Liviv Rebreanu CRESTEREA IEPURILOR é| Editura Ceres Bucuresti 1977PREFATA Datorité caracteristicilor biologice generale, reprezentate de © sporita precocitate si prolificitate care mdreste rentabilitatea lor, iepurii sint nu numai de actualitate, dar si de o mare perspectivd economica. Pe baza rezultatelor obfinute s-a ajuns la concluzia cad in jara noastré exist toate condifiile pentru cresterea si exploa- tarea iepurilor de casd. Acesta este motivul care a stat la baza infiintdrii unor ferme specializate in domeniul cresterii acestei specii. De aici necesitatea aparitiei unei cirfi care sd prezinte principalele caracteristici biologice ale multiplelor rase de iepuri, ale modului lor de crestere si exploatare ratio- nala, bazata pe cele mai noi cuceriri ale stiinfei si practicii zootehnice. Infaptuirea si depdsirea maretelor sarcini pe care Congresul al XI-lea al P.C.R. le pune in fata specialistilor din domeniul cresterii animalelor reclama perfectionarea permanenté a pro- cesului lor de pregatire profesionala. In acest context apare ca imperios necesar punerea la dispozitia lor a unui material informativ axat pe tehnologiile moderne de crestere a acestei specii. Facind abstractie de considerentul c& aceasté carte nu este un material exhaustiv si fara a avea pretentia ci ea repre- zinté o forma definitiva n&ddjduim totusi cé va fi de un real folos celor ce lucreaza in acest domeniu si vom fi recunoscd- tori tuturor celor care ne vor adresa sugestii si observatii. AUTORULIMPORTANTA ECONOMICA SI PERSPECTIVELE CRESTERI] IEPURILOR IN TARA NOASTRA Se poate afirma, fara putinta de tagad’, ca cresterea iepu- rilor reprezinta o indeletnicire traditionalé a poporului nostru. Importanfa cresterii iepurilor de casa se datoreste mai multor factori economici, Crescuti in antichitate aproape exclusiy ca animale de ornament, iar ulterior ca animale de laborator (pentru diferite cercetari stiintifice), iepurii de casi se cresc astazi in primul rind pentru carne si intr-o masura mai re- dusa pentru blanurile si parul lor. Iepurii de casa au devenit deci animale folositoare omului, iar sterea lor poate sa constituie o sursa de aprovizionare cu carne, piei si par, Sub acest aspect, iepurii de casd pot contribui intr-o méasura insemnata la sporirea productiei de carne, atit in marile intre- prinderi zootehnice, cit si in gospodariile populatiei. Dupa gust si aspect, carnea iepurilor de casé se asea- mana mult cu carnea de pasare, Fiind usor digestibila, ea se preteazd foarte bine la pregatirea tuturor felurilor obis- nuite de fripturi sau mincaruri, iar sub forma de carne con- servaté reprezinté astazi la noi un important articol de export. Pielicelele argasite, rezultate ca produs secundar de la sacrificarea iepurilor pentru carne sint folosite la confec- tionarea vesmintelor (haine imblanite, caciuli, gulere de bland etc.), iar pielicelele tab&cite se folosesc la confectio- narea diferitelor articole de galanterie, ca manusi, genti sau incaélfaminte usoaré pentru copii etc. Padrul iepurilor de casi este folosit la fabricarea fetrului pentru palarii. Tepurii de casé au si anumite insusiri zootehnice avanta- joase, in comparatie cu multe alte specii de animale domes- tice. Un prim avantaj consté in faptul ca ei pot fi crescuti pe un spatiu foarte redus cum este, de exemplu, in sistemul 5intensiv de crestere (de tip industrial), asemanator combina- telor avicole (in hale cu baterii), Consumind numai hrana vegetala, iepurii pot fi hraniti cu toate produsele si deseurile vegetale care se gdsesc in mod penmanent in fiecare gosp: darie agricola, cum ar fi finul, grauntele de cereale, diferite plante radacinoase (sfecla, cartofi, napi etc.). In cursul verii, hrana lor in sistemul extensiv gi semi- intensiv de crestere consté aproape numai din furaje verzi, ca: lucernd, borceag sau resturi de diferite zarzavaturi. De asemenea, toate semintele de ierburi naturale, de salcim, de fag, de salcie, de tei ete. constituie un nutret valoros si ieftin in thrana iepurilor de casa. Un alt avantaj zootehnic al iepurilor de casa consta in faptul ca se inmultesc foarte repede. O iepuroaica fata de 3—6 ori pe an si in mod obisnuit se obtin 3—7 pui la o fatare. Se cunosc insd cazuri in care numirul de pui la o fatare a fost mai mare. De obicei, numarul produsilor de la © iepuroaicd se ridicd la 25—35 intr-un an. Puii de iepure erese si se dezvolti foarte repede. Iepuroaicele tinere pot fi date la reproductie la virsta de 7—8 luni. La virsta de 3—4 luni, iepurii tinerj sint destul de dezvoltafi in vederea sacrificdrii pentru consum (la aceasta virstad ei ajung la greu- tatea de 2,5—3 kg). Cind sint valorificati pentru carne, de la o singura iepu- roaicd se poate obtine intr-un an o cantitate de 40—50 kg carne, pe lingé alte produse secundare, ca : piei, par etc. Cu toate ca fara noastra prezinta conditii foarte favorabile pentru cresterea iepurilor de casa, acestei indeletniciri inca nu is-a acordat importanfa cuvenité. De aceea si numarul iepurilor de casi este mult prea mic fat& de posibilitatile naturale ce le oferd fara noastra pentru cresterea acestor animale. O data cu elaborarea programului national de dezvoltare a gootehniei, o importanta deosebita i se acorda si acestei ramuri. Prin aplicarea metodelor moderne in cresterea iepurilor de casé si prin folosirea cit mai judicioasa a fondului de inves- tifii, prevazut in cincinalul 1976—1980 se vor pune in valoare marile rezerve gi posibilitati ale acestuil sector, pentru imbu- natatirea continua a aproviziondrii populatiei, pentru ridi- carea bunastarii intregului nostru popor.Sarcinile trasate de partid privind extinderea actualelor erescatorii, precum gi infiinfarea altor noi si moderne ferme de crestere a iepurilor de casa prind viata. Pentru a ne face insd o imagine mai clara asupra perspec- tivelor de dezvoltare a acestei ramuri a zootehniei trebuie sa o analizim in contextul tendintei generale a dezvoltarii cres- terii animalelor. Dup& cum se apreciazi de catre specialisti si economisti, in urmatorii 24 de ani (pind in anul 2000), cresterea anima- lelor va cunoaste pe plan monidial o mare dezvoltare. In acelasi timp, omul si animalele domestice sint in concu- renta pentru consumul anumitor surse de hrana. Se pune atunci intrebarea daca nu trebuie sd se rezerve sursele de proteine pentru alimentatia umana si sé se reduca in acest caz efectivele de animale ? Pentru rezolvarea acestei probleme, stiintei ii revine importanta sarcina de a gasi solutii prin care si se evite concurenta care exista in aceastd pri- vinta, intre om si animal. Pina atunci ins, omenirea va trebui sa stimuleze in pri- mul rind dezvoltarea acelor specii de animale, cu care omul nu intra in concurenta. In aceasté privinté, rumegatoarele, nutriile, chinchillele, pestii si iepurii de casi au o mare perspectiva de dezvoltare in viitor, intrucit nici unele nu sint nevoite sa consume hrana ce ii este necesara in acelasi timp si omului. Pornind de la astfel de considerente, unii oameni de stiinté si economisti, prevad ca in viitorul nu prea indepartat, iepurele va fi acela care va invada piata de carne sau, in orice caz, piata va fi impar{ita intre iepuri, pasari si pesti. De aici rezulta ca viitorul ii rezerva cuniculiculturii (cres- terii iepurilor), largi perspective de dezvoltare. Intr-o astiel de perspectiva, acest sector de productie ofera un larg cimp de activitate si initiativa tehnicd, pentru un mare numar de crescatori si specialisti.CARACTERELE STRUCTURALE ALE BLANITELOR Blana animalelor este formaté din douad parti bine distincte : tegumentul si stratul pilos. STRUCTURA TEGUMENTULUI (PIELI!) Tegumentul este compus din trei straturi de fesuturi supra- puse: epidermul (la exterior), dermul (la mijloc) si hipo- dermul (la baza). Epidermul, Este un epiteliu pluristratificat de tip cornos, ce poate fi impartit in doud zone: externa si interna. — cea externa este zona cornoasa ; — cea interna este zona mucoasa. Zona cornoasd este alcdtuita din celule epiiteliale poliedrice, dispuse in straturi. Pe masuré ce ajung la suprafata pie inceteazd de a mai trai si se desprind ca niste solzisori. Feno- menul se numeste descuamare sau exfoliere. Zona cornoasd nu este nici inervata, nici vascularizata. Zona mucoasé este formata dintr-un strat generator, urmat de mai multe straturi de celule poliedrice. Aceasté zona mu- coasa contine numeroase fibre nervoase. ce se termina cu niste butoni, alcdtuind asa-numitele terminatii nervoase liberc. Epidermul da nastere la o serie de formatiuni cornoase, cum sint unghiile (ghearele), perii etc. Aiceste productii ale pielii se numesc fanere. Tot de natura epidermica sint glandele sebacee, sucioripare $i mamare. Epidenmul are si un rol protector. Cu cit animalele au stratul pilos mai putin bogat, cu atit epidermul va fi mai gros si mai rezistent.Animalele cu bland mare gi deasd vor avea un epiderm subjire, fin si in general nepigmentat. Dermul, Este stratul mijlociu al pielii, puternice vascula- rizat si inzestrat cu o bogata retea de nervi senzitivi. El are multiple functii, respectiv hraneste gi distribuie elemeniele nutritive de asimilare la epiderm gsi la tesuturile componente. Dermul este format din fibre colagene (97%), fibre elas- tice, celule si substanja fundamentalad. Fibrele colagene si elastice asigura supletea pielii si determina rezis‘enta intregii blani. Fibrele colagene sint dispuse longitudinal in textura der- mului. Urzeala de fibre colagene si elastice dispuse longitu- dinal, in derm, impune pentru lucratorii de specialitate, ca jupuirea care se face in lung sd fie bine supravegheatd, la fel ca si curatirea de grasime si de tesut muscular. In derm se gasesc foliculii pilosi (radacinile firului de par), glandele sebacee, glandele sudoriparé, fibrele mugchilor hori- pilatori (arectori), vase, nervi etc. Hipodermul. Este format in cea mai mare parte din tesut conjunctiv. Fibrele fesutului conjunctiv constituie o organizare de fibre intersectate, o urzeald, in ale carei ochiuri se gaseste sub- stanja fundamentala, celule cu gr nule de grasime. Aceasta structurd asigura mobilitatea piel da posibilitatea unei eficace detasari a blanii prin jupuire. STRUCTURA BLANII PROPRIU-ZISE (STRATUL PILOS) Stratul pilos este alcatuit din: peri de directie, puf si spic PG&rul de direcjie, numit si jar sau par de acoperire este reprezentat prin firele cele mai lungi si cele mai groase din structura blanii ce acopera puful, Puful este format din fire scurte, subjiri, (10—12 microni), elastice si dese, organizate in fascicule. Spicul este alcatuit din fire de par mai subtiri la baza si mai groase la virf. In ceea ce priveste lungimea, grosimea si densitatea, firele de spic ocupa o pozitie intermediara it de parul de directie si puf.Firele de par de directie si cele de puf sint organizate in fascicule, iar proporjia dintre ele diferaé in raport cu virsia animalului si chiar cu anotimpul. Asa, de exemplu, in momentul fatarii, raportul dintre puf si parul de directie este aproximativ 5/1, pentru ca la virsta de 9—10 luni, raportul sé ajunga la 25/1. Aceasta concluzie constituie un element de mare impor- tanjaé in stabilirea termenului optim pentru sacrificarea iepurilor. STRUCTURA PARULU! In structura firelor de par se gésesc grupuri de granulatii pigmentare, care dau parului o anumita culoare, in raport de rasa, varietate etc. In grosimea dermului, pe traiectul rddacinii se gaseste glanda sebacee, al cdrei produs de secretie este eliminat la baza tijei firului de par, care imprima un luciu caracteristic blanitei si pe care o protejeazi de actiunea nefavorabila a factorilor de mediu. PIGMENTAREA PARULUI LA IEPURI Culorile animalelor sint date de reflexia anumitor lungini de unda care compun lumina alba incidenta. Celelalte lun- gimi de unda sint absorbite de obiect, din cauza particulari- tatilor fizico-chimice ale acestuia (Chibon, 1967). CULORILE IEPURILOR DE CASA La iepurii de casa se deosebesc: culori simple, compuse, balfate, tigrate si fluture. 1. Culorile simple, cind pe tot corpul iepurelui, inclusiv pe extremitafi exista o singura culoare (alba, neagra, albastri, galbena, bruna, rogcata si havand). 2. Culorile compuse sint formate din doud (binare) sau trei (trinare) feluri de pigmentatie. Pigmentatia respectiva se poate gasi pe fire diferite (pe corpul aceluiasi iepure exista fire de 10euloare alba, alaturi de alte fire de culoare neagra si albas- tra, formind culoarea argintie) sau pe aceleasi fire. Astfel, existé situatii cind pe traiectul aceluiasi fir de par se gasesc benzi de culori diferite, din imbinarea cdrora rezulta diferite culori cum ar fi : agouti si chinchilla. In cazul culorii agouti, firele de par prezinta pe traiectul lor benzi succesive colorate diferit, astfel: la bazi prezinta 0 banda de culoare cenusie, la mijloc existd o alti bandi de culoare roscata, iar la virf una de culoare neagra. In functie de lungimea celor trei benzi vom avea diferite nuante ale culorii agouti si anume: agouti cenusiu dacd predomina cu- loarea cenusie, agouti roscat daca predomina culoarea roscata si in fine, agouti inchis, in cazul cind predominaé banda de culoare neagra. Culoarea chinchiila rezulta din urmatoarele imbinari : puful este de culoare cenusie, iar jarul prezintaé pe traiectul sau urmatoarele benzi: gri sau cenusie-albastruie la baza, gri- cenusiu la mijloc si alb-negru la virt. 3. Culoarea bdltata se formeazd din repartizarea in mod diferit, a unor pete mai mari (cu diametrul de 2—3 cm) pe suprafata corpului. Cind suprafetele colorate sint mai mici, culoarea se numeste pestrifa. Cind pe suprafata corpului alterneaza dungi de culoare inchisd cu altele mai deschise avem de-a face cu culoarea tigrata. 4. Culoarea fluture. In cazul acestei culori, blanita iepure- lui are fondul alb. Pe acest fond exista pete de culoare neagra, repartizate intr-un mod specific si anume : botul este acoperit de o pata neagra, de la care se detageazé pe fiecare mandibula, cite o banda tot de culoare neagr4; urechile sint acoperite de ase- menea, cu pdr de culoare neagra, iar pe spinare existd o ae neagra si mici pete negre pe partile laterale ale corpu- fui. Denumirea respectiva de fluture a fost sugeraté de exis- tena petei negre de pe bot $i a prelungirilor acesteia pe par- tile laterale ale aripilor mandibulei, care amintesc de forma unui fluture cu aripile intinse. Este bine de stiut ca, atit culorile, cit si varietatile lor sint determinate, atit de factori de natura ereditara, cit si de Mediul in care tradiesc iepurii.ORIGINEA $i DOMESTICIREA IEPURILOR DE .CASA Tepurele de casa ca si iepurele de cimp face parte din ordi- nul roz&toarelor, familia Lepuridae, genul Oryctolagus. Acest gen cuprinde speciile: Lepus cuniculus si Lepus timidus, Jepurele de casd deriva din iepurele sdlbatic (Lepus Oryctolagus Cuniculus), a carui patrie sint {arile sud-europene (Spania, Grecia, sudul Franjei) de unde s-a raspindit in Asia gi in cea mai mare parte din Europa. Lepus cuniculus (iepurel2 de padure sau de vizuind), stramosul iiepurelui de casa se deosebeste de iepurele de cimp, denumit Lepus europeus (Timidus), atit morfologic, cit si prin felul lui de viata. Jepurele de vizuind este de talie mica, zvelt, lungimea corpului ajunge la 40 cm, avind greutatea corporala de 1,3—-2,2 kg. Are urechile relativ scurte (5—6 cm), culoarea blanii este cenusie-ruginie, cu parul pigmentat in lungimea lui, zonal cu cercuri albastre, negre, cafenii sau galbene, Pe abdomen, pe partea inferioaraé a gitului si a cozii, culoarea parului este mai deschisd (alb murdar). Iepurele de cimp (Lepus timidus) este mult mai greu, lun- gimea corpului masoara 75 cm avind 3,8—4 kg greutate vie. Are urechile mai lungi decit capul. Parul este de culoare ruginie-cenusie-rosiatica (galbend cafenie cu pete negre), iar pe abdomen este alb murdar. Intre iepurele de vizuina (Lepus cuniculus) si iepurele de cimp (Lepus timidus) nu sint deosebiri caracteristice in morfo- logia scheletului, blanii si organelor interne. Importante sint insd deosebirile de ordin biologic. Astfel, stramosul salbatic al iepurelui de casé sapa galerii in pamint, in care isi petrece toata ziua si iese numai noaptea. Iepurele de cimp dimpotriva, nu sapa niciodata galerii in pamint.Strémosul sdlbatic al iepurelui de casa fata in galeriilep& care le face in pa&mint. Maturitatea sexuala la acesta apare la circa 4—6 luni. Perioada de gestatie dureazd circa 30 zile, iar iepuroaica da la o fatare 4—8 pui, complet goi, cu ochii inchisi, pe care iepuroaica-mama ii fine invelifi intr-un cuib calduros si moale, pregatit din par smuls de pe abdomen, Ochii puilor nou-nascuti se deschid dupa 10—12 zile de la fatare. Iepuroaicele isi alapteazd puii pina la virsta de 35—45 zile si fata de 4—8 ori pe an. Iepuroaicele de cimp fata de 3—4 ori pe an, cite 1—4 pui la o fatare. Maituritatea sexualad se instaleaza la 8—9 luni. Puii nou-ndscuti sint imbracati cu par si sint cu ochii des- chisi. Iepuroaicele isi paradsesc puii dupa citeva zile (circa 10 zile) de la fatare, apoi acestia isi cauta singuri hrana. Du- rata gestatiei este de 35—50 zile. Intre stramogsul sdlbatic al iepurelui de cas& si iepurele de cimp exista o puternicd repulsie sexuala. DOMESTICIREA IEPURILOR Pretentiile omului preistoric erau satisfacute de produsele ce le obtinea de la animale prin vinat (carne, imbracaminte). De la folosirea produselor animalelor vinate, pina la domes- ticirea lor in scopul folosirii integrale a produselor a fost o cale foarte lunga. Etapele prin care au trecut animalele salbatice pina la cele domestice sint: captivitatea, imblinzirea si domesticirea. [n- tregul proces de domesticire a durat un timp foarte indelun- gat si a avut loc in mai multe centre ale globului pamintesc. Cele mai numeroase specii domestice provin din Asia si apoi din Africa. Iepurele a fost domesticit in Europa, respectiv in Spania (dupa cucerirea ei de cadtre romani), de unde s-a raspindit apoi in toata Europa. Tepurele de vizuind (stramosul celui de casa) este larg ras- pindit si astazi in Europa apuseana, prin ftarile meditera- neene, unde au existat pe timpuri centre importante pentru domesticire (Leporalia). Multa vreme s-a crezut ca iepurele de casi provine din jepurele de cimp si nu din cel de pddure (vizuina). Cercetarile stiintifice au dovedit insd ci asa-numitii Lepo- rizi nu au nimic comun cy iepurele salbatic de cimp, deoa-rece intre acesta si cel domestic, asa cum s-a amintit ante- rior, nu exista afectiune sexuala. Domesticirea jepurelui s-a facut si se mai face si astazi destul de usor, mai ales ca sint cunoscute cazuri cind iepurele de vizuinad s-a domesticit singur, fiimd atras de semenii lui Jin crescdtorie, convicfuind cu ei si chiar imperechindu-se. Ase menea cazuri se petrec indeosebi in tarcuri mari de crestere a iepurilor in semicaptivitate, metoda ce se practicd mai ales pe pasunile din golurile de paddure. Tot asa de usor se poate intimpla si procesul invers, adica de salbaticire a iepurelui de casa.TEHNOLOGIA CRESTERII $1 EXPLOATARI! IEPURILOR DE CASA CLASIFICAREA RASELOR DE IEPURI DE CASA Cele peste 100 rase de iepuri de casa cunoscute in prezeni se pot clasifica dupa mai multe criterii si anume : dupa pr ducfia principald, dup& greulatea corporal si dupa insusirile blanii. a) Dupd productie distingem : rase de carne, rase de bland si rase mixte. b) Dupa greutate distingem: rase mari, rase mijlocii, rase mici si rase pitice. Se considera rase mari, cele a caror greu- tate depdseste 5 kg; rasele mijlocii au greutatea cuprinsa in- tre 3—5 kg, iar cele mici intre 2—3 kg. Cele ce au greu- tatea cuprinsA intre 1—2 kg se incadreazd in grupa raselor Ppitice. c) Dup& insusirile blinii: rase cu par obisnuit, rase cu par scurt si rase cu par lung. In continuare se vor descrie rasele de iepuri mai impor- tante dupa greutate si productia lor principala, care se cresc mai mult si au o insemndtate mai mare pentru fara noastra. Intrucit scopul principal al cresterii iepurilor il constituie earnea, la prezentarea raselor dupa criteriul greutatii se va acorda o mai mare importan{a raselor mari si mijlocii, care se cresc in special pentru productia de carne. RASELE MARI URIASUL BELGIAN (DE FLANDRA) (fig. 1) Originea rasei este si astézi discutata. Cert este ca aceasta Tasa a fost creata aproximativ acum patru secole, in Belgia. 15Fig. 1 — Uriasul belgian Cresterea Uriagului belgian a fost preluata repede si de alte {ari. Sub influenta diferitilor factori ai mediului incon- juralor si datoritaé incrucisadrilor cu rasele indigene, caracte- -O oarecare masura. In multe tari, caracterele nou-apar au. detenminat pe unii crescdbori care erau dornici de a crea rase noi, sé con- sidere orice varietate apdrutaé, ca o rasd noua. Din aceasta cauza au rezultat o serie de denumiri natio- nale, ce sint date Uriasului belgian, cum ar fi: Deutsche Riesen, Uriasul maghiar etc. Iepurii uriasi sint destul de pretentiosi. In condifiile de crestere industriala se ivese deseori mari greutati de repro- ductie ; se imperecheaza greu, sterilitatea este frecventa, nu- marul de pui nascuti morti este mare, iar pierderile la tineret pina la infareare sint deseori considerabile. O earacteristicd convenabili este dezvoltarea viguroasi a tineretului. Incd din a treia luna, tineretul acestei rase depai- risticile rasei s-au schimbat int: 16= geste greutatea de 2,5 kg fapt ce permite, sa fie utilizat pentru erearea de linii de r uli, in vederea incrucisarilor indus- triale. Un mare dezavantaj ins al iepurelui U il con- stituie lipsa de uniformitate a indivizilor. Deseori apar de- fecte corporale (organism slab, spate cocogat, salba etc.). Se constata, de asemenea, iepuri cu schelet masiv, tractus intes- tinal foarte dezvoltat, iar masa musculara relativ redusa, in comparatie cu dezvoltarea osaturii. Cu toate aceste defecte constatate este gresita parerea ca Uriasul nu trebuie orescut si ingrijit in continuare. Prin perseverenta se pot elimina caracterele nedorite, iar prin incrucigdéri se pot valorifica caracterele productive. Din aceasté cauza, la selectie trebuie inldturate animalele si fami- liile care prezinta caractere necorespunzatoare, in special cele eare privese productia de bldnuri valoroase. Greutatea cea mai potrivita din punct de vedere economic este considerata cea de 6,5 pina la 7 kg la iepurele matur. O crestere corpo- rala excesiva atrage in general caractere defavorabile, in eeea ce privesie rezistenta si calitatea blanii. Greutatea puilor: — la fatare 60—70 g; — lao luna 700 8; — da 2 luni 1500 g: — la 3 luni 2400 ¢ ; — la 4 luni 2500 g; — la 6 luni 5200 yg; — la 10 Juni 6 500—7 000 g Caractere de exterior. Capul este relativ mare, ochii mici, de culoare bruna la iepurii care au parul de culoare inchisa $i roz la cei de culoare alba. Urechile : lungi de 16—18 cm, cu virfurile rotunjite, mo- bile, tinute in forma de V. Gitul este relativ scurt si gros, salba aproape inexistenta Ja mascul. Femela are salba usor dezvoltatd, intinzindu-se pe ™eimbrele anterioare. Corpul este cilindric, cu pieptul si crupa largi, linia spinarii Greapta sau pufin lasati si bine dezvoltata. 17Membrele sint musculoase, puternice, unghiile brune-ne- gricioase sau albe (dupa culoarea parului de pe trunchi). Culoarea bldnii poate fi: alba sau brund-inchis (aproape neagra), iar pe abdomen de un alb murdar. Puful este de culoare cenugie deschis. Se intilneste destul de des culoarea baltata (fond alb) si agouti. Parul este neted si relativ scurt, des, matasos si cu luciul usor albastrui-metalic. Poate imita blanifele de castor, can- gur etc. Ca defecte putem intilni: marime si greutate necorespun- zatoare, cap berbecat, pete la ochi, urechi ascufite sau lasate in jos, piept ingust, crupa tesita, parul lung sau linos, blana de nuanta galbuie etc. MARELE ALB SAU URIASUL TERMOND (fig. 2) Uriasul Termond a fost format in Belgia si Germania, prin selectia iepurilor din rasa Uriasului belgian, cu care de altfel Se aseamana. Este de talie si greutate mai mica decit rasa din Fig. 2 — Marele alb sau Uriasul Termond 18= care provine ; greutatea corporala medie este de 5,5 kg, lun- gimea corpului 52—55 cm (maxima 65 cm), perimetrul tora- cic 36—39 cm, lungimea crupei 5—7 cm, prolificitatea medie 5-6 pui la o fatare. Ajunge la maturitate sexualaé cam la ar virsta optima pentru inceperea ingrasdrii este de Greutatea puilor : — la fatare 50—60 g; — lao luna 600 8; — Ja 2 luni 1300 g; — Ja 4 luni 2200 g; — la 5 luni 3900 g; — la 6 juni 4500 g. Caractere de exterior. Capul la masculi este rotunjit si mai alungit la femele. Ochii: de culoare roz (pupila rubinie inchis $i irisul mai deschis). Urechile au lungimea de aproximativ 16 cm, cu virfurile rotunjite. Gitul la masculi este fara salba, iar la femele se poate fntilni o usoara salba. Corpul : cilindric, voluminos si bine legat. Membrele : puternice, cu unghii albe. Culoarea bldnii este alba (cu par des, scurt si matasos), iar pielea nu prezinta pigment. Blanitele sint bine apreciate (dau imitatii numeroase prin vopsire $i indeosebi imita her- Melina). RASA BERBEC Prezinta trei tipuri: englez, francez si german. a) Berbecul englez (fig. 3) are greutatea corporala ‘tn medie de 3—4 kg (maxima pina la 6 kg) ; prolificitatea Medie este de 5—7 pui la fatare; maturitatea sexuald se instaleazd la 7—8 luni, iar virsta optimé pentru inceperea ingrasarii este la 5—6 luni. Caractere de exterior. Prezinta capul mare, berbecat si cu incretituri orbitare, cu urechi lungi, care pot ajunge pina la 35 cm (atirnate de ambele parti ale capului). Ochii sint de culoare bruna. 19Fig. 3 Rasa Berbee englez Culoarea blénii este neagrd sau cenusie, Blanita este apre- ciaté prin faptul cad parul este des, matasos si lucios. b) Berbecul francez (fig. 4), denumit si ,,Rowen* provine din incrucisarea raselor Uriasul belgian si Berbec en- glez. Este de asemenea un iepure specializat pen ru carne Greutatea corporali medie este de 5—6 kg (n na de 9—10 kg). Prolificitatea medie este de 5—7 pui la o fatare. Ajunge la maturitatea sexuala la virsta de 7—10 luni Fig. 4 — Rasa Berbec francez (valfat) 20arii, este de 6—7 luni. Virsta optima pentru inceperea ingras Greutatea puilor : — la fatare 60—65 g; — lao luna 670 ¢, — la 2 luni 1400 g; — la 3 luni 2400 g; — la 4 luni 3300 ¢ — la 5 luni 4.000 — la 6 luni 4700 g; —1a 10 Juni 5.600 4 Se ingrasa usor si carnea este de calitate superioard. Caractere de exterior. Aspectul general este dat de con- formatia caracteristica a corpului: trenul anterior situat mult mai jos fata de cel posterior. Capul este mare, berbecat, ochii de culoare bruna. Urechile sint lungi (28—30 om), atirnate de ambele parti ale capului. Culoarea bldnii este gri (de diferite nuante), galbena, bal- fata si pestrita; blanifele se apreciazi pentru desimea pa- rului. c) Berbecul german (fig. 5). Are conformatia tipica pentru productia de carne. Greutatea corporala medie este de 5,5—6,5 kg (maximum 9—12 kg). Aceasta rasd s-a form: din incrucisarea raselor Berbee englez cu Uriagul belgian. Fig. 5 — Rasa Berbec german 21are. Matur ‘aga ugor, Prolificitatea medie este de 6—7 pui la o fa tatea sexuala se instaleazi la 9—10 luni. Se ing dind o carne gustoasa. Caractere de exterior, Are capul puternic berbecat, cu urechi lungi de 25—28 cm, purtate atirnind, pe ambele pari ale capului. Culoarea blénii poate fi cenusie, neagra, albastruie, alba sau chinchilla. Blanitele sint apreciate pentru desimea paru- lui, care este matadsos si cu un luciu metalic, cu reflexe al- bastrui RASA FLUTURE (fig. 6) A fost obfinuta in Anglia, in jurul anului 1887 ca o rasa decorativa (de agrement). Datorita aspectului lor caracteristic si placut, animalele din aceasta rasé s-au raspindit in scurt timp in toaté lumea. Numele rasei provine de la coloritul specific, particular, al invelisului pilos si anume: de la aspectul petei negre de pe bot care intinzindu-se pe mandibuld dé impresia unui flu- ture cu aripile intinse. Ochii sint inconjurati fiecare de peri de culoare neagra, iar pe ambele parti ale corpului sint dis- persate 6—8 pete negre de diferite marimi (in general mici) Pe lingé culoarea sa placuta, aceastd rasa poseda calitati economice deosebit de valoroase. Greutatea indivizilor din rasa Fluture variazi intre 5,5—8 kg. Lungimea corpului masoara 60—70 cm, perime- Fig. 6 — Rasa Fluture 22Fig. 7 — Rasa Pestrit german trul toracic este de aproximativ 44 om si lungimea crupei la solduri este de 6—8 am. Este o rasa precoce, se dezyolta relativ rapid, atingind la virsta de 4 luni greutatea de 3—3,5 kg iar la virsta de 6 luni eintéareste 5—6 kg. Urechile au o lungime de circa 16 cm si sint purtate drept, in sus. Indivizii din aceasta rasa ajung la maturitate sexuala la virsta de 7—8 luni. Prolificitatea medie este de 6—7 pui la o fatare. RASA PESTRIT GERMAN (fig. 7) A fost creata in Germania la inceputul secolului al XIX-lea, in urma incru rii dintre rasele Fluture si Uriasul belgian. Culoarea blanii este asemdndtoare cu a rasei Fluture (er- glez), iar dimensiunile corporale sint foarte apropiate ca Valoare de ale Uriasului belgian. Datorita faptului ca Pestriful german este un animal care intruneste, atit caracterele iepurelui de carne, cit si aspectul Pl&eut al rasei Fluture, cucereste din ce in ce mai mult teren. RASELE MUJLOCII RASA CHINCHILA (fig, 8) Alaturi de Uriasul belgian este rasa cea mai raspindita da noi in tara. Rasa Chinchilla are doua varietati : Chinchilia 23WSS Sake SS He AN & ain cS ay aig it as (hE wr Fig, 8 — Rasa Chinchilla mare care cintareste ca adult in medie 4,7 kg si Chinchilla mic. a c&rei greutate medie este de 2,5 kg. Se creste mai mult tipul industrial de carne Chinchilla mare (de 4,0—5,0 kg). Este 0 rasa putin pretentioasa, cu mare putere de adaptare. Blanifa sa aminteste de frumoasa culoare gri-cenusie a unui mic rozdtor cu acelasi nume, originar din Cordilierii Americii de Sud (Anzii Cordilieri), animal cu blana pretioasa (Chinchilla Laniger). La Chinchilla mare, lungimea corpului este de 55—58 am: perimetrul toracic 33—35 cm; largimea crupei 5—7 om ; maturitatea sexuala se instaleazé la 7—8 luni, iar virsta op- tima pentru inceperea ingrasarii este de 5—7 luni. Greutatea puilor : — la fatare 48—50 g; Ja o luna 630 g 5 —la 2 luni 1250 g; Ja 3 luni 1900 5; — la 4 luni 2500 g; — la 5 luni 2900 g; — la 10 Juni 4460 g. 24SESE Caractere de exterior. Aspectul general este dat de corpul alungit, zvelt si bine proportionat, amintind de forma iepu- relui de padure. . Capul este de marime potrivitd, ochii relativ mici, incer- cuiti cu par de culoare deschisé. Culoarea ochilor poate fi prund, cenusie sau albastra. Corpul are aspect elegant Culoarea bldnii este cenusie-argintie, cu nuante albastre pe abdomen si pe partea interioard a membrelor. Puful are o culoare cenusie-deschis. Jarul prezinté doua culori: alba la pazai si cenusie inchis la virf Pe frunte si pe marginea urechilor prezinta © linie neagra. Pe ceafa are o patd neagra, care nu trebuie sA se intindd pe spinare. Puii au in primele zile culoarea neagra. Schimbare: culorii are loc la 7—8 zilo dupa fatare. Ca defect al culorii se considera fondul cafeniu sau pete de orice altd culoare pe bland. Pentru a obfine blanite de calitate superioard, ic- purii vor fi sacrificafi la virsta de 8 sdptamini. Fiind o rasa prolificé, precoce, rezistenté, cu o buna productie de carne gi bland se raspindeste din ce in ce mai mult in tara noastra. ALBASTRUL VIENEZ (fig. 9) Este o rasa creaté in Austria (1890), prin incrucisarea Uria- gului belgian cu iepurii locali, care aveau culoarea blanii al- Fig. 9 — Rasa Albastrul vienez 25bastra-cenusie. In unma incrucisarilor respective s-au objinut urmasi de culoare albastra. Greutatea corporala este de 3,5—4,5 kg (maximum 6,3 kg); prolificitatea medie este de 7—8 pui la o fatare ; ajunge la maturitatea sexuala cam la 8—9 luni ; lungimea corpului este de 45—60 om; perimetrul toracie masoara 35—39 om, iar virsta optima pentru inceperea ingrasarii este de 5—6 luni. Greutatea puilor : — la fitare este de 60—65 g; — la o luna 550 g 3 — Ja 2 luni 1000 g; la 3 duni 2200 8; — la 6 luni 3400 Carnea este de calitate superioara. Caractere de exterior. Capul este alungit, ochii de culoare gri-albastra-inchis. Corpul este cilindric, cu spinarea dreapté. Membrele sint puternice, cu unghiile brune. Femelele pot avea o salba mica. Blanita are o culoare plumburie, albastré-inchis, uniforma, pe tot corpul, cu luciu pronuntat metalic. Parul este lung, subtire, des si matasos. Uneori se tunde (pentru a se scurta lungimea parului). La fabrica palariilor de fetru, parul acestei rase este mult mai apreciat decit cel provenit de la alte rase. Se considera defecte, petele albe sau culorile mai deschise. ALBUL VIENEZ Provine din inerucigarea raselor Olandezd cu Albastrul vienez. In fara noastra este mai putin raspindit decit Albas- trul vienez. Greutatea corporala este de 3,5—4 kg (maximum 5 kg). Lungimea corpului masoaré 40—50 om. Prolificitatea medie este de 6—7 pui la o fatare. Maturitatea sexuala se instaleazé la 8—9 luni. Virsta optima pentru inceperea ingrasarii este de 4—5 luni Greutatea puilor : — la fatary este de 48—50 g. — lao luna 530 — la 2 luni 945 8;—ila 3 luni 1500 g; — la 4 luni 2000 g: — la 5 luni 2500 g; —la 6 luni 3200 3; — la 10 luni 4000 g. Caractere de exterior. Capul este usor berbecat si de ma- Y mijlocie. Gitul este constituit anmonios, bine legat de _ corp si cap. Ochii au culoarea albastra. - Corpul este cilindric, cu pieptul larg si crupa larga. _ Membrele se termina cu gheare incolore. a Culoarea blinifei este alba si imitd blanita de hermelina. ate fi vopsita in orice culoare. Insolatia produce ingalbe- rea parului. ARGINTIUL FRANCEZ (fig. 10) H Este una din cele mai vechi rase, cunoscuta in Franfa inca Ja inceputul secolului al XVIII-lea. In tara noastra este iin raspindita. Capul este potrivit de mare si pufin berbecat, urechile au jimea de 14 cm si sint purtate in sus, in forma de V. Fig, 10 — Argintiul francez 27Gitul este destul de scurt, cu salbé mica, insa numai la femele. Corpul este alungit si nu prea masiv, spinarea usor arcuita, iar crupa rotunjita. Membrele sint de lungime mijlocie, puternice si musculoase, cu unghiile negre. Ochii sint mari, vioi si colorati in negru brun. Greutatea corporala este de 4—4,5 kg (maximum 5,5 kg). Prolificitatea medie este de 6—8 pui, la o fatare. Maturitatea sexuala se instaleaza la 7—8 luni. Virsta optima pentru inceperea ingrasarii este de 4—5 luni. Carnea este de calitate superioara. Greutatea puilor : — la fitare este in modie de 30g: — la o lund 500 g: — la 2 luni 1000 g; — la 4 luni 2000 g; — la 6 luni 3500 ¢. Culoarea blanitei are aspectul argintiu pe intregul corp, care se datoreste unui amestec uniform de peri albi, albastrui si negri, de aceeasi lungime. Un semn caracteristic il formeazd un mic smoc de peri albi, ingramaditi in linie pe mijlocul capului, cam Ja nivelul ochilor, Cu cit numarul firelor de jar alb este mai mare, cu atit culoarea argintie este mai deschisd si invers. Puii la fatare au culoarea neagra si isi mentin aceasta culoare pind la virsta de 8 saptamini, cind incep sdé-si schimbe culoarea, devenind complet argintii la virsta de 5—6 luni. Calitatea blanii este exceptionalé, imitind bine (in stare naturala) blana vulpii argintii. Este o rasa prolifica si precoce, rezistenté fafa de condi- tiile de mediu si boli, putin pretentioasd in ceea ce priveste adapostul. ARGINTIUL GERMAN Are conformatia asemandtoare celui francez. cu deosebirea cA liniile corpului sint mai drepte. Greutatea corporalé este de 4—4,5 kg. Prolificitatea si precocitatea sint asemandtoare 28> celui francez. Puiisau culoarea neagra pina la virsta de 8 sap- amini. dupa care devin treptat argintii. Blana are ca fond culoarea neagra pe care culoarea argin- qului este mai putin pronuntata si neuniform repartizata. Ochii au culoare cafenie, iar ghearele sint cafenii inchis RASA NEO-ZEELANDEZA Aparitia fermelor mari si a combinatelor de crestere inten- siva pentru producerea de carne de iepure a impus necesita- tea objinerii unei rase economice, care sa cuprinda la un nivel cit mai inalt, toate caracteristicile pozitive ce influen- feaza determinant economicitatea productiei. S.U.A. si tarile din vestul Europei care prefera iepuri de fripturaé au introdus, atit in gospodariile mari, cit si in cele mici, cresterea iepurelui Neo-zeelandez, Pe parcurs au apdérut mai multe varietati de culoare, dintre care mai importante sint urmatoarele doua: roscatul si albul Neo-Zeelandez. Originea iepurelui Neo-Zeelandez nu este clara. Dupa unii, el provine din iepurele salbatic, care se intilnesie pe insula Noua-Zeelanda din Oceanul Pacific. Se crede ca de acolo a st adus in America, in anul 1909. Dupa alti autori, rasa nu are nimic comun cu insula Noua-Zeelanda, pentru cd se retinde cA aceasti rasd a fost creaté in California. Dupa eorgeoni si col. (1970) iepurii Neo-Zeelandezi s-au for- in Noua-Zeelanda, din iepurii de casa colonizati in aceasta a a globului, pe la mijlocul secolului trecut. Ceea ce este sigur e faptul cd proprietatile si caracteristicile valoroase ale iepurelui Neo-Zeelandez se datoresc crescatoriilor californiene “A.). a. 1916, aceasia rasa a trecut de pe coniinentul ame- a in Anglia. Este interesant de aratat ca si aici se crestea de mai multa vreme o rasa, care avea culoarea si forma ului asemandtoare cu noua rasé importata. Se mai cu- de asemenea, un alt tip apropiat de acesta, care in @nja era cunoscut sub denumirea de Fauve de Bourgogne“, cs Ttalia ,,Fulvo de Bourgogna*. Azi iepurele Neo-Zeelan- “Se gaseste raspindit in toate tarile din Europa. In tara Roastrai s-a introdus din anul 1962 si se bucuraé de o larga @preciere, 22.ee ee Scopul cresterii si directiile de selectie s-au diferentiat de la fara la tara, fapt ce a determinat aparitia de tipuri si varietati diferite. Astfel, de exemplu, tendinta crescatorilor americani a mers catre dezvoltarea unei greutati corporale mari si a unei mai rapide capacitaji de crestere. Rezultatul l-a constituit crearea unui tip ce a ajuns la greutatea medie de 4,5—5 kg. In Anglia, crescatorii au innobilat alte proprietati, insistind in special pentru imbunatatirea calitatii blanii, in timp ce greutatea medie s-a limitat la 3,5 kg. a) Roscatul Neo-Zeelandez (fig. 11). Greutatea me- die a liniilor importante in fara noastra este de 4—4,5 kg. Blana este de culoare galbend-roscaté sau roscatd-maron. Inelul ce inconjoara ochii, linia mandibulei si regiunea abdo- minala sint mai deschise, dar niciodata albe. Puful este dens si matasos, de culoare roscaté. Ochii sint caprui, iar ghearele au culoarea inchisd. Forma corpului este armonioasa si seam&na din acest punct, de vedere cu Albas- trul vienez. b) Albul Neo-Zeelandez (fig. 12). In vederea pro- ductiei de blanuri de culoare alba, mult avantajoasd pentru industrie, crescdtorii americani au creat varietatea de iepuri de casa Albul Neo-Zeelandez. La fonmarea acestei varietati de culoare a concurat si Uriasul alb. Datorité acestui fapt, varietatea alba are o greutate medie mai mare decit cea ros- catd (greutatea unui adult fiind de 4,5—5,5 kg), Culoarea Albului Neo-Zeelandez este de un alb imaculat, ochii rosii, ghearele de culoarea cornului deschis, Forma sa corporala arata evident caractere ale tipului de iepuri des- tinat productiei de carne. Raportul dintre carne si oase este de 5,7/1. Blana este foarte deasd si deosebit de elasticad. Aceasta calitate consti- tuie elementul important care recomanda blana iepurelui Alb Neo-Zeelandez ca o materie prima excelenta, atit pentru in- dustria de blanuri, cit si pentru industria de palarii. In S.U.A., iepurele Neo-Zeelandez este crescut aproape in toate fermele producdtoare de carne de iepure. In ultima vreme, tarile europene au intensificat cresterea Neo-Zeelandezului alb, intrucit se dezvolta foarte repede (ia virsta de 8 saptamini atinge deja greutatea de 1,8—2 kg). O calitate deosebita este aceea cd in conditii de intretinere siFig, 11 — Roscatul Neo-Zeelandez 12 — Albnl Neo-Zeelandezfurajare intensiva, suporta bine exploatarea forjata si in ge- neral depageste cu mult rezultatele obtinute de celelalte rase, in conditii de intrefinere similare. In cazul unei furajari abun- dente si bine rafionate si in adadposturi corespunzatoare, fe- melele fata de 5—6 ori pe an, mamele cresc cite 8 si chiar mai mulfi pui de la o fatare. Puii sint foarte vigurosi, Din aceasta cauza, multe statiuni intarcd puii la virsta de 4 sdp- tamini. Trebuie de aratat ins, cd in cazul exploatarilor intensive este necesar ca intretinerea si furajarea sa fie impecabile. Datorité acestui fapt ,f{arile mari consumatoare de carne de iepure hranesc iepurii numai cu nutrejuri combinate, unde raportul dintre principii nutritivi este studiat si pus la punct in functie de virsté, sex, anotimp etc. Din cauza formei sale placute are o popularitate deosebita la marile expozitii, pre- cum gsi in cercurile crescdtorilor sportivi. In ultima vreme, la multe fenme de crestere intensiva se incruciseazd Albul Neo-Zeelandez cu una din cele mai precoce rase americane (rasa de California). Cind femelele metise au devenit adulte, acestea se incruciseaza, fie cu masculi albi Neo-zeelandezi, fie cu masculi californieni, obtinindu-se astfel metisi F, deo- sebit de precoce si totodata foarte valorosi. Ultimele loturi importate in tara noastra de iepuri Neo- zeelandezi au dat rezultate remarcabile. Atita vreme cit ani- malele au fost cerescute confonm vechilor metode de crestere si furajare, rezultatele nu s-au ardtat mai bune ca cele obti nute cu Chinchilla sau cu vechile rase existente. In momentul insAé cind au fost introduse nutrefturile combinate, de bu calitate, s-a constatat cd iepurele Neo-Zeelandez manifesta o precocitate mult mai mare decit alte rase, valorificarea fura- jului facindu-se in condijii de mare rentabilitate RASA JAPONEZA (fig. 13) Se creste pentru productia de carne si bland. Iepurele adult are greutatea medie de 3,5 kg cu plus variante de 5 kg Carnea este de calitate superioaré. Este un animal precoce. Produce 6—7 pui la o fatare. Culoarea blanii este tigrata (aspect dat de dungile negre care alterneaza cu dungi gaibene gi albe), 32Fig. 13 — Rasa Japoneza RASA CALIFORNIANA (fig, 14) Numele vasei provine de la denumirea statului California (S.U.A.), unde de fapt a fost creaté. La baaa crearii acestei rase a stat ideea obtinerii unui iepure de mare valoare comer- cialé, rustic, precoce si cu productie mare de carne. In vederea realizdrii acestui obiectiv, incd in anul 1923 au inceput incrucisarile experimentale intre doud rase mici Hymalaia si Chinchilla mic. In urma acestor incruci a@ rezultat un mare numar de produsi. Dintre toti a fost ales un iepuroi care intruchipa cel mai bine o parte din carac- terele scontate ale viitoarei rase. Iepuroiul respectiv a fos apoi imperecheat cu femele din rase Neo-Zeelandez alb, scopul de a imprima pro: dusilor dimensiuni corpo- rale mai mari si a spori gradul lor de precocitate. o * ae Printr-o selectie riguro: ; a produsilor rezultati aceasta incrucisare, s-1 reusit si se obtind un nucleu de iepuri asema- natori ca aspect cu rasa Fig. 14 — Rasa Californiana Hymalaia, insi de dimen- 33siuni mai mari, cu o productie de carne, precoce gi ru- stici. Pe parcursul a cinci ani de zile, caracterele respective au fost consolidate si se transmiteau ereditar in mod constant descendentilor. - In felul acesta, in anul 1928, rasa a fost recunoscuta in mod oficial, In acelagi an au fost si prezentate citeva exemplare din noua rasa, la expozitia din South Gate (California). In 1939, rasa a fost standardizata si astazi este una din cele mai populare rase de iepuri, de mare valoare econo- mica. Conform standardului american din 1970, greutatea indivi- zilor din aceasté rasd trebuie sé fie de minimum 4,08 kg, iar lungimea corpului sa fie cuprinsA intre 51—56 om Prolificitatea medie este de 7—8 pui la o fatare Blana este de culoare alba curata, fara ton galbui sau gri, cu exceptia extremitatilor, care sint negre. Desenul negru trebuie sa cuprindé botul (poate s4 cuprindaé si maxilarul, dar sa nu treacd de inaltimea ochilor), urechile, membrele anterioare de la genunchi in jos si cele posterioare de la jaret in jos. Coada trebuie si fie in intregime neagra. Ochii au culoarea rosiaticd, iar ghearele sint de culoarea cornului inchis. Datorité multiplelor ei calitati, rasa s-a raspindit in multe tari din lume, inclusiv la noi si cistigd din ce in ce mai mult teren, RASELE MICI Grupa raselor mici cuprinde iepuri a cdror productie prin- cipala o constituie blana lor de calitate si parul sau servese ca animale de experienté in laboratoare RASA ALASKA Cunoscuta si sub denumirea de ,,rasa neagra ruseaseé*, se caracterizeaza prin dimensiuni corporale mici, avind 0 greu- tate corporala de 2,5—3 kg. Ajunge la maturitate sexuald la 7—8 luni, produce 5—6 pui la o fatare gsi este destul de rezistenté. Blana este de culoare neagra, stralucitoare, cu puf albdstrui, iar abdomenul negru mat. Uneori blana este inspi- “34eata (cu fire albe), Valoarea blinii variazi dupa intensitatea inspicrii, Parul mai lung méreste valoarea blanii Ochii au culoare cafenie, iar unghiile sint de culoare neagra-bruna. RASA HAVANA Are forme elegante si osatura find, capul alungit, urechile seurte, pe care le poarta drept in sus, apropiate una de alta Se creste usor, fiind foarte rezistenta. Greutatea corporal este de 2,5—3,5 kg. Maturitatea sexuald se manifesta la 7—8 luni, iar prolificitatea medie este de 5—6 pui la o fatare. Parul este relativ scurt si des, de culoarea tutunului sau castaniu, iar puful foarte des, de culoare albastru inchis pe spate, iar pe abdomen cafeniu-~mat. Ochii sint brun roscafi, iar unghiile de culoarea cornului. Pina la 3 luni culoarea este galbuie (imita foarte bine blana de jder). RASA OLANDEZA (fig. 15) Are corpul mic si indesat. Greutatea corporald este cu- prinsa intre 2 si 3 kg. Creste repede si are prolificitatea de 6—7 pui la o fatare Blanita este baltata si deci putin valoroasé. Partea anterioara @ corpului este alb&, cu exceptia urechilor si a fetelor late- rale ale capulti, care sint negre. Jumatatea posterioara este Fig. 15 — Rasa Olandeza 35neagra si membrele albe. Se apreciaza pentru carnea sa gustoasa gsi ca animal de experienta. Femelele fiind bune mame servesc ca doici la puii raselor prolifice. RASA HYMALAIA (fig. 16) Are corpul dolicomorf, Fig. 16 — Rasa Hymalaia capul mare gsi urechile scurte. Greutatea corporala este de 2,0—2,5 kg. Este un animal prolific — produce 7—8 pui la o fatare. La nagtere puii sint albi, apoi devin fu- murii. Blanita este de culoare alba. in afaré de urechi, membre si coada, care sint negre. Este o rasa rustica, rezistenta, ne- pretentioasa si usor aclimatizabila. Se foloseste mai ales ca animal de laborator, RASA HERMELINA Se mai numeste si rasa polonezd. Greutatea corporala se incadreaza intre 1,5 si 2 kg. Prolificitatea medie este de 7—8 pui la o fatare. Capul este mic si urechile seurte (6—9 em). Ochii sint mari si de culoare rosie. Blana este alba, cu par scurt si matasos, mult apreciaté pentru cA imita hermelina. Este o rasa relativ pretentioasé si mai greu de crescut. RASE DE IEPURI PENTRU PAR $I BLANA RASE CU PAR SCURT RASA REX (fig, 17) Este de origine franceza. Greutatea corporald este de 3—3,5 kg. Prolificitatea medie este de 5—6 pui la o fatare. Maturitatea sexuald se instaleazd la 7—8 luni. 36Fig. 17 — Rasa Rex negru Aceasta rasa este renumita prin blana sa de calitate. Firele de jar sint foarte dese si cu aceeasi lungime ca si puful. In cadrul rasei exista mai multe varieta{i de culoare, in functie de culoarea pe care o are blanita ; Castor Rex, Havana Rex, Rex negru, Chinchilla-Rex, Rex alb s.a Castor-Rex este de culoare bruna-socolatie, asemanatoare cu a castorului ; Havana-Rex este de culoare brund-deschis ; Rex-negru (fig. 17), cu peri negri de un luciu stralucitor ; Chinchilla-Rex, de culoare gri-cenusie; Rex alb, cu doua Subvarietati (una cu ochii rosii rezultata din incruc rasa Termond, a doua cu ochii albastri, §area cu Albastrul vienez), Rea-hermelin, Cisarea cu rasa Henmelina, care este un iep RASE CU PAR LUNG RASA ANGORA (fig. 18) Fata de rasele de iepuri prezentate pind acum, majoritatea eu dubla utiliz si care rasplatese munca si investitiile cres- atoriilor, in primul rind prin productia de carne si numai @Pei prin blana lor, rasa Angora este singura rasa care prin 37Fig. 18 — Iepurele Angora productia de par (lina) asiguraé pentru industria textild 0 materie prima foarte valoroasa, cdutata in toataé lumea. Pérul acestei rase este relativ lung, moale, elastic, matdsos gi se mai numeste si lind. In mod nonmal, atunci cind parul ani- malelor ajunge la lungimea de maturizare specifica rasei, cres-- terea firelor de par se opreste. Daca parul este tuns, el va creste din nou, numai dupa prima napirlire. La iepurele An- gora, parul creste continuu, putind ajunge pina la lungimea de 30 cm. Dupa tundere, parul creste imediat din nou, fara a mai astepta perioada de ndpirlire. Aceasta calitate a paru- lui Angora a apérut prima data la capra, ca rezultat al unei mutatii intimpldtoare. Evenimentul a avut loc in provincia Angora (capra Angora producea o lina foarte fina). Ulterior, angorismul s-a facut cunoscut si la alte specii de animale : cobai, pisicd si iepurele de casa. Nu se cunoaste inca originea exacté a iepurelui Angora. Este sigur imsa ca rasa a aparut de multa vreme. Dupa o serie de surse franceze, aceasta rasd a fost intro- dusa in Franta prin Bordeaux, in anul 1723 (adusa de navi- gatorii ce strabateau ftarile de pe tarmul Marii Negre). La inceput au fost mai multe varietati de culori (se cunoaste Angora alb, negru, galben, albastru, brun si cenusiu), Mai tirziu, variantele colorate au fost eliminate aproape total de culoarea alba, exclusiv ceruté de catre industria tex- tila. In scurt timp, iepurele Angora a trecut din Franta in 38‘Anglia, apoi in Germania, Danemarca gsi Austria, dupa care s-a raspindit in toata lumea. nok Cu toate acestea, o mare importan{a i s-a dat cresterii murelui de Angora numaii cind s-a reusit sé se realizeze mecanizarea toarcerii linii Angora, Prima masina de tors spe- ¢iala pentru lina iepurelui Angora a fost montata in Franta spre sfirsitul secolului trecut, iar in Anglia in anul 1920. Rolul conducator in cresterea iepurilor Angora in Europa a fost preluat apoi de germani. jf I Primele animale au fost aduse in Germania in 1877 si datorit&é importanjei economice a acestei rase, incepind cu anul 1690 raspindirea rasei Angora a fost sustinuta prin legis- Jatie de catre stat. Un ritm deosebit de important a capatat dezvoltarea cres- terii iepurelui Angora in timpul celor doua rAzboaie mon- diale, cind din cauza lipsei de materie prima, activitatea gos- dreasca a luat un mare avint. ~ In decursul timpului, Germania a obfinut rezultate excep- fionale in cresterea iepurelui Angora. Incé din anul 1920 ‘oiganizarea cresterii icpurelui Angora a fost preluaté si con- dus de oameni de stiinfa si specialisti. In anul 1924 a fost infiintata ,,Uniunea germana a crescatorilor de iepuri®, care xentru dezvoltarea productiei iepurelui Angora a infiintai la Leipzig o mica intreprindere industriald si a creat ,,Asociatia valorificare a linii Angora‘. In scopul intensificarii productiei de lind, pentru dezvol- tarea calitativ’a a septelului s-a organizat in anul 1935 la , prima ,,Statiune experimentali* din lume, pentru valo- Tificarea productiei de lind Angora. La Statiunea de verifi- ‘tare se controleazi animale trimise de producitor, dindu-se astfel posibilitatea selectionarii celor mai bune familii si a mai valoroase linii productive. Activitatea valoroasé a statiunilor de verificare si influenta lor asupra cresterii si productiei a fost demonstrata incon- testabil prin rezultatele obtinute la cresterea ,,recoltei* medii anuale de lina. Daca in 1935, femelele produceau in medie 442 g lina 3 Mmasculii 330 g lina, in anul 1962 conform datelor Sti ‘fiunii din Halle (R. D. Genmana), 24%, din femelele urmérite ‘Produceau peste 800 g lind si 36%) din masculi peste 700 g. decursul anilor s-au obtinut prin selectie si ingrijire ratio- 39nala, linii noi de iepuri Angora, care produc anual peste 1000 g lina, Tepurele Angora are corpul de dimensiuni mijlocii si o greutate de 2,5—3,5 kg. Lina este alba, ochii au culoarea rosie, forma corpului este asemanatoare cu a raselor de carne. Cu toate cad esle necesar ca organismul sa fie rezistent, cu forme corporale si cu osaiura puternicd si corespunzdtoare unui tip economic, totusi la selectie se tine seama in primul rind de cantitatea de lind produsa si de indicii calitativi ai linii. Lina trebuie sa fie deasd, foarte fina, elasticd, culoarea alba imaculata, luciul stralucitor si sa fie compusa din fire ondulate. Suprafaja corpului trebuie sa fie acoperita uniform cu lina. Va fi atractiv acel animal care are bine dezvoltat pamatuful de la urechi, parul de pe ceafa si ,,papucii* de la membre. Totusi, aceste elemente nu sint indicii care sa certifice un coeficient ridicat al productiei de lina. Lina de Angora trebuie ferité de actiuni daunatoare si este necesara ingrijirea ei penmanentd, incepind cu cresterea ani- malelor de preductie. Prima conditie consta in curafenia custii, pentru ca urina si excrementele sé nu poaté murdari lina de pe animal. Pentru iepurele Angora sint considerate ca fiind corespun- zatoare custile cu suprafata de 80 x 80 om. Este indicat ca pardeseaua custii sa fie construita in intregime sub forma de gratar (din plas de sinma). Incepind de la virsta de 5 sap- tamini, animalele trebuie periate sistematic, pentru ca sd nu se formeze aglomerari (cocoloase); in caz contrar, valoarea linii va scddea. In general, animalele se tund o data la trei luni (atunci cind lina atinge 4—6 cm lungime). Pe de alta parte, tunderea frecventa stimuleaza cresterea linii. Iepurele de Angora la nevoie poate fi folosit si pentru sacrificare. In cadrul acestei rase se deosebesc urmatoarele tipuri: en- glez, american, german, rusese, francez, elventian si romanesc. Tipul englezesce se caracterizeazd printr-un corp ar- monios, proportionat, cu ferme rotunde, intregul corp este bine acoperit cu par lung. Intreaga frunte este acoperita de un mot mare. De la nivelul articulatiei temporo-mandibulare porneste un smoc lung de par (favoriti), iar in virful urechilor se afla 40de par lung, denumite clopofei, Culoarea parului este ita. olificitatea este de 7—9 pui la o fatare, Greutatea puilor itare este de 45—60 g iar a animalelor adulte este de A ee la maturitate sexuald la virsta de 9—10 luni. acest tip, in afara de culoarea alba se mai poate intilni ea neagra, albastra si havand (culoarea tutunului). pul american si rusesc sint asemanatoare celui pul german este mai corpolent decit tipurile prece- , cintarind in medie 4 kg. de pe extremitafi este mai scurt decit Ja tipurile si american. Prolificitatea este de 6—10 pui la o Greutatea puilor la nastere este de 55—65 g si ajung itate sexuala la 7—8 luni. deci un tip prolific si destul de precoce. loarea este alba la majoritatea indivizilor, ins se pot ui si exemplare de culori_inchise. jpurile francez si elvefian sint foarte asema- celui german. ul romdnese este un produs rezultat in unma in- rilor efectuate intre iepurii diferitelor tipuri importate a neoasira (datorita acestui fapt este lipsit de omoge- utatea medie a adultului este de 3 kg, iar la fatare tea medie a puilor este de 50—55 g. Prolificitatea este pui la o fatare. ea cea mai des intilnita la acest tip este alba. Mai se intilneste culoarea albastruie. area ochilor este roz la exemplarele cu par alb si Ja indivizii cu parul albastrui.ADAPOSTURILE PENTRU IEPURI In practica cresterii iepurilor se intrebuinjeaza adaposturi cu geamuri si fara geamuri. Adaposturile destinate iepurilor trebuie sd indeplineascd cel putin doud mari condifii: a) sd nu fie scumpe ; b) sé corespunda din punct de vedere biologic, avind in vedere marea sensibilitate a acestor animale fata de umezeala, curenti, actiunea puternica a razelor solare, zgomote, terenuri infestate si infectate etc. Adapostul se amplaseaz4 in aga fel, incit geamurile sa nu fie fixate pe partea de sus pe directia vinturilor dominanie, intrucit adaposturile ale céror geamuri se gasesc amplasate pe peretele dinspre sud se supraincalzesc vara (iepurii nu au nevoie de cdldura mare), iar pe timpul iernii, din cauza vinturilor, microclimatul din adapost va avea de suferit. In cresedtoriile mari de tip industrial, iepurii se crese in baterii formate din custi confectionate din plasi de sirma inoxidabila, toate adapostite in hale (construite din cdramida), Sint contraindicate in constructia adaposturilor de iepuri, materiale care pastreazd raceala, cum ar fi, de exemplu, betonul. In adapost, custile se grupeazd in baterii de 6—12 (custi), ce se asazi pe 2—3 nivele suprapuse, in asa fel incit un om de siatura mijlocie s4 poaté executa lucrarile de ingrijire. tntre doua rinduri paralele de custi trebuie sd existe un cu- loar larg de 1,5 m. Dac& ludém in oconsiderare si aleile necesare si toate cele- lalte enexe ale unei crescatorii de iepuri, atunci calculam pentru fiecare iepure o suprafafé de adapost egalA cu 2—2.5 m? (in cazul intretinerii in custi situate pe un singur 42= nivel) si de 0,75—1 m? (in cezul intrefinerii iepurilor in custi dispuse pe trei nivele). De fapt, exista custi de modele si dimensiuni diferite. Asa, de exemplu, dimensiunile unei custi de tip danez descrise de Georgeoni si col. (1970) sint urmatoarele : — {naltimea 40 cm + 15 cm tava pentru colectarea dejectiilor, adica in total 55 em ; — lungimea . hy owt all 64 em ; —litimea (adincimea) . . . a sire +95 OO ern. Pimensiunile unei baterii cu gase custi sint unmatoarele : — indltimea 165 cm (la inalfime se mai adauga in 35 cm, care reprezinté distanta de la sol); —lunimea .... me i - . 128 em ; — létimea (adincimea) . 80 cm. Custile se sprijind pe picioare metalice, lungi de 35—40 em. Peretii laterali ai acestor custi (fig. 19) sint confectionati Fibroase Concentrate UW] | A —<.——_—— 170cm 35 ci c %,,. y ecm Fig. 19 — Baterie metalici tip danez A3 (adin grile metalice inoxidabile (cu diametrul de 3 mm), dis- tanjate la 2 cm unele de altele. Peretele din spatele custii se confectioneazd din tabla, iar cel posterior este din suporti metalici, pe care gliseaz4 tava (confectionata din tabla galva- nizata) de colectare a dejectiilor rezultate de la iepurii de la nivelul superior. Planseul custilor este confectionat din plasd de sinma cu ochiuri patrate de 15 x 15 mm. Lateral, fiecare cuscd prezintaé un jgheab de hranire, in care se distribuie nutreturile fibroase pentru iepuri, iar in- tre douad custi vecine se gaseste un alt jgheab, in care se administreaza concentratele. Tepurii crescufi in custi de acest tip beneficiazd de curafenie si lumina suficienta. Custile de tip danez, confectionate exclusiv din metal pot fi usor dezinfectate si in acelagi timp nu pot fi roase de iepuri. La custile de tip olandez (fig. 20) nutreturile concentrate se administreaza intr-un jgheab de furajare exterior (mic), iar fibroasele si masa verde, in alt jgheab mai mare, situat tot pe fatada custii. Pe acelasi perete se gaseste fixat ada- patorul. Custile de tip englezese (fig. 21) se aseamadnd cu cele de tip danez. O cused de acest tip are urmatoarele dimensiuni : —lungimea . . |. |... 64 em; — litimea see Le, ys atgron's —indltimea 5... . . . 600m. Acest tip de cused se foloseste mai mult in sistemul inten- siv de crestere, unde custile sint dispuse pe mai multe nivele. Sub fiecare nivel de custi exista un jgheab comun pentru colectarea dejectiilor, confectionat din sticlaé de securit sau material plastic, pe care funectioneaza un raclet-matura (cu talpa de cauciuc), inaintea cdruia este instalat un aspersor de apa, care ii usureaza alunecarea. Racletul respectiv este acjionat mecanic de la un tablou de comanda (ca si in cazul sistemului de crestere a pasdrilor in baterii). Custile sint con- struite din plasd de sirma zincata. Diametrul sirmei este de 2 mm. Marimea ochiurilor plasei de sirma este de 17X17 mm. Se consideré ca ochiurile respective sint suficient de mari pentru a permite scurgerea dejectiilor si in acelasi timp nu permit cadderea puilor din cugca. a4Lh iin Fig, 20 — Cuscd metalicd (tip olandez) Fig. 21 — Baterie metalica (tip englezesc)Fig. 22 — Cuib fixat pe peretele frontal al custii Fiecare cuscé destinaté intrefinerii femelelor de reproduc- fie trebuie sA prezinte si un cuib de fitare, cuib ce poate fi amplasat in diferite pozitii fata de cugca. Asa, de pilda, cuibul respectiv se poate fixa pe peretele frontal al custii (fig. 22), ca si in cazul nurcilor. Acest pro- cedeu se aplicd in cazul cresterii iepurilor in custi ce sint dispuse pe un singur nivel. De asemenea, cuiburile respec- tive pot fi introduse in interiorul custilor (fig. 23). Cuibul se agaz4 in cused in asa mod, incit compartimentul iepuroaiceizmame sé fie mai mic decit cel al puilor. Pe unul ———— yeh) Fig. 23 — Cuib de azbest fixat in interiorul custii 43jciul_respectiv se practica perete, la o indltime de apro- ativ 10 cm fata de planseul fui, cu scopul de a se des- pull atirnati ined de sfircu- jmamei lor in timpul suptu- ramine in cuib, in mo- in care iepuroaica iese Fig. 24 — Cuib de fatare J Be ait perete se practicad orificiu cu un diametru de 7 cm, destinat trecerii puilor. , puii pot trece nestingheriti in ambele compartimente tii, iar iepuroaica numai in al ei. deschideri sint prevazute cu sibare. - infarcdrii se inchide cu gibarul orificiul ce eu compartimentul mamei (iepuroaicei), iar puii ‘ati in compartimentul lor, pina: la sacrificare. sacrificarea puilor, compartimentul respectiv se eli- pentru o noua serie de pui. doua compartimente de custi pot fisi egale ca marime. caz, in momentul infarca: femela-mama este aceea $€ scoate din cuscd, iar puilorste ramine la dispozitie poate fi construit din materiale diferite, cum ar st, carton presat, lemn si sirma. id obisnuit cuibul se confectioneazd din lemn. Cuibu- carton presat se uzeaza in timp foarte scurt, motiv € nu prea cunose o mare raspindire. este un material relativ fragil. Datorita acestui fi utilizat numai la confectionarea cuiburilor ce in cusca. sinma se confectioneaza cuiburile ce se fixeazd pe pere- ntal al custii si se caéptusesc cu carton sau material ca puii de iepure s& poata fi supravegheati si con- fiecare cuib trebuie s& fie previzut cu o usitd sau Mobil, prin intermediul cdrora se poate ajunge la pui. aiIn sistemul de crestere a puilor in custi dispuse pe mai multe nivele, cuiburile sint mobile (pot fi introduse $i scoase din custi in rapont de necesitaji). Pentru a se evita cresterea excesiva a temperaturii din cuib, pe timp se vara se reco- nda practicarea unor orificii de aerisire pe plafonul cui- burilor respective. Indiferent de materialul din care este confectionat cuibul. planseul lui trebuie sé fie facut din plasé de sinma. Planseul respectiv se va acoperi (inainte de fatare) cu carton. Dupa ce puii parasese cuibul, cartonul se indeparteazd. Pentru a se evita roaderea peretilor, orificiile de acces din cuib spre cusca mamei vor fi captusite cu tabla (in cazul cind cuibul este confectionat din lemn sau carton). Dimensiunile cuibului sint urmatoarele : — lungimea 40 om: — latimea 35 cm; — inaltimea 60 cm. Specificém insd ca, cuiburile ce se amplaseazi in custi pot avea aceeasi indltime ca acestea din urma, respectiv 60 cm. In vederea prevenirii coccidiozei se recomanda intretinerea cuibului intr-o stare de perfecté curajenie (se face curdtenie de doua ori pe zi, dimineata si seara), iar inaintea repopu- larii cuibul se dezinfecteaza. ANEXELE ADAPOSTULU! In aceasta categorie se incadreaza: hranitoarele, adapato- rile, carucioarele de furajare, cdrucioarele de monta, cinta- rele, cosurile de cintarire a iepurilor §.a. Hrdanitoarele. Hranitoarele pentru concentrate sau furaje combinate ce se intrebuinfeazd la ora actuala in crescatoriile moderne de iepuri sint fie semiautomate, fie automate. Am- bele tipuri de hranitoare contin hrana de rezerva pe mai multe vile. Ele sint aledtuite dintr-un rezervor care se umple cu hrana si un jgheab din care maninca iepurii. Aceste hrani- toare se fixeaza pe peretele frontal al custilor. Hrénitorul semiautomat (fig. 25) are urmatoarele dimen~ siuni : a) jgheabul — indltimea peretelui interior - 5 Youaems Slirgimea, 2 2 2... 67. 8 em; 48- p) rezervorul — inaljimea peretelui 23 cm — largimea la bazi 10 em — largimea superioara 16 em Yn cazul hranitorului semiautomat, rezervorul se umple manual, 0 data la doud-trei zile. Rezervorul este acoperit eu un capac. Hranitorul automat (fig. 26) se aseamand cu precedentul, numai c& la acesta, rezervorul se umple automat cu ajutorul unui buncér ce este actionat mecanic de la un tablou de comanda (ca si in cazul sistemului de crestere a pasarilor in baterii). Prin acest sistem se realizeazi umplerea dintr-un singur punedr, a tuturor rezervoarelor care se gasese pe acelasi rind de custi. Nutreturile fibroase se administreazd in interiorul custii sau intre doua custi vecine, pe niste scdri sau grdtare (fig. 27). NAA HH ITT TF if} May Fig. 25 — Hranitor semiautomat pentru Fig. 26 — Hranitor au- concentrare (omat intrebuinjat la cus- tile dispuse pe mai multe nivele 49Scdrile (gratarele) se confectioneazi din plasa de sirma cu ochiurile de 2,5 > 2,5 em. Radacinoasele se administreazi direct pe planseul custilor. Pentru transportul nutreturilor in interiorul adapostului se folosese cdrucioare pe trei roti de cauciuc (fig. 28). Adé&pétorile. Iepurii sint alimentati cu apa prin intermediul diferitelor sisteme de adapatori. Asa, de exemplu, in cresca- toriile mici, adaparea se face prin intenmediul unor sticle cu apa, ce sint fixate cu gura in jos, pe fatada custii. Sticla (rezervorul) prezinté in dop un mic orificiu, prin care apa curge prin intermediul unui tub metalic, in vasul pentru baut, cu care se gdseste in contact (fig. 29). Vasul pentru baut (adapatorul) este confectionat din tabla zincaté si are aspec- tul unui jghebule} (fig. 30). Sticla (rezervorul) mai poate prezenta la capadt (extremitatea inferioara) o clapeta, de unde iepurele se autoserveste (fig. 31). Rezervoarele vor fi umplute in fiecare zi. In marile crescatorii de iepuri se utilizeazd adap&tori auto- mate. In acestea, apa ajunge printr-un sistem de conducte (trecind printr-o camerdé de reglare a presiunii), in tevi de HSA a =a Fig. 27 — Scaré pentru administrarea nutreturilor fibroase, dispusd intre doud custi 50C&rucior pentru transportat Fig. 29 — Adapator eu interiorul adapostului sticla i apoi in custi. Tevile sint prevazute cu supape si u un plutitor (fig. 32). In unele tari se recomanda enteazi crescatoria de iepuri si aiba tempe- ui. Pentru acest motiv, pe tevile de apa se intro- ‘cu curent de joasd tensiune. Fig. 31 — aAdapator cu clapeté 31Fig. 32 — Tipuri de adapatoare cu supapa Cadrucioarele de montd. Pentru a evita posibilitatea de re- fugiu a iepuroaicei in colturile custii (in timpul montei) se recomanda folosirea unui cdrucior, pe care sint montate doud- trei custi rotunde si in care se introduc reproducatorii in pe- rechi (pentru efectuarea montelor) (fig. 33). In fiecare crescdtorie de iepuri trebuie sd existe cintarc. pe care se asazd cosul in care se introduc iepurii, in vederea determinarii greutatii lor corporale (fig. 34). Fig. 33 — C&rucior de mont& 52Te Mt Fig. 34 — Sisteme de cintarire determinarii unor factori de microclimat din ecesare termometre si higrometre. Acestea vor (cite unul din fiecare) la extremitatile si la mij- hale. | individualizarii iepurilor, fiecare crescatorie tre- in dotarea sa gi o trusa de tatuaj. ATUL ADAPOSTURILOR PENTRU IEPURI nchi (1970), elementul care limiteazd dezvol- riilor intensive este ,,mediul*, infeles mai ales aul ca totalitatea conditiilor ecologice din ime- a animalelor. Temperatura, umiditatea, inten- compozitia aerului conditioneaza nu numai 2 ‘lui, ci si. dezvoltarea microflorei din mediul for, decj echilibrul dintre animal si eventualii agenfia) Temperatura este unul din factorii cu mare pondere in crearea unui microclimat adecvat in adaposturile de iepuri. Ea influenjeazi asupra apetitului, cresterii si dezvoltarii tine- retului, iar in cazul adultilor, asupra aparitiei cAldurilor. Astfel, la o temperatura ce depaseste 20°C, apetitul si cres- terea iepurilor scad. In acelasi timp, 0 temperatura mai joasa de 10°C influenteazd negativ asupra capacitatii de reproductie a iepurilor adulti si contribuie la ridicarea consumului de nutrefuri pentru mentinerea temperaturii corpului in limitele normale. Tinind seama de toate aceste considerente se poate conchide cé temperatura convenabilé in ada&posturile de iepuri adul{i trebuie sd se incadreze intre 10—12°C. In maternitati, tem- peratura poate oscila intre 15 si 19°C. Temperatura optima de confort in adaposturile de iepuri este cuprinsa intre 14—16°C. Controlul temperaturii din halele de iepuri se efectueaza cu ajutorul tenmometrelor de camera. b) Umiditatea este un alt factor de microclimat ce influen- teazd echilibrul fiziologic al iepurilor de crescatorie. Umiditatea relativa optima din adaposturile de iepuri este de 69%. Este demn de retinut faptul cd iepurii sint foarte sensibili la oscilatiile mari de umiditate. Umiditatea scdzuta determina cresterea cantitatii de praf din adapost, uscarea mucoaselor cailor respiratorii, fapt ce favorizeazd aparitia si agravarea unor maladii ale organelor amintite. Umiditatea ridicata este si mai daundtoare sanatatii iepu- rilor, intrucit se creeazi in adapost un mediu favorabil dez- voltarii agentilor patogeni si aparitia unor boli, cu atit mai mult, cu cit in asemenea situatii, rezistenja organismului seade. Umiditatea in exces ingreuneazi respiratia. influenteaza negativ mecanismul de termoreglare, produce alopecii si der- matite, iar vara poate produce socuri termice cu sfirsit letal. Umiditatea relativa din adapost este influentata, atit de cantitatea de lichide pe care le elimina iepurele in procesele fiziologice de respiratie si de excretie (urina, fecale), cit si de temperatura aerului din hala respectiva. Se apreciazd ca iepurele elimina intr-o ora, prin procesul de respiratie, 3,5 g vapori de apa/kg greutate vie si degaja o cantitate de caldura egala cu 6,0 Keal./kg greutate vie. De asemenea, gradul de 54 eeiditate din addpost mai este influenjat si de cantitatea de 4 confinuti in aerul atmosferic (care ajunge in adapost), ‘aporarea apei (din adapatori) de baut si de densitatea or din hala. Umiditatea relativa din adapost creste o 5 cu scdderea temperaturii aerului si invers. Cu cit aerul hala este mai cald, cu atit va putea absorbi o cantitate mare de apa si invers. Asa, de exemplu, la 1 m? aer la seratura de 10°C si o umiditate relativa de 70%) poate 6,57 g apa, iar la temperatura de 1°C la aceeasi umi- relativa (70%) va absorbi doar 3,14 g apa. e] de fenomen se poate observa mai ales in timpul de primavara si toamna, cind aerul atmosferic este motiv pentru care inainte de a fi introdus in adapost sa fic incalzit, altfel nu va putea absorbi umidi- thala. La 0°C 1 m3 de aer poate contine 4,80 g apa; confine 9,40 g, iar la 20°C poate contine 17,30 g apa. ntilatia. Dupd cum se stie, existi doud sisteme de naturala si artificiala. naturali, Se realizeazd prin deschiderea feres- (admisia), iar evacuarea aerului viciat prin cosu- are. Un astfel de sistem ar putea fi eventual adaposturile a cdror latime nu depaseste 4 m, dar ‘caz, aerul introdus prin deschiderea ferestrelor nu se repartizeazi in mod uniform in interiorul siului si in acelasi timp se creeaza curenti mari in hala, poate influenja defavorabil asupra sadndtatii iepurilor | asupra tineretului. Acest sistem mai este contra- | pentru faptul cé temperatura aerului atmosferic in- adapost nu poate fi reglaté (iarna este prea scd- vara prea ridicata). a artificiala (mecanica). In acest sistem, introduce- proaspaét in addpost si indepartarea celui viciat prin ventilatoare actionate de motoare electrice. nediul acestor instalatii se poate realiza schimbul aer, fie prin introducerea din exterior a aerului evacuarea libera a celui viciat, fie prin aspirarea | viciat din interior si intrarea liberd a celui curat. In unei ventilatii corespunzdtoare se impune elimi- sului de cdldura din timpul sezonului calduros si umiditatii relative in timpul iernii. Distingem deci te de vara si una de iarnd, Si intr-un caz si in altul, 55in calculele de ventilatie se are in vedere necesitatea redu- cerii concentratiei de gaze nocive din adapost, sub limitele maxime admise, pe care le indicém in continuare : — bioxid de carbon 0,3 % volum ; — amoniac 0,003% volum ; — metan 0,001% volum ; — hidrogen sulfurat 0,001% volum. Prin ventilatie se mai urmareste gsi micsorarea umiditatii relative din adapostul iepurilor. Pe baza tuturor acestor criterii se calculeazi necesarul de aer curat pe cap de iepure, in unitate de timp (ora). In pro- bleme de ventilatie se intrebuinteaza in mod curent notiunea de schimb de aer, care indica de cite ori se primeneste aerul din adapost pe timp de o ora. In cazul iepurilor se preconizeazd asigurarea unui schimb de aer de 5—6 ori in decurs de o ord. Dupd Bianchi (1970) in halele de iepuri inchise si fara ferestre trebuie sA se asi- gure 2—4 m* de aer pe kg greutate vie, ceea ce reprezinta 12—14 m® de aer proaspat pentru fiecare iepure pe ord, fapt ce se poate realiza prin 40 de schimburi de aer in decursul unei ore. Aceasta ventilatie acceleraté presupune o foarte buna tenmoizolare, ventilatoare puternice, amplasate in asa fel in- cit sa nu formeze curenti puternici de aer. Dupa Scheelje si col. (1967), viteza aerului in adaposturile de iepuri nu tre- buie sé depaseascd 0,3 m/s, iar dupa Bianchi (1970) 0.1 m/s. Pentru a preveni fonmarea curentilor in adaposturi se recomanda instalarea unor ventilatoare cu o putere mai redus (3 500—5 000 m*/ord) si mai apropiate unele de altele (la 4—5 m distanfa), decit niste ventilatoare puternice (8 000—10 000 mora) si indepartate unele de altele. Admisia si evacuarea aerului din adapostul de iepuri se realizeaza prin orificii, care trebuie dispuse in asa fel, incit intregul sistem de admisie si evacuare sé functioneze fara a produce curenti in adapost. Orificiile de admisie trebuie sa fie de dimensiuni mici, dispuse cit mai departe de cele de evacuare. Pentru iepuri se apreciazd ca fiind corespunzatoare proportia de 0,5 m? suprafata de admisie, pentru 1000 m' de aer evacuat. In mod obisnuit, orificiile de admisie si evacuare se pla- seazd la nivele diferite. Asa, de pilda, orificiile de admisie 56te la partea superioara a peretilor laterali ai ada- Jui, in timp ce evacuarea se realizeaza la un nivel infe- 30—40 cm de la pardosea). In halele cu o latime mai bine ca ventilatoarele sa fie prevazute cu un sistem ele cu comanda automata, ce servesc atit pentru a . ventilatorul, cit si ca obstacol fata de actiunea nefa- § a umiditatii si temperaturii din mediul exterior. Atoriile moderne de iepuri se foloseste aerul condi- erescatoriile respective, prin intermediul instalatiilor itionare, aerul este purificat, incalzit sau racit (dupa necesitati), vaporii de apa sint retinuti sau adaugati | caz). Instalatiile de condifionare a aerului cuprind urma- ie: de absorbtie, de purificare, de condifionare, automata si de distributie (fig. 35). de absorbtie este alcadtuit dintr-un ventilator pu- fionat electric), ce are menirea de a introduce can- acr necesard in adapost. de purificare este reprezentat printr-o serie de le si uscate, care retin microorganismele gsi toate Aer recircutat Aer conditionat Umidificator Sau _uscdtor Filtru. Dispozitiv de refinerea picaturilor Schema unui sistem de conditionare a aerului (duo Vv. Tomescu, 1968) 57impuritatile din aerul atmosferic introdus prin sistemul de absorbtie. Sistemul de conditionare este format din instalatii de racire (suprafete metalice récite cu ajutorul freonului), instalafii de incalzire (elemente de calorifer, rezistente electrice), instalatii de marire a umiditatii (pulverizatoare cu apa, barbotoare), instalatii de micsorare a umiditatii (prin absorbtia pe sub- stante higroscopice). Sistemul de reglare automatié este alcatuit din numarul to- fal al ventilatoarelor instalate la adapostul respectiv, ce sint eonectate la un grup de 4—5 termostate, dintre care unul se gaseste la exteriorul constructiei. Acesta din urma este reglat pe principiul higrometrului. Atunci cind temperatura din interiorul adapostului creste peste 16°C, acest higrometru pune ventilatoarele in functiune, iar cind temperatura din hala scade sub 14°C se opreste automat. Deci asigura auto- mat temperatura optima de confort, intre limitele de 14—16°C. Crescatorii americani considera cd este mai potrivit a fie- care ventilator sd fie controlat de un termostat propriu. - Sistemul de distributie este alcdtuit din ventilatoare si con- ducte metalice, prin intermediul cérora aerul conditionat este dus si raspindit in interiorul halelor respective. | Regimul de iluminat. Dupa Sheelje si col. (1967), fe- cunditatea si prolificitatea iepuroaicei sint in mare masura dependente de durata zilei-lumind. Pe aceasta bazd se expli (considera autorul respectiv), sciderea fecunditatii iepuroai- celor pe timpul iernii, cind durata zilei-lumina este scurta Pentru a spori gradul de rentabilitate al cresterii iepurilor trebuie si asiguram astfel de condifii in adéposturi, care sa penmita exploatarea la maximum a _ potentialului biologic al uneia dintre cele mai prolifice specii (iepurele), fara oscilatii legate de anotimp (sezon). Efectul favorabil al luminii asupra sferei genitale la iepu- roaicd s-ar putea explica prin actiunea pe care o exercila lumina asupra hipofizei. Hipofiza fiinid in legétura cu hipo- talamusul primeste impulsii (stimuli) din mediul exterior prin intemmediul retinei, respectiv al nervului optic, impulsuri ce Sint concretizate in elaborarea hormonilor antehipofizari go- nadotropi, care la rindul lor stimuleaz& functia ovarului. 58pa cum rezulta, lumina actioneazd asupra functiei ova- ne aie neuro-hormonala, deci indirect. Se poate deci snide ca durata zilei-lumina este de mare importanta. pa Scheelje si col. (1967) o zi-luminad de 14—16 ore potrivita pentru iepuri. Nu trebuie insd sA uitaém ca iepu- le place o lumina difuzd. Lumina puternicd ii deran- Acesta este motivul pentru care se considera ca inten- luminii nu trebuie sd fie mai mare de 1—1,5 Wati 5 lucsi pe m? de pardosea. Intunericul la rindul sau deter- aparitia coprofagiei. 4 cum se stie, adaposturile pot fi iluminate, fie natural geamuri cu ajutorul luminii solare), fie artificial (cu sau tuburi fluorescente). gem, deci, luminozitate naturald si luminozitate arti- istii strdini, in marea lor majoritate, pledeazi im- a folosirii lampilor fluorescente, intrucit pentru stimu- a hipofizei este necesara o lumina ce prezinté mai mult 1 in spectrul ei, in timp ce neonul are mult albastru, e ce actioneazd ca inhibitor asupra glandei amintite. inozitatea naturalaé se apreciazd, atit prin stabilirea i de lumina sau coeficientului de luminozitate, cit si trie. entul de luminozitate reprezinta raportul dintre su- ocupata de ferestre si suprafata pardoselii halei res- iepuri, coeficientul de luminozitate poate fi de 5. ' perete. Nu trebuie insA sd uitém cd, cu cit vor fi te geamuri, cu atit izolarea termici va avea mai suferit. iernii, dimineata si seara este necesar iluminatul Becurile trebuie in asa fel asezate, incit adapostul uniform luminat (la distanja de 3 m unul de altul). a se realiza stingerea si aprinderea treptata a becu- halele de iepuri (intr-o perioadd de 15—20 minute), li speriem si deranjam, instalatia de iluminat trebuie 59sa fie prevazuta cu reostate. Daca toate instalatiile ce con- cura la crearea unui microclimat corespunzdtor pentru iepuri functioneaza ireprosabil, succesul este asigurat. Crescatoriile moderne de iepuri utilizeaza adaposturi in- chise, fara geamuri si bine izolate tenmic. La acestea, atit iluminatul, cit si ventilatia se realizeaza artificial. CONSTRUCTII ANEXE Fiecare crescatorie de iepuri va trebui sa aiba pe linga constructiile care deservesc direct sectorul, de crestere a iepurilor si unele ce il deservesc in mod indirect, asa-numi- tele constructii anexe. In aceasta categorie se incadreaza : — magazia de furaje ; — magazia pentru unelte si obiecte mici de inventar ; — dezinfectoare ; — camera pentru pregatirea furajelor ; — grup social — vestiar, spalator, W.C. ; — birouri ; — centrala termi — garaj pentru masini ; — put sec. In afara de anexele enumerate se va mai construi la o distanté de circa 150 m de crescatorie, pe directia vintului, un izolator. In izolator vor fi introdusi tofi iepurii pe care i-am achizitionat din alte crescdtorii. Aici vor fi tinuti sub supraveghere medicala timp de 21 de zile, pentru a ne con- vinge cd sint perfect sdnatosii Numai dupa ce ne-am creat aceasta convingere, ei vor fi introdusi in crescatorie. De ase- menea, izolatorul se mai foloseste si pentru iepurii bolnavi sau suspecti de boala din propria crescatorie. Capavitatea izolatorului trebuie sé reprezinte 15% din efec- tivul total al iepurilor-matea din crescatorie,ALIMENTATIA IEPURILOR ele este un animal erbivor, cu un aparat digestiv voluminos. Spre deosebire de erbivorele rumegatoare, jepurelui este unicompartimentat (monogastric). Vo- lui este de 50—200 mil si prezinté un foarte puternic la nivelul orificiului cardia, fapt ce nu permite iepu- sé vomite. De aici se poate desprinde concluzia c4 in entatia iepurilor nu vom utiliza nutrejuri alterate sau care ar produce deranjamente gastrice, intrucit s-ar ajunge la un deznodamint letal. ece musculatura stomacului este slab dezvoltata (cu orificiilor cardia si pilor) si ca atare cu posibilitati e contractie, organul respectiv va prezenta o stare de plenitudine (con{inutul lui in procesul de digestie joate goli complet). Acesta este motivul pentru care pul iepure sdndtos sacrificat. nu este niciodata gol. 4 Scheelje si col. (1967) tranzitul furajului prin sto- are loc in felul urmator: furajul ingerat exercité pre- asupra con{inutului stomacal, in directia pilorului, Doar a zona au loc contractii si relaxari evidente ale mus- prin intermediul carora se realizeaza deplasarile lui gastric (partial digerat), in segmentul urmdator don. ist particularitate a stomacului explica faptul ca iepu- suma cantita{i mici de nutreturi, dar aproape con- drept cuvint se poate afinma ca iepurele se hraneste nt (cu foarte mici pauze), In timp de 24 de ore, un _serveste* 70—80 de tainuri (consumarea unui tain 1—2 minute). Fiecare tain ingerat la un anumit inter- timp asigura transportul continutului gastric si tobodata 61favorizeazi realizarea unei digestii normale, In cazul cind se sisteaz4 sau se administreazd nutreturile la mari intervale de timp (7—8 ore) se pot produce deranjamente gastrointestinale Intestinul subtire la iepure are o lungime de 3—4 m. La nivelul acestui segment al tubului digestiv se produc transfor- mari mai profunde ale substantelor nutritive, atit sub actiu- nea bilei, sucului pancreatic, cit si a sucului intestinal (se termind descompunerea proteinelor pina la stadiul de amino- acizi, iar grasimile se descompun in acizi grasi si glicerind). Prin miscarile de segmentatie ritmicd, de pendulare si per taltice, chilul este impins spre intestinul gros, iar pe ma- sura inaintarii, chilul cedeazi substantele care au fost dige- rate si care apoi sint absorbite de singe. Substantele nedigerabile si o parte din substantele nutri- tive digerate, dar neabsorbite trec in intestinul gros. Intestinul gros la iepure are o lungime de 1—2 m. Datorita faptului cé la acest nivel se realizeaza absorbtia apei si a altor substante, resturile alimentare primesc 0 con- sistenta din ce in ce mai tare. In intestinul gros se mai absorb anumite substante dizolvante (de naturA proteicd gi saruri minerale). Tot in intestinul gros mai au loc si anumite pro- cese bacteriene. Dintre toate segmentele tubului digestiv, cea mai mare dez- voltare o are cecumul, La nivelul acestui organ, continutul nutreturilor si in special celuloza sufera actiunea unei variate flore bacteriene. NECESARUL DE SUBSTANTE NUTRITIVE a) Substante energetice. Problema stabilirii necesarului de substante nutritive pentru iepuri a facut obiectul a nume- roase studii si cercetari stiintifice, care s-au soldat cu valo- roase indicatii practice. Astfel, dupé Aitken si King (1962), rezulté ca pentru un iepure adult cu o greutate cor- poralé de 4,5 kg sint necesare 380 Keal. Sandford (1957) stabileste cad pentru o iepuroaicd gestanta sint necesare, pe timp de 24 ore 500 Keal. Tot Aitken si King (1962) au constatat ca necesarul de energie in perioada de lactatie a iepuroaicelor creste cu 228—243% fata de cerintele pentru intretinerea functiilor vitale din perioada de repaus (380 Keal).fapt, aceste date coincid cu furajarea iepuroaicelor la dis- in perioada de lactatie, ceea ce insumeaza asigurarea 935 Keal. pe zi si cap (greutatea iepuroaicelor fiind Fi cS este motivul pentru care se recomanda ca in pe- de lactatie sd administrém iepuroaicelor nutrejuri cu jut energetic ridicat. yceea ce priveste tineretul cunicul se apreciazé cd in nele 10 saptamini, el trebuie sa fie furajat la discretie, nutreturi a caror valoare energetica este de cel putin 00 Keal/kg greutate vie. )) Substan{e proteice. Cercetarile privind necesarul de pro- ne pentru iepuri sint relativ putine la numar. ‘baza unor experiente intreprinse in acest sens, cerceta- americani apreciazd ca necesarul zilnic de proteina diges- pentru o iepuroaicaé gestanté este de 40—50 g, iar in lactatiei se considera ca fiind necesare 60—70 g pro- | digestibila. Ixperientele efectuate pe tineret cunicul au dus la conclu- | un continut de 20° proteind digestibila in ratie per- manifestarea optima a potentialului genetic. 1 de proteine din ratiile iepurilor poate fi asi- ‘nu numai pe seama nutreturilor de origine vegetala, ci or de origine animala (f4ina de peste, de carne, lapte D. n unele tari se utilizeazi in alimen¥atia iepurilor ratii xe, in a caror structura intra nutreturile mai sus ite, in urmatoarele proportii : -- fina de carne 240): ind de peste 204) 5 ~+ lapte prat 204, ibstan{e lipidice. Necesarul de lipide in hrana iepurilor ifunda adesea cu cel de energie. Totusi trebuie sub- faptul cd exista un necesar de substante lipidice (acizi i esenfiali), specific iepurilor, care se administreaza, atit de a mari caloricitatea, cit si calitatile gustative ale Dupa Thacker (1956), cantitatea de grasime din ilor trebuie sa fie cuprinsa intre 2,5—4,5%. Pentru itimpina degradarea grasimilor, in ratie ar trebui sa 63scddere a consistentei crotinelor. In vederea preintimpinarii unui astfel de fenomen se recomanda sa se adauge in ratie nutrejuri ce favorizeaza formarea crotinelor, cum ar fi de pilda, fibroasele. d) Nutreturi celulozice. Pornind de la constatarea cA iepurii pot consuma mari cantitati de nutreturi cu un continut ridicat in celuloz&, unii au tras concluzia ca iepurii fac parte din cate- goria acelor animale, care valorificd bine astfel de nutrejuri. Concluzia insa s-a dovedit a fi lipsité de temei stiintific. Din acest punct de vedere, iepurii ocupaé un loc intermediar intre rumegatoare si suine. S-a stabilit ci in alimentatia iepurilor, celuloza are un du- blu rol: produce energie bruta si serveste ca balast. De [apt, celuloza trebuie consideraté in special din cel de al doilea punct de vedere, intrucit iepurii o digeré greu. S-a constatat totusi, ca atunci cind celuloza lipseste din ratia iepurilor se produc tulburari digestive (diaree). Consu- mul fibrelor de din propria bland este considerat drep: un simptom al unei insuficiente cantitafi de celulozd din ratia iepurilor. Daca adaugam fin in ratie, tulburarile digestive dispar. Dupa Sheelje si col. (1967) rezulta ca necesarul de celu- loza din ratiile iepurilor difera, in functie de virsta si starea fiziologica, aga cum rezulta din tabelul 1. Tabelul 1 Cantitatile de celulozi din rafiile tepurilor (exprimate tn %) “ Starea (iziologicd a antmalelor celulozit ce se Spectficare i virsta administreazi | tn ratie Animalele destinate Ingrasarii, 3— 7 saptamini in virst& de: —10 siptimini 12. siptamini | lepuroaice | Masculi | Tineret Im virsté de: 64NECESARUL DE VITAMINE IN RATIA IEPURILOR sucit organismul iepurelui dispune de posibilitati lmi- a-si sintetiza vitaminele se impune asigurarea lor din ior, prin rafii furajere. In caz contrar, apar o serie de ‘ari ale functiilor diferitelor organe, tulburari care pot intregul organism. mina A. Avitaminoza A se manifesta la iepuri prin izarea epiteliului ocular si diminuarea ritmului de Aitken si King (1962) rezulta cad fenomenul de joza Se poate preveni daca la fiecare kg nutre{ combinat ga 900 U.I. Vitamina A. mina D, Pentru prevenirea fenomenelor de hipovitami- (rahitism) se recomandaé adaugarea a 900—1000 U.f. a D/kg nutret combinat. mina K. Cazurile de avitaminozd K se manifesta la | prin avorturi gi intense hemoragii postpartum adaugam 700—800 U.I. vitamina K/kg nutref combi- tomele mai sus amintite dispar. De fapt, atunci cind ram iepurilor o furajare rationala, astfel de carente amina C. Pina in prezent, literatura de specialitate te cazuri de carente in aceasta vitamina. Ca atare, une problema combaterii lor. ina E. Hipovitaminoza E se manifesta la iepuri prin musculara, infecunditate, avorturi, iar indivizii in mor, uneori chiar inaintea aparitiei tulburarilor amin- ragdon si Levine (1949) au constatat simptome de ita la iepurii hranifi cu ratii bogate in lipide si sarace ina E. apreciazé ca fenomenele de hipovitaminozé E pot fi ite, prin adaugarea de 40—50 ULI. vitamina E/kg nu- binat. minele complexului B. Este cunoscut faptul cd o parte aminele complexului B se sintetizeazd in intestinul . Chiar si crotinele formate in timpul noptii contin inte cantitati de vitamina B,In tabelul 2 se prezinté cantitafile de vitamine din com- plexul B ce sint necesare iepurilor. Tabelul 2 Cantititile de vitamine necesare pentru iepuri (dupa Scheelje si col. — 1967) Cantititile de vitamine necesare la 1 ke nutret combinat, exprimate in mg Se Denumirea vitaminei 1 Pentru fepurii jinuji | Pentra lepurii cresouti fn regim de ingrisare | in vederea reproductiei B, 5-10 ~ B 5-10 | 5 Acid nicotinic (P.P.) 50-80 50 Colina 1 000—1 500 1000 Acid pantotenic 10 | - Normele de principii nutritivi pentru iepurii crescuti in sistemul intensiv, exprimate in energie metabolizaté (E.M.), proteind bruta, celuloza, Ca si P sint redate in tabelul 3. Tabelul 3 Norme orientative de principii nutritivi pentru iepurli erescugi in sistem Intensiv Necesarul pe cap si zi Nr EM. | ft, | Categoria de animale (Keal.jie | Proteind | Cetulors Ca P nutret re (%) (%) (%), combinat) (%) 1 1 | Animale in repaus 2 | Femele in gestatie si lactatie 2400-2900] 15-20 | 10-20 | 0,8—1,3 | 0,5-1,0 3 | Tineret intarcat 2650 16-18 14—18 | 0,5—1,3 | 0,5-1,0 12-14 | 15—26 | 0,5—1,3 | 0,5—-1,0 Pe baza acestor norme si a valorii nutritive a nutrefurilor s-au alcatuit dive-se rejete de nutreturi combinate, redate in tabelul 4. 66Tabelul 4 ‘nutrefuri combinate granulate pentr iepurii erescufi in sistemul intensiv % in repaus 50 15 30 2 5 r - 7 3,0 3 05 13 05 100 oarea nulriliva WM. (Keal/kg +) 2277 2 556 2527 2535, 2312 18.4 16.2 16.0 17.0 12.0 58 89 9,6 95 12,6 0,80 0,89 1,05 1,10 1,20 0,74 0,71 0,75 0,77 0,74 ia moderné de furajare a iepurilor urmaregste in- si folosirea unor rafii furajere unice, pe bazd de combinate sub forma granulaté, cu dimensiunea —3 mm pentru tineret si de 4—5 mm diametru pentru elul 5 sint redate cantitajile de nutrejuri combinate pe cap si zi pentru iepurii crescufi in sistemul in- diferentiate pe categorii de animale si stari fiziologice cind nu se foloseste hranirea la discretie gi hranireaTabelul 5 Cantititile de nutrefuri combinate granulate necesare pe cap si ai pentru diferite eategorii de iepuri Natret combinat Nr. ert. Categoria de animale Perioada de hranive peeap git ( \ 1 | Animale fn repaus Durata va fin funetie de starea de intrefinere (se va evita excestt] oe eal de ingrasare) 110-170 Femele tn gestatie Rajia se va mari progresiv _170—250 Femele in lactatie Pina Ja intarearea puilor La diserelie 4 | Tineret infareat si des- - Unat Ingrasarii Pina la sacrificare La discrejie 5 | Tineret de reproductie Pina la 10 siptamini La discretie Dup& 10 siptamtni (4140-170 In componenta nutreturilor combinate granulate pentru iepuri se pot folosi : a) nutrefuri de origine vegetala (fainuri din fin si lucerna, trifoi, uruieli de cereale, leguminoase, tarite, sroturi), in pro- portie de la 84 la 96%. b) nutrefuri de origine animala (lapte praf degresat, faind de peste sau faina de carne) in proportie de 1—13%. c) nutreturi minerale si premixuri vitamino-minerale, com- puse dintr-un amestec de vitamine, microelemente, antibio- tice etc. In cazul aplicarii unei alimentatii rationale, administrarea nutrefurilor combinate se va face o data la doua zile (auto- matele de hrana se uwmplu la-intervale de timp mai mari, dupa terminarea consumului). Normele de principii nutritivi recomandate in cazul apli- carii sistemului semiintensiv (gospodarese) de crestere a iepu- rilor sint redate in tabelele 6 si 7, atit pentru iepurii adulti, cit si pentru tineretul cunicul. In cadrul acestor norme prevazute in tabelul 7, indicii mai mici (stinga) sint pentru sezonul de vara, iar cei mai mari (dreapta), pentru iarna.ri ‘Necesarul pe cap $i 21 Greuta- 2 FE : 5 ie | Cie eae oe Su. EM. | PBD.| Ca P| Caroten) Sare ten (@) Une (Seay) | @) |) | (me) | yo 2 ps | | Masculi si femele in perioada de 3 90—120 0,90 —0,110) 12—14) 0,7 05 10 1,0 repaus 4 120-160 0,105 —0,135|240 — 2501418 1,0 06 12 1,0 5 | 150-200 | 0,120—0,160 18-20, 1,2 | 0,7 | 14 | 10 1 Masculi in perioada de pregatire) 3 | 100—150 | 0,130—0,150) 20-25] 0.9 | 07 | 16 | 1.5 pentru monta si in timpul! 4 | 150-200 | 0,155—0,180|350— 550/25—30] 1.2 | 08 | 18 | 15 montei 5 200-250 0,180 —0,215) 30-35) 1,5 1,0 20 1,5 ini | Femele in gestatie 3 | 100-150 | 0,140—0,160) 25-30] 1.2 | 08 | 16 | 1,0 4 150—200 0,170 —0,195}400— 600)30— 35] 1,6 1,0 18 1,0 5 | 200-250 | 0,195—0,230 40-50] 2,0 | 12 | 20 | 1,0 Femele care alapteazi iepurasi 3 200—250 0,220—0,250) 35—40) 1,8 1.2 28 15 In prima jumatate a lactatiel | 4 | 250-300 | 0,255—0,285)600— s00/40—43| 2.4 | 16 | 30 | 15 5 300—350 0,315—0,340 45—50) 3,0 2,0 3.2 15 Femele care alapteazi iepurasiin| 3 | 300-350 | 0,300—0,340 50-55] 18 | 12 | 28 | 1,5 a doua jumatate a lactatiei * 350— 400 0,345 —0,385)850—1050/55—60) 2,4 1,6 3,0 15 5 | 400-450 | 0,425—0,460) 60-70 3.0 | 20 | 32 | 15Tabetul 7 Norme de prineipii nutritivi pentru tineretul cunicul de reproductie Necesarul pe cap si ti ‘Greu- tatea ‘Specttioase oxi SU. on. EM, | P-BD.) Ca P {Caroten | Sare ray i) aN (Kea) | (e) | @ | @ | om | Tinerel 1—2luni Proveniti din| 3 | 60-85 | 0,070—0,090 9-95 0,7 parinticu gre-| 4 | 85-115 | 0,080—0,100/200—280/10—16, 0,7 utatecorpo- | 5 | 100-125 | 0,090—0,115| 11-12) 0,7 ral de: | Tineret 2—3 luni 3 | 110-130 115 147-20 0,7 4 | 120-145 1A58}300— 400|21—22) 0,8 5 | 130-150 2223) 0,9 Tineret 9—4#lunt Proveniti din} 3 | 140-170 24-27) 0,9 parinticu gre-| 4 | 170-200 | 0. '180'360—500]27—30) 1,0 iitate corpe- | 5 | 200-240 | 0.180—0,200] 30-32) 1,2 ral de: Tineret 4—6 lunt 3 | 150-180 | 0,160 0,180) 26-30 0,9 4 | 180-210 | 0,175—0,195|400—600|30—35, 5 | 210-250 | 0,200—0,225] 35—Fema im prima) Femele fa, pe- alac- | rioada adoua tifiel cu 7 lepu- | "de lactatie Speciticare rag eu 7 iepurasi | Jama | Vara | Tama | Vara | Tama Nutret verde ~~ Radacinoase (sfecla, cartofi, morcovi) 550 Fin de lucerna 250 Ovaz 115 Tarte de griu 50 Sroturi de floarea-soarelui 30 Sare de bucatirie 15 Valoarea nutritiva Substanta useata (%) UN. FM. (Keal.) P.B.D. (g) Ca (8) P (g) Caroten (mg) 238 |; 15,4 | 25,0 | 233] 35 | 26 38 42,2 | 534 | 57 66,6 1,44} 2,78] 1,83) 3, 2,0 2,7 3,35) 3,0 41 37 OA} 0,57} 0,71) 0,97) 0,83} 0,98) 1,2 1,48 1,7 1,9 35 32 43 40 Az 36 7 34 101,4 42,5 95 |230 {142 |276 | 154 270 253 | 360 337 448 0,09} 0,16) 0,13) 0,22) 0,15) 0,23 0,23} 0,31| 0,32) 0,41 450 |364 |550 | 395 614 622 | 836 863 [1096Pe timpul primaverii si towmnei se recomanda indici inter- mediari. De asemenea, pentru iepuroaicele care alapteaza peste 7 luni se vor administra zilnic peste nonma cite 0,022 U.N. si 2,5 g P.B.D. pentru fiecare iepuras in plus. Pe baza acestor norme s-au intoamit ratii furajere pentru perioada de vara si de iarnd, privind animalele adulte, tine- retul cunicul in crestere (tabelele 8 si 9), precum si pentru iepurii adulti (4 kg) reformati si supusi ingrasarii (tabelul 10). Tabelul 9 Raji furajere pentru tineretul cunicul de reproductie (in grame pe cap si zi) Virsta, in toni Specificare cane Ge tucnefCanie * furaje poses furaje, astleagt te furaje ven [em | ssa | vaas|awe | ive | teres ! fl Nutret verde-lucerna | 375 — |930 = 560 | =_ 620 - Sfecla, moreovi, cartofi — | 200 = 300 — |320 — |400 Fin de lucerna - 85 - 100 — | 140 — |150 Ovaz 30 35. 36 45 15 50 50 50 Tarije de griu =- 5 10 10 12 15 12 15 Sroturi de floaren- soarelui zn =e 8 | 10 | 10 | 15 5 5 Sare de bucatarie 05 05 05 0,5, 05 0,5 1 1 Valoarea nutritive Substanl uscata (8) 83/138 }195 [181 [142 |237 | 158 | 257 UN. 6,08) 0,12) 0,12} 0,16) 0,13) 0,26} 0,15) 0,22 E.M. (Keal) 211 SIS |317 | 422 | 361 [54d | 405) | SOL P.B.D. (g) 13,3.) 17,17) 21,0 | 22,7 | 23,8 | 32,4 | 266 | 35,9 Ca (g) 1,21) 1,37) 1,73] 1,60) 1,83) 2,19) 2,04) 2,37 Caroten (mg) 29 | 14 14 | 23 | 43 | 28 | 48 | 25 In cadrul acestor ratii, pe linga nutreturi concentrate s-au folosit si furaje voluminoase (fin, nutret verde, radacinoase gi tuberculi etc.), existente in unitatile agricole socialiste cu sector zootehnic, Pentru iepuroaicele care aldpteazd gsi pentru cele gestante, crescatorii americani folosesc nutreturile redate in tabelul 1i 72Tabelul 10 i furajere pentru ingrasarea iepurilor adulfi (4 ky) (cantitati de nutreturi pe cap si zi, in grame) Tarna ° Perioada de ingrisare Perioada de ingrisare Specificare (lazily iin il aaa ae [iow [ian [Ro verde 200/100 | 100 a = zs de sfecla sau de varzi 500) 400 | 100 - = = le lucerna - - — {250/150 | 100 ‘a = T — — |250 im oe — (250 /250 | 125 saul orz 35 5 80 40. 70 85 de griu 45 | 25 | 30 | 20 | 20 | 20 de floarea-soarclui 10 | 10 — | 10 | 10 | 10 1 2 15 1 1 15 15] 15] 15] 15] 15] 15 137, |137 | 121 318 [249 | 239 0,14] 0,15; 0,15! 0,25] 0,24] 0,24 386 410) |392 691 356 | 647 23, 20,6 | 13,7 | 35,3 | 27,4} 24,2 1,32} 1,36) 0,99) 2,58) 1,97/ 1,72 0,96} 0,90} 0,83 35,6 | 24 12,0 63 3 2 Tabelul 11 granulate folosite de erescatorii americani in hrana iepuroaicelor gestante sa celor care igi alipteazi puli ] Specificare | (%) | Valoarea amidon* | Protein digestibild (g)** 1 | de lucernd 40 188,0 62,40 4 22,0 2,96 | 18,5 133,2 15,0 de in 1 28,0 11.28 de grit | 15 69,0 16,00 18 1494 50,40 x 10,5 Dyce = at 100, 5896, 158,04 * Valoarea amidon se \Goncenteaja de protehd = 254%.Cu astfel de nutrefuri si in proportiile specificate se poate realiza intarcarea puilor la 4—5 saptamini si.obtinerea a 2 kg greutate corporala la virsta de 8—9 sdptamini. In tabelul 12 se prezinté reteta pe care o foloseste vestita fabricd de nutrefuri combinate Grand-Purina. Tabelul 12 Refeta de nutref combinat folosité de firma Grand-Purina pentru iepuri ‘Specificare | (%) [Valoarea amidon (g)*| Protein digestibilé (g) ** Uruial de porumb 11 88,00 7,92 Ovaz 10 55,00 7,40 Faing de lucerni 20 94,00 31,20 Faina de griu 15 112,50 17,55 Urnial& de grt 12 55.20 12,84 Sfecli de zahir 11,40 59,30 4,35 Extract de soia 9 66,60 37,98 Porumb furaj-amidon 5 38,00 9,50 Extract-germen de porumb 2,50 16,00 2,78 Unturd furajera 1 22,80 = Amestec de substante minerale 2 = = Vitamine in amestec 2 - i = Tartte de griu adduga- t te la faind de griu 1 oe } = Concentrate 0,092 i > Total 100 607,40 131,50 * Valoarea amidon = 1 : 3,87. ** Concentrafia de protein’ = 25,96 %. Se apreciazd ca nutrejul combinat produs dupa aceasta reteta (tabelul 12) corespunde, atit pentru tineretul cunicul, cit si pentru iepurii adulfi. In tabelul 13 se prezinté valoarea nutritiva a principalelor furaje intrebuintate in alimentatia iepurilor. 74Tabelul 13 Valoarea nutritivii a prineipalelor furaje folosite in alimentagia iepurilor 1 kg nutret confine: Apa Unitagi amidon P.BD, () | G/U.A.) 6) 85 90 10 2B 120 16 70 140 17 2 90 17 %6 140 8 80 90 33 7B 90 31 81 110 25 4 33 8 74 428 50 88 70 13, 85 94 2 84 80 2 ai 71 4 % 200 9 DB 220 4 8 240 15 78 140 5 89 30 5 89 60. 7 16 270 47 de trifoi 16 300 a de Incern& 16 300 113 ‘In de padure 16 332 45 -eni de porumb 20 140 = rej de maziire 4 180 ini de lucerni 10 420 de trifoi 10 290 umb boabe al 640 \ 13 550 13 720 zire furajera 13 730 13 810 8 900 13 460 i 11 940, fei de sfecla uscati 10 520 "ain de carne 11 770 ‘ain’ de peste i 570 | 9” 100 | apte degresat or 90 |NECESARUL DE APA PENTRU IEPURI Exista parerea ca iepurii nu au nevoie de apa. Aceasta pa- rere ar putea fi valabila in cazul cind ratiile exceleaza furaje verzisaumorcovi. Totusi este absolut necesara asigura- rea apei in unmatoarele cantitaji (dupa Sheelje si col. 1967) : — iepuri adulfi (in repaus) cca 1), 1 pe ai: —temele gestante 1 litru pe zi; — femele in lactatie cu 8 pui in perioada : 0—8 saptimini 1-15 1 pe zi; 8—6 séptamini 2 litri pe zi. S-au observat mari variatii in ce priveste consumul de apa la iepuroaicele ce se gaseau in perioada de lactatie. De fapt, iepuroaicelor in lactafie le trebuie asiguratéa apa la discretic. In cresterea moderna a iepurilor, care se axeazd in special pe fabricarea furajelor granulate, este imperios necesaré o buna aprovizionare cu apa. Cind se foloscse adapatori auto- mate este obligatorie asigurarea bunei functiondri a acestora. Trebuie avut in vedere nu numai asigurarea cantitativa cu apa, ci si respectarea normelor calitative. In sfirsit, trebi avut in vedere si temperatura apei. Un consum direct din retea, mai ales iarna, nu e recomandabil. E indicat ca apa din retea sa treacd intr-un recipient aflat in interiorul add- postului, Aceasta are avantajul cd apa poate fi temperata de caldura din adapost.REPRODUCTIA IEPURILOR DE CASA M _ Aparatul genital la ambele sexe este alcdtuit din: organe esentiale, cai genitale si organe sau formafiuni anexe. APARATUL GENITAL MASCUL Organele esentiale (testiculele) sint situate in regiunea peri- neala, subanal si orientate cu marele ax vertical. Tepurele are testiculele alungite, acoperite partial de epi- didim. Spre deosebire de restul speciilor domestice, iepurele te in mod alternativ enorhid si exorhid, aceasta mobilitate a testiculelor in burse fiind legata de desfasurarea actului sexual. Caile genitale propriu-zise sint reprezentate prin epididim i canalul deferent. Epididimul este un organ alungit, anexat marginii fixe « testiculului, caruia i se pot deosebi un cap, un corp si o coada. La iepure, epididimul este in general voluminos si adera de testicul pe toata intinderea, exceptind portiunea cozii, care ‘apare perfect detasata si neaderenta la polul inferior al gona- dei. Epididimul in schimb adera la fundul pungii vaginale, motiy pentru care retragerea testiculului in cavitatea abdo- inala atrage dupa sine si reducerea pungii respective. Canalul epididimar are o lungime de aproximativ 3 m. _ Canalul deferent este conductul care face legatura dintre epididim si uretra. La iepure, canalul deferent prezinta o dilatatie ampulara evidenta, iar portiunea sa vaginald, in contrast cu celelalte i, este mentinuta printr-un mezou propriu, complet sepa- de mezoul vaginal. 77Canalul deferent se deschide in uretra separat, la nivelul unei papile evidente. Iepurele nu prezintaé canal ejaculator. Utriculul prostatic, extrem de dezvoltat, este dispus intre dilatafiile ampulare ale canalelor deferente. Canalul urogenital este ultimul segment al cailor genitale mmascule, dar in acelasi timp, un conduct comum aparatului urniar si aparatului genital. Penisul la iepure este relativ scurt, orientat oblic in jos si inapoi (in perioada de repaus), insd in timpul erectiei este indreptat inainte. Penisul prezinta doi muschi retractori si doi protractori. Furoul este prevazut cu doud glande preputiale, dispuse imediat sub piele, de o parte gi alta a penisului, deschizindu-se fiecare separat in furou, printr-un canal propriu, GLANDELE ANEXE ALE APARATULUI GENITAL MASCUL La iepure glandele seminale lipsesc. Prostata este foarte voluminoasa, prezentind doi lobi late- rali si un lob median, Produsul de secretie il varsa in uretr& prin patru canale. Glandele bulbo-uretrale (Cowper) sint bine dezvoltate, ovoide sau rotunjite, acoperite cu un muschi compresor redus. APARATUL GENITAL FEMEL Organele esenjiale (ovarele). Ovarele, analoage testiculelor de la mascul, se dezvolta ca si acestea in perioada embrio- naraé, pe seama eminentelor genitale, indeplinind o dubla functie : gametogend si endocrind. Ele sint organe pare, aproape simetrice, suspendate in regiunea sublombara, intre rinichi si extremitatea craniala a corpului uterin (aproximativ in dreptul soldului), La iepuroaicd, ovarele sint alungite si de culoare alba-roz, suprafata lor fiind usor neregulaté. Spre deosebire de res- tul mamiferelor domestice, acestea sint dispuse in afara bur- selor ovariene. Oviductele la iepuroaicé sint foarte lungi, iar pavilionul’ trompei este extrem de dezvoltat. 78: Uterul la ipuroaica este format din doua arne, care se deschid separat in vagin, in doua orificii simetrice. In felul acesta, in sau este inzestrata cu doua utere, _ Vaginul iepuroaicei este extrem de lung (in medie 6—8 cm). Mucoasa vaginala pre- nti falduri longitudinale, iar in grosimea retelui ventral (in apropierea meatului inar) se observa doua orificii ale canale- Jor Gartner. Vestibulul vaginal la iepuroaica are o CO) Jungime de aproximativ 5 om, iar peretii 9 ‘sint prevazuti cu glande vestibulare mari. Fig. 36 — Apara- "Vulva este previzuté cu doud perechi de ", Reet pone buze, dintre care unele mari sau externe a — ovar si altele mici sau interne. d — cervi _ Clitorisul este extrem de dezvoltat si yea Soe ajunge uneori la o lungime de 4 em. healt Mamelele la iepuroaica sint situate in regiunea inghinala, _abdominala si pectorala, in numar de 3—5 perechi (cele poste- ‘rioare sint mai dezvoltate). Mameloanele sint reduse si cu ori- ficii multiple. MATURITATEA SEXUALA i Maturitatea sexuala apare la o ahumita, virsti, care depinde de; rasa, climat, alimentatie, intretinere si cu mici diferente, _ de individ. Un animal ajunge la maturitatea sexuala cind Blandele sexuale intra in functiune gsi pot elabora si elimina -celulele sexuale apte pentru fecundatie. Deci, un animal este matur din punct de vedere sexual, cind masculul este capabil 8a fecundeze si femela s& ramina gestanta, _ Maturitatea sexuala apare inainte ca individul sé fi deve- it adult sub raportul cresterii onganismului, asa incit in ‘impul pubertatii el continua sa creasca. © atentie deosebité trebuie acordata din acest punct de ‘Wedere, pentru ca imperecherile sa nu se faca cu animale prea 79tinere, deoarece vor da nagtere la produsi putin vigurosi. De asemenea, trebuie sa se fina seama cd animalele virstnice au un procent redus de prolificitate. PROLIFICITATEA IEPURILOR $I DURATA DE FOLOSIRE A REPRODUCATORILOR In mod normal, o iepuroaica poate sa fie fecundata chiar in prima luna dupa fatare, estimind astfel numarul gestajillor la 4—5 pe an gi obfinindu-se in acest mod 36—45 iepuri intr-un an de la 0 iepuroaica. Practica insi a demonstrat ca gestatia si apoi alaptarea iepurasilor obosesc femelele, al caror organism este in acest caz supnasolicitat. In cresterea industriala a iepurilor pentru productia de carne, in unele {ari se recurge la epuizarea fiziologica a iepuroaicelor prin maximum de fatari (5—-6 ori pe an), iar in al doilea an sint scoase definitiv din efectiv si valorificate pentru consum. Numarul de pui obfinuti la o fatare este foarte diferit, ajungind pind la 12 pui sau chiar mai multi (limita maxima fiind de 20). Se ajunge astfel la productii anuale de 60—80 pui la o femelad. Rezultatele din productie araté ca in mod prac- tie se pot obfine cca 20 pui infarcati pe an din 3 fatari. In conditiile unei exploatéri rationale a reproducdatorilor (efectivul-matca), iepuroaicele pot fi folosite la reproductie timp de 3 ani si masculii 2—3 ani. In cazul cind avem muate- rial de mare valoare, masculii pot fi folositi pind la 4 eni, iar femelele pina la virsta de 5 ani. Unui mascul i se pot repartiza pentru monta 8—10 femele. In perioada imperecherii, masculul poate monta de 3—4 ori pe zi. Dupé 2—3 zile de monti se face un repaus obligatoriu de 24 ore, APARITIA CALDURILOR $I SEMNELE LOR CARACTERISTICE Tepurii se reproduce in tot timpul anului. Caldurile la fe- mele apar mai des primavara si toamna. Ele dureazi 3—4 zile (se manifesta mai puternice primadvara incepind de la 15 fe- bruarie) si se repeta dupa 8—10 zile.Cele mai pronuntate cdlduri la femela se manifesta la J—3 zile dupaé fatare. In aceasta perioada insa, monta nu este recomandata, din cauza alaptarii puilor nou-ndscuti. Mo- mentul optim de monta a femelelor in lactatie este saptamina a S-a dupa fatare, dar este si mai bine daca monta se efec- tueuza in perioada imediat unmatoare infarearii puilor. Programul de reproductie in conditii obignuite incepe in februarie-martie si se incheie in august. In cazul cresterii industriale, reproductia se poate organiza in tot timpul anului. Semnele caracteristice ,,perioadei c&ldurilor“ sint urmatoa- rele : —. femelele sint nelinigtite, se agitA in box4, rascolese ag- ternutul, fac cuib, isi smulg parul de pe abdomen, stau in- tinse etc. ; — organele genitale externe sint de culoare rosie-aprins si tumefiate ; — iepuroaica introdusa in cusca masculului i] accepta. Cind iepuroaica nu este in calduri, nu primeste masculul, fine coada lipita de corp, este agitatd, fuge, se trinteste si scoute sunete stridente. In general iepurii de reproductie trebuie sa fie sanatosi, sd intruneasca caracterele de rasa, conditiile de virsta, greu- tate si stare de intretinere, sé aiba ascendenti valorosi, s4 nu prezinte defecte de exterior, s4 aibd organele genitale normal dezvoltate (in general s& fie animale vioaie si sdndtoase). MONTA lepuroaicele fac parte din categoria animalelor poliestrice, motiv pentru care pot fi montate in orice anotimp al anului. Dupa diagnosticarea caldurilor, femela este introdusa in cusca masculului ce i-a fost anterior repartizat prin planul de mont& (femela este transportaté la mascul tinind-o de Spate, cit mai aproape de git, iar dacd este cazul poate fi sustinuta cu o mina si de abdomen). Dacd am duce masculul la femeld, acesta, din cauzi cd nu cunoaste noul mediu nu va monta, iar femela va devenii nelinistita si va avea fata de el o comportare agresiva, pro- vocindu-i rani prin muscaturi, mai ales la nivelul testiculelor. ,La iepure actul montei se desfasoara rapid, avind durata doar de citeva secunde. Este insa indicat ca monta sa se efectueze in liniste si pe timp racoros (dimineata sau seara). Ingrijitorul care asisté la monta va trebui si duca iepuroaica (dupa ce aceasta a fost montatd), din nou in cusca ei. Pe cusca femelei montate se pune o tablifaé, pe care se va scrie data montei, masculul care a efectuat-o si data probabilé a fatarii. Femelele care desi sint in cdlduri refuzd sd se monteze, se introduc in custi ce se vor aseza in vecindtatea masculului gi vor fi duse la monté mai multe zile la rind, pind vor ac- cepta masculul. Sint insd cazuri cind femela care refuzd un mascul gi este apoi dus la altul, il accepté pe acesta din urma. Iepuroaicele care dupa citeva zile de la data montei incep sd-si smulgd parul de pe abdomen gi sd-si pregdteascd cul- eusul, vor trebui date din nou la monta, intrucit acestea sint semne ale infecunditatii lor. In ultima vreme si in cuniculturd a inceput sd-si croiascd drum ideea insamin{arilor artificiale. INSAMINTAREA ARTIFICIALA Practicarea insdmint{arii artificiale in cresterea iepurilor este recomandataé mai ales de crescétorii englezi. Avantajele acestei practici sint numeroase, Dintre ele am putea amunti: 1, Programarea precisé a fitarilor. Intr-adevar, este posibil sd se fecundeze in ziua prestabilita numarul dorit de femel aceasta permite obfinerea f&tarilor simultane si deci sa organizeze metodice dezinfectarile, mutarea animalelor, unifor- mizarea iepurilor de casi de la aceeasi fabare, sacrificarea sau vinderea iepurilor, livrarile la laboratoarele biologice etc. 2. Sint mai bine folositi cei mai buni reproducitori. Fiecare ejaculat poate servi pentru a fecunda 15—20 femele, astfel incit iepurii cei mai prolifici pot sA duc&é la marirea de mai multe ori a numarului de descendenfi, oferind posibilitati mai mari pentru o selectie mai eficace. Pe de alta parte, iepurii mai putin vigurosi (necorespunzatori) pot fi repede eliminati, mentinind in activitate un numar mic de reproducdtori mas- culi. 823. Leonomie de timp si de forfa de munca. Procedind astfel se elimina timpii morfi si irosirea fortei de munca. Insdmin- _ farea artificiala presupune doud momente: recoltarea sper- mei si insiminfarea. Recoltarea spermei. Printre diferitele metode propuse de _ cercetatori are avantaje mai mari metoda care foloseste vagina artificiala. O vagina artificialé este alcatuité dintr-un balon de sticla cu doua capete, in care se efectueazi doud deschi- deri circulare, cu un diametru de aproximativ 1 cm, la care sint alipiti doi cilindri mici care ies in afard, cu aproximativ ln. In cele doud deschideri este alipit un mangon din cauciuc subtire, care trebuie sd adere la cilindrii mici si sa fie fixat elastic, astfel incit sé ramina intins. La unul din cei doi cilindri este aplicat apoi un tub de cauciue mai rezistent, lung de 4—6 cm, la extremitatea ciruia este atasaté o eprubeta din sticld pentru colectarea spermei. Lateral balonului de sticld se deschid doud gituri, in care sint introduse doud tuburi de cauciuc prevazute cu pensete cu presiune. Prin sus- amintitele mangoane este introdusa in balon apa la tempera- tura de 55—60°C, astfel incit si incdlzeascd peretii degetului de cauciuc. Intr-adevar, in momentul utilizarii, temperatura ' peretilor vaginei artificiale trebuie sd fie de 45°C, deoarece la temperaturi mai joase masculii tind s4 refuze ejacularea, Vagina artificialai poate fi confectionata de crescdtor, inlo- cuind in modelul descris mai inainte, balonul de sticla cu un tub de cauciue sau din plastic. In acest caz, apa calda este introdusa intre tub si degetul de cauciuc, cu ajutorul unei se- Yingi. Tot dispozitivul este menjinut la temperatura dorita, asezat deasupra unei lampi cu bec oval sau cilindric. Vagina este prezentaté masculului acoperita (camuflata) cu un iepure viu (nu are importanti dacd este mascul sau femela, cu conditia s4 fie linistit), cu un iepure mort sau cu un mane- chin impaiat, ori cu un fel de manusa, realizaté cu piele de _ iepure. Instiminfarea. Pentru a introduce sperma in organul geni- tal al iepuroaicei si pentru a obfine fecundatia se foloseste © pipeta de sticlé, cu o lungime de '17—20 cm, avind 0 extre- _ mitate mai ingustaé decit cealalti. Dupa ce s-au recoltat apro- ximativ 0,4 am’ de sperma se introduce partea cea mar in- gusta a pipetei in vagin, pe o distanta de 3—4 cm. Cind se 83observa un obstacol care impiedicd introducerea ulterioara a pipetei se imprima acesteia o rotatie de aproximativ 45°, astfel incit latura cunbé sA devina paralela cu coloana verte- brala. Ajungind la pozitia corecté, pipeta se afunda inca 5—7 cm, apoi trebuie sa se apese pompita de cauciuc aplicata in prealabil in partea mai groasd a pipetei si in acelasi timp trebuie sé se trateze iepuroaica cu hormoni luteinizanti, in dezi de 20 Ul. in 0,4 am* de apa distilata, cu scopul de a provoca ovulatia. Douad persoane actionind corect pot sa insa- minteze 40 de femele pe ora, obfinind o fecunditate de 95% si chiar mai mult. Numarul mediu de iepuri la o fatare este egal cu acela obtinut de la o monta naturala. Infarcarea timpurie este 0 completare indispensabila a insa- mintarii artificiale. Posibilitatea de a infanca iepurasii inainte de virsta de 30 de zile deschide portile unui program de re- producere intensiva, care prin fecundarea femelelor la 7—15 zile dupa ce au fatat permite obtinerea de 8—9 [atari pe an, respectiv dublarea numarului de iepurasi fatati de fiecare iepuroaicd. Prin aplicarea acestui sistem, femelele ne- corespunzatoare trebuie sa fie repede eliminate, in avantajul selectiei functionale. De altfel, o iepuroaicd crescuta dupa sistemul traditional fata de 4 ori intr-un an, respectiv este gestanta 4 luni din 12, adicd 25% din timpul sau productiv. Ajungind la 9 fatdrile anuale ale unei iepuroaice ar echi- vala cu timpul de gestatie al taurinelor si ar fi cu putin mai mare decit acela al unei scroafe. GESTATIA La iepuroaicd, spre deosebire de alte specii de animale, dehiscenta foliculara nu se realizeazi in mod spontan, ci nu- mai datorita excitatiilor sexuale din timpul montei, Coitul la iepuroaica este deci determinant pentru declangarea ovula- tiei. O alta particularitate consté in faptul ca procesul de nidare sau fixare a embrionilor pe mucoasa coarnelor uterine la iepuroaica se realizeazi doar in a patra zi dupa amfimizie. Datorita acestui fapt, la 6—7 zile de la data cind a avut loc monta se poate efectua controlul gestatiei, prin aducerea fe- melei in cusea masculului. 84In cazul cind iepuroaica refuzd masculul se conchide ca este gestanta. Perioada de gestatie la iepuroaicd dureazd in medic 30—31 zile (cu limite cuprinse intre 26—38 de zile). In scopul asigurarii unei dezvoltari nonmale a fetusilor si pentru a mentine iepuroaicele intr-o stare buna de intreti- nere va trebui sa tinem seama de unmatoarele : — femelelor gestante sa li se administreze rafii nutritive cit mai complete, alcdtuite din nutrefuri proaspete si de cea mai buna calitate ; — sd aiba la dispozitie in permanenta apd proaspdia si potal ; —- asternutul iepuroaicelor sd fie uscat si curat, iar ada- postul sd fie bine ventilat, cunat si uscat. In perioada gestatiei, iepuroaica este foarte sensibila la zgomote. Pentru acest motiv trebuie si ii asiguram un climat calm, de liniste, care sa ii creeze senzatia de izolare si sigu- ranta; in caz contrar se pot produce avorturi. Acesta este motivul pentru care in timpul cind femelele sint gestante se vor interzice vizitele persoanclor stradine in crescadtorie, se vor indeparta ciinii, iar ingrijitorii isi vor des- fasura activitatea in cea mai perfecta liniste. Cu 2—3 zile inaintea [Atarii, iepuroaicele devin nelinistite, isi cdptusesc cuibul cu parul smuls de pe abdomen. In cazul producerii unor avorturi, iepuroaicele respective pot fi date din nou la monta chiar a doua zi, intrucit mu- coasa lor uterina se reface foarte repede (in citeva ore), bine- inteles daca au fost eliminate cauzele care au generat avor- turile respective. FATAREA Dupa cum se stie, fatarea reprezinta un ansamblu de acte fiziologice naturale, datorita cdrora fatul (fetusii) trece brusc din mediul uterin in mediul extern. In mod obisnuit fatarea la iepuroaicé este usoara, se pro- duce mai ales noaptea si dureaza 15—25 minute. Foarte rare sint cazurile de fatari distocice la iepuroaica. Dupa fatare, iepuroaica desface cu dinfii invelisul embrio- nar, taie cu din{ii cordonul ombilical al fiecdrui pui, lingeapoi puii si ii asaza cu botul in apropierea sfircurilor, pentru a-i detenmina s& sugé, pe urma ii acoperd cu pérul pe care singura si l-a smuls de pe abdomen. Puii se nase cu ochii inchisi si sint golasi (fara par) complet. La scurt interval de timp dupa fatare (10—20 minate), iepuroaica elimina placenta, pe care o consumé imediat. Dupa eliminarea placentei se controleazi de catre ingrijitor fiecare cused in parte, se inregistreazi numéarul puilor [atati, se indeparteazi cei morti. Acest control se efectueazd in ab- senta iepuroaicei si in conditiile in care ingrijitorul este foarte bine spalat pe miini cu sapun fara miros. In momentul in care femela este readusé in cuib va fi foarte preocupati de problema hranei si a apei, iar in cazul cind au le gaseste, recurge uneori la devorarea propriilor pui. CRESTEREA PUILOR DE IEPURE PINA LA INTARCARE Perioada postnatala pind la injarcare poate fi impérjita in doua faze: faza de la nastere la 21 de zile, cind puii sint hraniti numai cu lapte matern si faza de la 21 de zile pind la infarcare, cind puii consuma pe linga laptele de mama si hrana suplimentara. Prima fazi este consideratd ca fiind critica, intrucit puii sint foarte sensibili la curenti, se imbolndvesc usor, iar pe . de alta parte existd pericolul de a fi omoriti de propria lor mama, ca o reactie de aparare fata de pericolele ce ar putea sd ii ameninte (cum ar fi: ciini, pisici, soareci, sobolani, zgo- mote puternice etc.). Datorité acestui fapt, va trebui si se acorde o foarte mare atenfie masurilor de prevenire a factorilor care pot deter- mina aparifia unor astfel de accidente. Acesta este motivul pentru care ingrijitorul va trebui ca in aceasta fazd (de la nastere la 21 zile) si efectueze o supra- veghere foarte discreta a compartimentului puilor si a mamei lor, fara sa ii atingad cu mina. Pentru aceleasi considerente este recomandabil ca in timpul controalelor, iepuraicele sa fie transportate in alte custi. In mod obisnuit 0 iepuroaica poate alapta 6—10 pui, in raport de numarul sfircurilor pe care le are.Puii supranumerari vor fi dati spre aldptare iepuroaicelor- doici, avind grijé ca diferenja de virsté dintre puii-gazda si cei straini sa nu fie mai mare de 2—3 zile. Pentru a se asigura adoptiunea se recomanda ca viitoarele doici sa fie indepartate din cuib circa 25—30 minute, timp in ere puii strdini adusi in cuscd imprumuta mirosul puilor- gazda. Din momentul in care am asigurat puilor posibilitatea de ase hréni cu lapte matern, trebuie sa unmarim modul in care se fructifica aceste conditii. Deci, vom urmari evolutia dezvoltdrii corporale a puilor gi modul in care acestia sint tratati de mamele lor (daca sint l4sati sé sugd sau nu, mai ales cei proveniti de la primipare). In vederea aprecierii gradului lor de dezvoltare corporala puii vor fi cintariti sdptaminal, cu care ocazie se determina gi productia de lapte a iepuroaicelor-mame. Productia de lapte poate fi detenminata inmultind cu doi diferenta dintre greu- tatea tuturor puilor la un moment dat si greutatea lor la fatare (se considera ca pentru fiecare gram spor in greutate sint necesare doua grame de lapte). In acelasi timp nu trebuie sd uité&m cd in perioada aldp- tari, iepuroaiceleamame au nevoie de cantitati sporite de hrand, care trebuie sa fie in acelasi timp, de cea mai buna calitate. O iepuroaicd bine intretinutd va scidea foarte putin in greutate in intervalul de timp de la fatare si pind la infar- carea puilor. Pentru a ne da seama in ce masura ratia ce se administreaza acopera nevoile de hrana ale iepuroaicelor din perioada alaptarii, acestea se vor cintéri (in acest inter- val de timp) din 10 in 10 zile. In cazul in care se constati ed greutatea corporalé a iepu- roaicelor a scdzut mult, se va imbunatati ratia de hrand ce urmeaza sa li se administreze acestora, atit cantitativ, cit si _ calitativ. In conditii obisnuite (nonmale), in perioada de lactatie o fepuroaicé produce zilnic in medie 150—280 g lapte. La iepu- roaicd, cantitatea de lapte creste treptat in primele trei sap- témini de lactatie, dupa care incepe sd scada. Dup&é 4—5 zile de la fatare, puilor incepe sa le creasca parul, iar la virsta de doud sdptémini deschid ochii. 87Incepind cu virsta de 18—21 zile, puii incep sa consume din hrana mamelor lor, fapt ce contribuie la accelerarea rit- mului lor de crestere din aceasta perioada. Acum le apar si primii dinfi. Incepind de la aceasta data, puilor de iepure li se poate administra hrana fluida (piine inmuiata in lapte praf diluat, la care se mai adauga cite 10—15 g de nutrequri concentrate pe zi sub forma de pasta umeda). INTARCAREA Cu cit puii de iepure au fost mai bine obisnuiji (inca in perioada alaptarii) sa consume hrana vegetala, cu atit vor suporta mai usor criza cauzata de trecerea de la regirul Jactat la cel vegetal. Pentru a reduce din efectele acestei crize, infancarea trebuie sd se facd in mod treptat, respsctiv iepurasii vor fi izolati in timpul zilei de mama lor (3—-4 zile la rind) si vor fi lasati sé sugaé numai noaptea. In aceste zile li se va administra piine inmuiaté in zer sau lapte, amestec umed de uruieli (la discretie), lucerna, trifoi palit s.a. Pentru a preveni congestionzrea ugerului la iepuroaica- mama, nu se vor indeparta cu ocazia infarcarii toti puii deo- data, ci numai cite 1—2 in fiecare zi (prima data masculii sau puii mai bine dezvoltati, iar apoi in decurs de 4—5 zile si pe ceilalti). In mod obignuit, la virsta de 4 sAptamini se intared puii destinati productiei de carne, iar la 8 saptamini cei destinati reproductiei. In momentul intarcarii, toti iepurasii se vor individualiza (marca). Pentru motive de ordin economic, astézi tot mai multe sint crescatoriile care injarcd puii la virsta de 16—21 de zile. Ideea in{arcarii timpurii a iepurasilor nu este noua gi a fost experimentaté cu succes de crescatorii americani si de cercetatorii francezi. Este cunoscut faptul ca, iepurasii incep si iasi din culcus la virsta de 12—15 zile in timpul verii gi la 18—21 zile in timpul iernii. Iepurasii la aceastA vinsta pot sd consume nutrefuri diferite de laptele matern. Intr-adevir, pe baza de experiente s-a stabilit cd puii de iepure pot fi intarea{i incepind de la virsta de 14 zile, cu conditia sA aiba, o greutate corporala de minimum 250 g. In acest caz ei vorprimi pina la virsta de 28 zile furaje granulate la discretie gi 10 g de lapte praf diluat in apa. Practicind intarearea la trei saptamini este suficient sa se administreze o hrand care inlocuieste laptele numai 7 zile, deoarece la virsta de 4 sdptamini iepurasii consuma zilnic o cantitate de granule egald cu 100/) din greutatea lor vie si o cantitate de apa egala cu 200/) din greutatea lor vie. Infarearea la 14 zile permite montarea femelei, imediat dupa f&tare. In mod firesc, succesul mmetodei este strins legat de conditiile de crestere, deoarece toate animalele trebuie sa fie intr-o stare de sdndtate perfecté. In caz contrar se poate ajunge la situatii dezastruoase. {m schimb, intr-o crescdtorie condusa bine, tinzind mai ales spre selectionarea iepuroaicelor prolifice gi rezistente, se poate ajunge la infarcarea a 60 de iepuri pe an de la fiecare iepu- roaica, cu o crestere de 25% a rentabilitatii crescdtoriei. Din cele prezentate cu privire la aceasta problema prinde concluzia cA existé posibilitatea de a se realiza in{ar- carea iepurasilor la perioade diferite de virsta Dupa acest criteriu distingem : a) Injarcarea foarte timpurie (la virsta de 14—20 de zile) ; b) [ntdrcarea timpurie (la virsta de 21—29 de zile); c) Intarcarea traditionala (la virsta de 30—40 de zile) ; a) injarcarea tirzie (la virsta de 50—56 de zile). Cresterea foarte rapida a iepurasilor alaptati de iepuroaica face si se presupund cA laptele acesteia este foarte bogat in substante nutritive. Acest fapt a fost dovedit de analizele efectuate de mulfi cercetatori. In aceasta prilvinta este inte- resanta considerarea datelor din tabelul 14, in care se pre- zinta compozitia chimica a laptelui la diferite specii $i numa- rul de zile necesar pentru ca indivizii din speciile respective 8a isi dubleze greutatea corporalad. Concluzia evidenta este ca, cu cit intervalul de dublare a greutatii corporale este mai seurt, cu atit continutul in proteine gi sdruri minerale al laptelui este mai mare si invers. Din datele prezentate in tabelul 14 rezulté concluzia cu valabilitate absoluta si amume: intarecarea, adicd inlocuirea laptelui matern cu alte substante nutritive trebuie praciicata finind seama indeosebi de continutul de proteine si saruri minerale din ratie, cu scopul de a acoperi cerintele indivizi- lor tineri in faza de crestere. Daca nu s-ar face acest lucru,Tabelul 14 Influenta eantitafii de proteine si sirurl minerale asupra sporniul in greutate (dupa Patrucco C, 1969) ‘Numirul de zile necesare pentru dublarea greutatii Proteine| Caleiu | Fosfor | $.U. tn Speeiticare share, Greutasty ca tapte | tn lapte {in lopte | iapte : | corpalal i indict te | ce | | Ol | | Femeie | 140 1,6 | 0,03 | 0,05 | 0,20 Tap 60 2,0 | 0,12 | 0,13 | 0,40 Vaca 47 3,5 | 0,16 | 0,20} 0,70 Oaie 15 4,9 | 0,29 | 0,29 | 0,84 Seroafit 10 5,2 | 0,25 | 0,31 | 0,00 Citea 9 7:4 | 0,45 | 051 | 1,33 Tepuroaici 6 14.4 | 0,89 | 0,99 | 0,50 linia de dezvoltare ar fi de indaté curmata, provocind grave tulburari, nu numai de natura constitutionala, ci si de natura patologica. Cele patru sisteme distincte de infarcare, potrivite cu virsta iepurasilor reclam4 tot atitea tehnici alimentare diferite. In- farcarea foarte timpurie (la virsta de 14—20 zile) nu este cea nai potrivité, din cauza a numerosi factori. TJinind seama de faptul cd iepurasii incep sé ias& din cuibul lor la virsta de 12—15 zile de la nastere in timp de vari si la 18—21 zile in timp de iarnd, cé incep s& caute hrana pusa la dispozitia lor citeva zile mai tirziu si in sfirsit ca inlocuiesc primii lor dinti de lapte, chiar la virsta de 21—22 zile, infdércarea timpurie (la virsta de 21—29 zile) s-ar pu- tea practica destul de usor, prin administrarea unor amestecuri de fdinoase cu lapte, in stare lichida sau sub forma de praf de lapte. Toate aceste nutrejuri trebuie completate corespun- zator cu substante minerale solubile in apa de baut, pe lingd finul si nutrejurile combinate, anume destinate in{arcarii. Infarcarea tradifionalé (la 30—40 aile) si cea térzie (la 50—56 zile) fac parte din practica curenté si sint usor de aplicat. Revenind la in{jaércarea timpurie, se constaté ci iepu- rasii incep consumarea spontand a hranei suplimentare la virsta de 21 zile in lunile calde si la 25 de zile in cursul iernii, Din clipa in care incep sa consume hrana suplimen- tard, laptele matern ocupa pentru ei un loc de importanta secundara, In primele 4—5 zile de hranire mixta, iepurasiiingeré substanfa uscati din hrana suplimentara gi laptele matern in cantitati egale. In momentul intarcdrii (12—30 de zile), hrana suplimentara reprezinté 65%) din alimentatie, iar laptele matern 35%). Se mai poate afinma ca, cu cit iepurasii au avut in primele 25 de zile de viajé mai mult lapte ma- tern, cu atit vor consuma mai multa hrana uscaté in momen- tul intarearii, adicd toomai in momentul in care crese cerin- fele nutritive ale iepurasilor si scade cantitatea de lapte _ matern produs. In privinja productiei de lapte a iepuroaicei, _ se stie ci in prima zi de lactatie ea produce aproximativ 40 g lapte, pentru a ajunge la cinca 220 g dupa 20 de zile (cu o medie zilnica de 140 g). Asadar se constaté o puternica crestere a productiei de lapte in cursul primelor trei sapta- mini, urmata de o descrestere, de asemenea, foarte accen- tuata. Deci, 1epuroaica atinge maximum productiei zilnice de Japte la 21—22 zile de la fatare (220 g); la 42 zile productia _seade la 110 g; la 60 zile la 60—70 g, iar la 70 zile la 40—45 g. In realitate, atunci cind alaptarea se prelungeste pind !a 60 de zile de la nastere, cit mai reprezinta aportul matern in alaptarea unui iepuras de cinca 2 kg greutate vie ? Cantitativ aproape nimic, fiind mai curind o manifestare de lacomie, de viciu sau de distractie din partea iepurasului. __ In cursul primei sAptamini de viata, un iepuras poate con- suma in 24 de ore o cantitate de lapte egald cam cu 15—209/) din greutatea sa. Acest consum se reduce pe masura ce ani- malul ingereazd alte nutreturi. Este deci convenabil sa se practice intdrearea cit mai curind posibil. Intr-adevar, intar- carea conditioneazd declansarea (in fiziologia animalului tindr) mecanismelor digestiei si asimiladrii nutreturilor in celelalte perioade ale vietii sale si indeosebi, in perioada care urmeazd infarcarii. Astfel, in lumina tehnicilor de alimentajie moderne si rationale s-a ajuns sa se recomande infarearea timpurie a iepurasilor, pentru ca ei sa poatd fi pusi cit mai repede posibil la acelasi regim de alimentatie ca si adulfii, regim care condifioneazd o crestere rapida in a doua perioada a existentei lor si totodaté o productie de carne de calitate superioara. Este recomandabil ca ratia suplimentara de lapte praf si aminoacizi, suplimentata corespunzdtor cu substante Minerale si vitamine (spre a se putea realiza intdncarea tim- purie), sd fie pusd la dispozitie iepurasilor in primele zile ale 1iesirii lor din cuib, dupa principiul hranirii la discretie. In acest mod animalele in curs de infarcare au posibilitatea libe- rei alegeri intre laptele matern, alimentatia suplimentara gsi ratia pusa Ja dispozitia mamei. Administrarea acestor nutre- turi va trebui continuatd, cel putin timp de 10—15 zile si dupa intarcare. CRESTEREA TINERETULUI CUNICUL Din momentul infancarii, iepurasii poarta denumirea de tineret. De la aceasta data, ei se scot din custile mamelor lor si se trec, fie in custi individuale pentru tineret, fie in custi colective (punind cite 2—4 indivizi in fiecare cusca), fie in boxe sau in padocuri (in functie de sistemul de crestere), separindu-i pe sexe, grad de dezvoltare si rase. In cazul cind se cresc in boxe sau soproane, aici se lotizeaza cite 20—-30 de indivizi de acelasi sex si cit mai omogen sub raportul confor- matiei si al greutatii corporale, calculind cite doi iepuri pen- tru fiecare metru patrat. Cu aceasta ocazie puii vor fi individualizati si apoi cintariti. In vederea popularii, custile se reparad, se dezinfecteaza, se doteazé cu tot utilajul necesar pentru a asigura conditii corespunzatoane cresterii si mentinerii sandtatii animalelor care le vor popula. Indivizii care dupa injareare au fost crescuti in custi colec- tive, boxe sau padocuri, cel mai tirziu la virsta de 4—5 luni vor fi trecufi in custi individuale. La aceasta virsta, masculii care se dovedesc a fi necorespunzdtori pentru reproductie se castreaza, In momentul in care fiecare individ se gaseste separal, pe fiecare cugca se fixeazd o tablifa pe cane se va scrie : numarul matricol al exemplarului respectiv, data nasterii lui, sexul, greutatea la intércare, numarul matricol al mamei, al tatalui si data intarcarii. In perioada de dupa intareare si pina la stadiul de adult, tineretul cunicul trebuie sa aiba asiguraté o hrana gustoasa, completa si la discretie. Totodata vom avea grijé ca asternutul sd fie in permanenta uscat. In caz contrar, valoarea animalelor poate fi compro- 92misa in mod iremediabil si sint predispuse la imbolndaviri. Aceasta cu atit mai mult, cu cit in primele 50—60 zile de la _intareare, tineretul cunicul este mai sensibil la curenti, la frig, la umezeala, se imbolnavese repede, in special de cocci- dioza. In legatura cu hrana trebuie stiut ca in primele zile de dupa infarcare, iepurasilor li se administreazd aceleasi nutre- turi ca si inainte de intarcare. Numai dupa 7—8 zile de la intaéreare se poate trece in mod treptat la administrarea de nutreturi noi, bogate in proteine, vitamine si saéruri minerale. In timpul verii se administreazd nutreturi verzi (dar nu ude), cum ar fi: lucerna, trifoiul s.a., iar in timp de iarnd se recomanda sd se administreze fin de lucerna, morcovi, graunte puse la germinat, ovaz, mazdre, tarite etc. La toate se vor adduga sare de bucatdrie si creté furajera. Cu scop profilactic se adauga in apa ce se administreaza tineretului putin hipermanganat de potasiu sau albastru de metilen, pind ce apa capata un colorit slab. DIRIJAREA REPRODUCTIEI La iepuri, ca si in cazul altor specii, existd posibilitatea dirijérii numarului de fatari, in functie de conditiile concrete ale fiecdrei crescatorii si in raport de sistemul de repro- ductie pe care dorim sa il practicém (moderat, semiintensiv, intensiv si foarte intensiv), Sistemul de reproductie moderat. In cadrul acestui sistem se planificd doua [atari pe an, de la care se urmareste sa se obtind 14—18 pui intancati de la fiecare femela de prasila. Intr-un astfel de caz se poate intoemi urmatorul plan de montd pentru fiecare iepuroaica : Cicla de reproductie 1 u Data monte’ 1 15 VI Data fatarii 1 IV 15 VII Data intaredrii 1VI 15 IX Durata unui ciclu de reproductie in cazul aplicdrii acestui Sistem este de 90 de zile, din care 30 de zile revin gestatiei $i 60 de zile alaptarii puilor. 93A doua mont& se poate efectua in timpul manifestarii pri- melor calduri ce apar dupa intarcarea. puilor. De aici rezulta cd cele doud cicluri de reproductie insu- meaza 180 de zile pe an. Sistemul de reproductie semiintensiv. In cazul practicarii sistemului de reproductie semiintensiv se planificd trei fatari pe an si se pot obtine 26—28 de produsi (pui) intancati. Intr-o asemenea situatie, un ciclu de reproductie dureaza 75 de zile, din care gestatia este de 30 de zile, iar lactatia de 45 de zile. Trei astfel de cicluri insumeaza 225 de zile. Sistemul de reproductie intensiv. Aicest sistem are in ve- dere patru cicluri de reproductie pe an, obtinindu-se in acest caz 30—35 de pui intarcati. Durata unui ciclu este de 75 de zile (30 zile gestatia + 45de zile lactatia). Patru asemenea cicluri totalizeazi 300 zile. In acest caz, planul de monta si fatari pentru fiecare iepu- roaicé de prasili se poate intocmi in felul urmator : Cictul de reproductie To 1 mt Vv Data montei 51 25 1 15 VI 5 IX Data fatérii SIL 25 1V 15 VII 5x Data infarcarii 22 111 10 VI 90 VIII 20 XI Sistemul de reproductie foarte intensiv. In sistemul de re- productie foarte intensiv se planifica 5—6 fatdéri pe an, dupa care femela respectiva se reformeaza, se conditioneazd si se sacrifica. Intr-un asemenea sistem, durata unui ciclu de reproductie dureazd 60 de zile (30 de zile gestatia + 30 de zile lactatia). Sase cicluri de reproductie insumeazd 360 de zile. Daca femelele sint fecundate imediat dupa fatare se pot realiza 7—9 fatari pe an. Totusi, aceasta metodd se foloseste deocamdaté numai in erescAtoriile moderne, care sint impartite in sectii. In astfel de situatii, intregul efectiv de femele-matca se inlocuieste o daté la 1—1!/, ani. Acolo unde tot efectivul de femele este amplasat intr-o singuré hala, inlocuirea efectivului se face in tot cursul anului, introducind grupe mici de femele tinere. Inlocuirea completa a efectivului-mated da” posibilitatea sa se efectueze curatenie si sa se dezinfecteze nu numai custile, 94ci si intreaga inc&pere, inclusiv pardoseala, peretii si pla- fonul. Daca practicim un astfel de sistem trebuie si acordim o foarte mare atentie furajarii iepuroaicelor-mame, iar puilor sd le administram hrand suplimentaré incé dupa a doua sap- témind de la fatare. In tabelele 15 si 16 se prezinta in doud variante, un model de plan de monta si fatari, ce poate servi ca orientare pentru crescatorii de iepuri. SELECTIA $I EVIDENTA EFECTIVELOR Selectia iepurilor. In cresterea iepurilor se urmareste obfi- nerea unui cit mai mare numar de produsi, cu insusiri morfo- productive cit mai valoroase. La reproductie se folosesc numai animalele cu insusiri eco- nomice de mare valoare, fap: ce se poate realiza prin procesul de selectie. De fapt, selectia consta in alegerea continua gi rationala a celor mai bune exemplare ce corespund in cel mai inalt grad scopului economic urméarit, care in principal se refera la pro- ductia de carne. De altfel, este stiut cé scopul cresterii iepurilor pentru carne este de a produce pe cit posibil mai multa carne, la un pref de cost cit mai scazut, in unitatea de timp (de exem- plu intr-un an). Crescatorul atinge acest obiectiv exploatind stiintific capacitatea de reproductie cu care este dotata rasa si aptitudinea ei de a asimila si transforma nutreturile in carne. Cercetirile si studiile privind productia zootehnicd a iepu- rilor pentru carne trebuie si tindA c&tre o cunoastere apro- fundati a acestor doua caracteristici si spre o exploatare teh- nici mai perfectionata. Aptitudinea de reproducere. Aceasti insusire se manifesta prin numarul de produsi intarcafi in perfecta stare de sdna- tate, de la o femela in timpul intregii sale cariere productive, care se cuvine standardizata si fixata intr-o perioadd medie, considerata ca ideala pentru exploatarea rationala a anima- lului in economia intreprinderii, la care participa iepuroaica. Cariera productivé a carei perioadé ideal& variazi mult deTabetul Plan de month gj (crescatorie cu 100 iepuroaice si 10 Cichil de Sint Starea fiziologich | ——— = : Lat - Lana ronice de la ‘Nemon-| Se vor | Vor | Numar prisilé |Gestante] tactatie| tate monta | fata 1 _ Produsi fanuarie 10 | 50) —| 50| 50 Februarie 100} 50} 50| —| 750} 50) 300 ee ae aa | Martie 10 | | 100) —| — | 50} 300 } Aprilie 00} La0;| =a

S-ar putea să vă placă și

• Dictionar Roman - Aroman

  

  Document1.064 pagini

  Dictionar Roman - Aroman

  mmaricat

  88% (26)
• Cresterea Matcilor Ruttner

  

  Document434 pagini

  Cresterea Matcilor Ruttner

  outrade

  94% (54)
• Bolile Albinelor - Wolfgang Ritter - 187

  

  Document100 pagini

  Bolile Albinelor - Wolfgang Ritter - 187

  Nicolae Gherman

  100% (5)
• • Reviste
  • Podcast-uri
  • Partitură
• Ghid Pepinier

  

  Document70 pagini

  Ghid Pepinier

  mihaifox

  100% (1)
• Valoarea Dietetica A Polenului - 1977 - 17 Pag

  

  Document17 pagini

  Valoarea Dietetica A Polenului - 1977 - 17 Pag

  pharaonu75

  100% (1)
• Introducere in Apicultura Ciclul I 1961 43 Pag PDF

  

  Document43 pagini

  Introducere in Apicultura Ciclul I 1961 43 Pag PDF

  Virgil Sion

  Încă nu există evaluări
• Sisteme Harticole Comparate - B.Manescu, M.Stefan - 2003 - 437 Pag

  

  Document437 pagini

  Sisteme Harticole Comparate - B.Manescu, M.Stefan - 2003 - 437 Pag

  pharaonu75

  100% (4)
• Dictionar Frazeologic Roman - German

  

  Document663 pagini

  Dictionar Frazeologic Roman - German

  Rusu Petre

  94% (18)
• ABC Apicol - C.I.Hristea Si L.S.Padurean, 1967

  

  Document630 pagini

  ABC Apicol - C.I.Hristea Si L.S.Padurean, 1967

  stpalbn

  100% (17)
• Cresterea Pastravului Curcubeu - D.I.cocan - 2008 - 89 Pag

  

  Document89 pagini

  Cresterea Pastravului Curcubeu - D.I.cocan - 2008 - 89 Pag

  pharaonu75

  Încă nu există evaluări
• Bolile Albinelor Si Viermilor de Matase - Al - Popa - 1965 - 263 Pag

  

  Document263 pagini

  Bolile Albinelor Si Viermilor de Matase - Al - Popa - 1965 - 263 Pag

  pharaonu75

  75% (4)
• Propolisul - Ed - II - 1978 - 263 Pag

  

  Document263 pagini

  Propolisul - Ed - II - 1978 - 263 Pag

  pharaonu75

  100% (2)
• ABC Apicol

  

  Document335 pagini

  ABC Apicol

  Ove Que

  100% (1)
• Propolisul - Ed - III - 1981 - 154 Pag

  

  Document154 pagini

  Propolisul - Ed - III - 1981 - 154 Pag

  pharaonu75

  100% (3)
• Cartea Tehnică A Agricultorului 1987

  

  Document100 pagini

  Cartea Tehnică A Agricultorului 1987

  pharaonu75

  Încă nu există evaluări
• Plante Melifere

  

  Document9 pagini

  Plante Melifere

  pharaonu75

  Încă nu există evaluări
• Calendar Apicol Luna Iulie

  

  Document7 pagini

  Calendar Apicol Luna Iulie

  Lucian Covaci

  Încă nu există evaluări
• Calendar Apicol Luna Decembrie

  

  Document7 pagini

  Calendar Apicol Luna Decembrie

  pharaonu75

  Încă nu există evaluări
• Calendar Apicol Luna Sept em Brie

  

  Document6 pagini

  Calendar Apicol Luna Sept em Brie

  pharaonu75

  Încă nu există evaluări
• Cresterea Matcilor Cu Metoda Miller

  

  Document3 pagini

  Cresterea Matcilor Cu Metoda Miller

  Andrei Alexandru

  Încă nu există evaluări
• 10 Calendar Apicol Luna Octombrie

  

  Document5 pagini

  10 Calendar Apicol Luna Octombrie

  Andrei Alexandru

  Încă nu există evaluări
• Calendar Apicol Luna Noiembrie

  

  Document4 pagini

  Calendar Apicol Luna Noiembrie

  pharaonu75

  Încă nu există evaluări
• Calendar Apicol Luna August

  

  Document6 pagini

  Calendar Apicol Luna August

  pharaonu75

  Încă nu există evaluări
• 03 Calendar Apicol Luna Martie

  

  Document9 pagini

  03 Calendar Apicol Luna Martie

  thenew1

  Încă nu există evaluări
• Calendar - Apicol - Luna - Iunie

  

  Document6 pagini

  Calendar - Apicol - Luna - Iunie

  pharaonu75

  Încă nu există evaluări
• Calendar Apicol Luna Mai

  

  Document7 pagini

  Calendar Apicol Luna Mai

  Toma Ovidiu

  Încă nu există evaluări
• 04 Calendar Apicol Luna Aprilie

  

  Document12 pagini

  04 Calendar Apicol Luna Aprilie

  thenew1

  Încă nu există evaluări
• Calendar Apicol Luna Ianuarie

  

  Document7 pagini

  Calendar Apicol Luna Ianuarie

  pharaonu75

  Încă nu există evaluări
• Calendar Apicol Luna Februarie

  

  Document6 pagini

  Calendar Apicol Luna Februarie

  pharaonu75

  Încă nu există evaluări