TIFOPULOROZA

Definiţie:
e ţ e -boală
boa ă infecţioasă
ecţ oasă ş
şi co
contagioasă
tag oasă a păsă
păsărilor;
o;
-tulburări digestive şi mortalitate ridicată la embrioni şi pui;
-prin anemie şi tulburări ale ouatului la găinile adulte.

Istoric, răspândire şi importanţă: -1889 –prima descriere la adulte de

Klein - enterita infecţioasă a păsărilor, produsă de Bacillus
gallinarum;
-1889
1889 –Rettger,
R tt î SUA , descrie
în d i la
l puii – septicemia
ti i fatală
f t lă
a puilor;
-1909 – denumită diareea albă, iar apoi diareea albă bacilară;
-boala
boala clocitului artificial – transmiterea prin ouă şi pierderi în
timpul incubaţiei;
-în România a fost introdusă odată cu incubaţia artificială
(1925-1930)
(1925 1930) şi cu importul găinilor de rasă;
-răspândirea bolii s-a limitat datorită măsurilor de asanare a
efectivelor şi excluderea ouălor suspecte de la incubat;
p
-nu are impotanţăţ sanitară,, deoarece agentul
g etiologic
g nu este
patogen pentru om.
Etiologie: - SALMONELLA ENTERICA
serovarietatea GALLINARUM
biovarietăţile GALLINARUM şi PULORUM –
specii imobile;

- până în 1974 – s-au descris două specii distincte –

S. gallinarum şi S. pulorum;
- rezistentă în
î tuburi deschise, in cultură, timp de 8 luni,
în măduva oaselor 2-3luni, în cadavre îngropate 168 zile, în
cadavre îngheţate 486 zile şi 60 -70 zile în paie şi aşternut;
- biovarietăţile sunt asemănătoare antigenic, ambele având
antigenele O1,O9,O12;
- diferenţe – biov. pulorum produce decarboxilarea ornitinei
şi elaborează o toxină termolabilă ce afectează rozătoarele,
iar biov. gallinarum – o toxină letală ptr. iepuri şi o
endotoxină care, inoculată i.v. la ppăsări p produce
manifestări clinice.
Patogeneza:
g

Pătrunde în organism (pe cale digestivă, endogenă sau verticală)

→localizare în mucoasa intestinală→ inflamaţie locală → tulburări
digestive→ traversează peretele intestinal→ sânge→ bacteriemie→
localizare în organe (ficat, splină, cord, intestine, ovare).

-Infecţia
I f ţi prin
i ou (coajă,
( jă sau transovarian)
t i ) → infectarea
i f t
embrionului şi moare în diferite faze ale dezvoltării şi la ecloziune.
-Dacă se produce ecloziunea - puii mor în primele 10 zile de viaţă
cu forme acute;
- se infectează în puierniţe fac forme
subacute;
- puicuţele la primul ouat şi găinile
adulte fac forme acute şi cronice şi
sunt purtătoare, iar ouăle sunt
infectate în pprocent de 80-85% ş şi
circuitul se închide.
Caractere epizootologice:
Receptivitate: galinaceele – găina,
Receptivitate:- găina mai rar curca,
curca bibilica,
bibilica
fazanul, păunul;
- sensibilitate maximă la vârsta de 5-7 zile;
- rasele pentru ouă sunt mai receptive (Leghorn,
(Leghorn etc.)
etc )
- excepţional – infecţie la raţă, vrabie, canar, prepeliţe.
Surse de infecţie: -păsările bolnave, ouăle provenite de la găini
p
purtătoare; ;
- lichide embrionare, embrionii şi coaja ouălor;
- fecalele puilor cu diaree albă şi a găinilor bolnave;
- boală de purtător, cu origine endogenă, avand
rezervoare→ tubul digestiv, vezicula biliară, ovarul.
Căi de contaminare: - vertical - prin ovar şi pe coaja oului;
- orizontal - pe cale respiratorie,
conjunctivală
j ti lă şii maii ales
l digestivă.
di ti ă
Dinamica: - evoluţie enzootică la pui (b. contagioasă) şi
sporadică la adulte;
- agravarea bolii de factori favorizanţi – carenţe
alimentare, condiţii de întreţinere
Tabloul clinic: -simptome în funcţie de vârstă;

La puii infectaţi prin ou – evol. acut → abatere anorexie,

imobilitate, anemie, diaree albă cretacee, dopuri obstruante ale orif.
cloacal, dureri abdominale, ţiuit permanent, moarte după 1-3 zile în 90-
100% din cazuri.

La puii de peste 10 zile, infectaţi în puierniţe evol. subacut – cu

semne clinice
li i asem., dar
d maii atenuate.
t t Mortalitate
M t lit t până
â ă la
l 90%.
90%
La găinile adulte evol.
evol acut şi cronic
cronic.

-Forma acută – abatere, anorexie, horiplumaţie,

di
diaree galbenă,
lb ă portocalie,
t li ffebră,
b ă paliditatea
lidit t crestei
t i
şi bărbiţelor. Moarte după 3-5 zile.

-Forma cronică – mai frecv., tulb. ale ouatului: ouă

moi, aspect al cojii neuniform, cu strii de sânge,
coaja subţire sau moale
moale, sau încetează ouatul.
ouatul
Peritonite viteline prin ouat intraabdominal şi poziţie
de pinguin.
Tabloul anatomopatologic:

- La
L embrioni
b i i şii la
l puii
ii morţi
ţi în
î primele
i l zile:
il focare
f miliare
ili pe faţa
f ţ
superioară a pulmonului;
 -focare nodulare în miocard;

re orbţia incompletă a vitelusului;

-rezorbţia itel s l i

- enterita catarală,
- hepatomegalie,friabilitate,
- vezicula biliară dilatată.
La puii infectaţi în puierniţe:
-focare necrotice în ficat,
-pneumonie
pneumonie şi miocardită nodulară,
-noduli în musculatura pipotei şi în mucoasa intestinală.
La găinile adulte:
-în forma acută – anemia crestei ş şi bărbiţelor,
ţ penele din jjurul
p
cloacei aglutinate de fecale diareice;
-enterită catarală, ficat bronzat, friabil, splenomegalie cu
pulpa moale, roşie închis.

Ficat bronzat
 La curci: – leziuni mai grave, focare necrotice în miocard.
– în forma cronică – ovarita atrofică (modificări ale foliculilor),
salpingită, peritonită fibrinoasă, pseudoconcremente;
- noduli salmonelici în miocard, pulmon, stomac musculos,
ficat degenerat.

Ovarita atrofică
Peritonită fibrinoasă La cocoşi: - orhite necrotice.