PASTEURELOZA AVIARĂ

(Holera aviară)
Definiţie: Boală infecto-contagioasă a păsărilor (galinacee şi
palmipede) cu evoluţie acută, septicemică şi mortalitate
mare.

Istoric: -în 1835 Maillet descrie pentru prima dată o epizootie de

pasteureloză la păsări, denumind-o „holera aviară”;
-în 1878 Semmer evidenţiază agentul cauzal în frotiuri din
sânge provenit de la găini moarte;
-în
î 1879 Toussaint
T i t izolează
i l ă germenull în
î cultură
lt ă pură;
ă
-în 1880 Pasteur obţine pasteurele în stare pură pe medii
artificiale de cultură, iar prin atenuarea lor realizează
primul vaccin antibacterian.
antibacterian
-răspândită în zonele calde şi temperate de pe glob.
Etiologie
g : - Pasteurella multocida -
subspeciile multocida, septica şi gallicida
-de la păsările bolnave se izolează cel mai frecvent P. multocida
subsp.
p multocida serotipurile
p 5:A,, 8:A,, 9:A,, 2:D. Primele 3
serotipuri produc forma septicemică, având o înaltă patogenitate;
-s-au mai izolat, uneori P. gallinarum şi P. haemolytica de la pui,
dar leziunile nu se aseamănă cu cele din holeră;
-factorul principal al bolii→Pasteurella multocida
subspecia multocida biotipul A.

C
Caractere
t epidemiologice:
id i l i
Receptivitate: -toate păsările domestice şi sălbatice;
-cele mai receptive sunt gâştele, raţele, curcile şi
bibilicile cu vârsta>2 luni;
Factori favorizanţi: -stresul de îndopare;
-hormonii steroizi;
-statusul imunitar scăzut al gazdelor;
-patogenitatea şi gradul de toxicitate al tulpinilor.
Surse de infecţie: -păsările bolnave ce elimină pasteurele odată
cu excrementele;
-păsările sănătoase, purtătoare şi eliminatoare de
pasteurele;
-păsările
p săbatice ppurtătoare ş
şi eliminatoare;
-acarianul Dermanysus gallinae = rezervor şi
transmiţător de pasteurele;
-furaje, apa, adăposturi contaminate.

Dinamica: -boala apare spontan pe substratul stării de purtător,

sub influenţa factorilor favorizanţi;
-cu
cu contagiozitate ridicată şi mortalitate de 100%→când
100% când
este produsă de tulpini cu patogeniate ridicată;
-enzootie cu caracter trenant→când acţionează tulpini cu
patogenitate redusă;

Incidenţa bolii: -crescută în sistem gospodăresc;

-cu difuzibilitate crescută în fermele de creştere
ş pe
p
aşternut.
Tabloul clinic: perioada de incubaţie - 12-48 ore;
Forma supraacută (fulgerătoare) –păsările cad deodată jos şi mor
pe loc, după câteva mişcări convulsive din aripi; frecventă
f
la palmipede;
-când boala evoluează 2-5 ore→apare horiplumaţia,
deplasare greoaie cu aripile lăsate,dispnee,
lăsate dispnee indigestie
ingluvială, iar din cioc se scurge un lichid spumos, cu
particule alimentare, urât mirositor; cianoza crestei şi
bărbiţelor;
-mortalitatea este de 100% din cazuri.
Aspecte clinice - forma acută
Forma acută: -somnolenţă, inapetenţă şi polidipsie;
-pene zburlite, creasta şi bărbiţele cianozate;
-dispnee şi respiraţie zgomotoasă;
-fecale diareice, cenuşii-verzui, uneori sangvinolente;
-evoluţie de 1-2 zile;
-mortalitate
mortalitate < 95%;
-păsările care rezistă trec în forma cronică de boală
rămânând purtătoare şi eliminatoare de germeni.
Forma cronică: -apare în focarele vechi de boală;
-apetit capricios, anemie, diaree→slăbire
progresivă→moarte;

L
Localizări:-
li ă i coriza
i pasteurelică→strănut,
t li ă t ă t prurit
it nazal,
l jetaj,
j t j
cheratoconjunctivită;
- forma pulmonară→dispnee, anemie şi slăbire progresivă;
- forma articulară→articulaţii
articulară articulaţii tumefiate,
tumefiate calde,
calde sensibile,
sensibile jenă
în locomoţie→anchiloză;
- „boala bărbiţelor” →edemaţierea bărbiţelor, uneori cu
formarea de procese necrotice care
prin eliminare lasă cicatrici mutilante;
- abcese pasteurelice→în ţes. conjunctiv s.c., pulmon,
testicul;;
- peritonita pasteurelică.
Aspecte clinice - „boala bărbiţelor”
 La curci, la tineretul de 6-18 săpt.
→tumefierea regiunii
g capului;
p
→inflamaţie fibrino-necrotică a dermului profund;
→tromboze vasculare.
În forma cronică: forma pulmonară→moarte în 2-3 săpt.

T bl l anatomopatologic:
Tabloul t t l i

Forma supraacută:
-cianoza crestei şi bărbiţei;
-secreţii cu aspect filant la nivelul ciocului şi nărilor;
-hemoragii punctiforme pe seroase şi mucoase;
-exsudat
exsudat serofibrinos în sacul pericardic;
-congestia organelor interne.
 Congestia organelor interne.

La raţa
ţ La gaina
Forma acută:
-cianoza
cianoza crestei şi bărbiţei
-aglutinarea penelor din regiunea pericloacală cu materii
fecale;
-peteşii
p ş ş şi sufuziuni la nivelul epicardului→
p
„cord sptropit cu fuxină”
-duodenită hemoragică; la palmipede - caracter difteroid;
-hepatita
hepatita miliară necrotică, ficat uşor crescut în volum şi degenerat;
 Hepatita miliară necrotică
la rata

-congestia splinei şi rinichilor;

-focare de p
pneumonie crupalăp în p
primele stadii.
Forma cronică:
-rinite,
rinite, edeme şi necroze ale bărbiţelor;
-artrite sero-fibrinoase sau purulente;
-pericardită fibrinoasă;
-pneumonie
p fibrinoasă sau fibrino-necrotică;
-musculatură decolorată şi atrofiată.

Pneumonie fibrinoasă
 La gaina – inflamatie fibrinoasa
La rata – inflamatie fibrinoasa
“boala barbitelor”