlA rezistenté la foc 100 mi apA distilata, se adaugs 10 propolis de calitate superioard tiat mArunt ; pe o baie de apa, la 100" se face extractia timp de o or’, amestecindu-se continu. Dup& o or amestecul se filtreazi printr-un’ strat subfire de vat®, infr-un alt vas de sticl. Produsu! obfinut are o culoare cafeniu-deschiss tulbure ; se pastreazd in frigider la temperatura de 4°. a Bronhoscopia a indicat leziuni de tuberculoz infiltrativ’ a bronhici, ; Intubatiite s-au ficut pe fondul tratamentului tuberculostatic. Dupi o anesteziere a laringelui facutA in prealabil cu o solufie de 1% dicain’ s-au introdus 5 ml extract apos de propolis. In total, bolnavilor li s-av fSout 25—38 de administraci. La 3 bolnavi, dupa 15 administrari s-a continuat tratamentul cu extract apos de propolis sub forma de aerosoli. Ca urmare la tofi bolnavii s-a constatat in decurs de 2—3 luni o vin- decare lenti a leziunilor specifice ale bronhiilor, adici mult mai repede decit dupa administrarea tuberculostaticelor (streptomicind sau tubazida). Prezentiim mai jos citeva date din istoricul bolii unui pacient in ultimii doi ani cu hemoptizie. . Bolnavul M., 32 ani, bolnav de tuberculozé fibro-cavitaré din anul 1958, s-a tratat de multe ori la stationar Iuind o cantitate mare de tuberculostatice. A fost tratat ins& nesistematic si periodic procesul in plimini se agrava. La sfirsitul anului 1966 a aparut hemoptizia sub forma de cantitéti mici. Periodic expectorarile de singe se_intensificau. Mijloacele hemostatice s-au dovedit a fi pufin eficiente. La inceputul tunii aprilie 1968 bolnavului a inceput sé i se administreze intratraheal extract apos de propolis 10%. Dup% 10 administréri expectorérile de singe au incetat si nu au mai reaparut. 187 Datele noastre preliminare asupra folosirii extractului apos de propolis 10% im cazul tuberculozei pulmonare si al tuberculozei bronhi- ilor cu complicafii ne dau posibilitatea de a aprecia pozitiv administra- rea acestuia. Centralizind datele obtinute putem conchide ca propolisul este un bun component el complexului general de tratament pentru bolnavii de fuberculozd pulmonar’, bronsic8, limfo-ganglionarA si renal; el con- tribuie 1a ildturarea unor manifestari toxice ale tuberculozei, la resor- birea focarelor si a straturilor de infiltrate si la disparitia BK din sputa, Jn cazul intolerantei produsclor antibacteriene si al instalarii rezi tenjei agentului Ja aceste produse, administrarea propolisului poate actions favorabil tn ameliorarea stinii generale a bolnavilor si a cursului Hi, BIBLIOGRAFIE KARIMOVA 7% H., SEVASTIANOVA K. 1, VAINER L. M., 1960, — Kaz. med. jurnal nr, 4 pag. Te KIVALKINA V. P,, 1961 — Teza de doctorat, BABINOVICI 1. M., 1900. — V Ka. 2ia Leningradskaia naucin Kons, pe primeneniu produktov peclovodstva v medifing i veterinaril. CEANISEV U. 1, 1900, ~ Kn, 21a Leningradskaia naucin. konf, po primeneniu produktov Peelovodstva v meditine { veterinarli. NOI PANSAMENTE BIOLOGICE ALE MUCOASEI CAVITATII BUCALE PE BAZA DE PROPOLIS Gh, KURWAN BULGARIA _Inflamatia mucoasei cavitfii bucale este o boald foante rispindita, cu vindecare dificil si Indelungata. Tratarea se face cu ajutorul diferi- telor medicamente si preparate, care mu dau ins& intotdeauna rezultatul scontat. In gingivo-stomatitele acute, cele mai bune rezultate se obfin cu aga numitele pansamente solide, in cazul cirora antibioticele si cele- lalte medicamente se mentin prin intermediul unor pansamente din oxid de zine, zincoplasi, stomacid etc, Dezavantajul aplicirii lor consti in aceea c& pe mucoasi se depune mult substrat solid, ceca ce este pentru pacient inestetic si neplicut, In plus, aplicarea acestui tip de pansamente se limiteazi numai la mucoasa gingiilor, neputind fi apli- cate pe mucoasa Kimbii, palatului si a p&rtii interioare a buzelor si obrajilor. . In cadrul sectiei de terapeuticA a policlinicii stomatologice regio- nale din Sliven (Bulgaria) se obfin rezultwte excelente, bazate pe o ex- perienjA indelungata, prin aplicarea unui nou tip de pansament biologic Pe mucoasa cavititii bucale cu o solutie alcoolicé-cierick de propolis. Avantajul acestor pansamente consti in aceea cA allcoolul si eterul for- meazi, prin evaporare, 0 peliculA, care, pe locul dorit, este pentru pa- 188 cient esteticd si placuti. Acest pansament rezisté 24 de ore, anesteziazi Jocul bonav si favorizeaz4 actiunea substantei active. Noul preparat a fost denumit STOMAPIN — de la cuvintele ,,sto- ma“ — gura si ,,apis“ — albind. Componenta sa principal este solutia alcool-etericd de propolis, antibiotice, vitamine, coloranfi si alti corectori. inci din trecutul indepartat, propolisul s-a bucurat de o largd popularitate, datorité continutului séu deosebit de bogat in elemente putritive, uleiuri eterice, ceard, polen, vitamine, antibiotice si multe mi- croelemente. Timp de citeva secole, el a fost un mijloc terapeutic uitat dar in ultimul deceniu oamenii de stiinfi au inceput s&-l foloseasca din nou. In anii Marelui rfzboi pentru apararea patrici, propolisul a fost utilizat Ja clinica de chirurgie a spitalului din Sverdlovsk pentru vin- decarea rinilor. La Leningrad, produsul a fost wplicat cu succes in tra- tamentul trichomoniazei. La Faoultatea de medicina din Kazan (KARI- MOVA, RODIONOVA) propolisul a fost utilizat in tratamentul tubercu- lozei. Din observatiile efectuate s-a stabilit ci dupa o perioadi de 4—10 luni de tratament cu propolis, curba de temepratura a pacientilor a in- registrat o evolutie descendenté, tusea si hemoptizia au incetat, s-a im- bunaiafit sommul gi au dispArut durerile in piept. In anul 1963, GO- LOSCIANOV a descris rezultatele pozitive objinute dupa aplicarea pro- polisului In medicina veterinard. Efectele terapeutice ale propolisului Potrivit opiniei Jui PROKOPOVICI, propolisul are un efect anes- tezie de 3,5 ori mai putemnic decit cocaina. Bfectul siu antibacterian a fost cercotat de KIVALKINA prin apli- carea unui strat subfire de propolis pe diferite culturi de bacterii in bu- lion de culiuré. Dup& am anumit interval de timp s-a facut cercetarea mediului de cultura la care se ad&ugase propolis, Astiel, s-a stabilit ci streptococii si stafilococii dispar la o ord dup& insiimintarea lor pe pro- polis. Agentii febrei tifoide au disparut dupa 25 ore, iar erizipelul dupa 30 de minute. S-a constatat cA cea mai mare rezistenfi au prezentai-o culturile de antrax si pseudoantrax, care se dezvoltau ined dupa 8 ore. Efectul stimulator si regenerator al propolisului se foloseste in chirurgie pentru impulsionarea vindecrli r&nilor de dat’ mai veche si cu cicatrizare dificilé. Modul de preparare 50 g propolis, firimitat marunt, se Jas& s& se dizolve in 50 ml alcool etilic 70%-} 20 ml eter. Amestecul se las& citeva wile intr-o sticlé de culoare inchisA care se inchide ermetic, agitindu-se din cind in cind. Dupi dizolvare, amestecul se filtreaz& prin tifon si lichidul astfel obtinut se utilizeaz4 ca baz de tratament. Lichidul poate fi utilizat si ca atare, dar dack vrem s& inlaturim complet substanfele solide, produ- 189 sul filtrat trebuie lsat si mai stea ined o sourté perioad& de timp, apoi supernatantul se vars in alt recipient, urmind s& fie folosit la prepa- rarea urmitoarei compozifii : Filtrat de propolis 50 g Rovamicind sau rondomicina Miere cu 2% laptisor de mated 5g Uniurd de peste : 2g Amestecul obfinut se omogenizeazi si se pune in stidle de cu- loare inchisa. Preparatul este un lichid dens, de culoare inchisi, cu miros pla- cut si este foante volatil. Inainte de aplicarea preparatului, mucoasa trebuie uscaté. Stratul galbui, care se formeaz’ pe mucoas& rezista cca 24 pre, apoi saliva il dizolvA complet, dar intre timp putin cite putin din el, componenta activa, se infiltreazd in mucoasa. 1 Modul de aplicare Locui bolnav se curafi bine cu apa oxigenati, se usucA cu un cu- rent de aer cald si apoi se picuri cu o pipet solutia preparatd, pind la formarea unei pelicule uniforme. Apoi locul afectat se usucd din nou cu ajutorul unui curent slab de aer, pind la evacuarea alcoolului si eterului. Astfel, se formeazi un strat protector subfire, ca un pansa- ment, care dureazi 24 ore. Tratamentul se repetf la fiecare 3—5 zile, pind la vindecarea completa. Indicafii 1. In gingivite purulente cu catar puternic, glosite, stomatite. Inca de ja prima aplicare, durerile se atenueazi si Mmeeteazi scurgerile. Vindecarea intervine dup’ 2—5 zile de tratament. 2, La parodontozi incipienté, form’ hemoragic’a. Dup& 5—6 tra- tamente zilnice singerarea inceteazi si mucoasa isi recap&t& culoarea alb-roz normala. 3. In abcese parodontale — drenate cu tifon si STOMAPIN. 4 La dureri dupa extractie — drenarea alveolei cu pansament steril imbibat cu STOMAPIN. Durerile inceteazi imediat. Tratamentul se repeté in fiecare zi, pind la vindecarea completa. ‘Rezultatele obfinute de noi au demonstrat utilitatea aplicarii STO- MAPINULUI si pentru lichidarea micozelor si a stomatitelor aftoase. Variantele Stomapinului in terapeutica medical’ Stomapin ++ Nystatin © mare importanté in aparitia micozelor cavit&t{i bucale o prezint& antibioticele, mai ales cele care au un. spectru larg de acfiune. Unif autori sint de p&rere cA antibioticele stimuleaz’ dezvoltarea ciupercii 190 Candida albicans prin faptul cd modificd flora bacteriana normala din cavitatea bucala, Cu cit ciuperca se dezvolté mai mult, cu atit produce imbolnaviri mai grave ale cavitatii bucale. In candidoze nu se pot administra antibiotice si nui se poate aplica nici prima variant’ a STOMAPINULUI, care contine un antibiotic puter- nic, Tratamentul modern in aceste cazuri se bazeazi pe alcalinizarea mediului eavitatii bucale, cu ajutorul unor coloranfi sau a micostaticu- tui Nystatin, Acest antimicotic se aplici fie intern, fie extern prin un- gerea mucoasei cu solufie de glicerind, Dezavantajul este acela cA glice- rina € spali usor de pe mucoasi si de aceea locul trebuie uns des. Am obtinut rezultate foarte bune prin aplicarea STOMAPINULUI, cu efect anticandidomicotic, in cazurile in care antibioticul din preparatul deseris este Nystatinul. Acesta nu se dizolvé in solufia alcool-eterind de propolis si de aceea amestecul trebuie agitat in repetate rinduri. La efectul Nystatinului in aceasti forma de aplicare se adauga si calitafile terapeutice si analgezice ale propolisului, precum si efeotul ,,retard“ datorat pansamentului, Perioada de tratament — pind la vindecare — este, ins&é, mai Junga. Stomapinul colorat © alt variant’ a STOMAPINULUI confine in loc de antibiotic un colorant cu efect curativ, cum ar fi, de pilda, albastrul de metilen, piocianina 1,2%, tinctura Mirré, datoritA cérora STOMAPINUL devine un factor terapeutic foarte bun, mai ales pentru vindecarea stomatitelor aftoase : in special la copii la care sint contraindicate antibioticele. Observafii In camul stomatitelor aftoase (mai ales la copii), al micozelor si al altor boli — antibioticele sint contraindicate. Cazuri din practica clinicd RP.D.: copil de 20 de juni, a necesitat un tratament cu o mare cantitate de antibiotice. Avea mucoasa bucali grav afectaté si a fost tratat la secfia de pediatrie cu mijloace clasice dar fara succes. A in- cetat si mai primeasc& hrana. Dupi ce a fost examinat la noi s-a sta~ pilit cA avea abcese grave pe mucoasa jugald si numeroase afte pe limba. A fost tratat cu STOMAPIN colorat, ou rezultate excelente. inci de la prima aplicare a inceput si primeasci hrana, abcesele au disp&rut 3i dupa clteva pansamente copilul s-a insdndtosit complet. D.NM.: in virsti de 6 ani, Mucoasa cavit&fii bucale puternic afectatS. Temperatura — 39°C. In cursul examindrii s-a stabilit pre- zenta unui mare numar de afte, deosebit de dureroase. A fost aplicat STOMAPINUL colorat si, a doua zi dupa prima aplicare copilul a putut 191 sd bea, temperatura a sc&zut, in cursul nopfii a avut un somn linistit. Dupa aplicarea celui de-el patrulea pansament copilul s-a vindecat complet. XS.C.: 19 ani. Timp de dou séiptimini a suferit de o inflamatic ulceroasi gravi a cavitatii bucale, singerare, dureri puternice. Dupa aplicarea primului pansament, durerile s-au calmat si starea pacientului s-a imbunatafit. Dup& aplicarea celui de-al doflea au inceput.sd dis- para ulcerafiile si mucoasa s-a normalizat in scurt timp. M.V.L. : 24 ani. Timp de 10 zile a avut o stomatité ulceroasé acutd insofit’ de o descompunere necrotic’ pe suprafafa papilelor gustative. Dupa aplicarea primului pansament, pacientul s-a calmat, durerile au disparut si in zilele urmAtoare mucoasa s-a normalizat. Pansamentele biologice pe bazi de propolis desthid in fafa noas- trd perspective largi in Jupta impotriva imfectiilor cavitajii bucale. Aceasta afirmatie este bazatA pe experienfele pe care le-am facut timp de ani de zile. Pansamentele cu propolis prezinté avantaje fafa de tipul de pansamente utilizat pind in prezent. Propolisul este nu numai un mijloe de retentie, dar si un excelent factor anestezic si terapeutic. In secfia noastra, aplicém tratamentul cu acest fel de pansamente de 8 ani, obfinind vindecarea a mii de bolnavi. Aceste pansamente sim- plific de asemenea tehnica de tratament, scurteazd durata vindecdrii in plus, nu exist Jocuri inaccesibile pentru acest tip de pansament in ceea ce priveste interiorul cavitafii bucale. In majoritatea cazurilor, pacientii se insin&tosese dupA 2—3 pansamente zillnice. Referatul de fati are numai un caracter preliminar, deoarece con- tinudm s& acumuldm experient’ in acest domeniu. Propolisul asounde posibilitati profiilactice mari, pe care avem obligatia si le descoperim gi si Je utilizim fn lupta pentru ocrotirea sénatafii camenilor din lumea intreag’. PROPOLISUL ~- MIJLOC EFICIENT DE TRATAMENT J, K, LEIPUS URSS La cel de-al XXIlI-lea Congres internafional de apiculturi de la Moscova s-a vorbit mult despre unul din produsele apicole si anume despre propolis. Analiza chimicd a aritat ci celulele de fagure in care se dezvoli& puietul sint si cle tapetate ou un strat de propolis care aparA puietul de diversi microbi agenfi ai bolilor. Din aceasta reiese rolul principal al propolisului — ocrotirea albinelor fafA de imbolnaviri. Efectele antimicrobiene ale propolisului s-au constatat asupra @ diverse microorganisme. S-a arktat cM acesta distruge diferite microorga- nisme, in unele cazuri in 15—20 minute iar in altele in 5 ore. Acest efect depinde atit de sensibilitatea microorganismelor cit si de concen- trafia propolisului. 192 Avind in vedere c& propolisul distruge diferite microorganisme, diminuind durerea gi inflamatia, se foloseste la noi ca medicament. Medici din fara noastré au avut posibilitatea sé urmireascé pa- cienfi cu diferite diagnostice in care tratamentele cu propolis le-au recat sindtatea. ‘Se trateaz favorabil cu propolis catarele cdilor respiratorii supe- rfoare, gripa, diferite sinuzite, laringite, bronsite, astmul bronsic, pneu- monia cronicd, tuberculoza pulmonaré ; ori, de aceste boli suferd aproa~ pe jumétate din locuitorii globului. Deosebit de bine raspund la tratament copiii bolnavi. In prezent folosim propolisul in vindecarea diferitelor plagi chi- rurgicale (in chirurgia generalé abdominal si ginecologica). Se poate folosi si pentru vindecarea unor boli de piele, cum sint diferitele eczeme, cicatrice cheloide, psoriazis. In stomatologie se pot vindeca cu el granu- joameie apieale ale dintilor. Se poate folosi si in boli de nas, git si urechi, mai ales in tratamentul otitei medii. ‘Am observat c& propolisut vindec’ nu numai riinile purulente ale tegumentelor, dar si cicatricele organelor interne, distrugind multe toxi- ne diunatoare organismului, In toate aceste boli am folosit o solutie alcoolici de propolis (20— 30%), diluatd in apa caldi, administrat’ de 2—3 ori pe zi, cu o ord jnainte de mas. Pentru bolile cailor respiratorii supericare, copiilor fi se administreaz’ de 2 ori pe zi, inainte re masa de prinz si de seard, Dimineata, copiii fac inhalafii cu propolis timp de 3—5 minute. Im tratamentul altor boli am folosit un tampon alcoolic cu 30— 40% propolis, sau alifie de propolis 10, 20 sau 30%. S-a folosit si o emulsie de propolis in diverse concentrafii, ‘Adesea efectul tratamentului se manifest& destul de repede. Pen- tru insiinatosirea deplina se recomandé ca dup& o scurté pauzai cura de tratament si se repete. In oursul tratamentului nu se recomanda pauze. PROPOLISUL — REZULTATELE UNOR OBSERVATII DE ZECE ANI K, LUND AAGAARD DANEMARCA, Stiinta a constatat ci albina meliferd exist de cel pujin 42 milioane de ani. In acest ristimp enorm ea n-a suferit nici-o schimbare in dez- voltarea ei, contrastind aproape cu toate celelalte vietuitoare. Literatura despre albina melifer este cea mai voluminoasi din lume, urmind dupa aceea despre om. Albina meliferd trdieste intr-o societate sociald, aproape 60.000 de indivizi intr-un singur stup. Activitatea ei neobositi a creat un mod de viajA care este o imagine impecabild a legilor naturii, Din timpurile strivechi viata albinei reprezenta un secret pentru cameni. Cu toate c& astézi se stu mult mai multe lucruri despre functia si activitatea acestui insect, exist’ ined multe intrebari neelucidate. in anii 1962—1965 a trezit un mare interes Iucraera profesorului dr, Rémy CHAUVIN gia dr. Pierre LAVIE (Sorbona, Paris), in care se demonstra cd albina melifera se asigurd in mod diferit faté de efectul 193 microorganismelor prin producerea unej substante naturale cu actiune antibioticd. Oamenii de stiinti au descoperit c& albina melifera nu este invadat{ de microorganisme ea celelalte insecte. Impoiriva acestora ea secreteaz’ 0 substanta care le distruge. ‘Alte cereetiri au ardtat cA albinele adaug& mierti, laptisorului de mated si polenului secrefia unor glande speciale si astfel acestea pot fi pastrate mult timp, fara s& se degradeze. Aceast& descoperire, c& diferite substante ale albinei melifere le asigurA o stabilitate de aproape 100% fati de microorganismele strdine lor, a echivalat cu o senzatie. Era aproape palpabil& concluzia c& s-a gisit un leac universal impotriva microorganismelor. In curind s-a desco- perit, cd in aceasta directie fi revine o importanti specialé mai ales propolisului. Substanja prim& pentru propolis, albinele gi-o procuraé pe vreme frumoasi din mugurii de plop, castan porcese si alte speci. Ele inchid ermetic adaposturile lor cu aceasti substantia impotriva umiditi si curentului. Cuvintul propolis este de origine greac’. Se infelege prin él ,cearé de albine“, dar cuvintul inseamna si ,fortificatiile unui oras", S& vA spun de ce am fost eu, un apicultor sirguincios si intere- sat, atras in dezvoltarea ultericara. Daca povestesc acest lueru, il fac ou scopul de a sublinia, cA propolisul era cunoscut si utilizat ca medica- ment din antichitate pind in jur de 1900. Nu-mi revine deloc onoarea de a fi descoperitorul acestui mijloc famtastic pus de natura la dispozifia omului. Eu am redescoperit numai importanta acestei substante si am dovedit ci ea este utilA nu numai pentru séndiatea albinelor, dar si pentru cea a omului si a animalelor, daci sint indeplinite premizele adecvate. Inceputul meu ca apicultor a fost destul de neobisnuit. In 1955 am renunjat la postul de director comunal al comunei Mern din Siid-See- land. In preziva plecdrii mele din Mern a venit unul din prietenii mei cu un cadou de adio destul de neobisnuit — un stup cu aproximativ 60.000 de albine melifere. Am instalat acest sup in gr&dina casei din localitatea in care m-am mutat. Am inceput s& studiez viata albinelor si s& citesc cartile de specialitate apicole. Bineinteles ci la inceput mi-era teama de intepaturile albinelor. Niciodaté nu m4 apropiam de stupi fara minusi si mased. Intimpinam si greutafile meeputului, coi cunostinfele mele teoretice erau reduse ca numér si ma bazam numai pe ce mi-au povestit apicultori experimentati despre viata albinelor. In doi ani stupina mea cuprindea 6 stupi. Ca multi alfi apicultori prezentam mindru miere find, aurie, de o consistenti bund. Ca toti api- cultorii am invétat repede si suport infepaturile si am descoperit cd albinele intepau foarte rar, daci erau minuite bine, Cu toate c& fiecare injep&tur& era dureroasi, te puteai obisnui cu ea. Efectele secundare ale infepiturilor deveneau din ce in ce mai mici si cu timpul pared faceau chiar bine, Ceas de ceas observasem albinele, care neobosite céutau_un nectar anume. Probabil ci au primit un ordin, un ordin de a cduta florile care contineau numai un anumit nectar, neluind in seam alte flori, care Ja rindul lor erau vizitate de alte albine, 194 Este emofionant si interesant si stai la urdinis gi s& observi albinele cind se Intore acas&. Fiecare are ,,cosuleful“ plin cu polen de giferite culori, fiecare albind avind insé culoarea ei. Nici vorbé, ca yreuna si ,,triseze“, culegind din alta floare si amestecind polenul. Dup& un timp mi-a fost clar, ci ccara de albine nu este pur si simplu ceard, ci se compune in orice caz din doud substante diferite. Pe de o parte este substanta transpirataé de albine — ceara, pe de alta parte substanfa culeasi de lucrStoare de la anumifi copaci, cu care isi inchid grmetic stupul. Este logicA inchiderea golurilor, pentru a evita curentul si umiditatea din stup, frd a deranja posibilitatile de ventilare sau jntrarea si iesirea. Am incereat si topesc ceara de albine in cele mai diferite feluri si am descoperit c& de fiecare dati interiorul vasului de topire ‘era acoperit de rezidii lipicioase, lucru care mé irita, Am invatat cd albinele aduna de la anumifi copaci o substanti rasinoasi. Am separat aceasti sub- stand, inainte de a ricii ceara de pe rame. Am adunat bucitile réisinoase, care aveau o aroma puternicd de raging, Intr-un séculet. N-am aruncat régina din cauza acestui miros dulceag, ciudat, Anul 1967 a fost un an hotaritor pentru munca mea in lumea albi- nelor. In 3 iulie 1967 am cunoscut si aplicat prin intuifie insusirile anti- piotice si fortifiante ale propolisului. De atunci m4 ocup asiduu de tema propolis. AceastA substanfé activa, ignorat’ pind atunci, mi se pare a fi de o jtavie si o concentrare care anuleaz& orice rezisienti a unui virus sau al unei bacterii. In ziua aceea s-a intimplat urmatorul lucru : ca sef al administra~ fiei comunale a trebuit si intreprind ou personalul meu excursia anuala de vara, Avind o inflamatie puternicd a gitului ar fi trebuit sé ramin acasi, Dar ca sef ai anumite obligatii si am plecat in excursie. Urmarea a fost o temperatur& puternici de peste 40°. Noaptea mu-mi gaseam somnul si mi-am amintit de propolisul uscat, strins in decursul anilor. Fara s& m& gindesc mult, am luat o bucaté mare si lam prefacut in mojar in praf. Acest praf l-am dizolvat intr-o ceasci de apa cada, Lam filtrat cu filirul de cafea si am obtinut un extract galben ca ceaiul. Mi-am clatit gitlejul de cieva ori cu aceasé solutie si am baut restul. Spre stupoarea mea am constatat in dimineafa unmatoare cA nu mai aveam nimic. Eva un sentiment ciudat s& descoperi ci boala s-a dus ca luati de vint. Sotia mea, de profesie soré medicala, mi-a examinat gitul si s-a mirat c& a mai putut vedea doar o urma de roseaté. Dar gi ca a disparut in cursul zilei si amindoi am fost de acord ci a avut Joc o minune, Bineinteles ci am povestit in cercu meu de cunoscufi pajania mea. Dupa aceea am fost rugat deseori la inflamafii ale gitului si la raceli s& probez efectul uluitor al propolisului. Succesul era de fiecare dat cel constatat si in caaul meu. In vara Jui 1967 am imcereat din nou insusirile timiduitoare ale propolisului, Din senin am rfcit la un ochi si m-am dus la doctor. El mi-a prescris picdituri in ochi, Ou toate cA am respectat refeta, iritarea 195 se accentud. Cind o zi este urmata de altele f&r& nici-o remediere, este de infeles s& utilizezi mijloace neobisnuite, Intr-un mojar am preficut o portie mic& de propolis in pulbere si lam dizolvat in apd céldut&. Am filtrat extractul si am picurat lichidul in ochi. A usturat putin, Din dimineata urmatoare iritatia a_disp&rut si asa a rémas, Bineinjeles c& eram din ce in ce mai convins de insusirile tam&duitoare ta acestui produs foarte ciudat. M-am hot&rit s& cercetez forfele propolisului pe o baz& mai larga. Intre anii 1967-1973 am efectuat 5 serii de experienje, care au cuprins aprox. 16.000 de persoane din toaté Scandinavia. Cind 0 ava~ lang& s-a pornit, nu mai pofi s-o opresti cu nimic. Asa mi s-a intimplat cu hobby-ul meu, propolisul. Am putut constata cd multi cercet&tori acord& propolisului o important deosebit&. Tofi s-au putut documenta asupra puterii antibiotice, combatante si regeneratoare ale propolisului. APIFITOTERAPIA UNOR ACCIDENTE POSTRADIOTERAPICE IN SFERA MAXILO-FACIALA 1 MAFTEI, Tamara PAUNESCU, G. VELESCU ROMANIA Numarul mare de bolnavi cu tumori maligne maxilo-faciale care necesitA tratament iradiant, fn exclusivitate sau asociat cu alte metode, precum si conditiile anatomofuncfionale specifice explic’ frecvenfa rela~ tiv mare a accidentelor postradioterapice in aceast regiune. De cele mai multe ori este vorba de leziuni ale mucoasei bucale si oaselor maxilare, incluzind o gamA larg de aspete clinice de Ja simpla radioepitelita pina la radionecrozele intinse. Infectia adesea absent pentru alte localizari, coexist totdeauna cu leziunile buco-maxilare, complicindu-le evolutia. Cunoscind activitatea farmacodinamic’ a preparatelor apifitotera- pice, ne-am propus s& studiem posibilitatea folosirii lor pentru fratamen- tul leziunilor radio-induse buco-maxilare. In acest scop am administrat unor bolnavi cu astfel de leziuni trei tipuri de medicamente apifitotera~ pice. Pentru aplicatii externe s-au utilizat: 0 solufie medicamentoasi pentru badijonarea leziunilor endobueale si plci medicamentoase termo- plastice la 36° cu care s-au acoperit tegumentele regiunii afectate. Cel de al treilea preparat s-a administrat per os sub forma unei paste medi- camentoase, in dozi de 0,25—0,50 g/kgcorp/zi si repartizate in mai multe reprize. Bolnavilor selectionati li se fAcuse radioterapie in doze mari, extern’ sau interstifiala, fie ca mijloc exclusiv de tratament, fie in aso~ ciere cu metodele chirurgicale. in timpul tratameniului nu s-au observat efecte adverse din partea medicamentelor utilizate. Ca leziuni postradioterapice cei 9 bolnavi studiati, prezentau : — radioepitelite in 3 cazuri ; — neeroze intinse ale parfilor moi — 2 cazuri; -— osteoradionecroze — 4 cazuri. In primele 3 cazuri, radioepitelita s-a manifestat dup’ implantarea de granule de Aur 198 pentru tratamentul unor tumori maligne de 196 limba si planseu bucal, Badijonajele cu solutie apifitoterapicd de 1—3 ori pe zi au determinat calmarea usturimilor si disparifia eritemului in 3—4 zile, fat de cele 10—15 zile necesare pind Ja vindecarea unor leziuni asemanatoare prin metodele obignuite. Radionecroze intinse ale parfilor moi au fost observate in 2 cazuri, Cazul nr. 1 D. S., 70 ani, sex masculin cu o zon& intinsA de necro- za in planseu! bucal drept apiruté dup& administrarea unei doze de 8000 R pentru un epiteliom de planseu, Leziunea este acoperiti cu sfacele murdare, foarte fetide, planseul este infiltrat, iar bolnavul acuzA dureri violente care {i impiedicd si se alimenteze si sA vorbeascd, La 10—15 zile dupA ce se imcepe aplicarea unor mese pe zona necrozaté si administrarea pe cale generalé a preparatului se produce detasarea sfacelelor, disparitia fetiditatii si calmarea durerilor. Dupa indepartarea fesutului neerozat s-a putut observa existenja unui rest tumoral, pind atunci mascat. In masa tumorala restanté s-au implantat granule de Aur 198, care au produs vindecarea clinica. Cazwl nr. 2. M, M., 63 ani, sex masculin, cu o zona intinsé de ne- crozA in planseul bucal sting aparuté dupa terapia interstitiald cu Aur 198 pentru un epiteliom spinocelular, aplicat in urm& cu 30 de zile. Aplicafiile locale ale unor mese imbibate in solutie apifitoterapicd, schim~ bate zilmic, determin’ dupA 6—7 zile detasarea sfacelelor si descoperi- rea unei mase tumorale restante care va fi supus& unei noi implantari de izotop radioactiv. Cazul nr. 3. G. A., barbat de 44 de ani, ou tumoré a marginii drepte a limbii, vindecat& prin implantare de granule de Aur 198. Dup& 3 luni apare o ulcerafie a mucoasei de pe versantul lingual al crestei alveolare inferioare drepte, care descoperé mandibula pe 1,5/3 cm. Molarii inferiori sint mobili si durerogi. Se extrag 46 si 47 gi se aplic& supraalveolar com- prese imbibate in solufie apifitoterapicé. Dupi 2 séptamini se detaseazd un sechestru osos si apoi se produce epitelizarea rapidi a zonci. Cazul nr. 4. P. M., 69 ani, sex masculin operat in octombrie 1972 pentru linfosarcom gessian si iradiat postoperator cu 7600 R. La scurt timp s-a produs osteoradionecroza maxilarului superior sting, cu evolutie lenf& si fri tendint& de vindecare. Din noiembrie 1974 se fnicepe apiti- toterapia locald, in seurt timp aparind o tendinfA neti spre delimitarea si eliminarea sechestrelor, urmatd de epitelizarea defectului, Evolutia favorabild s-a accelerat dupa adminisirarea pe cale generald a prepara- tului apifitoterapic. Cazul nr. 5. M. C., 82 ani, sex masculin cu tumor maligna a buzei inferioare vindecaté prin adminisirarea externi a 8000 R. La 6 Juni de la terminarea acestui tratament se produce necroza tegumentelor submandibulare cu 0 ulceratie ce expune si marginea bazilara dreapta a mandibulei pe o lungime de peste 10 em, fracturd in os patologic. Asocierea aplicafiilor locale exo si endobucale ale preparatelor api- fitoterapice cu administrarea pe cale generali au determinat ameliorarea st&rii generale, detasarea si éliminarea unui sechestru mandibular mare si tendinfa de strimtorare a fistulei submandibulare. 197 Discutii si concluzii Accidentele postradioterapice in sfera maxilo-faciali, freevente, imbrae& multiple aspecte clinice, incepind cu simplul eritem pind la radionecroze intinse. Evolufia indelungata a acestor leziuni, riscul complicafiilor si penu- ria mijloacelor tevapeutice sint factori care justificd incercérile de a Basi noi metode de tratament. Utilizarea unor preparate apifitoterapice realizate prin asocierea unor extrase din propolis, pAsturd si specii vegetale, pentru tratamentul unor bolnavi cu radivepitelite ale mucoasei bucale, necroze intinse ale plrfilor moi sau osteoradionecroze ale maxilarelor au condus la urma- toaréle rezultaie, pe care le considerim incurajatoare : 1, Tendiné de limitare a extensiei progresive a Jeziunilor 2, Delimitarea rapidi si eliminarea’ sechestrelor osoase 3. Limitarea proceselor inflamatorii supraadaugate 4, Stimularea proceselor reparatorii 5. Ameliorarea starii generale 6. Absenta manifestirilor adverse. Efectele observate se datoreazi foarte probabil proprictafiior anti- bacteriene si antimicotice puternice ale preparatelor, imbundtatirii irigdirii si oxigen’rii perifocale, stimularii proceselor vitale intracelulare, pe de o parte si mobilizirii unor resurse de aparare proprii ale organismumi, pe de alt parte. Rezultatele clinice observate recomanda preparatele apifitoterapice ca adjuvante utile in tratamentul unor accidente postradioterapice, deter- minindu-ne si le includem in categoria radioprotectoarelor. REZULTATE ALE UTILIZARIT PROPOLISULUI IN PRACTICA OTORINOLARINGOLOGICA J, STRAKA J. CIZMARIK CaHOSLOVACIA In anii 1971—1972 am incereat si wtilizim in practica cliniei O.R.L. efecte anti-inflamatorii, muvolitice, local-analgezice si epitelizante ale Bropolisulu Tratamentele aplicate au avut urmatoarele diagnostice si rezultate. SA trecem mai detaliat in revistA evohutia tratamentului, in funetie de diferite diagnostice : In cadrul primului diagnostic, Ja 4 cazuri de otité externa s-au constatat grave inflamatii difuze, generatoare de mincdirimi, eventual dureroase. Am aplicat propolisul in solufie aleoolie’ (5—7%), de 2—3 ori pe zi, cu ajutorul unui tampon de tifon imbibat cu solutie si in- fundat in conductul auditiv extern. Concomitent cu propolisul, am admi- nistrat si antibiotice. Dupi 5—9 zile de tratament, s-a inregistrat o ameliorare a stirii pacientilor. Al doilea diagnostic : in cazul a 4 otite mezotimpanale cronice, am aplicat de 2—8 ori pe zi o solutie alcoolics 5% de propolis (doza : cite 10 picdturi) in conductul auditiv extern si, concomitent, pe locul afectat 198 s-a aplicat un tampon imbibat eu solutie alcoolicé 7%) de propolis. Tra- tamentul cu propolis a fost mentinut 8—10 zile, find, de asemenea, combinat cu antibiotice. In cele dowd cazuri in care tratamentul a fost aplicat fArA succes, s-a evidentiat Klebsiella si Pseudomonas, aceste cazuti find ulterior vindecate cu ajutorul mai multor antibiotice. ‘Al treilea diagnostic : in douA cazuri de perforare triunghiular’, de naturd traumatic’, a timpanului, am aplicat zilnic o solufie aleo- olicd 15% de propolis pe marginea perforirii, folosind in acest scop un tampon imbibat cu solufie alcoolica de propolis, Tratamentul a fost aplicat de doua ori pe zi. ‘Al patrulea diagnostic : in cazul_a 4 stomatite uleeroase grave am aplicat propolis de 3 ori pe zi, sub forma de solufie aleoolicA 35%, prin tamponarea mucoasei, inainte de masé, Concomitent cu propolisul, s-@ administrat un regim de antibiotice si vitamine. Dupi 8—12 zile, s-a inregistrat 0 ameliorare a st&rii pacientilor care, ea urmare a efec- tului analgezic al tratamentului, se putea hrini mai usor. Rezultatul ssa eT oisneen : ; eye anatomre anlar Otita extern’ difuza Otita cronic’ cu mezotimpanita acuté Perforarea traumatic’ a membra- nei timpanului Stomatité ulceroasi Stomatit aftoasa Lavingita croniea si rinofaringita cronica, 10 Ozena — rinofaringitd croniea atro- fied fetida 3 Stomatita postamigdalectomicé WG Bronhiectazie 2 Bronsit& astmoida 4 a ee pen | ewde w ell » Poult we mld tll Al cineilea diagnostic : am tratat in mod identic 6 pacienti cu sto- matita aftoas’, acestia vindecindu-se dup’ 3—8 zile de tratament in functie de gravitatea cazului. Din aceasté grup& a trebuit si excludem 0 pacienta, deoarece a mamifestat fenomene de alergie dermicé, care au fost vindecate ulterior cu ajutorul unor antialergice administrate oral. ‘Al saselea diagnostic: a 10 pacien{i cu laringite si rinofaringite cronice s-au inregistrat modific&ri atrofice ale mucoasei, mai grave sau mai reduse. Acesti pacienti au fost tratafi ou inhalafii de aerosoli din- tr-o solutie alcoolic’ 3—5Y%) de propolis; inhalafiile s-au facut de cite 5—10 ori in sedinte zilnice sau la dowd wile. Incd de la cea de-a 2-a sau a 3-a imhalatie, Ja tofi pacientii s-a observat o cedare treptati a simp- tomelor subjective acuzate de pacienti. De manier& obiectiva, s-a mre- gistrat o retragere a inflamatici mucoasei, usurarea expectorarii si dis- paritia mucozitatilor. In aceast’ grup& de pacienfi nu am aplicat nici un alt tratament. 199 Al saptelea diagnostic : in 3 cazuri de rinité cronici atrofick fetida — ozena, am aplicat urmitorul tratament : a) de 1—2 ori pe zi in nas, 3—5% spray plus de 1—2 cri pe zi 5--15%) pomada aplicaté pe tifon ; b) concomitent, o datéi pe zi inhalafii cu aerosoli, dintr-o solutie alcoolicé de propolis, in medie 10—-12 inhalatii ; ¢) acest grup a fost combinat, in tratament, cu admimistrarea de antibiotice (mai ales streptomioind), vitamine si preparate continind fier. In cavitatea nazalA si in epifaringe am observat disparitia mucozita- tilor dure sia crustelor, care s-au desprins usor dup’ administrarea pro- polisului, Misind mucoasa curat&. A sporit expectorarea mucozitatilor pastoase din caile respiratorii inferioare, dar mucozitatile uscate s-au menfinut in spatiul subglotic. In mod obiectiv, s-a imregistrat o ame- Horare a mirosului emanat de c&ile respiratorii care, la pacientii afec- tati_de aceasta boald este deosebit de neplacut. La controlul efectuat dupi 2—3 sipidimini s-a inregistrat, in general, o inrduldfire a stérii acestor pacienfi, asemanatoare starii. de dinaintea inceperii tratamentu- Jui. Din observatiile noastre rezulti ci propolisul poate fi utilizat in tratamentul local al ozenei, dat fiind efectul siu mucolitic si antibacte- rian, dar tratamentul trebuie combinat cu alte produse medicamentoase. In cazul cclor 17 pacienfi cérora Ti s~a stabitit cel de al aptulea diagnostic, dup& amigdalectomie s-a aplicat o solutie hidro-alcoolicé 5%, sub forma de spray, pe bolt si pe locurile operate, incepind din ziua 1—3 dupa operatie, de 2—8 ori pe zi inainte de masi, timp de 2—5 zile. In grupul supus observatiilor se aflau pacien}i care acuzau puter- nice dureri $n git, mai ales la inghitit, sicare, din aceastA cauzA, evitau s& m&nince. In mod obiectiv, s-a observat ci prezentau puternice singerdri si chiar edeme ale arcadelor gi uvulei. Pacientilor li s-au redus durerile in timpul aliment&rii (in cazul hranei fn forma lichid’ sau p&stoasa) gi, ca atare, regimul de alimentatie s-a ameliorat. S-a remarcat, in mod obiectiv, o bund cicatrizare a rnilor postoperatorii, fara complicatii ulterioare. S-a putut astfel constata ci propolisul este un mijloe adec- vat de tratament pentru pacien{ii cu diagnosticul de mai sus, actionind ca un analgezic moderat, cu efect de scurti duraté, mai ales inainte de masa. La cel de al noudlea diagnostic, in 2 cazuri de bronhiestazie am aplicat propolis in forma de inhala{ii de aerosoli, cite 5 minute pe zi, fn total de 10 ori. Am observat o reducere treptatd a expectoratului si reducerea consistentei acestuia. in cazul celui de al zecelea diagnostic, Ja pacienfii cu bronsit’ astmoida s-a inregistrat o ameliorare a respiratiei si a expectoririi. Rezultatele. studiului utilizirii propolisului in practica O.R.L. con- firm& coneluziile noastre amterioare, prezentate la cel de al XXTil-lea Congres international de apiculturé din anul 1971 la Moscova. Daci luém in considerare concluziile expuse la acest congres, referitoare la un total de 126 pacienti, precum si cele legate de tratamentul aplicat grupelor de pacienfi (in numar de 5) cu cele 10 diagnostice menfionate in studiul de faté, putem formula concluzia - sate prezenta aspectul imel esoare umede, de culoare cafenie-murdars, avind la periferie 0 zond congestivi, edematiata si cu rare vezicule. Dup& 24 de ore lotul tratat eu’ propolis prezenta Ja locul arsurii o erusti coagulat, uscati, iar zona perifericd de congestie si edem era mull atenuat. La lotal martor s-a menfimut aspectul de necrozi umeda, i edemul si congestia marginal’. . ; : areca 6 ile dupa nstituizea. tratamentulut cobaii_tratati_ cu propolis aveav arsura acoperita cu o crust find, uscatl, lipsit& de semnele_ fiei. In zonele unde crusta era desprinsa se observau aspectele i ale epitelizirii, Numerosi peri fini incepean s& apard pe toata suprafata 206 arsurii. Vindecarea s-a instituit ,per primam“ dupi 10—12 zile, prin epitelizare pornita atit de la periferia arsurii cit si de la elementele epi- teliale din zona ars care au sc&pat nedistruse de agentul termic. Zonele cicatriciale, unde au apdrut, erau reduse ca extindere si neindurate. Sta- rea generala a cobailor din acest lot a fost in general bund, ei compor- tindu-se si alimentindu-se obisnuit. Cobaii din lotul martor au continuat s& prezinte gi dupi 6—8 zile o crust& groasi sub care {esuturile se menfin inflamate si edematiate. Eliminarea spontand a crustei a dat la ivealé o plagd granulard, cu nume- rosi muguri cérnosi, in majoritatea cazurilor suprainfectat’. Vindecarea s-a produs dup& 20—24 zile, prin cicatrizare lenta, prin forta de retrac- fie granular& si epitelizare centripetd. Cicatricele erau groase, mdurate, numeroase zone rdminind lipsite de pilozitate, De mentionat ci ani- malele din acest lot au prezentat o stare general alteratd, erau abatute, nu se alimentau obignuit si au slAbit in greutate. Examenul microscopic al biopsiilor prelevate la 6 ile a relevat la Jotul martor o reacfie puternic& ce consta din aspecte de congestie, infil- tratie limfohistocitara $i abundenta fesutului de granulatie. La lotul tra- tat cu propolis aceste aspecte morfopatologice erau foarte discrete si ap&reau deja procescle reparatorii de epitelizare. Biopsiile de la 12 zile dup&_arsuré aratau Ja lotul experimental un proces de vindecare consti- tuit, pe cind Ja lotul martor persistau fesutul de granulatic si aspectele tipice ale infectiei. Discutii Rezultatele favorabile ale utilizirii propolisului in tratamentul arsu- rilor le atribuim anumitor proprietiti ale acestuia si anume : — propolisul actioneaza cu efect antibiotic asupra a numerosi ger- meni patogeni (Staphylococcus aureus, Staphylococcus viridans, Staphy- lococeus haemoliticus, Proteus vulgaris etc.) in unele cazuri depasind chiar nivelul de activitate al unor antibiotice ca penicilina, tetraciclina si ampicilina (I. S, ALEXANDROV, L. N. DANILOV, 1975). — Propolisul are de asemenea evidente activititi antifungice, in special fati de dermatofiti (V. F. BOLSAKOVA, 1975). — La aceste efecte se adaugi actiumea auestezicd local (T. TA- KOFF, 1975), de stimulare a macrofagelor tisullare (I. S. ALEXANDROV, L, N. DANILOV, 1975), de stimulare a imunoreacfiilor nespecifice (G. VELESCU, M. MARIN, 1975), de stimulare a epitelizirii plagilor (J. SUTTA si colab., 1975; N. APETROAIEI, E, ILIESCU, 1975). Nu este de neglijat nici continutul in microelemente si vitamine al propolisului, cunoseut fiind faptul cd vitaminoterapia (vit. C. By, A) in tratamentul arsurilor ocup’ un lec important. in privinfa formei farmaceutice de utilizare 2 propolisului in arsuri Ja animale am optat pentru pulveriziri, acestea find foarte usor de efec- tuat de citre oricine. Pelicula find de propolis ce rimine dup evaporarea alcoolului are si un efect protector si limiteazi exudarea plasmei. Inglo- barea propolisului fa unguente considerém cA are neajunsuri, deoarece nu favorizeazi drenajul plagii, ba chiar poate facilita aparitia infectiei. Din 207 jose c& principiile cu calit&ti antibiotice teile lui P, LAVIE (1975) reiese e& principiile cu calititi antibioti Gin propolis sint termostabile si se conserva mai bine in solufii alcoolice decit in alte forme fanmaceutice. Concluzii coveaie 2 i i - lovedit Pulverizirife cu o solutie alcoolicé propolis-spray s-au_ dovedit evident cficace in traismentul arsurilor experimentale de gravitate inter fara 1 bai. - . medi sloulm fcest remultat faptului ¢& acest mod de aplicare a propoli- sului ar putea fi cauva generdrii jesutului epitelial gi conjunctiy. Consideriim cA utilizarea acestui mod de aplicare a propolis ula ar putea si experimentati alaturi de ceilalfi factori terapeutici uzuali, b arsurile accidentale la om. (RE /BSERVATIL EXPERIMENTALE SI CLINICE CU PRIVI ona UEECTUL PROPOLISULUI LA PACIENTI CU COLITA ACUTA $I CRONICA ‘St. NIKOLOV, V. TODOROV, E, GHEORGHIEVA, St, DRIANOVSKI, ‘V. VASILIEV BULGARIA ales ca obiect al studiului determinarea eficienjei_ propolisu- hui 1a pacienti cu colit acuti gi cronieé, precum si precizarea efectelor aplicdrii sale. In acest scop am efectua: o serie de studii_preliminare cu caracter experimental, in vitro, asupra intestinului izolat al unui cobai, folosind metoda Magnus. Pe’ baza acestor observafii putem con- stata ci 0 solufie hidro-alcoolicé de propolis, diluaté in proporfie, de 1:2000 pind Ja 1:10000, intensified contractiile intestinale si ridic tonusul. Prin adéugarea atropinei in concentrafiile de 1 : 100000 se inli- turd tonusul accelerat si se normalizeazé ireevenja contracjiilor. Pe de altd parte, dupé administrarea propolisului s-a inregistrat o reducere a efectului papaverinei 1: 100000. ae Efectul acetilcolinei asupra intestinului izolat se intensified sub acfiunea propolisului. ; ; * nheeste date experimentale demonstreazd cé propolisul_acfioneazi asupra sistemului nervos vegetativ, mai ales asupra structurilor M-coli- nergice, determinind astfel modificdri in peristaltismul intestinulul. Observatiile dlinice au fost efectuate pe 45 pacienfi (dintre care 15 suiereau de colit& subacutd, iar 30 de colilé eronici). Intre acestia se aflau 30 de femei si 15 banbati, grupele de virsti osoilind inire 20 gi 65 de ani, cu o marcantd preponderen{i a grupei celor de 45 de ani. tn functie de caz, boala se instalase de 0 perioada de timp inlre 8 Juni si 10—15 ani, Criteriile principale in selectionarea pacienjilo: au datele tipice in anamnezi si fn starea obiectiva, precum si datele roent- genografice confirming existenfa colitei. 208 Propolisul, recoltat in anul 1971, in trei regiuni diferite din nord- vestul Bulgariei, a fost administrat oral, in forma de extract alcoolic diluat cu apa in proporfie de 30%, Extractul a fost preparat prin macerarea propolisului in alcool etilic 95%, in raport de 1:5, la temperatura camerei, timp de 48 de oxe. Ca urmare a specificului zonei de recoltare, extractul de propolis avea 0 culoare rosie pronuntati, cu reactie acid’ (pH 3,2—4,0). La incepuiul tratamentului, pacientilor li s-a administrat, de 3 ori pe zi, cite 30 pic&turi de solutie alcoolic’ de propolis, diluat intr-un pahar ecu apa calda, sau in lapte crud, cu o or& inainte de mas&, in scopul verific&rii reactiei organismului, Ulterior, s-a administrat 0 doz de cite 40 de picdturi, de trei ori pe zi, cu ord tnainte de mast. Pro- polisul a fost administrat independent de dieta nr. 4 (dup Pewzner). Au fost inregistrate simptomele subiective — starea pacientului la adminis- irarea tratamentului, defecatia, meteorismul, etc. precum si datele obiec- tive : modificiirile in aspectul limbii, greutatea, situafia abdomenului, — intotdeauna aift inainte cit si dupa administrarea tratamentului. Criteriile -clinice fundamentale au _constat in roentgenoscopia in- testinelor, irigoscopie si radiografiere. Tuturor pacientilor li s-a ficut rectoscopia. In cursul tratamentului si dupa acesta, ficdrui pacient j s-au facut probe coprologice, bacteriologice si serologice (testul Vidal). Rezultate La tofi cei 45 de pacienfi tratati, eféctele tratamentului au fost po- zitive, cu rezultate foarte bune la 26 dintre ei, bune la 12 gi satisfacd- toare Ja 5. Numai la 2 pacienti nu s-au inregisirat indieii de ameliorare. Senzatiile de durere au sc&zut in intensitate, in general in a T-a zi de la inceperea tratamentului, disparind complet in ziua a 19a‘— a 20-a. S-a inregistrat, de asemenea, la pacientii afla{i sub observatie, un elect pozitiv al traiamentului asupra sindromului de constipatie. Tn majo tatea cazurilor, defecatia s-a imbundtatit dupa 5—10 zile de tratament ; numai la 4 pacienfi a rémas fri modificdvi. La toti pacientii, senza- tile de apisare in abdomen gi fenomenele de meteorism au dispirut dupi cea de a 5-a zi de tratament. S-a imbundtafit somnul la 17 pa- cienfi, iar la 18 pacienti au disp&rut fenomenele de neurastenic. Tre- buie subliniat ci in majoritatea cazurilor de hipertensiune (34 de pa- cienfi) am observat un efect hipotensiv dup’ administrarea traiamen- tului, Valoarea presiunii arteriale a scizut cu 10—15 mm coloand de mercur -~ la presjunea sistolicé si cu 5—10 mm — la presiunea dias- tolicd. in 5 cazuri s-a inregistrat hipotonie, Cele mai bune rezultate s-au obtinut fa hipertonici, care au evidentiat o imbundtitire net a parame- trilor obiectivi gi a durerilor subiective. Aceste observatii ne permit s4 formulém concluzia c& propolisul poate fi administrat cu succes pacientilor suferinzi de colit& si, conco- mitent, si de hipertonie. Criterii obiective Unui_numar de 9 pacienti le-a sporit in mod moderat greutatea corporal. Limba incdreata, pe care o prezentau majoritatea pacienfilor, 208 si-a recdpiitat aspectul normal; s-a inregistrat, de asemenea, o imbu- natifire a stérii abdominale (au dispérut durerile la palparea intesti- nului gros -- in 36 de cazuri — precum gi durerile spastice sigmoidale). Observatiile radiologice au permis desprinderea urmatoarelor con- cluaii: primul examen radiologic la toti pacienfii a relevat prezenja co- litei spastice, in majoritatea cazurilor si a colitei ulceroase — in 5 cazuri. Dup& tratament, starea mucoasei a rémas nemodificaté, dar, indepen- dent de acest fapt, rezultatele obtinute la toti pacientii pot fi conside- rate ca pozitive, deoarece se inregistreazi o tendinji de normalizare a modificérilor functionale, ceea ce se coreleazi cu ameliorarea starii subiective a pacientului. Astfel, la 15 pacienti am constatat, la incepu- ful tratamentului, prezen{a unui lichid rezidual (0 hipersecretie a in- testinului subfire); dupa tratament, prezenfa acestui lichid a mai fost detectataé numai la 3 cazuri, La examinarea prealabili tratamentului, 21 pacienji prezentau un peristaltism segmentar profund ; studiile de control efectuate dupa tra- tament au evidenjiat o activitate peristaltich normala. La 12 pacienti s~a remarcat, inainte de aplicarea tratamentului, o dischinezie spasticd foarte pronun{at& si un antiperistaltism sporit in intestinul subfire. In toate cazurile, aceste fenomene au dispérut dup’ tratament. La toti pacien{ii supusi examinarii de specialitate a fost acuzati o durere de palpare — care prin radiografiere a fost localizaté in zona bulbului duodenal, a colonului descendent si a colonului sigmoid, In majoritatea cazurilor, aceasta durere a cedat dupa tratament. Excitarea mucoasei a disparut in cea mai mare masura, cea ce constituie o dovad& de ameliorare. Examenul rectoscopic efectuat tuturor pacientilor a relevat in 32 de cazuri 0 inflamare subacuté sau cronicé a proctosigmoidului, de na- turd nespecificl si superficial. La 7 pacienti s-a descoperit o proctoco- litA cronic’ postdizenteric&. Tofi pacientii prezentau modificdri functio- nale ale rectului, mai ales hipertonie (spasticd, peristaltica sau rigid). Acest ultim caz s-a inregistrat ta 30 de pacienfi. Hipotonia cu atonie a fost constatati la 15 pacienti. La alfi 12 s-au inregistrat hipotonie gi aionie, iar la 4 pacienti nu s-au constatat modificiri. Examenul bacteriologic de control, efectuat dup’ tratament, a mai evidentiat numai la 8 pacienfi prezenta escherichiei coli si a proteus- ului, in timp ce fecalele unui numar de 20 de pacienti au fost sterile, Actiunea antimicrobian& a propolisului este deci evidenta, mai ales asupra stafilococilor, streptococilor, proteus-ului, si, in cea mai mic& masura, asupra escherichiei coli, Examenul coprologic a indicat steatoree la 12 pacienti. Dupi tra~ tament nu s-au inregistrat tulbur’ri digestive demne de atentie. Examenul urinei si singelui, experienjele de floculare, precum si proteinograma pacientilor nu au scos in evidenfi oscilafii majore fati de media normala. Tratamentul cu propolis nu a provocat pacienfilor nici un fel de fenomene alergice sau toxice. Coneluzii (1) S-a studiat efectul solufiei hidro-alcoolice de propolis pe un numét de 45 de pacienti suferinzi de colité subacut& sau cronicd. 210 (2) Efectul propolisului s-a dovedit a fi pozitiv, respectiv foarte bun asupra unui numar de 25 de pacienji, bun asubra a 12 pacienti (pornind de la evaluarea datelor subiective si’ obiective). ____ (3) S-a inregistrat un efect favorabil al propolisului la pacientii cu sindrom de constipatie. (4) S-a dovedit c& propolisul are actiune hipotensiva. _@) Efectul pozitiv al propolisului asupra activit&fii intestinelor (peristaltism si tonus) este condifionat de acfiunea sa asupra sistemului ‘M-colinergic. (6) A fost demonstrat efectul bactericid al propolisului asupra streptococilor, stafilococilor, proteus-ului si, in anumité masurd, si asu- pra escherichiei coli, existen{i in intestinele pacientilor. , ___..(1) In dozele administrate, propolisul este bine suportat de pa- cienfi, neprovocind nici an fel de fenomene toxice. CITEVA REZULTATE TERAPEUTICE IN FOLOSIREA PROPOLISULUI T. OLARU ROMANIA Cercetarea eficientei propolisului, in tratamentul unor boli interne, este 0 preocupare important a secfiei de apiterapie, din cadrul Insti- tutului de cercetari pentru produsele apicole din Bucuresti. Voi prezenta citeva rezultate provizorii in tratamentul unor bolnavi cu: — Bronsite cronice astmatiforme — Gastrite si wleere gastro-duodenale — Boli cardio-vaseulare si in special hipertensiuni Astfel, am in evidenfii 16 bolnavi cu brongite cronice dintre care 11 de tip astmatiform. Din acestia 8 au prezentat la radioscopie : bron- siectazii de diverse grade, cu tuse dimineata si expectoratie caracte- tisticé. Alfi 5 bolnavi au prezentat o luminozitate crescuti a cimpurilor pulmonare de tip emfizematos. Ceilalfi: 3 bolmavi nu au prezentat radioscopic modific&ri importante. Acesti 16 bolnavi au fost tratati, pind tm prezent, timp de 10—30 de zile, cu solutie propolis 50% — standard — doza zilnici find de 30—60 picdturi, de 2 ori pe zi. Rezultate : Dintre cei 8 bolnavi, au prezentat ameliorari evident 5 bolnavi (tuse mai rari, expectoratie diminuat&, respiratie mai libera, stare general mai buna). Ceilalfi 3 bolnavi nu au prezentat decit o stare general ameliorata. _, Dintre ceilalfi 5 bolnavi cu emfizem difuz, au inregistrat ameliorari evidente numai 2 bolnavi, ceilalfi 3 bolnavi prezentind aceeasi stare, de la inceput, si dup& 30 de zile de tratament. ‘Ultimii 3 bolnavi, cu brongite postgripale, cronicizate, au fost net ameliorati, dupa primele 15 zile de tratament, toate simptomele de la inceput fiind amendate. Al doilea grup de bolnavi sint gastroduodenite si = denale, in numér de 24 boinavi. He $i ulcere gastroduo 211 Acestia prezint&é forme cronice, vechi de 2—8 ani, cu unele ame- liorari_ periodice. Din acestia 6 gastrite cronice, 18 uleere gastrice cu nis& eviden- fiat& radiologic si 10 ulcere duodenale, diagnosticate radiologic. ‘Tratamentul a fost aplicat cu solutie propolis 30%) (Mitte) in pri- mele 6 zile, doza find de 60 picdturi, de 2 ori pe zi. Apoi am continuat cu solufie propolis 50% — tot de 2 ori pe zi cite 60 de picéturi, timp de 10 ile. Rezultate inregistrate la cele 6 cazuri de gastriti. Au fost 4 bol- navi ameliorati, iar 2 bolnavi rdmagi in aceeasi stare, La acesti 6 bolnavi au fost asociate si prafuri alcaline, cu alucol, Ceilalti 18 bolnavi au fost tratati ca mai sus, respectind regimul alimentar gi s-au inregistrat 11 ameliorari si 7 cazuri stafionare. Acesti 7 bolnavi au prezentat dupa cele 15 zile de tratament, aceleasi simp- tome ca la inceputul tratamentului. In tratamentul cu solufie propolis, am urmarit 16 bolnavi hiper- tensivi, tntre 50—70 ani. Dintre acestia 5 bolnavi avuseser& accidente cardiace cu 1—3 ani in urma. : La ineeputul tratamentului acesti bolnavi prezentau tensiunea maxima 160—180 mm si minima de 100—130 mm. Tratamentul a fost de cca. 30 de zile cu solufie propolis 50%, cite 30 picdturi de 2 ori pe zi. In acest timp bolnavii nu au folosit alt tratament hipotensiv. 9 bolnavi au inregistrat scideri de tensiune maxim’ cu 20— 30 mm si 10—20 mm minima. 3 bolnavi au inregistrat scideri numai la tensiunea maxima — intre 10—20 mm. 4 bolnavi nu au inregistrat nici o scddere de tensiune. La tofi bolnavii de mai sus, propolisul in solufie, a fost suportat bine, fara nici un fel de complicatii. Un singur bolnav a acuzat arsuri gastrice dup& ingerarea medicamentului. Numérul celor tratafi a fost mai mare, la fiecare din categoriile de mai sus, dar neavind siguranfa folosirii corecte conform indicafifior a tratamentului prescris, nu au fost luati in considerare. PROPRIETATILE CURATIVE ALE PROPOLISULUL IN DERMATOZE V, F. ORKIN S. I, DOVJANSKI ‘URSS Am studiat citeva particularitSfi ale mecanismului acfiunii anti- bacteriene a propolisului faji de stafilococi patogeni si efectul lui iera~ peutic in unele boli de piele. Nu am constatat o rezistenf& natural la propolis a tulpinilor cer- cetate, iar in cazul adaptarii stafilococilor patogeni la preparat rezis- tenja nu s-a mirit. Am constatat acti pini de stafilococi sensi itatea antibacterian& a propolisului fafi de tul- ile si rezistente la antibiotice. Dozele bacterio- 212 statice de propolis au variat in limitele a 30—250—1000 micrograme/m] iar cele bactericide 500—1000—2000 micrograme/ml. Concentratiile bac- tericide gi bacteriostatice de propolis reduc activitatea biochimicé a sta- filococilor patogeni (incetinese coagularea plasmei, metabolismul mani- tei, lactozei si zaharozei), neutralizeazi par{ial toxinele produse de sta- filococi, In cazul unei septicemii stafilecocice experimentale a soareci albi, dupa aplicarea propolisului s-a mari activitatea fagocitara a leucocite- lor. La fagocitozA particip’ in primul rind macrofagele. Propolisul per- mite eliberarea organismuiui animalelor de agen{ii patogeni intr-un timp mai scurt decit in experienfele martor. Am determinat valoarea practic’ a preparatelor de propolis in di- ferite boli de piele. Am facut observatiii pe 112 bolmavi din care 90 cu piodermite profunde (furuncule, foliculite, hidroadenite), 12 cu furun- cule cronice de tiologie piococicd, 10 cu lupus. La piodermite si furuncule consecutive birbieritului am aplicat alifie de propolis 20%, Ja lupus am aplicat un preparat natural de pro- polis sub leucoplast. Am constatat c& propolisul are si proprietéti anes- tezice. Masa necrotic se curaé{i repede si infiltratele se resorb repede, La toti bolnavii cu piodermite, de pe fesuturile boInave au fost izolate tulpinile patogene de stafilococi rezistente la antibiotice. Vindecarea fu- runculelor cronice a durat 9—12 zile. . Rezultate curative bune s-au objinut in tratamentul Jupusului : locurile atacate au devnit mai netede, s-au curéfat de coji, erupfia a disparut sit 16—20 de zile s-a format o cicatrice find. Rezultatele obtinute ne dau posibilitatea s& tragem concluzia cd esenfa actiunii antibacteriene a propolisului este reducerea caracteru- lui virulent si a activitdtii de fermentatie a stafilococilor, stimularea reacfiei fagocitare a macroorganismului, plicarea externa a propolisului are un efect terapeutie pozitiv in piodermitele profunde, in furuncule si lupus prin faptul c& scurteazi timpul de tratament in comparatie cu mijloacele terapeutice obignuite. APLICAREA PROPOLISULUI IN TRATAMENTUL LOCAL AL ARSURILOR S. P. PAHOMOV URSS Numeroase lucréri de specialitate sint dedicate problemei tratamen- tului local al arsurilor. Aceast’ problemA continud s& fie de actualitate. In cazul arsurifor insofite de aparitia unor necroze si a infectarii rani se aplici, de reguli, metoda inchisé de tratare prin aplicarea bandajelor. Pentru tratamentul local al arsurilor se propun o serie de metode de aplicare a unor preparate antibacteriene sia altor substante destinate distrugerii microflorei timpurii si stimulérii procesclor regenerative din rani, In acest scop A. A. VISNEOVSKI gi M. I. SVEIBER (1975) reco- manda folosirea emulsiei uleiase balsamice impotriva arsurilor — desco- periti de A, V. VISNEOVSKI (1937), Pentru tratarea rinilor infectate se 213 folosese de asemenea substante balsamice de origine vegetald, ai c&ror factori activi prineipali sint uleiurile eterice. Astfel de preparate sint ulejul de brad si unguentul de brad (CECIULIN A. S., 1942), uleiul ete- rie si decoctul de eucalipt (M. A. ALIEV, 1950), uleiul de ienupar (H. 1. ERLICHMAN, 1944), iar in ultimii ani uleiul de citind (hipophae) se bueura de o popularitate deosebita. M. F. KAMAE (1970) foloseste din categoria preparatelor biologice pentru rani si arsuri o hemopasta bacteriostaticé. La sectorul de arsuri al Institutului de cercetiri stiintifice de trau- matologie si ortopedie din Gorki se aplic’ pe larg tratamentul local al arourlor cu, unguent de propolis 15%, preparat pe baz’ de ulei vegetal iced, caise, Hoarea-soarelui) sau pe oricare bazi lipidic’ (M. V. KO- LOKOLTEV si coautorii, 1965, N. I. ATIASOV si Soleboratoth 1972). Propolisul are o compozifie complex’. El confine uleiuri eterice, substanfe balsamice, acid cinamic, vitamine si alte substante (D. E. KEL- LER si E, K, PRUDNICENKO, 1960). Are proprietati dezodorizante si anestezice gi actiune bacteriostatic’ si bactericid’ asupra multor micro- organisme gram-pozitive si gram-negative (Z. H. KARIMOVA, 1960; V. P. KIVALKINA, 1960; F. 'T. KULEEV, 1960). Sub acfiunea propoli- sului se intensified’ procesul de proliferare a epiteliului si de crestere. a granulatiei. _. Una din particularitafile tratamentului arsurilor profunde este nece- sitatea anulérii infectiei din rand nu numai in faza de degenerare si inflamatie a plagii ci si in faza de regenerare cind sint indepartate toate fesuturile necrotice si se formeazi granulatii, deoarece microflora abun- dent& din rani impiedici evolufia favorabil a plagii si in mare m&surX prinderea transplantului in cazul plastiei cutanate a suprafetei. _ Pentru intensificarea actiunii antimicrobiene, in compozifia unguen- tului cu propolis a fost introdus cetilpiridinciorid in concentratie 0,1%. Cetilpiridincloridul este un preparat cu o pregnanti acfiune antiseptica din grupa bazelor cuaternare de amoniu cu actiune bactericid’ si bacte- riostatic’ asupra microorganismelor gram-pozitive si gram-negative (V. P, EVEKAEV, M. P. GHERCIUK, 1961, MOLLER, RYDBERG, 1969, RYDBERG, AHREN, 1969 s.a.). Studiul comparativ in vitro (12 experiente) a actiunii asupra micro- florei patogene a: 1) unguentului cu propolis 15%, in compozifia ciruia este inclus cetilpiridinclorid 0,1%, 2) a unguentului cu propolis 15% cu furacilin& in concentratie de 0,3% si 3) a unguentului cu propolis 15%, f8r& antiseptice a ardlat c& cea mai mare activitate antibacteriand o anifesti unguentul cu propolis de cetilpiridinclorid in compozitie (ta- TPabelul 1 CRESTEREA MICROTLOREI DUPA ACTIUNEA ANTIBACTERICIDA Nr. coloniilor de microbl dupa acjiune, unguent cu propolis 15% Felul microorganismutui tiptriainctortd, . tart antisoptiee — “Ggacentatie 010k" concanteaile 03% Patogen crestere neintrerupté 5804-51 150162 Statfilococ {peste 1000 colonii) P<0,005 P<0,005 214 Noi am utilizat unguentul cu propolis cu cetilpiridmclorid pentru tratarea a peste 1000 bolmavi in virsti de la 8 luni la 87 ani cu arsuri de gradu! II—IIfA—INIB—IV pind la 75% din suprafafa corpului, In cazul pacientilor cu arsuri de gradul II pansamentele cu propolis s-au aplicat dup o prima toaletA a plagii pentru indepartarea continu- tului veziculelor si a resturilor epidermului descuamat. In acest caz la majoritatea boinavilor nu a aparut necesitatea inlocuirii pansamentului, deoarece incepuse epitelizarea suprafetei arse in decurs de 8—12 zile. In cazul bolnavilor cu arsuri de gradul IITA—ITIB—IV unguentul cu propolis a fost aplicat dup desprinderea fesuturilor necrotice pentru a stimula vindeoarea ranilor la arsuvile de gradul TA si pregatirea ranilor pentru plastie cutanata in cazul leziunilor profunde. In acest scop, dup’ o toalet’ minufioasa, s-au aplicat pe rami pansamente formate din 3—4 straturi de tifon imbibat cu unguent de propolis care erau inlo- cuite dupa cum era necesar (cind se imbibau cu secrefie de puroi din ran) la 1—2 zile. Am folosit asemenea pansamente in timpul operafiilor de plastie cutanaté libera a rémifor granulomatoase. In acest caz ele au fost aplicate deasupra transplantului dermic. Ungueniul cu propolis cu cetilpiridinclorid manifesié o pregnant actiune bactericidi si bacteriostatied si stimuleazi procescle regenera tive din rand. Pansamentele cu acest unguent nu se lipese de rani, nu traumatizeazi granulatiile, se mlocuiese usor, fara dureri, ceea ce este deosebit de important in perioada postoperatorie, cind exist& riscul deplasirii transplaniului dermie in timpul aplicirii_pansamentului. Cercetirile noastre au demonstrat c& aplicarea local a unguentului cu propolis si cetilpiridinclorid duce la imbundtStirea evolufiel clinice a Hinilor. In acelasi timp se imbunit&teste destul de repede aspectul gra~ nulafiilor. Ele devin roz sau rogu aprins, regulate, moderat dense, dar suculente, granuloase si nu mai singereaza. Cantitatea secretiei purulente se micsoreazi. La studiul citologic al amprentelor rinilor dup& metoda M. P. POKOVSEI gi M. S. MAKAROV (1942) s-a observat modificarea rapidi a tabloului citologic in sens favorabil : tipurile degenerativ-necrotice si degenerativ-inflamatorii ale citogramelor au fost inlocuite cu cele rege- nerative, In rani s-a micsorat progresiv inséminfarea cu microflora, a apérut 0 enitelizare insularé in cazul arsurilor III A si s-a observat cres- terea epiteliului de la marginile rénii in cazul celor mai profunde, ceea ce a contribuit la pregitirea lor in mai bune condifii pentru plastie cuta~ nat si la prinderea mai completa a transplantului in perioada postope- ratorie, in poate cazurile de aplicare a unguentului cu propolis 15% si cetil piridinlorid in concentratia indicat’ pentru tratamentul local al arsuri- lor nu sau observat complicatii ale stiri generale a pacientilor. Dar folosirea pansamentelor cu unguent de propolis inaintea plas- tiilor cutanate s-a dovedit nepoirivita, deoarece stratul gros al pansamen- tului cu unguent pe granulatii impiedic’ aderarea transplantului la patul receptor. De aceea cu 2~8 zile inaintea operafiei si in ziua operafiei de transplant cutanat aceste pansamente au fost inlocuite cu pansamente 215 umede_ cu solufie de antiseptice (cetilpiridinclorid in” solutie 1 : 2000, furacilina, rivanol, solujie hipertonic& de clorura de natriu si altele). BIBLIOGRAPIE ATIASOV_ Ny, Te autorll. Trudi simpoziuma po primeneniju produkiov pcelovodstva o medizine { veterinarit. iza. APIMONDIA, Buharest, 1912, 8. 114, ABIEV M.A. — Lecenie gnoinich zavolevanii orsarom eutattpta, MA, 1550. VisNEOVSET A. Archiv biologhiceskicn nauk, 1995, T. "48, N, i-2, s. B. KAMARV M. ¥,— Inficirovannaia rana i eg lecenle, M1. 1970. ° KARIMOVA 2, 3, Vin. Primenente produttiiy péclovedsta v medicine 4 vetertnarit L. 1800, 1, KALLE E. 'E., E, K. PRUDNICENKO — Tam jo, 8, 203, KIVALKINA V. 2, — Tam je, s, 61, KOLOKOLTEY MV, coaut, —~ V. kn.: Ofognt, patoghenez, klinitta 4 tecente, 'T. KULEEY F.2, — V, kn. 1 Primenenia produktey poetovodsiva 0 medifine 't veterinarit ny POKOVSHAIA Se. N. M. §. MAKAROV — Titologhia rabevogo exudate kak poleazatel protessov zahinlenia ran. CECIULIN A. S, V. ken, {'Voprost voenno-polevot hirurgtt, L. 1942, tT, 8. 12, (P.M. P, GHERCIUR — Izvestia vishih ucebmin edvedenit SSSR .,Himia 4 hhimlceskala telinologia, 1961, N. 3. t. XII, s, 62. ERLIHMAN PI — Arcevole maito'— ovoe’ srelstvo dija tecenta ran. Dusanbe, 1844. MOLLERA A., RYDBERG B. — Acta chir. Scand. 1969, v. 195, D. 438. RYDBERG 5. C. AHREN — Acta enir, Scand. i965, v. 135, p. 581. TRATAMENTUL CU PROPOLIS AL HIPOACUZIEI I. T. PERSAKOV ‘URSS Surzenia si hipoacuzia sint doi termeni care in esenfé presupun aceeasi nofiune. Surzenia este, de regul’, un rezultat al unei insuficiente dezvoliari innseute a organului avzului, sau al unui tratament Ja nas- tere, sau al distrugerii totale a fesutului specific din mele sau a axonu- lui nervului, adic& vitimiri ale aparatului care receptioneazd sunetele. O asemenea surzenie nu poate fi tratat&. Hipoacuzia apare ca urmare a unor modificdri patologice care au loc in nervul auditiv sub actiunea diferifilor factori ai mediului extern (egomot, vibratii, traumatisme, 5.2.) si intern (otite medii cronice si acute, botj infectioase — pojar, scarlatin’, parotiditA epidemica, grip, intoxicafie medicamentoas’ cu streptomicin’, chinin’, fenol ¢.a.). Se clasifici ca hipoacuzie atit diminuarea auzului din cauza céreia omul intimpina dificultati in comunicarea verbalA obignuitA cu cei din fur cit si diminuarea intr-o m&surA mai micd a auzului, detectatd intim- plator de citre medict specialisti cu ocazia controalelor profilactice. Hipeacuzia ramine deocamdatA o afectiune larg rispindité. Meto- dele de tratament aplicate duc adesea la ameliorare, dar nu exist& unele intr-adevir eficiente. Am folosit pentru tratarea hipoacuziei extract de propolis in ames- tee ou ulei. Propolisul este o substanf& cleioasA cu miros placut, de culoare brun inchis’, cu gust amar, adunati de albine de pe mai multe plante (muguri de salcie, de mesteaciin, de pin, de plop, precum si polen). Com- pozitia chimicd a propolisului a fost determinaté doar aproximativ. Se consider& c& el contine 50—60% résini si balsamuri, 30—40% ceard, 5—10% polen, 8—10% uleiuri eterice. Propolisul se dizolvé bine in 216 alcool dar este greu solubil in apa, se topeste la 80°C, Balsamul de pro- polis confine alcool cinamic, acid cinamic si substanfe tanante. In propolis au fost gasite vitaminele B (tiamina), PP (acid nicotinic), pro- vitamin A precum gi o serie de microelemente : calciu, potasiu, sodiu, magneziu, fier, aluminiu, fosfor, siliciu, vanadiu, stronfiu. Conservat corect propolisul nu isi pierde insusirile terapeutice, mentinindu-le de la 1 an la 5 ani. Dar cele mai pronuntate insusiri terapeutice le define propolisul proaspat cules. S-a stabilit cA propolisul are o puternicd actiune analgezicd localé. Ca forf de actiune el intrece cunoscutele anestezice locale : cocaina de 3,5 ori iar novocaina de 5,2 ori. Existi informatii despre aplicarea cu succes a propolisului in practica stomatologic’ — la extractiile dentare si alte intervenfii, Cu ajutorul propolisului se vindecd ulcere, eroziuni si micoze ale cavitdtii bucale. In acest scop se foloseste solutia alcoolicé 2—4%o de propolis gi unguentele faicute cu aceasta. S-a stabilit c& propolisul are actiune bactericid’, adic acfioneazd distructiv asupra unor bacterii. Se foloseste un unguent cu propolis 20%, pe baz& de wlei de vase-~ lin cu lanolind in diferite actiuni ale pielii (furuncule, carbuncule gi hidreadenite), Un unguent de propolis 10% pe baz de unt are efect pozitiv in cazuri de afectiuni ale mameloanelor femeilor care alapteazé. Pe bazi de propolis a fost creat preparatul medicamentos propolan destinat tratirii fra acoperire a arsurilor de gradul I, IT si II. Unguen- tul cu propolis 10—15%, preparat pe unt, ulei de mésline sau vaselin& lichidé, se aplicd in tratamentul eroziunii colului uterin si al altor atec- fiuni ginecologice. O infuzie alcoolici 20—30% gi-a gasit aplicare pe scar larg’ in tratarea proceselor inflamatorii ale cdilor respiratorii su- perioare, inclusiv in astmul bronsic (mhalafii), in tratamentul otitelor medii cronice si acute, precum si amigdalitelor cronice. Din cele de mai sus reiese c& propolisul este un remarcabil pre- parat terapeutic cu actiune bactericidd, antitoxic#, antiinflamatoare, anal- gezicd si regeneratoare. Tinind seama de aceste insusiri terapeutice ale propolisului, l-am aplicat in otiatrie in tratamentul hipoacuziei. Pentru aceasta am utilizat infuzie alcoolic’ 30—40% de propolis in amestec cu ulei (de preferat wei de msline sau de porumb), in raport 1:4, Prin agitarea amestecu- lui se formeaz& un lichid omogen — emulsie oleo-alcoolicd de propolis, de culoare brun deschisé, cu miros placut. Inainte de utilizare, lichidul trebuie si fie agitat. Eu aplic tratamentul prin introducerea in conductul auditiv a unor mese de tifon imbibate cu emulsie oleo-alcoolicd de pro- polis. In cazul copiilor (mai mari de 5 ani), acestea se aplic& zilnic, seara, pentru 10—12 ore (10—14 repetifii) iar al adulfilor — o dat la 2 zile, pentru 36—38 ore (10—12 repetifii). Am avut 382 bolnavi in tratament ambulatoriu. Factorii etiologici ai imbolnavirilor acestor pacienti au fost : otitele medii cronice si acute (197 bolnavi), bolile infectioase (26), intoxicafia 217