PSEUDOMONOZA

PSEUDOMONOZA 
AVIARĂ
Definiție ‐ boală infecțioasă acută a păsărilor;
‐ localizări gastrointestinale şi encefalice.

Istoric, importanță
‐ primele descrieri s‐au făcut pe embrioni 
primele descrieri s au făcut pe embrioni de găină
de găină (1958) 
(1958)
şi la găinile adulte (1955);
‐ prezintă importanță mai ales în patologia 
umană, cu evoluții fatale la copii.
Etiologie:- agentul etiologic - PSEUDOMONAS AEROGINOSA („bacilul
puroiului albastru”→bacilul
albastru” bacilul piocianic),
piocianic) bacil Gram negativ,
negativ
nesporulat, mobil;
• se cultivă pe medii obişnuite (bulion, agar) cu producere de pigment
albastru, caracteristic;
• pe medii cu sânge sunt hemolitice şi colorează mediul în brun;
• pe mediul MacConkey şi Istrati Meitert formează colonii mici, aderente;
• structură antigenică: s-au descris 17 grupe serologice;
• elaborează exotoxine,o endotoxină,proteaze, hemolizine;
• posedă pili şi uneori capsulă cu rol în virulenţă şi
patogenitate;
• este rezistent la acţiunea
ţ factorilor fizici şşi chimici;;
• este rezistent la acţiunea razelor UV,a antibioticelor „in
vitro”: penicilină, streptomicină, aureociclină şi nici la
chimioterapice şi sulfamide;
• de la embrionii morţi de curcă şi de la puii de găină cu
afcţiuni respiratorii s-au izolat şi alte specii:
• Pseudomonas fluorescens
• Pseudomonas stutzeri.
 Caractere epizootologice
• Receptivitate
‐ embrionii şi puii de găină de 1‐2 luni (rasele de carne);
‐ mai rar: la curcă, boboci de rață şi gâscă şi găini adulte;
‐ a fost descrisă şi la porumbei.
• Surse de infecție
‐ epifit al tubului digestiv şi al căilor respiratorii    anterioare;
‐ păsările bolnave sau purtătoare;
ouăle provenite de la acestea prin conținut, odată cu formarea lor, 
‐ouăle provenite de la acestea prin conținut odată cu formarea lor
(transmitere verticală) şi prin infectarea cojii (orizontal);
‐ apă, sol, aer, pereții adăposturilor.
• Căi de transmitere
‐ transovarian, respiratorie, digestivă.
i i i di i ă
• Dinamică
‐ enzootic, staționar, fiind infuențată de vârstă şi factorii favorizanți.

Germen de asociație la alte infecții: micoplasmoză, difterovariolă, colibaciloză, 
coriza contagioasă, boala lui Marek;
Tabloul clinic
- Evoluează ă → acut - la embrioni, pui şi boboci;
→ cronic - la păsările adulte.
- Embrionii: după moarte au culoare verzuie, la fel şi
lichidele embrionare şi vitelusul; puii au vitelusul neresorbit,
neresorbit au
diaree, jetaj, torticolis şi nu supravieţuiesc (aprox. 25%).
- Puii după ecloziune:
- hipertermie,
hipertermie anorexie,
anorexie catar nazal
şi conjunctival, diaree, deshidratare, tulburări nervoase (torticolis,
convulsii, paralizii), moarte după 3-4 zile;
- edem al capului
p la p
puii mai mari;;
- Găinile adulte: - forme inaparente→simptomatologie
ştearsă;
- forme cronice: anorexie, slăbire, anemie,
diaree (fecale de culoare albastră) şi tulburări nervoase. Fecalele
sunt de culoare albastră sau galbenă, iar în contact cu aerul îşi
schimbă culoarea în verde-albastru. Păsările devin caşectice şi mor
î 1-2
în 1 2 săpt.
ă t
Tabloul anatomopatologic
- specific → culoarea albastră-verde a organului afectat
- la puii infectaţi din ou→hiperemia organelor interne, enterită catarală,
hiperplazie splenică, neresorbţia sacului vitelin;
- la embrioni→culoare verde a lichidelor şi a vitelusului;
- la tineret şi păsările adulte→proventriculită mucopurulentă cu strii
verzui; mucoasa intestinală cu hemoragii fine.
Diagnosticul de laborator:

Histopatologic: depozite ale pigmenţilor biliari şi hemosiderină

în hepatocite, dându-i organului aspect verzui;
E amen bacteriologic:
Examen bacteriologic izolarea
i olarea din triturat
trit rat de ficat sau
sa
proventricul şi inocularea pe embrioni de găină.

Profilaxia generală:- condiţii optime de adăpostire;

- alimentaţie raţională cantitativ şi calitativ;
- evitarea factorilor de stres.
stres

Imunoprofilaxia: -de
de necesitate la păsările clinic sănătoase.
sănătoase
Administrarea de autovaccinuri cu anaculturi la găini şi
porumbei au dat rezultate bune.
Combaterea:- izolarea şi tratarea sau sacrificarea păsărilor
bolnave.

Tratamentul: antibiotice cu spectrul larg, chimioterapice (după

antibiogramă):
→streptomicină
streptomicină - per os, în apa de băut, sol 1‰
timp de 2-3 zile;
→streptomicină - i.m. 0.25g/kg timp de 2-3 zile;
→cloramfenicol - per os 0.05g/kg timp de 2-3 zile;
→sulfametazină - per os 0.2g/kg de 3 ori la interval
de 72 ore;
→ftalilsulfatiazol - per os 0.25g/kg timp de 3-4 zile;
Izolarea puilor eclozionaţi din incubatoare cu mortalitate
embrionară şi examinarea lor clinică timp de 4 săptămâni;
Dezinfectarea incubatoarelor cu vapori de formol.