MICOPLASMOZELE AVIARE

Boli infecţioase
ţ cronice cu sindrom respirator
p
Micoplasmoza respiratorie aviara – Mycoplasma gallisepticum;
Sinuzita infecţioasă a curcilor – Mycoplasma gallisepticum;
Aerosaculita curcilor – Mycoplasma meleagridis;
Sinovita infecţioasă
ţ – Mycoplasma
y p synoviae.
y
MICOPLASMOZA RESPIRATORIE AVIARĂ
(Boala respiratorie cronică –BRC)
Definiţie: Boală infecţioasă a galinaceelor, cu sindrom respirator, slăbire
progresivă şi scăderea producţiei de ouă.

Istoric răspândire,
Istoric, răspândire importanţă:
- 1943 – Delaplane descrie boala în SUA;
- 1952 – Markham şi Wong identifică agentul cauzal – grupul
PPLO;
- Răspândită în SUA, Canada, Anglia, Olanda, etc. prin
importul de pui şi ouă de reproducţie;
- 1958 – prima descriere în ţara noastră în urma importului de
pui din Canada;
- Mortalitatea este redusă, dar produce pierderi din următoarele
cauze:
→întârzierea dezvoltării tineretului aviar;
→scăderea
ăd producţiei
d ţi i de
d ouă ă şii carne;
→scăderea fecundităţii şi a procentului de ecloziune;
→deprecierea calitativă a cărnii;
→necesitatea unor tratamente costisitoare.
Etiologie: - MYCOPLASMA GALLISEPTICUM-
- se asociază cu agenţi bacterieni: E. coli, Pseudomonas aeruginosa,
paragalinarum sau virali,
Haemophylus paragalinarum, virali parazitari;
-când micoplasma acţionează singură determină o boală cu caracter benign; când
se asociază alţi germeni, boala evoluează grav;
- se izolează din sacii aerieni, cultivându-se pe medii cu ser şi în embrionii de găină
pe care îi omoară;
- specia patogenă produce aglutinarea globulelor roşii de pasăre;
- este distinctă din punct de vedere antigenic, având nişa ecologică în căile
respiratorii;
- este rezistentă la condiţiile de mediu extern, dar sensibilă la tilosină,
spectinomicină, eritromicină;
- tulpini cu caracteristici particulare:
- S6 - izolată
i l tă de
d Zander
Z d din di creieri ded curcii cu sinuzită;
i ită
- A5969 - izolată de Jungherr este folosită pentru producerea de antigene
utilizate în reacţii serologice;
- F - cu p patogenitate
g moderată,, folosită la pprepararea
p de vaccinuri p
pentru
adulte;
- B - de la pui cu aerosaculită, la prepararea vaccinurilor inactivate şi a
infecţiilor de control;
-6/85
6/85 şi TS-11
TS 11 – pentru prepararea vaccinurilor vii;
- 4229 T- izolată din corneţii nazali de la gâşte şi raţe din Franţa şi de la
potârnichi din Anglia.
Caractere epidemiologice:

Receptivitate: -afectează găinile, curcile, fazanii, bibilicile, prepeliţele, păunii;

-cele mai sensibile sunt găinile şi mai ales puii de 15 zile
şi cei de curcă;
-rasele precoce sunt mai sensibile.
Surse de infecţie: - păsările bolnave, cele cu infecţii inaparente, cele cu
forme cronice respiratorii care elimină germenii prin
exsudatul căilor respiratorii;
- păsările sălbatice cu forme benigne sunt un izvor
permanent de germeni, la fel şi porumbeii şi chiar rozătoarele;
- prin vaccinarea cu vaccinuri vii din tulpini multiplicate pe
ouă embrionate provenite de la păsări purtătoare;
- prin materialul seminal de la cocoşi infectaţi.
Căi de transmitere: - verticală prin oul infectat;
- aerogenăă prin
i contact
t t direct
di t între
î t păsări
ă ă i sau indirect
i di t
prin aerul infectat inhalat (mai rar datorită rezistenţei scăzute)
Dinamica: evoluează enzootic, cu caracter masal şi sporadico-
enzootic cu evoluţieţ trenantă,, staţionară.
ţ Morbiditatea ppoate fi
până la 100%, mortalitatea între 10-40%.
Patogeneza:

- pătrund pe cale respiratorie acţionând asupra celulelor epiteliului

respirator prin factorii de adeziune rezultând procesul patologic→
to inele secretate determină perturbări
toxinele pert rbări tisulare
tis lare de tip fibrino – cazeos
ca eos
care se pot complica cu germenii de asociaţie; micoplasmele afectează
integritatea endoteliului vascular şi determină agregarea trombocitelor,
degranularea lor şi activarea căii extrinseci a coagulării.
coagulării

În infecţii masive→stări septicemice care produc leziuni ale tot

tractusului aerofor, iar împreună cu alţi germeni →poliserozite
poliserozite ce cuprind
masa intestinală, ficatul, splina, cordul şi pulmonul.
Tabloul clinic:
- perioada de incubaţie ═ 10-30 zile;
- evoluează sub formă de sindroame: coriză, sinuzită,
laringotraheită, aerosaculită, pneumonie.

La puiiii de
L d găină
ăi ă de
d 1-3
1 3 luni:
l i „ sindrom
i d d coriză”
de i ă”
- boala apare ca urmare a transmiterii prin ou.
- întârzierea în dezvoltare, inapetenţă;
- jetaj sero-mucos,
sero mucos strănut,
strănut tuse,
tuse raluri traheale;
- respiraţie cu ciocul deschis;
- sinuzite infraorbitale cu caracter exsudativ.
La tineretul de 5-6 luni: „sindromul de laringotraheită”

- scăderea apetitului;
- tuse, strănut, jetaj;
- respiraţie dispneică, zgomotoasă cu ciocul deschis;
- raluri laringiene şi traheale;
- uneori apare sinuzită infraorbitală, conjunctivită, cheratită;
- mortalitatea = 10-30%.
La găinile adulte (de peste 10 luni): „sindrom de aerosaculită”

-evoluţie benignă, cu sindrom de aerosaculită şi scăderea producţiei de

ouă cu 10-30%;
-mortalitate foarte mică dacă şi condiţiile de întreţinere sunt bune.
Tabloul anatomopatologic (după varsta şi stadiul bolii):
→ în faza iniţială: -rinită şi sinuzită seroasă, uneori laringită seroasă;
-inflamaţia traheei,
traheei a cărei mucoasă este acoperită de
un exsudat muco-fibrinos sau fibrino-cazeos;
-sacii aerieni îngroşaţi şi opacifiaţi;
-la deschiderea sacilor aerieni se observă mase
fibrino-cazeoase cu aspect de „jumări de
ou”= aerosaculită cazeoasă;

-pulmoni
pulmoni hiperemiaţi cu leziuni de pneumonie
catarală sau crupală.
→ în fazele avansate (asocierea de alţi germeni):
-serozită şi pericardită fibrinoasă şi fibrino-cazeoasă,
cu aderenţe între pericard şi epicard;

-pperihepatită,
p , hepatoză,
p , nefroză;;
- salpingită cu depozite cazeoase în oviduct.
SINUZITA INFECŢIOASĂ A CURCILOR

Sindromul de sinuzită la curci produs de micoplasme se

caracterizează prin conjunctivită, rinită seroasă şi inflamaţii ale
sinusurilor deformând capul păsărilor.

Etiologie: MYCOPLASMA GALLISEPTICUM

Tabloul clinic:
- debutează prin conjunctivită şi rinită seroasă;
- sinuzita uni- sau bilaterală:→tumefierea sinusurilor infraorbitale şi
ş
îngroşarea sacilor de aer toracici şi abdominali;
- deformarea capului datorită acumulării de secreţii în sinusuri şi în sacii
conjunctivali→pierderea parţială sau totală a vederii;

- pott apare: dispnee

di şii raluri,
l i cand
d iinflamaţia
fl ţi cuprinde
i d şii segmentele
t l profunde
f d alel
aparatului respirator, curcile scutură permanent capul din cauza iritării mucoasei;
-scăderea producţiei de ouă cu 10 -30%.
Profilaxia:
-administrarea preventivă în hrană şi în apa de băut de antibiotice cu
spectrul larg ( tetraciclină, eritromicină) în perioada ouatului pentru a preveni
infectarea ouălor;
- creşterea izolată a puilor de curcă şi tratarea lor după ecloziune.

Combatere:
- tratarea curcilor bolnave cu antibiotice: spectam, galimicin, tylan,
administrate pe cale generală (s.c., i.m.) şi locală (intrasinusal).
- antibioticele nu sterilizează organismul de micoplasme.
.
AEROSACULITA MICOPLASMICĂ A CURCILOR
Definiţie: boală infecţioasă caracterizată prin afectarea aparatului respirator,
manifestându-se în principal printr-o aerosaculită gravă.

Etiologie: MYCOPLASMA MELEAGRIDIS

- germen de formă cocoidă;
- facultativ anaerob;
- se cultivă pe agar-coloniile apar după 2 -4 zile de incubaţie;

- este o micoplasmă epifită a căilor respiratorii şi urogenitale la curci;

- aglutinează
l ti ă eritrocitele
it it l de d pasăre.
ă
Caractere epizootologice:
Receptivitate:- curcile de toate vârstele, mai sensibil fiind tineretul până la
2 luni;
-prin examen serologic s-a evidenţiat prezenţa Mycoplasmei
meleagridis şi la prepeliţe, păuni şi porumbei.
Surse de infecţie: sperma infectată a reproducătorilor masculi.
Calea de infecţie: vertical;
orizontal (pe cale respiratorie).
respiratorie)

Tabloul clinic:
- evoluează prin aerosaculită şi pneumonie la puii abia eclozionaţi;
- la
l curcii apare sindromul
i d l „sinuzită,
i ită pneumoniei şii aerosaculită”→
lită” sindromul
i d l
agravându-se în situaţia când se grefează şi Mycoplasma iowae;
- aerosaculita apare la vârsta de 3-5 săpt., cuprinzând sacii aerieni abdominali;
- localizările g
genitale determină scăderea p producţiei
ţ de ouă;;
- perturbări în osteogeneză;
- sindromul „aerosaculită-deficienţă” apare la puii proveniţi din ouă
infectate→mers nesigur, învârtiri în cerc, deformarea vertebrelor cervicale, pene
anormal dezvoltate,
dezvoltate articulaţia jaretului mărită în volum.
volum
Tabloul anatomopatologic:

- îngroşarea pereţilor sacilor aerieni;

- depozite fibrino-cazeoase în sacii toracici şi abdominali;

- tumefierea splinei;
- ficat cu aspect bronzat;
- necroze miocardice.

Histologic: - necroza epiteliului sacilor aerieni;

- infiltraţii
i filt ţii cu heterofile,
h t fil limfocite
li f it şii fibrină.
fib i ă
Diagnosticul:
-se confirmă prin examen de laborator: bacteriologic, serologic, micoplasmele
identificându-se biochimic şi serologic (inhibarea creşterii şi testul peroxidazei).

Profilaxia:
- prin măsuri generale→obţinerea de pui neinfectaţi;
→selectarea şi izolarea păsărilor neinfectate pentru
reproducere;
→monitorizarea bacteriologica si serologică a efectivelor de
curci 0începând cu vârsta de 16 săpt.;
→eliminarea loturilor infectate.

Combatere:
-sacrificarea loturilor bolnave şi executarea de dezinfecţii riguroase;
-tratarea efectivului matcă cu antibiotice pentru a diminua transmiterea infecţiei pe
cale
l verticală;
ti lă
-în tratamentul puilor se folosesc quinelonele;
-în tratamentul puilor şi curcilor ouătoare se foloseşte enrofloxacina timp de 5 zile
pentru a reduce transmiterea p
p pe cale verticală.
SINOVITA INFECŢIOASĂ AVIARĂ
Definiţie: boală infecţioasă a puilor caracterizată prin afectarea
membranelor sinoviale ale articulaţiilor şi tendoanelor, cu
producerea
d d
de sinovite
i i exsudative,
d i tendosinovite
d i i şii b
bursite.
i

Etiologie: MYCOPLASMA SYNOVIAE

creşte pe medii solide în 3-7
-creşte 3 7 zile formând colonii rotunde;
-pentru creştere necesită factorul V şi serul de porc;

nu prezintă pluralitate antigenică;

-nu
-aglutinează eritrocitele de găină şi curcă.
Caractere epizootologice:
Receptivitate: puii broiler în vârstă de 4-16 săpt.→24 săpt.
Evoluţie: sporadică, cu difuzibilitate lentă în focar.
Calea de transmitere: verticală – calea cea mai frecventa.
Tabloul clinic:
- perioada de incubaţie este de 2-212 21 zile;
-evoluează subacut şi cronic;
-debutează cu paliditatea crestei şi bărbiţei, slăbire, adinamie;
-apare inflamarea articulaţiilor aripilor şi membrelor cu evidenţierea şchiopăturilor;
-articulaţiile sunt edemaţiate şi conţin un exudat iniţial vâscos, apoi cazeos.
Tabloul anatomopatologic:
- la nivelul articulaţiilor afectate se obsevă leziuni de artrită,
t d
tendovaginită,
i ită sinovite
i it fibrino-necrotice;
fib i ti
- hepatomegalie şi prezenţa de focare necrotice;
- la pui pot apare aerosaculite.
Profilaxia:
- respectarea măsurilor generale şi specifice (vaccinarea puilor cu
tulpini vii atenuate).

Combatere:
- păsările
ă ă il bolnave
b l se izolează;
i l ă
- exemplarele cu forme grave se sacrifică;
- puii cu forme incipiente se tratează cu antibiotice: teramicină, tylan,
streptomicina parenteral.
streptomicina, parenteral